Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2149/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2149/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 2149/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 21.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 2149/R
Ședința publică din 24 octombrie 2012
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul S. A. și intervenientul S. S. V. împotriva deciziei civile nr. 170/A din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. L., prin P., și pârâții intimați T. M. și M. A. M., pentru rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții personal și, în reprezentarea reclamantului intimat, doamna consilier juridic S. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă de reclamantul intimat prin registratură la data de 15.10.2012 cu recurenții.
Pârâtul recurent depune la dosar note de ședință.
Intervenientul recurent depune la dosar concluzii scrise.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului, invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că își susține excepția.
Recurenții solicită respingerea excepției.
În deliberare asupra excepției nulității recursului, instanța o respinge, având în vedere că susținerile recurenților pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C.p.c.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei, desființarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Intervenientul recurent solicită admiterea recursului conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare,
CURTEA
În deliberare constată că, prin Decizia civilă nr. 170/A din 16.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelurile formulate de pârâții T. M., M. A. M., S. A. și intervenientul S. S. V. împotriva Sentinței civile nr. 1013/06.04.2011, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. L..
Astfel, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a dispus următoarele:
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. L., prin primar, în contradictoriu cu pârâții S. A., T. M., M. A. M. și intervenientul S. S. V..
S-a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF. 156 col. Lugojul Român, nr. top. 196, de la suprafața înscrisă în cartea funciară de 719 mp la suprafața reală de 650 mp, conform raportului de expertiză și a schiței plan anexă, întocmit de expertul Z. C., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 156 col. Lugojul Român, nr. top. 196, în 3 sub parcele astfel:
- nr. top. 196/1, casa P+1 și curte, în suprafață de 396 mp, care se va reînscrie în prezenta carte funciară, în favoarea vechilor proprietari și anume:
- apartamentul nr. 1 cu 67/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 2 cu 44/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 3 cu 59/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 4 cu 51/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 5 cu 95/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 6 cu 64/396 mp teren în folosință (rectificat)
- spațiu cu altă destinație cu 16/396 mp teren în folosință.
- nr. top. 196/2, teren intravilan cu alee pietonală, în suprafață de 85 mp, care se va transcrie în c .f. nou Lugojul Român, în cotă de 1/1 parte în favoarea Statului Român;
- nr. top. 196/3, teren intravilan, în suprafață de 169 mp, care se va transcrie în c.f. nou Lugojul Român în favoarea Statului Român, în cotă de 1/1 parte;
- aliniamentele de dezmembrare fiind punctele C-H, respectiv B-I, schița plan anexă.
A fost respinsă, ca fiind lipsită de interes, cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional S. A., precum și ca fiind neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intimatul S. S. V..
A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, excepția lipsei de temei juridic a acțiunii invocată atât de pârâtul S. A., cât și de intervenientul S. S. V..
Au fost obligați pârâții S. A., T. M., M. A. M. și intervenientul S. S. V. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2024 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul Z. C., instanța a constatat că imobilul în cauză este amplasat în intravilanul Municipiului L., pe ., la nr. conscripțional 5.
Suprafața măsurată a imobilului din litigiu este de 650 mp, cu 69 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în cartea funciară și individualizată în punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J din schița plan.
Casa nr. 5 de pe . din M. L. este un imobil colectiv, compus din 6 apartamente și un spațiu cu altă destinație (Agenție loto).
Suprafața de teren aferentă casei nr. 5 de pe . din M. L., este de 396 mp (punctele C-D-E-F-G-H), iar suprafața de teren pe care este amplasată . în planul de situație de identificare prezentat în planșa nr. 1 (anexă la raportul de expertiză tehnică topografică, prin punctele B-C-H-I și totalizează 85 mp.
Suprafața de teren care reprezintă zona verde, este materializată în planșa nr. 1, anexă la raportul de expertiză tehnică topografică prin punctele A-B-J-I și totalizează 169 mp.
