Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 2104/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2104/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 2104/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2104
Ședința publică din 23 octombrie 2012
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNCIPIULUI TIMIȘORA și C. L. al MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 259/A/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. V., având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul G. V. personal, asistat de avocat L. R. și consilier juridic V. S. în reprezentarea pârâților Primarul Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., motivul de nelegalitate de ordine publică, constând în nerespectarea regimului și competenței de soluționare a căilor de atac prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data pronunțării încheierii de carte funciară atacate.
Reprezentanta reclamantului arată că cererea lor nu era supusă reexaminării, aceasta fiind depusă la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sub imperiul Legii nr. 7/1996 modificată, dispozițiile acesteia nefiind aplicabile la căile de atac. Încheierea lor a fost dată cu drept de plângere. Cu privire la excepția invocată în notele scrise de la dosar privind nulitatea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită admiterea acesteia.
Reprezentanta pârâților arată că solicitarea reclamantului a fost depusă anterior modificării Legii nr. 7/1996, iar, cu privire la excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită respingerea acesteia.
Pe fond, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârii atacate, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin plângerea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr._ /2011, petentul G. V. a solicitat instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să modifice încheierea nr._/2010 dată de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. din cadrul OCPI T. în dosarul nr._/2010, în sensul admiterii cererii petentului de notare in CF nr.21 Timișoara a Dispoziției nr.411/12.02.2010 emisa de Primarul Municipiului Timișoara.
In motivarea plângerii, s-a arătat că operatorul de carte funciară a făcut o analiză superficială a cererii petentului, in CF nr. 9599 Timișoara fiind notată o cotă indiviză.
In drept, se invoca prev. Legii nr. 7/1996, art.480 c.civil.
Prin sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul susmenționat, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G. V., in contradictoriu cu intimații C. L. Timișoara, în reprezentarea Statului Român și Primarul Municipiului Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin Dispoziția nr. 411/12.02.2010 emisă de Primarul municipiului Timișoara a fost restituit în natură petentului G. V. terenul situat în Timișoara, înscris in CF col.21 T. in cota parte de 1500/456.669 părți, înscris in CF ind.9599 T. în suprafață de 5800 mp, identificat prin expertiza tehnica efectuata de expertul P. G., filele 7 si 8 dosar carte funciara.
Prin încheierea nr._/12.10.2010, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. a respins cererea introdusă de petentul G. V. pentru notarea in CF nr. 21 T., nr.top._,_,_ a Dispozitiei nr.411/12.02.2010 emisa de Primarul Municipiului T..
Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, „cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru și publicitate iar conform art. 48 alin. 1 din acelasi act normative cererea de inscriere este admisibila daca inscrisul indeplineste urmatoarele conditii: a. este incheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) identifica corect numele sau denumirea părtilor si mentioneaza codul numeric personal, numarul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciara și un număr cadastral sau topografic, după caz; d) este însoțit de o traducere legalizată, daca actul nu este intocmit in limba romana; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciara pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor legale .
Registratorul de carte funciara a retinut ca, față de cuprinsul cărții funciare, se constata ca imobilele avand nr. top_ si_ s-au dezmembrat in baza incheierilor nr.4149/1972, respectiv nr._/1996, astfel incat imobilul nu mai poate identificat, nefiind indeplinite prevederile art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr.7/1996.
Mai mult, dreptul de proprietate in favoarea lui G. V., in baza Dispozitiei nr.411/2009 a fost inscris in cartea funciara nr.9599 T. prin incheierea nr._/2009, asupra terenului de 1500/456.669 parte din pasunea comunala inscrisa in CF nr.21, in suprafata de 5800 mp, teren identificat prin raportul de expertiza prin nr.top._,_ si_, stabilind ca acestea corespund cu nr. cadastrale A563, A618 si A666.
Instanta civila, in cadrul plangerii formulate, se margineste la a verifica daca, cu ocazia efectuarii operatiunilor de carte funciara, registratorul care a instrumentat cererea a respectat prevederile legale instituite de legiuitor in Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare si Regulamentul de organizare si functionare a Birourilor de carte funciara ale Judecatoriilor.
In speta de față, s-a constatat că petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție prin Dispozitia nr.411/2009 a Primarului municipiului T., iar dreptul de proprietate recunoscut petentului a fost inscris in cartea funciara nr. 9599 T. prin incheierea nr._/2009, asupra terenului de 1500/456.669 parte din pasunea comunala inscrisa in CF nr.21, in suprafata de 5800 mp, teren identificat prin raportul de expertiza prin nr.top._,_ si_, nr. topografice ce corespund cu nr. cadastrale A563, A618 si A666. Notarea in Cf nr. 21 T. nu se poate efectua din punct de vedere tehnic, intrucat parcelele de teren mentionate, aferente suprafetei de teren restituita, au fost dezmembrate.
