Acţiune în constatare. Decizia nr. 2067/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2067/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 2067/2012

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928

SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2067/R

Ședința publică din 18 octombrie 2012

P.:M. G.

JUDECĂTOR:A.-M. N.

JUDECATOR:C. P.

GREFIER:M. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr.992/02.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamanta R. A.-C. ș icu pârâții M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și Direcția Generală a Finanțelor P. T., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă B. M. avocat L. N., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura completă.

Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente B. M. – avocat L. N., depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei civile recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare și rejudecând cauza, admiterea excepțiilor invocate, respingerea apelurilor formulate de D.G.F.P. T., C. L. al M. Timișoara ca inadmisibile, respingerea apelului M. Timișoara prin P. ca nefondat. În cazul în care excepțiile invocate nu pot fi admise, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză, pentru motivele invocate în scris la dosar. În subsidiar, arată că în căile de atac nu s-a soluționat cauza pe fond, întrucât ei au solicitat efectuarea unei expertize topografice. Solicită fixarea unui termen pentru rejudecarea pe fond, în scopul administrării acestei probe, respectiv a expertizei topografice. Solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

P. decizia civilă nr.992/02.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *, s-au admis apelurile declanșate de către apelanții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR P. –prin a lui reprezentantă în teritoriu D.G.F.P.-T., M. Timișoara –prin al său P. și C. L. al aceluiași municipiu Timișoara, toți contra sentinței civile nr.3382 dată, la 10.03.2009 în dosar nr._, de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimatele-reclamante B. M. și R. A. C..

S-a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că s-a respins demersul judiciar inițiat de către reclamanta B. M..

Au fost păstrate dispozițiile sentinței atacate, în limita soluției ce poartă asupra repudierii legitimării procesuale active a reclamantei R. A.-C., ca efect al primirii excepției lipsei calității procesuale active; zis altfel, în limita soluției vizând respingerea demersului judiciar pendent, declanșat de către cel din urmă subiect procesual ca fiind inițiat de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.