Astfel, cotele părți de teren ce revin fiecărui apartament se pot stabili folosind cotele procentuale din cartea funciară, cu modificarea suprafeței rezultată din dezmembrare, fiind făcute propuneri în acest sens și cuprinse în tabelul explicativ (planșa 1).
În acest sens, expertul a propus efectuarea următoarelor operațiuni tehnice:
- rectificarea suprafeței imobilului înscris în c.f. 156 col. L.R., nr. top. 196 de la suprafața înscrisă în cartea funciară de 719 mp, la suprafața reală de 650 mp;
- dezmembrarea imobilului înscris în c.f. 156 col. L.R. nr. top. 196 în 3 subparcele, astfel:
- nr. top. 196/1, casa P+1 și curte de 396 mp, care se va reînscrie în prezenta carte funciară, în favoarea vechilor proprietari;
- nr. top. 196/2 teren intravilan cu alee pietonală, în suprafață de 85 mp, care se va transcrie în cf nou L.R., în favoarea Statului Român, în cotă de 1/1 parte;
- nr. top. 196/3, teren intravilan, în suprafață de 169 mp, care se va transcrie în c.f. nou L.R., în favoarea Statului Român, în cotă de 1/1 parte,
- aliniamentele de dezmembrare fiind materializate prin punctele C-H, respectiv B.-I.
Cu privire la lucrarea tehnică întocmită în cauză, instanța a constatat că expertiza tehnică topografică a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2006, când a fost numit expert domnul P. G., ulterior experții numiți în cauză au solicitat înlocuirea sau pârâții s-au opus la numirea acestora în cauză.
Prin încheierea de ședință din 8 mai 2007, a fost numită expert în cauză doamna J. L. M., după care s-au făcut numeroase opoziții și, prin încheierea de ședință din 20 mai 2008, a fost constatată nulitatea lucrării de specialitate întocmită de doamna expert.
În final, în ședința publică din 10 iunie 2008, instanța a numit în cauză pe expertul Z. C., care a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară existent la dosar la filele 687-696 și care a fost comunicat tuturor părților, fiind însă refuzat de unele părți, respectiv pârâtul S. A. și intervenientul S. S. V. (f. 737) susținând că lucrarea tehnică este nulă deoarece nu au fost îndeplinite procedurile de citare cu părțile implicate în proces.
În ceea ce privește nulitatea raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul Z. C., prima instanță a constatat următoarele:
Prin adresa efectuată la data de 26.01.2011(f. 739) au fost solicitate expertului tehnic lămuriri cu privire la modalitatea de citare a părților implicate în acest demers judiciar, precum și solicitarea de a face dovada îndeplinirii condițiilor legale privind procedura de citare.
La fila 810 dosar, expertul Z. C. a informat instanța că, pentru întocmirea prezentului raport de expertiză depus în cauză, au fost făcute un număr de 6 convocări prin scrisori recomandate, astfel: pentru data de 24.07.2008, scrisorile recomandate având data poștei 09.07.2008; pentru data de 16.12.2008, scrisorile recomandate având data poștei 11.12.2008; pentru data de 22.12.2009, scrisorile recomandate având data poștei 17.12.2009; pentru data de 18.05.2010, scrisorile recomandate având data poștei 12.05.2010; pentru data de 23.07.2010, scrisorile recomandate având data poștei 06.07.2010; pentru data de 29.12.2010 scrisorile recomandate a vând data poștei 24.12.2010.
De asemenea, expertul aduce la cunoștința instanței că, în data de 23.07.2010 împreună cu reprezentanta Primăriei Municipiului L., doamna C. D. Balba și domnul P. F. s-au deplasat la imobilul în litigiu, pentru efectuarea măsurătorilor, însă au fost obstrucționați de către domnul S. A., care a refuzat să deschidă, și de către doamna T. A., care a fost prezentă, dar nu a permis .>
În data de 29.12.2010 s-a efectuat o nouă deplasare la imobil pentru efectuarea măsurătorilor la apartamentele 2 și 5, în vederea finalizării raportului de expertiză, dar nici de această dată pârâții S. A. și T. A. nu au permis accesul expertului în imobile pentru efectuarea măsurătorilor.
