Cereri. Decizia nr. 1633/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1633/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1633/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 1633/R
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE :A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR :M. G.
GREFIER :M. S. L.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarele D. A. D. și Brașai F. Z. împotriva decizia civile nr. 961/ 05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. S. C., B. Corbel, B. R. M. și Primăria C. H..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea D. A. D. personal,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință invederând instanței că intimata Primăria C. H. a depus la dosar ,prin registratura instanței, la 19 noiembrie 2013,întâmpinare, exemplarul doi al acesteia fiind comunicat contestatoarei D. A. D..
Contestatoarea D. A. D. depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă contestației în anulare, în cuantum de 10 lei, timbru judiciar de 0,3 lei precum și note de ședință și un set de înscrisuri.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Contestatoarea D. A. D. solicita admiterea contestației în anulare pentru motivele invocate în scris ,cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestație de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.09.2013, contestatoarele D. A. D. și Brașai F. Z. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 961/R/5.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ , solicitând anularea acestei hotărâri pentru faptul că nu s-au luat în considerare actele medicale depuse de reclamante, în primă instanță, invocând totodată, și o încălcare a dreptului la apărare, motivat de faptul că a fost internată în spital și astfel, nu a avut posibilitatea să își propună probele necesare, să își angajeze un apărător în cauză.
Contestatoarele susțin și încălcarea dreptului la apărare in fata instanței de recurs, prin faptul că nu li s-a dat posibilitatea de a răspunde la întâmpinarea depusă în cauză de către P. C., iar concluziile scrise depuse la dosar nu au fost luat în considerare întrucât au fost depuse la termenul de pronunțare.
În continuare, contestatoarele au reiterat aspectele de fond deduse judecății in dosarul civil nr._ al Tribunalului A., susținând legalitatea demersului lor judiciar în obținerea de despăgubiri pentru perioada anilor în care Statul Român și intervenienții s-au folosit de averea lor.
Contestația în anulare a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 317 C.pr civ.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la termenul din 21.11.2013, intimații B. C. și B. R. au solicitat respingerea contestației în anulare, nefiind indicate niciunul din temeiurile reglementate stric si imperativ de dispozițiile art. 317-319 C. pr civ..
Tot în acest sens, s-a precizat că este nefondată invocarea de către contestatoare a imposibilității de a se apăra în fața instanței de fond, urmare a necitării pentru termenul de pronunțare, întrucât potrivit art.153 alin 1 C.pr civ, partea care a fost prezenta la un termen de judecată personal, nu va mai fi citată la termenele ulterioare, având termen în cunoștință.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatoare și dispozițiile legale indicate în scris- art.317 C pr civ-, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod procedură civilă (necompetența sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 Cod procedură civilă (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare de drept comun, conform art. 317 alin.1 C.pr.civilă, care arată în mod expres ipotezele în care pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .
În sensul art. 318 alin. 1 Cod procedura civila ”greșeala materială” înseamnă greșeala de ordin procedural, de asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale si care determina soluția pronunțată. Legea are in vede
re greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intra greșeli comise prin confundare unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt si nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Prevederea cuprinsă în art. 318 Cod procedură civilă se referă la erori materiale evidente, în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită ca netimbrată a acestuia, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Legea nu a urmărit să deschisă parților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
În raport de aceste considerații teoretice, Curtea constată că în prezenta cauză, contestatoarele nu au indicat, nici în fapt și nici în drept motive care să se circumscrie vreunuia din cazurile reglementate strict și imperativ de art. 317-319 Cod procedură civilă- redate anterior- astfel că va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
Reiterarea de către contestatoare a aspectelor de fond deduse judecății, este inadmisibilă în calea de atac extraordinară de față, întrucât, în caz contrar, s-ar da posibilitatea părților să exercite un recurs la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarele D. A. D. și Brașai F. Z. împotriva decizia civile nr. 961/ 05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, A.-M. N. | Judecător, L. L. | Judecător, M. G. |
Grefier, M. S. L. |
Red. M.G-18.12.2013
Tehnored.M.L. 18 Decembrie 2013
2 ex.
C.A.T.judecători:D. C., C. R., M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1442/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 372/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