In atare conditii, în mod corect registratorul de carte funciara a apreciat ca notarea titlului executoriu in cartea funciara nr.21 T. nu se mai justifica.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs petentul solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate întrucât este nelegală si admiterea pe fond a plângerii astfel cum a fost formulata, cu consecința radierii tuturor înscrierilor efectuate în baza încheierii atacate si notarea in CF 21 Timișoara a Dispoziției nr. 411/12.02.2009 emise de Primarul Municipiului Timișoara in baza Legii 10/2001.
În motivare, a arătat că prima instanța a motivat respingerea plângerii in sensul ca notarea in CF 21 Timișoara nu se poate efectua din punct de vedere tehnic, intrucat parcelele de teren menționate, aferente suprafeței de teren restituita, au fost dezmembrate.
Este total nereala aceasta susținere, . a fost dezmembrata, tocmai de aceea a solicitat notarea in CF 21 Timișoara a dispoziției prin care i-a fost restituit terenul, deoarece, urmare emiterii dispoziției, i-a fost deschisa o carte funciara in care este evidențiata doar cota indiviza.
Terenul inscris in CF 21 Timișoara cuprinde si suprafața sa, cat timp aceasta nu a fost dezmembrata.
Prima instanța si registratorul sef au interpretat greșit cărțile funciare, nu au observat ca, in CF 9599 Timișoara, i-a fost inscrisa doar o cota indiviza, iar suprafața inscrisa in CF 21 Timișoara nu a fost dezmembrata.
In drept, dispozițiile art. 304 indice 1 cod procedura civila Legea nr. 7/1996, art. 480 Cod civil, Constituția Romaniei.
Intimații, legal citați, nu au formulat intampinare in cauza.
La termenul de judecată din data de 15.02.2012, in temeiul art.50 din Legea nr.7 din 1996, republicata, calea de atac a fost calificată a fi apel, iar, prin decizia civilă nr. 259/14.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul formulat de către petentul G. V., împotriva sentinței primei instanțe, în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului T., in calitate de reprezentant al Statului R. și Primarul Municipiului Timișoara; a schimbat in tot sentinta apelata; a admis plangerea de carte funciara; a desființat încheierea nr._/2010 dată de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timis din cadrul OCPI Timis în dosarul nr._/2010 și a dispus notarea in CF nr.21 T. a Dispozitiei nr.411/12.02.2010 emisa de Primarul Municipiului T., cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată în sumă de 4,15 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în mod corect a sintetizat prima instanță situatia de fapt ce se regaseste in speta, insa a concluzionat in mod eronat ca dispozitia de restituire in favoarea petentului a unei cote-ideale din dreptul de proprietate asupra terenului evidentiat in CF colectiva nr. 21 T. nu poate face obiectul unei simple operatiuni de notare pentru opozabilitate in aceasta carte, pe considerentul ca, pe de o parte, imobilul a fost dezmembrat si, pe de alta, cota-parte indiviza a petentului a fost evidentiata . nou deschisa.
Atata vreme cat petentului i s-a restituit o cota-parte din intreg imobilul inscris in CF nr.21, acesta este coproprietar in cota respectiva asupra tuturor parcelelor rezultate in urma dezmembrarii si aceasta situatie juridica se impune a fi facuta opozabila prin inscriere in cartea funciara ( eventual si in cartile nou deschise in urma dezmembrarilor) spre a impiedica efectuarea ulterioara de operatiuni sau acte juridice fara participarea si, eventual, cu prejudicierea petentului-coproprietar.
Din aceasta perspectiva, nu este suficienta inscrierea cotei petentului . noua, inscriere inedita, de altfel, in lipsa unei sistari a starii de coproprietate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâții Primarul Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și a plângerii de carte funciară formulate.
În motivare, se arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, interpretând eronat dispozițiile legale aplicabile în speță și neținând cont de probatoriul administrat.
Se arată că, în speță, nu au fost îndeplinite toate cerințele art. 48 din Legea nr. 7/1996, în mod corect fiind respinsă plângerea petentului de către Judecătorie. Astfel, dispoziția de restituire emisă în favoarea reclamantului nu poate face obiectul unei simple operațiuni de notare pentru opozabilitate în cartea funciară, întrucât, pe de o parte, imobilul a fost dezmembrat, iar, pe de altă parte, cota-parte indiviză a reclamantului a fost evidențiată într-o carte funciară nou deschisă.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Intimatul a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, deoarece motivele indicate de recurent nu pot fi încadrate în cazurile prev. de art. 304 C.proc.civ., iar, pe fond, respingerea recursului, ca nefundat, reluând argumentele invocate în ciclurile procesuale anterioare, deja expuse în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
Nu a fost indicat temeiul de drept al întâmpinării.