Expertul a învederat instanței că scrisorile recomandate au fost trimise în data de 24.12.2010, iar confirmările de primire poartă următoarele date: Primăria Municipiului L. - 27.12.2010, S. A. – 28.12.2010 (data inițială 27.12.2010 a fost modificată), S. S. – 28.12.2010 (data modificată), T. A. – 27.12.2010 și M. A. – 27.12.2010.
Potrivit disp. art. 208 Cod procedură civilă, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea, iar dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Alineatul 2 din același articol prevede că, părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
Analizând probele depuse de expert, instanța a constatat că acesta a încunoștințat părțile de mai multe ori cu privire la deplasarea la fața locului, conform dispozițiilor legale, însă a întâmpinat greutăți în efectuarea măsurătorilor din partea pârâților M. A. M., S. A. și a intervenientului S. S., care fie nu au permis expertului . efectuarea de măsurători, fie nu au deschis acestuia.
Este evident faptul că nu se poate pune problema că pârâții nu au fost încunoștințați cu privire la efectuarea expertizei și data sosirii expertului, cu atât mai mult cu cât, chiar în ședința publică din 28.10.2010 instanța a pus în vedere pârâtului S. A. și intervenientului S. S. să permită accesul în locuință domnului expert Z. C. pentru a se efectua măsurători.
Astfel, drepturile procesuale ale pârâților și intervenientului nu au fost cu nimic încălcate, iar termenul de 5 zile invocat de pârâți este fixat pentru depunerea raportului de expertiză și nu pentru convocarea părților la efectuarea expertizei, art. 209 al. 1 Cod procedură civilă statuând că expertul este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată.
În consecință, instanța a respins, ca fiind neîntemeiată, excepția nulității raportului de expertiză invocată de pârâții S. A., M. A. M., T. M. și intervenientul S. S..
Cu privire la problematica numirii unui expert asistent, instanța a constatat următoarele:
În ședința publică din 06.11.2007, pârâtul S. A. a solicitat, iar instanța a încuviințat un expert asistent, care să asiste la efectuarea expertizei.
În aceeași ședință, pârâtul S. A. s-a obligat ca în termen de 2 zile să depună numele expertului asistent, lucru ce însă nu s-a întâmplat până în momentul închiderii dezbaterilor și judecarea cauzei în fond, nefiind respectate disp. art. 15 din Ordinul nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.
Față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul M. L. prin P. și astfel a respins excepțiile lipsei de temei juridic invocată de pârâți și a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în cartea funciară 156 C.. Lugojul Român, nr. top. 196, de la suprafața înscrisă în cartea funciară de 719 mp, la suprafața de 650 mp.
A dispus dezmembrarea imobilului înscris în cartea funciară 156 col. Lugojul Român, nr. top. 196 conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic Z. C. și a schiței plan anexă, care face parte integrantă din cuprinsul raportului de expertiză, în 3 sub parcele, astfel:
- nr. top. 196/1, casa P+1 și curte de 396 mp, care se va reînscrie în prezenta carte funciară ,în favoarea vechilor proprietari astfel:
- apartamentul nr. 1 cu 67/396 mp teren în folosință,
- apartamentul nr. 2 cu 44/396 mp teren în folosință, apartamentul nr. 3 cu 59/396 mp teren în folosință, apartamentul nr. 4 cu 51/396 mp teren în folosință, apartamentul nr. 5 cu 95/396 mp teren în folosință, apartamentul nr. 6 cu 64/396 mp teren în folosință și spațiu cu altă destinație cu 16/396 mp teren.
