Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1656/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1656/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1656/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIE CIVILĂ NR. 1656
Ședința publică din 27.11.2013
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Lăscut I. F. împotriva Deciziei civile nr. 259 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a V. S. și chematul în garanție V. Ș., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile reclamantului au avut loc în ședința publică din 20.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 27.11.2013.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2444 din 25.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul L. I. F., în contradictoriu cu pârâtul F. de protecție al victimelor străzii .
A respins excepția puterii lucrului judecat.
A obligat pârâtul F. de protecție al victimelor străzii să plătească reclamantului suma de 1554,54 lei, reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă privind pe chematul în garanție V. Ș., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 568/17.02.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._/55/2009 Decizia penală nr.183/17.06.2010 a Tribunalului A. și decizia penală nr. 1035R/14.10.2010 a Curții de apel Timișoara, inculpatul respectiv chematul în garanție din prezenta cauză V. Ș. a fost obligat la plata sumei de 45.000 lei, reprezentând daune morale și 6.067,54 lei, reprezentând daune materiale către reclamantul L. I. F., ca urmare a unui accident de circulație, produs în data de 09.07.2008.
Prin sentința civilă nr. 6223/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ acțiunea formulată de reclamantul L. I. F., a fost respinsă, cu motivarea că hotărârile judecătorești penale, invocate în susținerea acțiunii civile nu sunt opozabile Fondului de protecție a victimelor străzii, întrucât acesta nu a fost parte în proces, iar prin Decizia civilă nr.1360/2011, pronunțată de Tribunalul A. în același dosar, a fost admis recursul reclamantului și a fost obligat pârâtul la plata sumei de_,24 lei.
Deoarece autovehiculul condus de V. Ș. nu avea o poliță de asigurare obligatorie RCA, reclamantul s-a adresat Fondului de protecție a victimelor străzii, pentru plata despăgubirilor obținute prin hotărârile judecătorești penale, plata efectuându-se în cuantum de 10.869,24 lei, din care 10.500 lei, daune morale, iar 369,24 lei daune materiale.
Privitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța o va respinge deoarece nu există identitate de părți, obiect și cauză chiar dacă daunele morale și materiale au fost stabilite în mod cert și definitiv prin hotărârea penală, pentru că instanța este sesizată cu prezenta acțiune pentru stabili reparația prejudiciului, ca urmare a prejudiciilor rezultate ulterior celor stabilite în cadrul procesului penal ce a făcut obiectul dosarului penal nr._/55/2009 și ulterior celor stabilite în cadrul procesului civil ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ .
Față de prevederile art.6 alin 2 din Legea nr. 287/2009 Republicată, actele și faptele juridice săvârșite înainte de . civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau săvârșirii lor, în cauză astfel că în sunt incidente dispozițiile legale în vigoare la data încheierii actului juridic .
Martorii O. I. și J. P. declară că reclamantul în urma accidentului a fost internat la Spitalul Județean A. secția ortopedie unde a suferit două intervenții chirurgicale în care i s-a montat în picior o tijă, a efectuat tratamente de recuperare deoarece mușchii îi erau atrofiați și avea dureri mari, la Centrul de Recuperare și Fizioterapie și la Timișoara și Centrul de Recuperare Dezna, fiind nevoit să stea la pat o lungă perioadă de timp, după care s-a putut deplasa doar cu un cadru metalic și ulterior cu ajutorul unor cârje, pentru ca în cele din urmă, să rămână cu un picior mai scurt cu 3 cm, împrejurare care îi afectează mersul pentru întreaga sa viață. Martorii mai declară că actualmente reclamantul acuză dureri la bazin, avusese o depresie și are mersul greoi fiind slăbit.
Pentru efectuarea tratamentelor necesare martorul O. I. l-a împrumutat pe reclamant cu sume cuprinse între 100-200 Euro, iar martorul J. P. l-a împrumutat pe reclamant cu suma de 1500 Euro.