La termenul de judecată din 23.10.2012, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., motivul de nelegalitate de ordine publică, constând în nerespectarea regimului și competenței de soluționare a căilor de atac prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data pronunțării încheierii de carte funciară atacate.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 C.pr.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C. pr. civ., coroborate cu prevederile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data pronunțării încheierii de CF în discuție, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin art. 50 din Legea nr. 7/1996 cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data formulării plângerii (15.11.2010), s-a instituit o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie urmată de persoana interesată înainte de formularea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, stipulându-se că „încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din cuprinsul dispozițiilor legale sus-menționate, curtea reține că legiuitorul a prevăzut două căi de atac distincte împotriva unor acte emise de oficiul teritorial de carte funciară, după cum este vorba de încheierea de carte funciară sau de încheierea emisă de registratorul-șef, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/2996 cu modificările ulterioare.
În primul caz, împotriva încheierii de carte funciară se poate promova doar cerere de reexaminare, ce se soluționează printr-o încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, iar în al doilea caz, împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Prin urmare, petentul a exercitat împotriva încheierii de carte funciară o cale de atac, plângerea, ce este reglementată pentru contestarea unui alt act juridic, și anume, încheierea emisă de registratorul-șef în soluționarea cererii de reexaminare, or acest lucru încalcă principiul legalității.
Este adevărat că, împotriva încheierii de CF se poate formula doar cerere de reexaminare care se soluționează de către O.C.P.I., prin registratorul-șef și că doar împotriva acestei din urmă încheieri (a registratorului-șef) se poate formula plângere, de competența judecătoriei, însă, în cauză, petentul G. V. s-a adresat O.C.P.I. T. cu o cerere intitulată „Plângere” împotriva încheierii nr._/2010 pronunțată la 12.10.2010 de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara din cadrul OCPI T. în dosarul nr._/2010. Această din urmă instituție, deși avea competența jurisdicțională, conferită de alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 7/1996 modificată, în mod eronat a înaintat cererea Judecătoriei Timișoara, în loc să o califice corect, potrivit intenției părții și nu după denumirea acesteia, cu ignorarea prevederilor art. 84 C.pr.civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată sau exercitarea unei căi de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită.
În consecință, O.C.P.I. T. avea obligația ca, față de conținutul cererii, din care rezultă cu îndestulătoare evidență, că se exercită o cale de atac împotriva unei încheieri de CF, să califice corect această cerere, ca fiind reexaminare, și să o rețină spre competentă soluționare, potrivit dispozițiilor art. 50 din legea arătată, și nu să o trimită Judecătoriei Timișoara, atâta timp cât nu ne aflăm în situația prevăzută de alin. 2 ind. 1 al art. 50 din actul normativ arătat.
Faptul că solicitarea petentului de înscriere în cartea funciară a titlului său de proprietate a fost înregistrată anterior datei intrării în vigoare a modificărilor art. 50 din Legea nr. 7/1996 ( 05.07.2010) nu poate influența această concluzie, față de faptul că normele juridice privind regimul și competența de soluționare a căilor de atac sunt norme procedurale imperative și de imediată aplicare, potrivit disp. art. 725 alin. 1 și 3 C.proc.civ., din a căror analiză coroborată rezultă că orice hotărâre ( inclusiv încheierea registratorului de carte funciară) este supusă căii de atac prevăzută de legea în vigoare la data pronunțării încheierii, și nu la data înregistrării cererii.
În consecință, constatând că plângerea reclamantului, având ca obiect calea de atac exercitată împotriva unei încheieri de CF, chiar eronat intitulată, a fost soluționată cu încălcarea regimului corect al căilor de atac aplicabil speței, regim stabilit de către legiuitor prin norme imperative, de la a căror aplicare nici părțile și nici instanța nu pot abdica, având în vedere că, în cauză, atât sentința, cât și decizia atacată au fost pronunțate cu ignorarea acestui regim, în baza art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. 6 C.pr.civ., Curtea va admite recursul de față, va casa decizia recurată și sentința civilă nr._/27.09.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, și va dispune trimiterea căii de atac promovat de către G. V. împotriva încheierii nr._/12.10.2010 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, organ cu atribuții jurisdicționale.
Față de prioritatea motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu de către instanță, curtea nu va mai analiza excepția invocată de către intimat și nici motivele vizând fondul pricinii, potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, ca necuvenite, față de soluția pronunțată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNCIPIULUI TIMIȘOARA și C. L. al MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 259/A/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. V..
Casează decizia recurată și sentința civilă nr._/27.09.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, și dispune trimiterea căii de atac promovat de către G. V. împotriva încheierii nr._/12.10.2010 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara, spre competentă soluționare Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară T., organ cu atribuții jurisdicționale.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
F. B.
Red.C. R./06.11.2012
Tehnored F.B./09.11.2012
Ex.2
Primă instanță: C. G.
Instanța de apel: L. Dobin și D. H.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2149/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 2107/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
