Rectificare carte funciară. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 12/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.12
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.01.2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: dr.L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Creniceanu D. împotriva deciziei civile nr. 214/A/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați O. de C. și Publicitate Imobiliară O., O. de C. și Publicitate Imobiliară Reșița, Creniceanu C., C. I. și Creniceanu D. Jr., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar de către pârâții intimați Creniceanu C. și C. I., întâmpinare la recursul formulat de reclamant.
Recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare pentru rejudecarea în fond a apelului.
Recurentul, în susținerea cererii de recurs, arată că instanța trebuie să facă ce nu a făcut O. de C. și Publicitate Imobiliară, cu privire la petitele 4 și 5 ale hotărârii pronunțate de instanța de apel.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O. la data de 15 noiembrie 2012, reclamantul Creniceanu D. a solicitat instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 281 C.pr.civ., completarea sentinței civile nr. 707/PI/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._, prin care s-a respins acțiunea civilă în rectificare CF_ O. Montană, formulată de același reclamant.
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria O. în camera de consiliu din data de 11 decembrie 2012, s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 707/2.10.2012 a Judecătoriei O., cu motivarea că față de soluția de respingere a acțiunii, în totalitatea ei, cererea de completare a hotărârii este neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.215/A/2 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, s-a admis apelul declarat de reclamantul Creniceanu D. împotriva încheierii civile sus menționată și, urmare a anulării acesteia, pentru nemotivare, a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria O..
În rejudecare, Judecătoria O., prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 17.06.2014 a respins ca nefondată cererea de completare a sentinței civile nr. 707/2.10.2012, preluând „ad literam” motivarea din încheierea anterioară, anulată pentru nemotivare de către tribunal.
Urmare a recursului declarat de reclamantul Creniceanu D. împotriva celei de a doua încheieri de respingere a cererii de completare, Tribunalul C.-S., prin decizia civilă nr.214/A/13 octombrie 2014 pronunțată în dosar nr._, a respins apelul reclamantului, substituind însă motivarea instanței de fond.
În același sens, tribunalul a reținut că potrivit extrasului CF._ O., vechi nr. 2022 O. Montană, asupra parcelei cu nr. top. 119/b, compusă din casă și teren în suprafață de 3.654 mp., sunt coproprietari părțile din cauză, cu înscrierile nr. 344/18.03.1993 și nr. 622/29.03.2005, de sub B. 1,2,3,4,5, imobilului cu nr. top. 23/b/a, compus din casă și teren în suprafață de 264 mp., sunt coproprietari pârâții, fiind intabulat, totodată, și interdicția de înstrăinare și grevare, în favoarea numite C. A., și notată sulta, potrivit înscrierilor de sub B 6 și C 1. Aceste înscrieri au fost efectuate parțial, în baza Sentinței civile nr. 1488/1990 și a Sentinței civile nr. 1761/1992, pronunțate de Judecătoria O..
În cauză, luând în considerare obiectul cererii formulate de reclamant, din perspectiva susținerilor acestuia, s-a impus a se analiza, în primul rând, susținerea nelegalității Încheierilor pronunțate cu privire la abținerea și recuzarea președintelui completului de judecată, reținând, în acest sens, că Încheierea prin care s-a respins abținerea este irevocabilă, nefiind supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 cod procedură civilă. În ceea ce privește cererea de recuzare formulată la data de 20.05.2014, Încheierea, pronunțată la data de 27.05.2014, este irevocabilă, instanța luând act de renunțarea reclamantului la această cerere. De asemenea, Încheierea pronunțată la data de 12.06.2014, privind anularea cererii, a rămas irevocabilă, prin Încheierea pronunțată la data de 11.07.2014 și prin care cererea de reexaminare a fost anulată, ca netimbrată. În aceste condiții, pe această cale, nu se mai pot invoca aspecte legate de legala constituire a completului de judecată, instanța înlăturând cele susținute de apelantul reclamant.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a motivat fondul cauzei, nepronunțându-se asupra capetelor de cerere din ,,Precizarea de acțiune,, și aceasta a fost înlăturată, constatând că, prin Decizia nr. 215/A/02.12.2013, pronunțată de Tribunalul C. S., s-a dispus anularea doar a Încheierii pronunțată la data de 11.12.2012, instanța nepronunțându-se asupra ,,recursului,, formulat împotriva Sentinței civile nr. 707/2012, pronunțată de Judecătoria O.. Astfel că, această sentință civilă, prin care a fost respinsă în totalitate acțiunea în rectificare de carte funciară, a rămas irevocabilă, deoarece Decizia nr. 215/A/02.12.2013, pronunțată de Tribunalul C. S. nu a fost recurată de reclamant.