Din Concluziile Raportului expertizei medico-legale Nr. 621/A1/08.02.2013 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală A., prin serviciul registratură, rezultă că reclamantul L. I. F. prezintă diagnosticul fractură diafiză femur drept operată, consolidată, cu scurtare de 2 centimetri membru inferior drept. Leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație. Ele pot data din 09.07.2008 și sumează 120 de zile de îngrijiri medicale. Reclamantul prezintă sechele postraumatice – „scurtare cu 2 cm membru i8nferior drept, postfractură diafiză femur drept operată, consolidată” – care reprezintă un prejudiciu de ordin morfofuncțional la nivelul membrului inferior drept, dar care nu se încadrează în noțiunea de infirmitate fizică cu caracter permanent. Conform criteriologiei medico-legale, potrivit datelor medicale de specialitate existente în conținutul documentelor medicale puse la dispoziția Serviciului Județean de Medicină Legală A. până în prezent, nu au survenit urmări din cele prevăzute de art. 182 Cod penal. De asemenea, se mai arată că asupra unei eventuale încadrări în grad de invaliditate Serviciul Județean de Medicină Legală A. se va putea pronunța în cadrul unei expertize medico-legale asupra capacității de muncă.
Din chitanțele bonurile fiscale de la filele 7-12 rezultă că valoarea costurilor ocazionate cu transportul reclamantului pentru afectuarea tratamentelor de recuperare la spital și centrele de recuperare, precum și a tratamentelor medicamentoase ( midocalm, trombostop, ketonal, tramadol, calciu lactic ) ,consultații, se cifrează la suma de 1554,54 lei, situație în care în temeiul art. 998, 999 Cod civil, va obliga cu pârâtul F. de protecție al victimelor străzii să plătească reclamantului suma de 1554,54 lei, reprezentând daune materiale .
Cu privire la daunele morale, solicitate medicale instanța a reținut că leziunile reclamantului sumează 120 zile de îngrijiri medicale, din care s-au acordat daune morale doar pentru un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale prin hotărârile judecătorești mai sus amintite, în cauză se apreciază că suma de 10.000 lei, este justificată deoarece reclamantului i s-a creat în concret a un prejudiciu moral, ca urmare a suferințelor și durerilor cauzate -„pretium doloris”-
Având în vedere dispozițiile art.13 din Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit căruia, după plata despăgubirilor, F. de protecție a victimelor străzii se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, precum și prevederile art. 60 alin. 1 Cod. procedură civilă, întrucât chematul în garanție V. Ș., este persoana responsabilă de producerea prejudiciului, atât pentru sumele deja achitate, cât și pentru sumele la care ar putea fi obligat în prezenta cauză, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul F. de protecție al victimelor străzii privind pe chematul în garanție V. Ș. și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel F. de protecție a victimelor străzii criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca rezumat al amplelor motive de apel se invocă un sigur aspect, respectiv autoritatea de lucru judecat raportat la decizia civilă nr.1360/R/2011 a Tribunalului A..
Reclamantul L. I. F. a formulat apel împotriva aceleiași sentințe solicitând ca în urma audierii acestuia acțiunea să fie admisă în totalitate cu obligarea Fondului de protecție a victimelor străzii la plata cheltuielilor de judecată .
În esență, se arată că pârâta trebuiau să achite toate daunele în integralitate atât cele morale cât și cele materiale și nu diferența de zile de îngrijiri medicale apărute ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești penale.
Prin Decizia civilă nr. 259 din 26 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul reclamantului L. I. F., în contradictoriu cu F. de Protecție a V. S., împotriva Sentinței civil nr. 2444 din 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
A admis apelul pârâtului F. de Protecție a V. S. împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantului L. F. împotriva F. de Protecție a V. S., pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că apelul Fondului de Protecție a V. S. este fondat și apelul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea trebuia să aibă în vedere și alte aspecte.
F. cauzei îl reprezintă accidentul de circulație din anul 2008 care a dus la accidentarea reclamantului L. I. F.. În anul 2010 Judecătoria A. a pronunțat sentința penală nr.568 prin care reclamantului i s-au acordat despăgubiri în sumă de_ lei daune morale și 6067,54 lei daune materiale. Curtea de Apel Timișoara a majorat daunele morale la_ lei prin Decizia penală nr.1035/R/2010.
Reclamantul a solicitat Fondului de protecție a victimelor străzii achitarea acestor sume, dar întrucât acesta nu a fost parte în proces a fost de acord cu suma de_,24 lei stabilită amiabil întrucât F. de protecție a victimelor străzii nu a fost parte în proces.
Reclamantul în aceste condiții a chemat F. de protecție a victimelor străzii în judecată iar prin sentința civilă nr.6223/2011 pronunțată în dosarul civil_ acțiunea a fost respinsă.