- Nr. top. 196/2, teren intravilan cu alee pietonală, în suprafață de 85 mp, care se va transcrie în c .f. nou Lugojul Român, în favoarea Statului Român, în cotă de 1/1 parte;
- Nr. top. 196/3, teren intravilan, în suprafață de 169 mp, care se va transcrie în c.f. nou Lugojul Român în favoarea Statului Român în cotă de 1/1 parte.
Având în vedere că la fila 818 dosar, reclamantul M. L. prin primar a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că, în tabelul explicativ, partea finală, la apartamentul nr. 6 la suprafața aferentă acestuia este trecut_ mp teren în folosință în loc de 64/396 mp, instanța a apreciat că realmente este o simplă greșeală de dactilografiere și în consecință aceasta urmează să fie corectată cu mențiunea că apartamentul nr. 6 are 64/396 mp teren în folosință și nu_ mp.
Cu privire la cererea reconvențională formulată și precizată de reclamantul reconvențional S. A., privind acordarea de daune - interese în sumă de 450 lei, instanța a respins această solicitare ca fiind lipsită de interes.
Pentru a se putea acorda daune – interese, potrivit disp. art. 1073 Cod civil, partea, în speța de față reclamantul reconvențional trebuia să dovedească existența unui prejudiciu suferit, a unei fapte ilicite și a unui raport de cauzalitate pentru fapta debitorului și prejudiciul suferit de creditor, aspecte ce însă nu au fost dovedite.
Având în vedere motivele expuse în alineatele precedente, instanța de fond a respins, ca fiind neîntemeiată și cererea în interes propriu formulată de intervenientul S. S. V..
În baza disp. art. 274 – 276 Cod procedură civilă prima instanță a obligat pe pârâții S. A., T. M., M. A. M. și pe intervenientul S. S. V. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2024 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert.
Împotriva sentinței civile nr. 1013/06.04.2011, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, au declarat apel pârâții S. A., T. M., M. A. M. si intervenientul S. S. V..
Prin apelul declarat de pârâtul S. A., s-a solicitat admiterea apelului.
In motivare, a arătat că prima instanță a omis a se pronunța asupra a două capete de cerere prin care a solicitat asupra modului cum se va înscrie într-o singură carte funciară (top 196/1) toți proprietarii de apartamente, în devălmășie din imobilul înscris în CF156 LR, fără a se preciza dreptul de proprietate asupra bunurilor comune ale imobilului, respectiv cota ce le revine fiecărui proprietar și în temeiul cărui articol de lege sau act instanța le-a anulat cota de 24% a dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune indivize ale imobilului, de asemenea pentru ce motiv a fost obligat să plătească reclamantului onorariu de avocat, reclamantul nu a cerut cheltuieli de judecată și nici nu a fost prezent în instanță.
Prin apelul declarat de pârâta T. M., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate.
În motivare, pârâta a arătat că nu a formulat nici una din întrebările pe care instanța le-a consemnat in încheierea din 22.06.2011.
Nu este de acord să plătească reclamantului onorariu de avocat când acesta nu a avut angajat apărător.
De asemenea, a solicitat a se arăta pe baza cărui temei legal s-a dispus să fie înscrisă într-o singură carte funciară în devălmășie cu ceilalți proprietari de apartamente din imobilul înscris în CF 156 LR, fără precizarea cotei de proprietate pe care o are asupra bunurilor comune ale imobilului .
A solicitat desființarea sentinței întrucât instanța de fond a dispus în dispozitivul sentinței ca dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr. 2 și cota indiviză de 11% a dreptului său asupra părților comune ale imobilului, înscrise în CF 156/II LR top 196/II, să nu mai fie înscrise în noua carte funciară propusă de expertul Z. C. - CF nr. 156 LR top 196/I.
Prin apelul declarat de pârâta M. A. M., s-a solicitat desființarea hotărârii.