Reținându-se această situație de fapt, conform celor menționate mai sus, pornind de la obiectul cererii de completare hotărâre, s-a apreciat că, așa cum s-a reținut în mod corect de instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2811 alin. 1 cod procedură civilă, cele susținute în ,,Precizarea de acțiune,, neconstituind cereri accesorii, conexe sau incidentale, ci constituie doar motive ale unei eventuale rectificării de carte funciară, motive raportate la dispozițiile art. 908 Noul Cod Civil, iar prin respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii privind rectificare de carte funciară.
Reținându-se această situație de fapt, conform celor menționate mai sus, pornind de la obiectul cererii de completare hotărâre, s-a apreciat că, așa cum s-a reținut în mod corect de instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2811 alin. 1 cod procedură civilă, cele susținute în ,,Precizarea de acțiune,, neconstituind cereri accesorii, conexe sau incidentale, ci motive ale unei eventuale rectificării de carte funciară, motive însă raportate la dispozițiile art. 908 noul cod civil, iar prin respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii privind rectificare de carte funciară. Mai mult, verificând modul de intabulare a dispozițiilor Sentinței civile nr. 1488/1990, pronunțată de Judecătoria O., prin înscrierea nr. 344/1993, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 44 din D. 138/1955, aplicabil la data intabulării, s-a efectuat intabularea drepturilor de proprietate numai cu privire la dezbaterea succesorală, potrivit cotelor de proprietate stabilite prin sentința civilă, neintabulându-se însă partajul succesoral, care presupunea o apartamentare a imobilului supus partajării, potrivit dispozițiilor art. 131, art. 132 din D. nr. 115/1938, nedispusă de instanța de judecată. Raportat la această situație de fapt, cele susținute de reclamant prin cererea de completare hotărâre, s-a reiterat aceiași situație care privește o judecată a modului în care s-au atribuit și sunt folosite părți din imobilul supus partajului, potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 1488/1993, situație ce nu este de natură a conduce la o rectificare de carte funciară. Invocarea de către apelantul reclamant a dispozițiilor din Rezoluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria O., nu are relevanță, deoarece chiar și în condițiile în care s-ar radia înscrierea efectuată sub nr. 344/1993, o rectificare de carte funciară nu este posibilă luând în considerare ultima înscriere de sub nr. 622/2005, prin care s-a intabulat un drept de proprietate asupra cotei de 21/48, cu titlul de întreținere, în favoarea numitei C. I..
Pentru toate cele susținute mai sus, instanța a constatat că o completare a Sentinței civile nr. 707/2012, pronunțată de Judecătoria O., nu este întemeiată.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul C.-S., reclamantul Creniceanu D. a declarat recurs în termen legal la data de 18 noiembrie 2014, susținând că hotărârile pronunțate în rejudecare sunt nelegale, întrucât: la Judecătoria O., cererea de completare s-a judecat în camera de consiliu, fără citarea părților, contrar dispozițiilor art. 281 indice 2 C.pr.civ. fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul contradictorialității.
Se invocă și greșita soluționare a cauzei în lipsa părților, în condițiile în care nu s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., ceea ce impunea judecătorului soluția de suspendare a judecății.
Reclamantul recurent invocă și incompatibilitatea judecătorului fondului în rejudecarea aceleiași cereri, conform art. 24 C.pr.civ., precum și încălcarea normelor imperative de procedură în soluționarea cererilor de reexaminare formulate de reclamant împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.