Tribunalul A. prin Decizia civilă nr.1360/R/2011 irevocabilă a obligat F. de protecție a victimelor străzii la plata sumei de_,24 lei la care F. de protecție a victimelor străzii a achiesat.
Cu toate acestea fără a avea alte pretenții decât cele inițiale reclamantul formulează prezenta acțiune bazată pe același izvor al raportului juridic, respectiv accidentul din 2008, împotriva acelorași pârâte și pentru aceleași pretenții, cu toate că suma stabilită de instanță i-a fost achitată respectiv_,24 lei.
În aceste condiții în mod greșit prima instanță a respins autoritatea de lucru judecat fiind în mod evident îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil. Nemulțumirea reclamantului că F. de protecție a victimelor străzii nu i-a achitat totalul sumelor stabilite de instanța penală nu legitimează dreptul acestuia de a acționa în judecată în aceleași condiții în care există o hotărâre irevocabilă.
Astfel fiind în baza art.296 C. pr. civi. apelul reclamantului L. I. F. a fost respins, iar al F. de Protecție a V. S. a fost admis.
S-a schimbat în tot sentința atacată în sensul că acțiunea reclamantului L. I. F. a fost respinsă.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul L. I. F., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile.
În motivare, reclamantul recurent a invocat disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut excepția autorității de lucru judecat, întrucât, prin acțiunea civilă înregistrată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., el a solicitat obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre definitivă în dosarul penal nr._/55/2009, ca urmare a faptului că pârâta a refuzat să plătească aceste despăgubiri, după finalizarea procesului penal.
Că, în acea acțiune nu a solicitat instanței civile să stabilească în contradictoriu cu pârâta F. de Protecție a V. S. cuantumul daunelor morale și materiale, ci doar să oblige pârâta la plata daunelor morale și materiale stabilite prin hotărârea penală, întrucât hotărârea penală nu-i era opozabilă.
Reclamantul a mai susținut că, în dosarul amintit mai sus (nr._ ), instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamant întrucât daunele în procesul penal nu au fost stabilite în contradictoriu cu pârâta F. de Protecție a V. S. și tocmai pentru a stabili daunele morale și materiale în contradictoriu cu pârâta F. de Protecție a V. S. a formulat prezenta acțiune.
Prin urmare, recurentul a arătat că nu există identitate de obiect între acțiunea de față și cea soluționată prin Decizia civilă nr. 1360/R/2011 din dosarul nr._, în prezenta cauză solicitând diferența dintre daunele primite prin decizia mai sus menționată și cele solicitate inițial în procesul penal, în contradictoriu cu inculpatul V. Ș. și nu în contradictoriu cu F. de Protecție a V. S..
Astfel, recurentul a arătat că trebuie scăzută suma de 10.869,24 lei la care a achiesat pârâtul, astfel cuantumul daunelor solicitate pentru întregul prejudiciu suferit este de 189.500 lei reprezentând daune morale și 18.695 lei reprezentând daune materiale.
În fine, a susținut că probele administrate în cauză justifică cuantumul daunelor morale și materiale solicitate prin acțiunea de față, pentru cheltuielile făcute cu recuperarea începând cu anul 2008 și ca urmare a infirmității permanente, care-i afectează mersul pentru tot restul vieții.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat F. de Protecție a V. S. a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că în mod corect instanța de apel a reținut excepția autorității de lucru judecat, întrucât există tripla identitate de părți, obiect și cauză (accidentul rutier din data de 09.07.2008), între acțiunea de față și cea soluționată în dosarul nr._, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ.
La termenul de astăzi, reclamantul recurent, prin reprezentantul său, a făcut precizarea că își limitează pretențiile față de pârât doar la sumele de 45.000 lei despăgubiri morale și 6.067 lei despăgubiri materiale, din care trebuie scăzute despăgubirile în sumă de 10.869,24 lei, la care pârâtul a achiesat în dosarul nr._ .
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantului pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Normele privind F. de Protecție a V. S., puse în aplicare prin Ordinul nr. 1/2008 „F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”, iar conform art. 13 din același act normativ, după plata despăgubirii, F. se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite.