P. această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, în rejudecare după casare, reținând că, prin sentința civilă nr.3382/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor P.; a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâților Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. T., C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara prin P.; instanța a constatat că reclamanta B. M., odată cu imobilul înscris în C.F. nr. 985 ind. Timișoara, nr. top. 579/I/II/Il și în C.F. nr. 983 col. Timișoara, constând în pivniță cu 1,17% părți comune indivize generale și cu 1,68% părți comune individuale, dobândit în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/A/23.05.2002 încheiat cu Primăria M. Timișoara, a dobândit și dreptul de proprietate asupra cotei aferente de 1,17% ( constând în 5,39 mp) din terenul întregului imobil de la aceeași adresă, teren înscris ca parte comună indiviză generală în C.F. nr. 983 col. Timișoara; a dispus rectificarea cărții funciare nr. 983 col. Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 1.17% din terenul imobilului descris mai sus și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei B. M. în baza Legii nr. 112/1995; a dispus rectificarea cărții funciare nr. 985 ind. Timișoara în sensul radierii dreptului de folosință asupra cotei de 1.17 % din teren și al înscrierii dreptului de proprietate asupra aceleiași cote în favoarea reclamantei B. M.; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. C.; a respins acțiunea civila formulata de reclamanta R. A.-C., in contradictoriu cu pârâții STATUL R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor P., C. L. AL M. TIMISOARA ; a respins acțiunea civila formulata de reclamanta R. A.-C., in contradictoriu cu paratul M. TIMISOARA reprezentat prin Primarul municipiului Timișoara, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantele au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate că reclamanta B. M., odată cu imobilul înscris în C.F. nr._ ind. Timișoara, nr. top. 579/I/II/I și C.F. nr. 983 col. Timișoara, constând în etajul I al imobilului situat în Timișoara, .. 13, etaj compus din 3 camere cu dependințe. 29,90% părți comune indivize generale, cu 42.68% părți comune indivize individuale și un garaj, cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/30.10.1996 încheiat cu fosta R.A. URBIS Timișoara, a dobândit și dreptul de proprietate asupra cotei aferente de 29,90% din terenul întregului imobil situat la adresa menționată mai sus, teren înscris ca parte comună indiviză generală în C.F. nr. 983 col. Timișoara; să constate că reclamanta R. A.-C., ca efect al dobândirii de către coreclamanta B. M. a dreptului de proprietate asupra cotei de 29.90% din terenul descris mai sus, a dobândit aceeași cotă de teren cu titlul de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2473/09.11.2006 la B.N.P. M. L. din Timișoara; să dispună rectificarea cărții funciare nr. 983 col. Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 29.90 % din terenul imobilului și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei B. M. în baza Legii nr. 112/1995, iar apoi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei R. A.-C. cu titlu de cumpărare; să dispună rectificarea cărții funciare nr._ ind. Timișoara în sensul radierii dreptului de folosință asupra cotei de 29.90 % din teren și al înscrierii dreptului de proprietate asupra aceleiași cote, mai întâi în favoarea reclamantei B. M., iar apoi în favoarea reclamantei R. A.-C.; să constate că reclamanta B. M., odată cu imobilul înscris în C.F. nr. 985 ind. Timișoara, nr. top. 579/I/II/Il și în C.F. nr. 983 col. Timișoara, constând în pivniță cu 1,17% părți comune indivize generale și cu 1,68% părți comune individuale, dobândit în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/A/23.05.2002 încheiat cu Primăria M. Timișoara, a dobândit și dreptul de proprietate asupra cotei aferente de 1,17% din terenul întregului imobil de la aceeași adresă, teren înscris ca parte comună indiviză generală în C.F. nr. 983 col. Timișoara; să dispună rectificarea cărții funciare nr. 983 col. Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 1.17% din terenul imobilului descris mai sus și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei B. M. în baza Legii nr. 112/1995; să se dispună rectificarea cărții funciare nr. 985 ind. Timișoara în sensul radierii dreptului de folosință asupra cotei de 1.17 % din teren și al înscrierii dreptului de proprietate asupra aceleiași cote în favoarea reclamantei B. M.; în subsidiarul petitelor 1, 2, 3 și 4, in cazul în care se apreciază că reclamanta R. A.-C. ca succesoare în drepturi a coreclamantei B. M. în privința imobilului înscris în C.F. ind. nr._ Timișoara, constând în etajul l din imobilul situat în Timișoara, .. 13. este îndreptățită să solicite în mod direct constatarea dreptului de proprietate asupra cotei de teren aferente de 29,90%, să constate că a dobândit dreptul în discuție în această calitate în baza Legii nr. 112/1995 și cu titlu de cumpărare; în consecință, să dispună rectificarea cărții funciare nr. 983 col. Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 29,90% din terenul întregului imobil și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei R. A.-C. asupra aceleiași cote; să dispună rectificarea cărții funciare nr._ ind. Timișoara în sensul radierii dreptului de folosință asupra cotei de 29,90 % din teren și al înscrierii dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei R..

In motivare, s-a arătat că reclamanta B. M. a cumpărat locuința situată la etajul I al imobilului din Timișoara, .. 13 la 14.11.1996, etajul I al imobilului, camera de la mansardă și pivnița s-au dezmembrat, formându-se trei unități locative distincte. Cu aceeași ocazie, la pozițiile B17-18, asupra etajului I cu 282,23/1020 părți comune indivize s-a intabulat Statul Român ca proprietar asupra terenului, cu titlu de naționalizare, precum și dreptul de proprietate al reclamantei B. M. asupra construcțiilor reprezentând etajul 1, cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.

Reclamantele au precizat că, în urma acestei dezmembrări, etajul 1 s-a intabulat în C.F. nr. 985 ind. Timișoara ca parcelă topografică distinctă (nr. top. 579/I/II/I).

In anul 2002, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/A/23.05.2002 reclamanta B. M. a cumpărat pivnița de 4,90 mp situată în imobilul din Timișoara, .. 13.