Reclamantul susține și reiterează refuzul instanței de fond de a răspunde motivat la cererea domniei sale de completare a sentinței civile nr. 707/2.10.2012 a Judecătoriei O., subliniind astfel încălcarea dispozițiilor date de instanța de trimitere, obligatorii pentru instanța de rejudecare.
Referitor la decizia recurată, reclamantul recurent susține că nici tribunalul nu a exemplificat, punctual, cererile formulate inițial, modificate ulterior prin înscrisul de la fila 52 dosar fond, ceea ce, în opinia sa, atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
În plus, susține reclamantul, prin nemotivarea de către instanța de fond a încheierii de respingere, tribunalul nu poate verifica legalitatea încheierii respective, respectiv controlul judiciar, singura soluție fiind casarea pentru rejudecare. Reclamantul susține că prin soluționarea apelului, în modalitatea dată, tribunalul a dat ceea ce nu s/a cerut, cu încălcarea art. 129 C.pr.civ. și art. 261 alin. 5 C.pr.civ., ceea ce atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ.
Concluzionând, reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea, în fond, la Tribunalul C.-S..
Prin întâmpinarea depusă la 8 ianuarie 2015, intimații Creniceanu C. și C. I. au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile pronunțată de Tribunalul C.-S. care a examinat toate cererile reclamantului, constatând netemeinicia cererii de completare a hotărârii Judecătoriei O.. Intimații au solicitat și obligarea reclamantului Creniceanu D. la plata sumei de 25.000 lei, cheltuieli de judecată, fără a depune însă documente justificative în acest sens.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată următoarele:
Reclamantul Creniceanu D. a investit instanței de fond – Judecătoria O., la 15 noiembrie 2012, cu prezenta cerere de completare a sentinței civile nr.707/PI/2.10.2012 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul civil nr._ (prin care i s-a respins acțiunea civilă de rectificare CF), susținând că prima instanță nu a răspuns la toate cererile cu care a fost investită în dosarul de fond, inclusiv cu modificarea de acțiune depusă la fila 52.
Înainte de a trece la examinarea îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor reglementate de art. 2812 C.pr.civ., Curtea constată că într-adevăr, criticile reclamantului-recurent privind neregulile procesuale săvârșite de instanța de rejudecare sunt întemeiate, ele ducând la pronunțarea unei hotărâri nelegale, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului reclamantului la apărare.
Astfel, în urma anulării primei încheieri civile de respingere a cererii reclamantului, pronunțată în data de 11.12.2012, cu trimitere a cauzei spre rejudecare, în rejudecare, se constată că s-au încălcat normele imperative reglementate de art. 27 pct.7 C.pr.civ., ce arată în mod expres că „ este incompatibil și poate fi recuzat…judecătorul care și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă”.
Astfel fiind, este evident că soluția cererii, în al doilea ciclu procesual, de către același complet de judecată, încalcă normele sus menționate.
Sub acest aspect, trebuie menționat însă că judecătorul cauzei, reinvestit cu soluționarea cererii, a formulat cerere de abținere, respinsă prin încheierea civilă pronunțată în camera de consiliu în data de 8.05.2014, și care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 vechiul C.pr.civ. (incident în cauză, în raport cu data promovării litigiului), nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, reclamantul Creniceanu D. a formulat o cerere de recuzare a aceluiași magistrat, motivat de faptul că tot el a fost cel care a pronunțat și încheierea anulată de tribunal, apreciindu-l a fi, deci, incompatibil în rejudecarea aceleiași cauze. La 22.05.2014, reclamantul renunță la cererea de recuzare, iar prin încheierea din 27.05.2014 pronunțată în camera de consiliu, Judecătoria O. ia act de renunțarea reclamantului la cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului fondului.
Această încheiere de renunțare la judecată, era conform art. 246 alin. 2 vechiul C.pr.civ., fără drept de apel, instanța constatând deci că în procesul civil de față, sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, sub imperiul căruia s-a născut și derulat procesul civil.