În speță, contrar celor susținute de către pârât și celor reținute de către instanța de apel, nu operează excepția autorității de lucru judecat, pentru că, prin acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A., reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea penală definitivă pronunțată în dosarul penal nr._, iar, prin Sentința civilă nr. 6223 din 7 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că hotărârea penală de care se prevalează reclamantul nu-i este opozabilă pârâtei F. de Protecție a V. S., fiind „(...) necesar ca existența, conținutul și cuantumul despăgubirilor de natură civilă ale reclamantului, derivate din vătămarea corporală ce a suferit-o, să fie stabilite în contradictoriu cu pârâta(...)”.
Or, reclamantul a pornit acțiunea de față tocmai pentru a stabili daunele morale și cele materiale în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a V. S., astfel că nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat, neexistând identitate de obiect, în condițiile în care în procesul anterior (dosar nr._ ), instanța nu a stabilit cuantumul pretențiilor reclamantului în contradictoriu cu pârâtul și nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, reținând doar excepția inopozabilității deciziei penale față de pârât, motiv pentru care a și fost respisă acțiunea reclamantului.
Faptul că, prin Decizia civilă nr. 1360/R din 1 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a admis recursul reclamantului, s-a modificat în parte sentința recurată și s-a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtului F. de Protecție a V. S. la plata sumei de 10.869,24 lei, nu poate duce la concluzia autorității de lucru judecat, întrucât suma mai sus menționată a fost acordată de către instanța de recurs ca urmare a achiesării pârâtului și nu ca urmare a stabilirii cuantumului despăgubirilor în contradictoriu cu pârâtul și soluționării cauzei în fond.
Prin urmare, Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a reținut în cauză excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și morale solicitate, conform precizărilor făcute în recurs, respectiv sumele stabilite prin hotărârea penală definitivă (din care trebuie scăzută suma de 10.869,24 lei la care pârâtul a achiesat), Curtea apreciază că probele testimoniale și înscrisurile administrate în cauză justifică cuantumul acestor sume.
Astfel, în legătură cu suma de 5.698,26 lei, reprezentând despăgubirile materiale (6.067 lei – 369,24 lei = 5.698,26 lei), Curtea reține că este pe deplin dovedit cuantumul acestora, prin declarațiile martorilor O. I. și J. P. (f. 98 și 106 dos. fond) din care reiese împrumutarea reclamantului cu sumele de 1.500 și 200 euro pe perioada recuperii, precum și prin chitanțele privind cheltuielile de deplasare și prin contractul de muncă, din care rezultă că reclamantul a fost lipsit de plata salariului în sumă de 1312 lei pe o perioadă de mai multe luni.
De asemenea, este pe deplin justificată acordarea sumei de 34.500 lei (45.000 lei – 10.500 lei) cu titlu de despăgubiri morale, în condițiile în care reclamantul a beneficiat, potrivit raportului de expertiză medico-legală dispus de către prima instanță, de 120 zile de îngrijire medicală și „prezintă sechele postraumatice- scurtarea cu 2 cm membru inferior drept, postfractură diafiză femur drept operată, consolidată – care reprezintă un prejudiciu de ordin morfofuncțional la nivelul membrului inferior drept, dar care nu se încadrează în noțiunea de infirmitate fizică cu caracter permanent.”
Or, suma pretinsă cu titlu de despăgubiri morale (34.500 lei) este cu atât mai mult justificată cu cât la acordarea acesteia prin decizia penală definitivă au fost avute în vedere doar cele 65-70 zile îngrijiri medicale.
Față de acele de mai sus, în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și art. 312 alin. 1, 3 și 4 C. pr. civ, Curtea va admite recursul reclamantului, va casa decizia atacată, în sensul că va admite apelul reclamantului și va respinge apelul pârâtului și, rejudecând, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.698,26 lei despăgubiri materiale și suma de 34.500 lei despăgubiri morale, menținând în rest dispozițiile sentinței privind admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematului în garanție V. Ș..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Lăscut I. F. împotriva Deciziei civile nr. 259 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantul Lăscut I. F. și respinge apelul declarat de pârâtul F. de Protecție a V. S. împotriva Sentinței civile nr. 2444 din 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Rejudecând, schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 5698,26 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 34.500 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11. 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. GO/03.12.2013
Teh. AMT/2 ex./23.12.2013
Prima instanță: Judecătoria A. – jud. C. F. M.
Instanța de apel: Tribunalul A.– jud. H. O., A. Ș.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 372/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Grăniţuire. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
