Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 259/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 259
Ședința publică din 9 iunie 2015
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A. împotriva încheierii civile pronunțată la data de 21.04.2015 de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu intimații I. E. și B. B. C., având ca obiect recurs recuzare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A., c.j. I. A., lipsă intimații I. E. și B. B. C..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și, în copie, decizia civilă nr. 502/20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă în dosar nr._/55/2013 și decizia civilă nr. 628/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei, arată că apelul înregistrat pe rolul Tribunalului A. nu a fost soluționat.
Instanța, din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 1 Cod pr. civ., invocă excepția prematurității declarării recursului, sub care aspect acordă cuvântul.
Reprezentantul recurentei a solicitat respingerea excepției, și pe cale de consecință, admiterea recursului și casarea încheierii recurate.
CURTEA,
Deliberând cu prioritate asupra excepției prematurității invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod pr. civ., aplicând și art. 499 Cod pr. civ., privind conținutul hotărârii de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 1 Cod pr. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.”
De asemenea, alin. 3 teza a 2-a din textul de lege precitat prevede că dacă „instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță”.
Din interpretarea coroborată a acestor norme procesuale, Curtea reține că încheierea atacată în speță, prin care s-a respins cererea de recuzare a d-lor judecători L. L. și O. S. S., este supusă căii de atac a recursului, cale ce poate fi exercitată în termen de 5 zile de la data la care se va comunica părții interesate decizia dată în soluționarea apelului declarat în cauză de contestatoarea Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A., împotriva sentinței primei instanțe.
Această concluzie este justificată de faptul că legea nu permite promovarea căii de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare înainte de momentul soluționării cauzei, prin hotărâre definitivă, în speță, raportat la obiectul pricinii (contestație la executare) și prevederile art. 717, art. 665 alin. 6 și art. 483 Cod proc. civ.
Ca atare, atâta timp cât, în cauză, potrivit afirmațiilor reprezentantului recurentei, apelul înregistrat pe rolul Tribunalului A. nu a fost soluționat, partea nu are deschisă încă, la acest stadiu procesual, calea prezentului recurs, cale de atac ce apare a fi prematur declarată.
Susținerea reprezentantului recurentei în sensul că dacă nu ar putea ataca la acest moment soluția cu privire la cererea de recuzare, s-ar pronunța soluția de magistrații cu privire la care s-a invocat incidentul procesual, aspect pe care nu ar mai putea să îl conteste, este contrazisă de alin. 3 al art. 53 Cod pr. civ., precitat, care prevede în mod expres soluția pe care instanța de recurs, în ipoteza în care constată că recuzarea a fost greșit respinsă, o poate dispune. Ipoteza avansată de recurentă este contrară legii și principiului legalității căilor de atac, întrucât, atunci când legiuitorul a înțeles să abroge de la normele de drept comun privind regimul căii de atac, a făcut-o prin dispoziții imperative și de strictă interpretare.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, coroborate cu prevederile art. 248 Cod pr. civ., Curtea constată că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în baza art. 496 Cod pr. civ., va respinge prezentul recurs ca prematur formulat, fără a mai analiza aspectele invocate prin prezentul recurs, față de prioritatea excepției reținute a fi întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului A., cu sediul în A., ., nr. 10-12, jud. A. împotriva încheierii civile pronunțată la data de 21.04.2015 de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu intimații I. E., cu domiciliul ales la C.. Av. L. V., A., .. 75, . și B. B. C., cu sediul în A., .. 41, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R./ 10.06.2015; Tehnored. I.P. 5 ex./ 11.06.2015/3 . de apel: Tribunalul A., jud. S. N., H. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 230/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