Sub acest aspect, susținerile reclamantului privind nelegala soluționare a cererii de incompatibilitate (astfel cum domnia sa a înțeles să o susțină) a magistratului fondului, sunt întemeiate, întrucât în mod greșit s-au aplicat normele procesuale reglementate de art. 200 N.C. pr. civ.(ce privesc regularizarea cererii), deși, erau pe deplin incidente dispozițiile art. 27 coroborate cu art. 34 vechiul C. pr.civ.
În consecință, această încheiere privind cererea de constatare a incompatibilității (cerere de recuzare, conform art. 27 pct. 7 C.pr.civ.), putea fi atacată odată cu fondul, și nu cu „ drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare”, cum s-a dispus și s-a și judecat, prin încheierea pronunțată de Judecătoria O. în data de 11.07.2014, când a anulat cererea de reexaminare, în condițiile art. 200 C.C.pr.civ., neincidente speței.
Curtea constată și nerespectarea dispozițiilor art. 242/2 C.pr.civ., care, în mod expres și imperativ arată că instanța va suspenda judecata ….2) dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii…norma juridică din art. 242 alin. 1 pct.2 C.pr.civ. este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua un alt act de procedură. Nesocotirea dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ. este sancțiunea cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, conform art. 105 alin. 2 C.pr.civ. Această nulitate este de ordine publică deoarece regulile procedurale vizate privesc desfășurarea generală a activității de judecată, instituirea lor urmărind asigurarea cadrului legal în care se poate desfășura un proces și în care se face posibilă înfăptuirea justiției asigurându-se astfel un interes general.
Cum în speță, nici în primul ciclu procesual, și nici ulterior, niciuna din părți nu a solicitat judecarea și în lipsă, instanța de fond a procedat greșit atunci când a reținut pricina spre soluționare, încălcând astfel dispozițiile art. 242 pct. 2 C.pr.civ. De vreme ce reclamantul nu a putut pune concluzii și nu și-a putut face apărarea, au fost încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel încât reclamantul a fost vătămat, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții.
Toate aceste nereguli procesuale săvârșite de instanța de rejudecare, invocate de reclamant, atrag incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 5 C.pr.civ., coroborat cu art. 105 C.pr.civ., ceea ce face ca recursul reclamantului să fie întemeiat, cu consecința admiterii lui.
Având în vedere însă dispozițiile art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ., instanța de recurs, urmare a admiterii recursului, va rejudeca apelul reclamantului.
Sub acest aspect, examinând incidența dispozițiilor art. 2812 C.pr.civ., Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile imperative reglementate de legiuitor.
Dispozițiile art. 2812 C.pr.civ. arată în termeni imperativi și că se poate cere completarea hotărârilor dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Susținerile reclamantului privind nesoluționarea de către instanța de fond, Judecătoria O., a tuturor cererilor cu care a fost investită, atât prin acțiunea inițială, din 25.04.2012, cât și prin precizarea modificatoare depusă la fila 52 dosar fond, sunt neîntemeiate.
Obiectul concret dedus judecății îl constituie cererea reclamantului de rectificare a înscrierii din CF_ O. Montană, invocând în susținerea ei o . argumente de fapt și de drept.
Soluția pronunțată de Judecătoria O. prin sentința civilă nr. 707/2.10.2012, de respingere în totalitate a acțiunii civile, nu e susceptibilă de completare, atât din perspectiva obiectului pricinii, cât și prin raportare la soluția dată.
Împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de modul de argumentare a acestei soluții, nu înseamnă că ea este susceptibilă de „completare”, în sensul art. 2812 C.pr.civ., întrucât textul de lege este de strictă interpretare (și deci, nu poate fi extins, prin analogie, altor situații), iar reclamantul avea la dispoziție căile de atac împotriva instanței de fond, respectiv apelul și recursul.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 2812 C.pr.civ. și va respinge cererea de completare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Creniceanu D. împotriva deciziei civile nr. 214/A/13 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că admite apelul, anulează încheierea civilă din 17.06.2014 a Judecătoriei O. și, rejudecând, respinge cererea de completare a hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. dr. L. L. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: M.G./16.01. 2015
TEHNORED: A.B./26.01.2015/SM
Prima instanță: Judecătoria O., judecător: P. R.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., judecători: Bălăuntescu V. R., C. D. V. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