In data de 18.08.2005, prin încheierea nr._/18.08.2005, în c.f. nr. 983 col. Timișoara - poziția B34 - s-au modificat cotele comune indivize ale apartamentelor imobilului, așa încât etajului l i-a revenit o cotă de 31,32% din părțile comune generale, 201/642 mp de teren în folosință și 45,60% părți comune individuale, mențiunea de modificare fiind efectuată asupra cotelor înscrise la poziția B17; in data de 29.06.2006, prin încheierea nr._/29.06.2006, în c.f. nr. 983 col. Timișoara - poziția B37- s-a făcut o reapartamentare a întregului imobil, urmare căreia apartamentului proprietatea reclamantei B. M. la acea vreme i s-au stabilit 29,90% din părțile comune indivize generale și din teren și 42,68% din părțile comune individuale. Aceste procente din părțile comune generale și din teren sunt neschimbate până în prezent; la data de 9.11.2006 reclamanta B. M. a vândut etajul I al imobilului (evidențiat ca apartamentul nr. 5 în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995) coreclamantei R. A.-C., fiica sa, sens in care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2473/09.11.2006 la B.N.P. M. L., iar cu prilejul vânzării, etajul I a fost transcris din c.f. nr. 985 ind. Timișoara în c.f. nr._ ind. Timișoara în proprietatea dobânditoarei R. A.-C., cu păstrarea aceluiași număr topografic.

În drept, au invocat disp. art. 33 din HG nr. 11/1997, art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 111 Cod pr. civ.

Din probele administrate a rezultat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/30.10.1996 încheiat cu fosta R.A. URBIS Timișoara în baza Legii nr. 112/1995, reclamanta B. M. a cumpărat locuința situată la etajul I al imobilului din Timișoara, .. 13, identificată în respectivul contract drept apartamentul nr.5, compus din 3 camere cu dependințe (fila 32).

In data de 14.11.1996, conform înscrierii de la pozițiile B.l6-18 din C.F. nr. 983 col. Timișoara, etajul I al imobilului, camera de la mansardă și pivnița s-au dezmembrat, formându-se trei unități locative distincte. Cu aceeași ocazie, la pozițiile B17-18, asupra etajului I cu 282,23/1020 părți comune indivize s-a intabulat Statul Român ca proprietar asupra terenului, cu titlu de naționalizare, precum și reclamanta B. M. asupra construcțiilor reprezentând etajul 1, cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, fila 26.

In urma acestei dezmembrări, etajul 1 s-a intabulat în C.F. nr. 985 ind. Timișoara ca parcelă topografică distinctă (nr. top. 579/I/II/I).

In anul 2002, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9912/A/23.05.2002 încheiat cu Primăria municipiului Timișoara în baza Legii nr. 112/1995, reclamanta B. M. a cumpărat pivnița de 4,90 mp situată în imobilul din Timișoara, .. 13, identificată în respectivul contract ca aparținând tot de apartamentul nr. 5 din 1 acest imobil. Pivnița în discuție a fost evidențiată distinct în cartea funciară nr. 985 ind. Timișoara, nr. top. 579/I/II/II și în c.f. nr. 983 col. Timișoara, ca urmare a dezmembrării din 1996, fiind înscrisă Ia poziția B31, fila 34.

La data de 09.11.2006 reclamanta B. M. a vândut etajul I al imobilului (evidențiat ca apartamentul nr. 5 în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995) coreclamantei R. A.-C., fiica sa, sens in care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2473/09.11.2006 la B.N.P. M. L., iar cu prilejul vânzării, etajul I a fost transcris din c.f. nr. 985 ind. Timișoara în c.f. nr._ ind. Timișoara în proprietatea dobânditoarei R. A.-C., cu păstrarea aceluiași număr topografic.

Imobilul constând in pivnița înscrisă în c.f. nr. 985 ind. Timișoara, nr. top. 579/I/II/II nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare pe care reclamanta B. M. l-a încheiat cu coreclamanta R. A.-C..

