Legea 10/2001. Decizia nr. 308/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 308/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 22.06.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/R
Ședința publică din 9 septembrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 304/PI/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. C. T. și . nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamantul recurent lipsă, domnul avocat A. F.- M., în substituirea doamnei avocat D. Zbîrcot, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că pârâții intimați au depus la dosar, la data de 08.09.2015, concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată în toate stadiile procesuale, pentru motivele arătate pe larg în scris în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 304/PI/12.02.2015, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâților P. C. T. și . obiect contestație la Legea 10/2001, sens în care a anulat Dispoziția primarului nr. 135/23.10.2007 și, în consecință:
A obligat pârâții să restituie reclamantului, în natură, porțiunea de teren liberă din imobilul înscris în CF 3338 Șipet, nr. top. 344 – 345/2, în suprafață de 2035 mp, delimitată de punctele 4 – 1 – 2 – 9 – 8 – 7, așa cum rezultă din expertiza topografică efectuată în cauză.
A obligat pârâții să propună acordarea către reclamant a unor măsuri compensatorii pentru vechea casă existentă pe același teren, în prezent demolată, dar și pentru porțiunea de teren aferentă căminului cultural, delimitată în aceiași expertiză topografică prin punctele 7 – 8 – 9 – 3, în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
A respins cererea reclamantului de restituire în natură a casei demolate și a terenului aferent Căminului cultural.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în primul ciclu procesual parcurs de acest litigiu, prin decizia civilă nr. 9598/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare doar pentru a se verifica dacă există teren liber, care poate fi restituit în natură reclamantului și dacă imobilul casă existent pe terenul nr. top 344-345/2 la momentul preluării imobilului, în 1966, a fost demolat sau a fost încorporat în noua construcție- căminul cultural, hotărârea atacată fiind menținută ca legală în privința petitelor vizând calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, în sensul Legii nr. 10/2001, respectiv faptul preluării abuzive a imobilului din CF 3338 Șipet, nr. top 344-355/2.
Tribunalul a valorificat litigiul din perspectiva dispozițiilor art. 11 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001, care reglementează situația imobilelor preluate abuziv de către stat, care, ulterior, au fost parțial sau total demolate, context în care a reținut că vechea casă a fost demolată, căminul cultural existent pe terenul din litigiu fiind o construcție nouă, inclusiv în ipoteza în care vechea construcție ar fi fost încorporată în noua construcție- cămin cultural, dat fiind că, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că ea nu mai poate fi identificată în raport cu situația din teren prezentată, astfel că pentru acest imobil reclamantul are dreptul la despăgubiri prin echivalent, restituirea în natură nemaifiind posibilă.
Prin aceeași hotărâre instanța a obligat pârâții să restituie în natură reclamantului porțiunea de teren de 2035 mp identificată prin expertiza tehnică efectuată în cauză și să propună acordarea unor măsuri compensatorii pentru vechea casă existentă pe același teren, în prezent demolată, cât și pentru porțiunea de teren aferentă căminului cultural, delimitată prin aceeași expertiză tehnică, în condițiile Legii nr. 165/2013.
Instanța a respins cererea de restituire în natură a casei demolate și a terenului aferent căminului cultural, pentru considerentele deja arătate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 1, 304 pct. 9 C.p.c., context în care evocă o greșită interpretare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 prin aceea că instanța a ignorat dovada existenței construcțiilor vechi- CF 3338 Șipet, nr. top 344-345/2- făcută în cauză, nesocotind faptul că pârâții nu au dovedit că au demolat vechea construcție aflată pe teren și că au ridicat o nouă construcție autorizată, pe terenul preluat abuziv.
În recurs, se solicită și cheltuielile de judecată aferente derulării prezentului litigiu.
În cauză, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare, dar au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului de față, în raport cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. C.p.c. vechi, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c. vechi și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii, în sensul art. 304 1 C.p.c. vechi, hotărârea atacată fiind legală.
Astfel, Curtea constată că instanța de judecată a stabilit o stare de fapt corectă, atunci când a reținut că vechea construcție revendicată de reclamant a fost încorporată total în noua construcție, cu destinația de Cămin Cultural al C. Șipet, jud. T., Tribunalul subliniind că soluția juridică aferentă ipotezei menționate este reglementată în dispozițiile art. 11 al. (1) - (4) din Legea nr. 10/2001, norme care furnizează soluții juridice identice și pentru ipoteza demolării vechii construcții, astfel că alegerea oricărei ipoteze ca stare de fapt obligă instanța la aceeași soluție, respectiv cea prevăzută prin hotărârea atacată.
Raționamentul instanței s-a bazat pe expertiza tehnică efectuată în cauză, care califică căminul cultural ca fiind o construcție nouă, în sensul Legii nr. 10/2001, cu consecințele vizate de art. 11 al. (1) - (4) din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, Curtea constată că imposibilitatea obiectivă a experților de a mai observa părți din vechea construcție nu este contrazisă de recurent, ci recunoscută, doar explicațiile acestei imposibilități obiective fiind puse pe seama efectuării unor lucrări asupra imobilului în timpul litigiului, fapt nedovedit și irelevant în cauză căci, atât în ipoteza demolării vechii construcții, cât și în ipoteza încorporării ei în noua construcție, soluția legislativă preconizată de normele de sub art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu permite restituirea în natură, care nu este prevăzută de lege.
Așa fiind, în baza art. 312 C.p.c. vechi, Curtea va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 304/PI/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. L.B.- 09.09.2015;
Tehnored. C.J.- 30.09.2015; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. V.
| ← Cereri. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Evacuare. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