În motivare s-a arătat că, prin cererea depusă la data de 31.05.2011, a solicitat lămuriri în sensul de a se arăta cum este posibil ca, cei 5 proprietari de apartamente din imobilul înscris în CF 156 LR top 196, înscriși în prezent în cărțile funciare individuale conform Legii nr. 7/1996 să fie înscriși într-o singură carte funciară nr. top 106/1, de asemenea cum este posibilă înscrierea acestora fără a se arăta asupra căror părți din imobil au drept de proprietate, și de asemenea, s-a opus obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul declarat de intervenientul S. S. V., s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe cale de consecință, a se dispune respingerea acțiunii reclamantului intimat cu toate capetele de cerere, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată ocazionate în acest proces în prezenta etapă procesuală.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa de temei juridic al cererii intimatului, solicitând admiterea excepției.
Pe fond, prima instanță a dispus ca dreptul de proprietate indiviză în cotă de 24% ce poartă asupra părților comune ale imobilului înscrise în CF 156/V Lugojul Român, nr. top. 196/V, în cotă de ½ în folosul apelantului intervenient, drept real pe care l-a dobândit prin moștenire, să fie anulat, șters, furat, după cum rezultă din tabelul din dispozitiv, fără să existe vreun act autentic de înstrăinare pentru aceste drepturi, fără nici un motiv temeinic.
Sentința s-a întemeiat pe o expertiză judiciară lovită de nulitate absolută, întrucât a fost efectuată de un expert numit cu încălcarea disp. art. 201 Cod proc.civilă.
Expertul Z. C. nu a respectat procedura de citare a părților în sensul că nu a citat părțile cu cel puțin 5 zile înainte de data stabilită pentru a se face măsurătorile de la fața locului.
S-a solicitat instanței să rețină că nu există nici o încheiere de ședință prin care prima instanță să fi dispus expertului să efectueze dezmembrarea imobilului prin rectificarea cărții funciare.
Expertul a săvârșit falsuri intelectuale prin omisiune, prin faptul că deși a făcut vorbire despre dosarul nr. 9382/2006 de la Biroul de carte funciară L., în care se găsește planșa releveu a apartamentului nr. 5 si tabelul explicativ în care sunt înscrise compunerea apartamentului și drepturile reale ale proprietarilor de apartamente, tabel verificat și înregistrat de Oficiul de cadastru T., acesta a omis de a depune la dosar și de a motiva de ce ele nu mai sunt valabile, și le-a modificat.
Expertul Z. C. nu a vizat expertiza la Oficiul de Cadastru, precum prevede art. 3 lit. h din HG nr. 1210/2004.
În drept a invocat dispozițiile art. 282-298 Cod proc.civilă, art. 274 Cod proc.civilă și dispozițiile actelor normative invocate în apărare în prima instanță și în apel.
Tribunalul, analizând cele patru apeluri și, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive, a apreciat că nici excepția invocată și nici apelurile nu sunt întemeiate, pentru argumentele de mai jos.
Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat, în primul rând, rectificarea CF 156 Lugojul Român, nr. top. 196, în sensul înscrierii suprafeței reale de teren, care este mai mică.
Întrucât apelanții au fiecare un drept de folosință asupra terenului înscris în CF 156 Lugojul Român, rectificarea acestei suprafețe de teren influențează și întinderea faptică a dreptului lor de folosință.
Prin urmare, pârâții apelanți au calitate procesuală pasivă.
Apelanții au criticat faptul că prima instanță le-ar fi anulat dreptul de proprietate asupra părților comune indivize și s-au întrebat cum pot fi înscriși toți, în devălmășie, într-o singură carte funciară.
Cotele de proprietate ale fiecărui pârât asupra părților comune indivize nu au făcut obiectul cererii introductive, iar prima instanță nu le-a analizat și nu a dispus asupra acestora, prima instanță cercetând doar întinderea dreptului de folosință asupra terenului, aferent fiecărui apartament.