Potrivit art. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 11/1997 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, după caz, a anexelor gospodărești și garajelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995. Acest din urmă text prevede că rămân în proprietatea statului doar acele suprafețe de teren aflate în posesia acestuia Ia data de 22 decembrie 1989, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor. Interpretând textele invocate rezultă că, în virtutea legii, cumpărătorii construcțiilor in temeiul Legii nr. 112/1995 devin proprietari ai terenul aferent acestora, iar suprafața excedentară rămâne în proprietatea statului.

Noțiunea de "teren aferent construcției" este definită de art. 2 din Hotărârea Consiliului L. al M. Timișoara nr. 13/2004 ca suprafață de teren de la aceeași adresă poștală cu clădirea de locuit, delimitată prin împrejmuiri sau calcane, în conformitate cu planul parcelar.

In speță, tot terenul de la adresa imobilului constituie teren aferent, întabulat ca parte comună indiviză, așadar în coproprietare stabilă și forțată. Atât cota de 29,90% care revine etajului 1 dobândit de reclamanta, cât și cota de 1,17% care revine pivniței sunt determinate în cuprinsul cărții funciare.

Pe de altă parte, terenul în discuție constituie obiect al unei coproprietăți forțate și, drept consecință, proprietarul fiecărei cote de teren nu poate fi diferit de proprietarul apartamentului căruia îi corespunde întrucât bunurile obiect al proprietății comune stabile și forțate sunt întotdeauna bunuri accesorii pe lângă alte bunuri principale aflate în proprietate exclusivă. De aceea, niciodată cota ideală și abstractă din dreptul de coproprietate forțată nu se va putea înstrăina în mod separat față de bunul principal.

Potrivit CF col. 983 Timișoara, asupra imobilului teren înscris sub nr. top.579/1 in suprafața de642 mp situat in Timișoara, . este proprietar Statul roman, din anul 1956, in baza Decretului 92/1950.

Ca atare, raportat la obiectul pricinii, instanța a constatat incidența in cauză a prev. art. 25, alin.2 din Decretul 32/1954, potrivit cărora Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații, prin Ministerul Finanțelor P., motiv pentru care, a respins ca neîntemeiată excepția invocata de paratul Ministerul Finanțelor P., reținând ca în speță nu este vorba de calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor P. ci de calitatea conferită de lege acestei autorități de reprezentant al pârâtului Statul Român.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. C. invocată de paratul M. Timișoara prin P., s-a constatat că între instituția parata și reclamantă nu a existat și nu există nici un raport juridic, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și reclamanta B. M. a avut ca obiect construcția și nicidecum terenul aferent acesteia, motiv pentru care in temeiul art.137 Cod pr. civ., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. C. și, în consecință a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Ministerul Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. și M. Timișoara prin P. și, C. L. al M. Timișoara care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate și au solicitat schimbarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

P. decizia civilă nr. 221/A/08.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ apelurile au fost admise, iar sentința a fost schimbată în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta B. M.; a fost menținută sentința sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R. A.-C..

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere, în esență (unele argumente și concluzii repetându-se) că disp. art. 37 din HG 11/1997 conferă doar vocația de a dobândi și terenul aferent tot pe calea vânzării-cumpărării și că suprafața ce depășește terenul aferent este destinată retrocedării în natură foștilor proprietari deposedați de imobilele ce le-au avut în proprietate, iar prețul obținut din vânzare este destinat despăgubirii bănești a acestora.

S-a făcut trimitere la practica judiciară, la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și la Normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanta B. M. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând, în principal, casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la tribunal și, în subsidiar, constatarea nulității apelurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor P. T. și C. L. al M. Timișoara și respingerea apelului declarat de M. Timișoara.

În motivare a invocat greșita interpretare a disp. art. 37 din HG 20/1996 republicată, ale art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995 și, respectiv, ale HCL Timișoara nr. 13/2004 care, în art. 2, definește noțiunea de teren aferent.

A mai invederat că terenul de la adresa imobilului constituie teren aferent aflat în coproprietate forțată, astfel că proprietarul fiecărei cote de teren nu poate fi diferit de proprietarul apartamentului căruia îi corespunde.

A criticat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată și nepronunțarea de către instanța de apel asupra excepțiilor invocate.

