Expropriere. Decizia nr. 651/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 651/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința publică din 24.04.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. M., L. G. și D. A. M. și recursul declarat de pârâtul S. R., P. M.T.I., P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 121 din 22.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți av. Stanoiov L., pentru pârât av. G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror B. E. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamanților depune la dosar împuternicirea avocațială, note de ședință și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială și înscrisuri pe care le comunică reclamantei.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate, conform raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârât.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului său și pe fond respingerea acțiunii și respingerea recursului formulat de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 20.02.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanții L. M., L. G. și D. A. – M. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și au solicitat anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 184/280/10.10.2011 a pârâtului și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului de 110 mp expropriat, respectiv a sumei de 1100 euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 5000 mp înscris în CF nedef. Nr._ Pecica, nr. cad._, din care le-a fost expropriată o suprafață de 110 mp, necesară pentru autostrada A.-Nădlac, teren pentru care urmează să li se plătească despăgubiri.
La 8.10._, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal nr. 206/309 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, cu care au arătat că nu sunt de acord, întrucât despăgubirile sunt infime față de valoarea de circulație a terenului și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior altor persoane, calculată la o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp. Au arătat că 10 euro/mp reprezintă și valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din aceeași categorie de folosință din jurul orașului Pecica.
Au invocat în susținerea acțiunii art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, care prevede că despăgubirile se compun din valoarea reală a terenului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarului prin măsura exproprierii.
În drept, au mai invocat și art. 9 pct. 10 din HG nr. 941/2004.
P. sentința civilă nr. 121/22.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M., L. G. și D. A. – M. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A..
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.184/280 din 10.10.2011 și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 34,65 Euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății, cu titlul de despăgubiri.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 184/280/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 110 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral_, înscris în CF_ Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 78,43 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro / mp.
Reclamanții contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamanți, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 110 mp ar fi de 1.960,90 lei, echivalentul a 427,35 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., acesta subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Prima instanța a apreciat că suma de 1.100 euro pentru o ., un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
O dreaptă sau justă despăgubire presupune să i se acorde proprietarului expropriat prețul pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții.
Tribunalul, din oficiu în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte, prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Analizând aceste contracte, prima instanță a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate; potrivit adresei nr. 221/08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat în situații mai rare prețuri de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp. preț pe care prima instanță l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 110 mp. expropriată de la reclamanți.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 110 mp. cu un preț de 0,3 euro/mp. rezultă o valoare de 33 Euro.
Prima instanță a reținut că metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994 și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat. În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, nu se poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut că în cuantumul despăgubirilor trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane. P. urmare, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamanților trebuie inclusă și suma de 1,65 euro, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal.
Susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.
Împotriva sentinței civile nr. 121/22.01.2013 a Tribunalului A. au declarat recurs în termen legal atât reclamanții, cât și pârâtul.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că prima instanță le-a admis acțiunea în parte, obligând pârâtul la 34,65 euro despăgubiri.
Argumentarea primei instanțe cu privire la admiterea în parte a acțiunii are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 300 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat este de 6808 euro, această valoare cuprinzând atât valoarea de circulație, cât și daunele cauzate proprietarului.
Prima instanță, în baza rolului activ, a administrat probe în favoarea pârâtului, fără ca acesta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate, dispunând din oficiu depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu prezintă relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate sunt similare celor ce fac obiectul prezentului dosar.
P. raportul de expertiză efectuat în cauză s-a avut în vedere tocmai situația terenului expropriat, prima instanță neluând însă în considerare aceste aspecte deși, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate în cauză cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
La stabilirea despăgubirilor datorate de către pârât nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor, compusă din valoarea de circulație și din prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, așa cum prevede art. 26 al. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
Au mai arătat că deși prima instanță a reținut că pârâtul le datorează daune, nu le-a inclus în cuantumul despăgubirilor.
De asemenea, au arătat că este nejustificată compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care li s-a admis în parte acțiunea, iar pârâtul trebuia obligat la cheltuieli de judecată (onorariul expertului) în baza art. 274-276 C. pr. civ.
În fine, au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză.
În drept, au invocat art. 304 și urm. C. pr. civ.
În motivarea recursului pârâtului, s-a susținut că despăgubirile propuse reclamanților prin hotărârea contestată cuprind valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin expropriere.
De asemenea, a arătat că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare și care a stat la baza propunerii este unul corect, fiind respectate dispozițiile Legii nr. 255/2010.
Îndrept, a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului pârâtului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
P. Hotărârea nr. 184/280/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica li s-a expropriat reclamanților L. M., L. G. și D. A. – M. un teren în suprafață de 110 mp, pentru care li s-au stabilit despăgubiri de 78,43 lei.
Nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor, reclamanții contestă hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (alin. 1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (alin. 3).
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art. 1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede prin alin. 1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
P. alin. 2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
P. raportul de expertiză s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (filele 204 și 205), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Pe de altă parte, varianta pe care o propune în concluzie comisia de experți este alta decât cea impusă de Legea nr. 33/1994, aceea a metodei capitalizării rentei funciare.
Prima instanță a înlăturat, în privința valorii imobilului expropriat, ambele variante din raportul de expertiză și a făcut propriul calcul al despăgubirilor, bazându-se pe adresa nr. 221/8.05.2012 a B.N.P. D., ce conține doar date generale privind tranzacțiile de terenuri arabile în zona Pecica în perioada 2010-2012, instanța încălcând astfel art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.
Procedând astfel, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză, urmând a se stabili cuantumul despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie.
Experții vor face evaluarea (valoare teren și prejudiciu) prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursurile declarate de reclamanții L. M., L. G. și D. A. și de pârâtul S. R., prin de M.T.I, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 121/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ /2013.
În consecință, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții L. M., L. G. și D. A. și de pârâtul S. R., prin de M.T.I, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 121/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ /2013.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/20.05.2013
Teh. AMT/2 ex./23.05.2013
Prima instanță: Tribunalul A.: - jud. Ș. V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 327/2013. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