Prin urmare, tribunalul a reținut că fiecare pârât și-a păstrat dreptul de proprietate asupra părților comune indivize, în cota avută înaintea formulării prezentului proces.
Apoi, pârâții nu au fost înscriși în devălmășie, ci ca proprietari individuali asupra apartamentelor lor.
Potrivit art. 45 al. 1 din Legea 7/1996 dacă un imobil cu construcție – condominiu, din care unele părți sunt comune indivize, iar restul sunt individuale, se întocmește o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție și câte o carte funciară individuală pentru fiecare proprietate individuală, care poate fi reprezentată din apartamente sau spații cu altă destinație decât cea de locuință.
În speța de față, prima instanță nu a dispus înscrierea pârâților într-o singură carte funciară, ci a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni, ca urmare a expertizei efectuate în cauză, în cartea funciară colectivă în care au fost înscriși inițial pârâții, urmând ca aceste modificări să se reflecte și în cărțile individuale ale fiecăruia.
În ce privește lipsa temeiului juridic al cererii de dezmembrare, tribunalul a reținut că, potrivit art. 42 al. 1 din Legea 7/1996, imobilul înscris în CF se poate modifica prin alipiri, dezlipiri, prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia, iar al. 2 prevede că imobilul se modifică prin dezlipire, dacă se desparte o parte din imobil.
Actul autentic de dezlipire de care fac vorbire apelanții este necesar în procedura necontencioasă, desfășurată la biroul de publicitate imobiliară. În situația unei opoziții la dezlipire, cum este și cazul speței de față, hotărârea judecătorească va înlocui actul autentic de dezlipire.
La fel, documentația cadastrală invocată de apelanți presupune efectuarea unei lucrări de specialitate, ori, expertiza efectuată în cauză, reprezintă tocmai o astfel de lucrare.
Cât privește criticile aduse raportului de expertiză, tribunalul a reținut, într-adevăr, că potrivit art. 201 al. 1 C. pr. civ., expertiza se efectuează de unul sau trei experți.
Chiar dacă expertul Z. C. a fost al 5-lea expert numit în cauză, nu s-au încălcat prevederile art. 201 C. pr. civ., sub aspectul numărului de experți care pot întocmi expertiza.
Apoi, tribunalul a reținut că expertul a convocat de 6 ori părțile la efectuarea expertizei.
Cât privește obiectivele de expertiză, tribunalul a reținut că acestea au fost încuviințate încă din 12 septembrie 2006, între acestea figurând și propunerea de dezmembrare a terenului (filele 49, 75 din dosarul de fond).
Chiar dacă experții au fost înlocuiți, obiectivele de expertiză au rămas aceleași.
Referitor la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță în sarcina pârâților apelanți, tribunalul a reținut că aceștia au invocat, pe de o parte, faptul că reclamantul nu le-a solicitat, iar, pe de altă parte, că nu puteau fi obligați la plata onorariului de avocat, întrucât reclamantul nu a avut avocat.
Tribunalul a reținut că, atât la cuvântul asupra fondului, cât și prin concluziile scrise, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, iar prin încheierea camerei de consiliu din 22 iunie 2011 prima instanță a lămurit dispozitivul sentinței apelate, în sensul că onorariul de avocat este, în realitate, onorariu de expert.
În consecință, tribunalul a respins cele 4 apeluri.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâtul S. A. și intervenientul S. S. V..
Pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, desființarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare, pârâtul recurent a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra notei de ședință depuse la 19.01.2012, prin care a solicitat să se constate că hotărârea primei instanțe, prin care a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr. 156/1 LR top. 196/1-7, este dată în frauda art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996, deoarece rectificarea se poate face numai dacă există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care actul în temeiul căruia au fost înscrise aceste date în CF să fi fost în prealabil anulat.