În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ., art. 312 al. 3, 5 Cod pr. civ.

P. decizia civilă nr.101/16.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr. 221/A/08.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

A fost casată decizia recurată și trimisă cauza la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelurilor.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanta B. M. a solicitat instanței să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 invocând disp. art. 37 din HG 20/1996 republicată.

Potrivit sus-menționatei norme, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.

Această normă prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.

Din interpretarea logico-sistematică a acestei norme rezultă că, dacă terenurile aferente ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, cele ce nu depășesc această suprafață se dobândesc de chiriașii - cumpărători ai construcțiilor.

Câtă vreme art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată dispune că, în situația de vânzare a construcțiilor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, rezultă că terenul se dobândește în proprietate ope legis, transferul acestui drept realizându-se în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare a construcțiilor (apartament, anexe, garaje).

Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere ca terenul să se dobândească tot în baza unui contract de vânzare-cumpărare (distinct de cel vizând construcțiile) ar fi făcut referire, în cuprinsul art. 37 sus-menționat tot la vânzarea către chiriași și nu la dobândirea de către aceștia a terenului aferent; or, vânzarea este un mod distinct de dobândire a dreptului de proprietate alături de altele (hotărâre judecătorească, accesiunea, legea, tradițiunea, etc.).

În concluzie, în mod nelegal a apreciat instanța de apel ca nefiind admisibilă cererea reclamantei și fără a intra în fondul cererii astfel formulate.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 al. 1, 2, 3, 5 Cod pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., instanța a admis recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr. 221/A/08.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; a casat decizia recurată și a trimis cauza la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelurilor, instanța de trimitere urmând a se pronunța asupra excepțiilor opuse de reclamanta B. M. apelurilor declarate împotriva hotărârii primei instanțe, precum și asupra susținerilor formulate de părți în prezentul recurs.

Având în vedere că respingerea cererii formulate de reclamanta R. A.-C. nu a făcut obiect al căilor de atac exercitate în cauză, soluția dată de prima instanță acestei cereri va fi menținută și nu va mai face obiect al cercetării judecătorești în rejudecare.

La Tribunalul T., cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi fondate.

Si, de aceea (considerând ca admiterea recursului si casarea hotărârii date in finalul apelului, subsumat celui dintâi ciclu procesual, nu atrage inexorabil si o decizie favorabila petiționarilor, - așa cum, cei din urma tind la a acredita -) instanța de trimitere, in accepția aceluiași art. 315 C. proc. civ, va reforma hotărârea atacată, in sensul ca va respinge demersul judiciar pendent.

Având a se pronunța cu precădere, în temeiul art. 137 alin.1 C. proc. civ. asupra excepției nulităților căilor de ataca pendinte promovate în cauză, invocate de către reclamanta-intimată B. M. prin întâmpinare, instanța le va respinge pentru următoarele considerente: așa cum rezultă din chiar cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată, alături de Statul Român reprezentant de Ministerul Finanțelor P. și M. Timișoara reprezentat prin P., dar și C. L. al aceluiași Municipiu Timișoara, în calitate de reprezentant al statului.

Or, este de notorietate că Statul Român, atunci când este reprezentat de Ministerul Finanțelor P., cel din urmă dă mandat reprezentantelor sale în teritoriu - care se privesc sa fi Direcțiile Generale ale Finanțelor P. (a se vedea mandatul dat în acest sens D.G.F.P. T. în dosarul inițial al instanței de apel, la fila 21, dar și adresa de la fila 29). Că este așa, rezultă și din întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la D.G.F.P. T. (a se vedea fila 63 din dosarul de fond). Or, la acea epocă, reclamanta nu s-a sesizat în sensul că Statul Român nu ar fi fost corect reprezentat și a acceptat ca acesta să fie reprezentat de D.G.F.P. T. – ce a formulat apărări în numele Statului. Context în care invocarea excepției nulității căii de atac promovate de D.G.F.P. T. în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR P. se privește fi nu numai nefondată, dar și abuzivă și de un formalism excesiv.