Că, prima instanță a dispus dezlipirea a două părți din terenul aferent imobilului în litigiu, care este proprietatea Statului Român, astfel că el, nefiind titularul dreptului de proprietate, nu are calitate procesuală pasivă.
Recurentul a mai arătat că potrivit Legii nr. 7/1996 dezlipirile nu se dispun pe bază de expertize, ci printr-o documentație cadastrală, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI și pe baza unui act autentic de dezlipire conform art. 83 și 84 din Ordinul nr. 633/2006 al ANCPI.
În continuare, recurentul a învederat că expertul a efectuat stabilirea unei alei pietonale care traversează imobilul (stabilind o suprafață de 3 ori mai mare decât este în realitate, 85 mp față de 32 mp), fără ca instanța să-i fi stabilit ca obiectiv pentru expertiză prin încheierea de ședință și a efectuat-o în frauda art. 7 și 8 din Legea nr. 213/1998, deoarece singura autoritate care are această competență este Consiliul Local Municipal L..
Intervenientul recurent S. S. V. a solicitat și el admiterea recursului, casarea deciziei, desființarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare, intervenientul recurent a invocat disp. art. 304 pct. 6 și 8 Cod proc.civilă și a reiterat, în esență, aceleași motive, arătând că, potrivit art. 1337 Cod civil, vânzătorul răspunde pentru evicțiune, iar instanța de apel nu a luat în considerare că are un titlu de proprietate asupra ½ din apartamentul nr. 5 înscris în CF nr. 156/1 LR, nr. top. 196/5, ½ din cota de 24% asupra părților comune și un drept de folosință de ½ asupra terenului.
Intervenientul recurent a mai arătat că instanțele au anulat drepturile sale reale pe care le-a dobândit prin moștenire, precizând că instanța de apel nu a luat în considerare cererea sa de a constata nulitatea absolută a raportului de expertiză, deoarece instanța de fond nu a dispus expertului nici să efectueze rectificarea de CF și nici dezmembrarea imobilului, fiind rectificată suprafața utilă a apartamentului nr. 5 de la 105 mp la 95 mp, astfel încât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Totodată, recurentul a învederat că hotărârea instanței a dus la vătămarea dreptului lor, fără a exista o hotărâre irevocabilă de anulare a titlului lor și o documentație de dezlipire, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI.
În continuare, recurentul a relevat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului, precizând că instanța de apel nu a observat că în mod greșit prima instanță a dispus, în frauda art. 44 și 45 din Legea nr. 7/1996, ca toți proprietarii din imobil să fie înscriși într-o singură carte funciară cu nr. cad. 196/1.
De asemenea, a susținut că nu se poate dispune rectificarea fără anularea titlului dobânditor și a încheierii de intabulare.
A mai învederat și faptul că pentru dezmembrare reclamantul intimat trebuia să prezinte împuternicirea dată de Consiliul local, conform art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, și documentația aferentă, precizând că instanța de la sine putere a readus în patrimoniul intimatului drepturi câștigate prin cumpărare de către recurenți, fără ca acesta să notifice instanța cu acest obiectiv, astfel că instanța a depășit limita întinderii cu care a fost învestită (art. 304 pct. 6 Cod proc.civilă).
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a invocat excepția nulității recursului, pentru neprecizarea motivelor de casare sau modificare a hotărârii și pentru nearătarea în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii, excepție respinsă, așa cum reiese din practicaua hotărârii, întrucât motivele invocate vizează cazurile prev. de art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod proc.civilă.
De asemenea, intimatul a solicitat respingerea recursurilor, cu motivarea că prin raportul de expertiză s-a constatat că suprafața măsurată a imobilului în litigiu este mai mică decât cea înscrisă în CF, fapt pentru care în mod corect s-a propus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF col. nr. 156 LR nr. top. 196, de la suprafața scriptică de 719 mp la suprafața reală de 650 mp, iar apoi dezmembrarea imobilului în cele trei parcele, conform folosinței actuale, fără să le fie afectat dreptul de proprietate al pârâților.
În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 pct. 6 și 8 Cod proc.civilă, precum și a disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, neindicat prin cererile de recurs, dar vizat de motivele de recurs, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt neîntemeiate.
Astfel, în primul rând Curtea reține că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și intervenientului, întrucât aceștia au un drept de folosință asupra terenului înscris în CF col. 156 Lugojul Român, nr. top. 196.
În al doilea rând, Curtea reține că toate criticile recurenților vizează, în esență, aplicarea greșită și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996, în ceea ce privește rectificarea și dezmembrarea imobilului în litigiu.
Or, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, așa cum era în vigoare la data introducerii acțiunii, modificarea cărții funciare nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
De asemenea, potrivit art. 42 și 43 din Legea nr. 7/1996, proprietarul imobilului poate face și dezmembrarea lui.
Prin urmare, având în vedere că proprietarul terenului înscris în CF 156 col. L.R., nr. top. 196 este Statul Român, soluția celor două instanțe privind admiterea acțiunii reclamantului M. L. și rectificarea suprafeței înscrisă în această carte funciară de la 719 mp la suprafața reală de 650 mp este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 7/1996.
În ceea ce privește dezmembrarea, Curtea reține că aceasta a fost făcută conform folosinței actuale, în trei subparcele: nr. top. 196/1 în suprafață de 396 mp teren aferent construcțiilor, nr. top. 196/2 în suprafață de 85 mp intravilan cu alee pietonală și nr. top. 196/3 în suprafață de 169 mp teren intravilan (zona verde).
Prin urmare, suprafața de teren aferentă construcției, respectiv cea necesară unei utilizări normale a acesteia, nu putea fi alta decât cea pe care o folosesc în mod efectiv, în prezent, proprietarii acestuia, cu consecința diminuării suprafeței afectate în folosință pentru fiecare proprietar de apartamente, în cărțile funciare individuale, fără să le fie afectat dreptul de proprietate asupra apartamentelor și cotele părților comune indivize aflate în proprietate.
Astfel, având în vedere că reclamantul este proprietarul terenului iar terenul aferent construcției este de numai 396 mp, potrivit expertizei, nu era necesară existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate nulitatea titlului dobânditorului, respectiv cu privire la dreptul de folosință asupra diferenței de teren ocupată de alee și zona verde (top 196/2 și 196/3).
Pe de altă parte, expertiza efectuată în cauză reprezintă documentația cadastrală pe care au invocat-o pârâții recurenți, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 634/2005 al ANCPI, așa cum corect a stabilit și instanța de apel.
Nici critica inexistenței unui act autentic de dezlipire nu poate fi însușită, pentru că hotărârea judecătorească înlocuiește acest act autentic.
Cât privește neîncuviințarea și necomunicarea obiectivelor raportului de expertiză, susținerile recurenților sunt neîntemeiate, avându-se în vedere că la fila 49 din dosarul de fond (vol. I) se află obiectivele expertizei propuse de reclamant, privind atât modificarea suprafeței de teren în litigiu cât și dezmembrarea ei în trei parcele, obiective încuviințate prin încheierea din 12 septembrie 2006 (f. 75 dosar fond).
Față de cele de mai sus, sunt neîntemeiate criticile privind depășirea limitelor învestirii instanței, făcute din perspectiva disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civilă și art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, cele vizând interpretarea greșită a actului juridic (art. 304 pct. 8 Cod proc.civilă), precum și cele privind nerespectarea legii, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursurile pârâtului și intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul S. A. și intervenientul S. S. V. împotriva deciziei civile nr. 170/A din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
RUJIȚA R. F. Ș. G. O.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 29.10.2012;
Tehnored. C.J.- 06.11.2012; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: L. V.; C. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2067/2012. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