Același raționament se impune și în cazul pârâților-apelanți M. Timișoara reprezentat prin P., C. L. al aceluiași Municipiu Timișoara, ambii figurând atât în cererea introductivă a petiționarei cât și în dispozitivul sentinței atacate, acțiunea fiind admisă și în contradictoriu cu ei, pe lângă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor P.. Ca atare, dacă reclamanta aprecia că nu se impunea admiterea demersului său în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara reprezentat prin P. și C. L. al aceluiași Municipiu Timișoara (deși i-a împrocesat în calitate de subiecți pasivi) avea a declanșa calea de atac și a le repudia legitimarea procesuală pasivă, solicitând ca cererea sa să fie admisă numai în contradictoriu cu celălalt pârât - Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor P.. Abstracție făcând de faptul că reclamanta nu a probat, în condițiile de exigență ale art. 1169 din codul civil, nici cărei domenialități i se circumscrie terenul aferent imobilului - proprietatea sa (publice sau private) și nici cine ar fi titularul dreptului de proprietate al acestuia. Probabil că acestea au fost și rațiunile pentru care a înțeles să se judece în contradictoriu atât cu autoritățile locale cât și cu cele centrale, în calitate de reprezentanți ai statului român.

De altă parte, observând motivele care au generat judecata pendinte și, cu precădere, îndrumările date de instanța de casare (căreia, probabil din eroare, și cu neobservarea exactă și riguroasă a exigențelor alin. 3 apartenente art. 315 C. proc. civ.) subsumează analizei instanței inferioare și „motivele invocate înaintea instanței de recurs” iar nu, așa cum în termen a căror acuratețe nu îngăduie interpretări diferite norma legală supra anunțată, spune că „După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.” (adică a tribunalului, de vreme ce decizia lui a fost casată – s.n.).

Pe fondul cauzei, tribunalul conchide, observând exigențele art.9 și art.13 din legea nr.112/1995 ( cel din urmă text de lege fiind chemat să cuantifice atât valoarea despăgubirilor foștilor proprietari spoliați, cât și prețul de vânzare al locuințelor și terenul aferent lor, către chiriași) cele ale normelor interpretative ale legii ( potrivit cărora, „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”) că legea specială în discuție conferă chiriașului cumpărător al apartamentului ce nu se restituie în natură fostului proprietar și vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției. În adevăr, ceea ce dobândește chiriașul în temeiul legii ( ope legis) este vocația la dobândirea terenului aferent imobilului achiziționat în condițiile de exigență ale legii cu nr.112/1995. Această vocație însă se transpune juridic prin perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare, după configurarea cantitativă a terenului aferent construcției ( de vreme ce acesta nu a fost delimitat la epoca vânzării locuinței, iar ceea ce excede rămâne în patrimoniul statului putând face obiectul unor măsuri reparatorii în echivalent reglementate de legea 10/2001 republicată - aceea acordării în compensare foștilor proprietari cărora nu li se restituie în natură imobilele de care au fost spoliați în timpul regimului comunist).

Altfel spus, așa cum vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în temeiul legii nr.112/1995 s-a născut din aceeași lege, și modalitatea de dobândire este identică cu cea a construcției - în urma vânzării-cumpărării (concluzie de altfel, majoritar confirmată de doctrina și de practica jurisprudențială în materie a se vedea Buletinul Jurisprudenței ICCJ/2006, pagina 560, Practica Judiciară a Curții de Apel Cluj pe anii 2000 - pag.97, 2001 -, 2006, pag.43, a Curții de Apel București – pe anii 2003-2004, pag 73,-74, a Tribunalului București pe anii 2003-2004, pag. 48-49), cu plata integrală sau în rate a prețului, care la rândul lui, urmează a fi stabilit potrivit criteriilor cu nr. 2665/1/C/311 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor P. și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare ( așa cum rezultă din art.13 apartenent aceleiași legi cu nr.112/1995).

Că este așa a confirmat-o și Înalta Curte de casație și Justiție, prin numeroase decizii de practică, dintre care se impune să o amintim, cu precădere pe cea cu nr. 215/16.01.2008, în care soluționând un recurs contra unei decizii date de Curtea de Apel Timișoara - a reținut că „Dispozițiile art. 33 din normele metodologice de aplicare a legii cu nr._ prevăd că, în situațiile de vânzare a apartamentelor către foștii chiriași dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent. Însă transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, neoperând de drept, în temeiul legii. C. normativ permite doar ca, odată cu imobilul construcție să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare … ca proprietari asupra construcției în absența unei asemenea convenții, cumpărătorii au drept de folosința asupra terenului dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. „

În atare situație, devine îngăduită și concluzia că numai nerecurgând la o metodă de interpretare și de corelare a textelor legale incidente, care să îi permită a identifica voința legiuitorului, judecătoria a putut pronunța o soluție nelegală și netemeinică.

Pe cale de consecință, tribunalul, în temeiul art. 296 C. pr. civ., a admis apelurile declanșate în cauză contra sentinței civile atacate pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins demersul judiciar inițiat de reclamanta-intimată B. M..

A păstrat dispozițiile sentinței atacate, în limita soluției ce poartă asupra repudierii legitimării procesuale active a reclamantei R. A.-C., ca efect al primirii excepției lipsei calității procesuale active, zis altfel, în limita soluției vizând respingerea demersului judiciar pendent declanșat de către cel din urmă subiect procesual activ, ca fiind inițiat de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. M., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.1 raportat la art.304 pct.5 C.pr.civ. precum și art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.

În primul rând, recurenta a criticat soluția tribunalului prin prisma faptului că a fost încălcat regimul incompatibilităților, reglementat de art.24 C.pr.civ., în sensul că și în etapa rejudecării după care, tribunalul a soluționat apelul în aceeași componență, adică de către aceiași doi judecători care se pronunțaseră și prin decizia care a fost casată, respectiv decizia civilă nr.221/2010 a Tribunalului T., fiind astfel incident motivul de casare prev. de art.304 pct.1 raportat la art.304 pct.5 C.pr.civ.

În al doilea rând, recurenta a susținut că au fost nesocotire disp.art.315 C.pr.civ., în rejudecarea apelului, după casare, în sensul că instanța de apel a încălcat și nesocotit îndrumările date prin decizia de casare de către instanța de recurs, care nu numai că a reținut că acțiunea este admisibilă în principiu, dar a și decis cu putere de lucru judecat că reclamanta, respectiv antecesoarea acesteia poate beneficia cu titlu gratuit de terenul aferent locuinței cumpărate, în baza Legii nr.112/1995, ope legis, adică prin efectul disp.art.26 din Legea nr.112/1995, coroborat cu disp.art.37 din HG 20/1996.

Din această perspectivă, recurenta a susținut că devin incidente atât disp.art.304 pct.5 C.pr.civ, dar și disp.art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., în sensul că decizia recurată nu numai că este fundamentată greșit în drept, dar cuprinde o motivare în drept străină de natura pricinii și contradictorie.

Intimații D.G.F.P. T. și Primarul, alături de C. local Timișoara au formulat întâmpinări în cauză, solicitând respingerea recursului reclamantei, arătând pe larg că își însușesc argumentele tribunalului.

Curtea, analizând recursul reclamantei, din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. raportat la art.312 C.pr.civ., va contata că acesta este întemeiat, din perspectiva disp.art.304 pct.1, 5 și 9 C.pr.civ., motiv pentru care va omite analiza motivelor de modificare prev. de art.304 pct.7 și 8 C.pr.civ.

În primul rând, curtea va constata că instanța de apel a încălcat regimul incompatibilităților prev. de art.24 C.pr.civ. în contextul în care, în etapa rejudecării după casare, tribunalul a soluționat apelul în aceeași componență, adică de către aceiași doi judecători care se pronunțaseră și prin decizia care a fost casată, respectiv decizia civilă nr.221/2010 a Tribunalului T..

În al doilea rând, curtea va mai constata că tribunalul a nesocotit și disp.art.315 C.pr.civ., în sensul în care prin decizia de casare nr.101/2011, Curtea de Apel Timișoara a statuat cu putere de lucru judecat și totodată a dat îndrumările necesare pentru rejudecare, stabilind clar limitele acesteia.

Astfel, potrivit disp. art. 37 din HG 20/1996 republicată, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.

Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că terenul să se dobândească tot în baza unui contract de vânzare-cumpărare (distinct de cel vizând construcțiile) ar fi făcut referire, în cuprinsul art. 37 sus-menționat tot la vânzarea către chiriași și nu la dobândirea de către aceștia a terenului aferent; or, vânzarea este un mod distinct de dobândire a dreptului de proprietate alături de altele (hotărâre judecătorească, accesiunea, legea, tradițiunea, etc.).

Însă, ținând cont de disp.art.312 alin.6/1/2 C.pr.civ., curtea nu va mai putea dispune o nouă casare cu trimitere, astfel că va reține cauze spre rejudecare în fond.

Pe fondul cauzei, curtea, în limitele disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., va constata că tribunalul a interpretat greșit legea aplicabilă în speța concretă dedusă judecății deoarece, potrivit art. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 11/1997 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995. în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, după caz, a anexelor gospodărești și garajelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.

Acest din urmă text prevede că rămân în proprietatea statului doar acele suprafețe de teren aflate în posesia acestuia Ia data de 22 decembrie 1989, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor. Interpretând textele invocate rezultă că, în virtutea legii, cumpărătorii construcțiilor in temeiul Legii nr. 112/1995 devin proprietari ai terenul aferent acestora, iar suprafața excedentară rămâne în proprietatea statului.

In speță, tot terenul de la adresa imobilului constituie teren aferent, întabulat ca parte comună indiviză, așadar în coproprietare stabilă și forțată.

Concret, curtea va constata că atât cota de 29,90% care revine etajului 1 dobândit de reclamanta, cât și cota de 1,17% care revine pivniței sunt determinate în cuprinsul cărții funciare.

Potrivit CF col. 983 Timișoara, asupra imobilului teren înscris sub nr. top.579/1 in suprafața de 642 mp situat in Timișoara, . este proprietar Statul roman, din anul 1956, in baza Decretului 92/1950.

Ca atare, raportat la obiectul pricinii sunt incidente in cauză prev. art. 25, alin.2 din Decretul 32/1954, potrivit cărora Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații, prin Ministerul Finanțelor P., motiv pentru care s-a respins justificat excepția invocata de paratul Ministerul Finanțelor P., reținând ca în speță nu este vorba de calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor P., ci de calitatea conferită de lege acestei autorități de reprezentant al pârâtului Statul Român, iar hotărârea din cauză are regim de opozabilitate.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. C. invocată de pârâtul M. Timișoara prin P., s-a constatat corect că între instituția pârâtă și reclamantă nu a existat și nu există nici un raport juridic, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și reclamanta B. M. a avut ca obiect construcția și nicidecum terenul aferent acesteia, motiv pentru care in temeiul art.137 Cod pr. civ., astfel că in mod corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. C..

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.1,5 și 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr.992/02.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *, pe care o va modifica, în sensul că va respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de pârâții D.G.F.P. T. și Primarul, alături de C. L. Timișoara împotriva sentinței civile nr.3382/10.03.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul cu același număr.

În temeiul prev. art.274 C.pr.civ., va obliga intimații, în solidar, la plata către recurentă a sumei de 3.728,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și în apel, reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr.992/02.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *.

Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelurile declarate de D.G.F.P. T. și Primarul, alături de C. L. Timișoara împotriva sentinței civile nr.3382/10.03.2009 a Judecătoriei Timișoara, în dosarul cu același număr.

Obligă intimații, în solidar, la plata către recurentă a sumei de 3.728,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și în apel, reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,

M. G. A.-M. N. C. P.

GREFIER,

M. M.

Red.:C.P./23.10.2012

Tehnored./M.M./ 2 ex./29.10.2012

Inst.fond:Judecătoria Timișoara :jud.C. G.

Inst.apel:Tribunalul T. :jud.Z. H., D. D.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1985/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2149/2012. Curtea de... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 2067/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 2067/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA