Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1175/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 1175/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1175/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ - 31.05.2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 1175/R

Ședința publică din 25 septembrie 2013

PREȘEDINTE: G. O.

JUDECĂTOR: RUJIȚA R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

GREFIER: C. J.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL, împotriva deciziei civile nr. 99/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați R. T., R. G., Tasedan M., M. N., B. I., A. V., P. N., C. I., M. C., C. C., R. V., S. N., O. M., Z. M., U. R., H. M., H. T., N. M., B. N., G. G., A. V., C. G., V. V. și G. L. și intervenienții intimați T. G. și T. N.-D., M. M. și M. D.-M., K. A. și K. A., C. I. și C. L. G., Amzuta M., pentru prestație tabulară.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.09.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

În deliberare, reține următoarele:

P. sentința civilă nr. 9882/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/108/2013 a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamanților R. T., R. G., Tasedan M., M. N., B. I., A. V., P. N., C. I., M. C., C. C., R. V., S. N., O. M., Z. M., U. R., H. M., H. T., N. M., B. N., G. G., A. V., C. G., V. V. și G. L. și cererile de intervenție formulate de intervenienții T. G. și T. N.-D., M. M. și M. D.-M., K. A. și K. A., C. I. și C. L. G., Amzuta M., toți cu domiciliul procesual ales în A., ., corp A, . în contradictoriu cu pârâta R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL, cu sediul în A., .. 1, . și, în consecință:

A fost obligată pârâta să încheie, în condițiile și pe baza metodologiei de calcul prevăzută de Legea nr. 85/1992, contract de vânzare cumpărare cu reclamanții, după cum urmează:

- R. T., pentru apartamentul nr. 3, evidențiat în CF nr._-C1-U3 A., situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- R. G., pentru apartamentul nr. 36, evidențiat în CF nr._-C1-U36 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- Tăședan M., pentru apartamentul nr. 21, evidențiat în CF nr._-C1-U21 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- Tăședan M., pentru apartamentul nr. 28, evidențiat în CF nr._-C1-U28 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- M. N., pentru apartamentul nr. 7, evidențiat în CF nr._-C1-U7 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- B. I., pentru apartamentul nr. 2, evidențiat în CF nr._-C1-U2 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- A. V., pentru apartamentul nr. 38, evidențiat în CF nr._-C1-U38 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.,

- P. N., pentru apartamentul nr. 16, evidențiat în CF nr._-C1-U16 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- C. I., pentru apartamentul nr. 25, evidențiat în CF nr._-C1-U25 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- M. C., pentru apartamentul nr. 43, evidențiat în CF nr._-C1-U43 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- C. C., pentru apartamentul nr. 48, evidențiat în CF nr._-C1-U48 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- R. V., pentru apartamentul nr. 37, evidențiat în CF nr._-C1-U35 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- S. N., pentru apartamentul nr. 33, evidențiat în CF nr._-C1-U33 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- O. M., pentru apartamentul nr. 41, evidențiat în CF nr._-C1-U41 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- Z. M., pentru apartamentul nr. 34, evidențiat în CF nr._-C1-U34 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- U. R., pentru apartamentul nr. 23, evidențiat în CF nr._-C1-U23 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- H. M., pentru apartamentul nr. 8, evidențiat în CF nr._-C1-U8 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- H. T., pentru apartamentul nr. 15, evidențiat în CF nr._-C1-U15 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- N. M., pentru apartamentul nr. 40, evidențiat în CF nr._-C1-U40 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- B. N., pentru apartamentul nr. 4, evidențiat în CF nr._-C1-U4 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- G. G., pentru apartamentul nr. 31, evidențiat în CF nr._-C1-U31 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- A. C., pentru apartamentul nr. 20, evidențiat în CF nr._-C1-U20 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- C. G., pentru apartamentul nr. 29, evidențiat în CF nr._-C1-U29 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.,

- V. V., pentru apartamentul nr. 47, evidențiat în CF nr._-C1-U47 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- G. L., pentru apartamentul nr. 14, evidențiat în CF nr._-C1-U14 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- K. A. și K. A., pentru apartamentul nr. 18, evidențiat în CF nr._-C1-U18 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- Amzuța M., pentru apartamentul nr. 9, evidențiat în CF nr._-C1-U9 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- T. G. și T. N. D., pentru apartamentul nr. 50, evidențiat în CF nr._-C1-U50 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- C. I. și C. L. G., pentru apartamentul nr. 13, evidențiat în CF nr._-C1-U13 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A.;

- M. M. și M. D. M., pentru apartamentul nr. 10, evidențiat în CF nr._-C1-U10 A., (provenit din conversia CF vechi_ A.), situat în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10, jud. A., în caz de refuz al pârâtei, prezenta hotărâre urmând a ține loc unui asemenea contract de vânzare cumpărare.

A fost autorizată înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de vânzare cumpărare.

A fost respinsă acțiunea reclamantului Rohzetzer A. T..

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Cererea înregistrată cu nr. de dosar_/55/2008.

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 04.11.2006, reclamanții R. T., R. G., Tasedan M., Rohzeter A., M. N., B. I., A. V., P. N., C. I., M. C., C. C., R. V., S. N., O. M., Z. M., U. R., H. M., H. T. și N. M. au chemat în judecată pârâta R. A. de D. M. A., solicitând obligarea la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr. 4958 A., nr. top 6988.89/4011/2/2, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; reapartamentarea imobilului înscris în cartea funciară nr._ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, reprezentând Cămin nefamiliști, conform folosinței faptice; ieșirea din indiviziune asupra imobilului descris, prin atribuirea de numere top noi, aferente fiecărui apartament, cu autorizarea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară pe titlu de cumpărare și notarea unui drept de ipotecă în favoarea pârâtei până la achitarea integrală a prețului ce se va stabili cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/1992, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că prin înscrisurile intitulate „notificare”, transmise pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc, au solicitat să le fie vândute locuințele deținute cu titlu de chirie, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992 și Decretului nr. 61/1990, afirmând că sunt beneficiarii prevederilor art. 7 din textul legal menționat.

Au precizat că imobilul care face obiectul prezentului litigiu este construit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 din fondurile unităților economice și bugetare, astfel că aceste locuințe pot fi vândute titularului contractului de închiriere.

Întrucât pârâta nu a dat curs notificărilor emise și refuză în mod nejustificat perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, au solicitat admiterea acțiunii.

În drept au invocat disp. art. 7 alin. 1 și 7 din Legea 85/1992, Decretul Lege nr. 61/1990, art. 1294, 1295 Cod civil, art. 1073 Cod civil, dispozițiile Legii nr. 7/1996.

P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

La termenul de judecată din 13.10.2009, cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 36 din Legea 85/2006, cererea de repunere pe rol formulată la data de 25.08.2011, fiind respinsă la termenul din 12.10.2011 și menținută suspendarea judecării cauzei.

P. decizia civilă nr. 1 R din 16.01.2012 pronunțată de Tribunalul A., a fost respins recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii de suspendare.

Cererea înregistrată cu nr. de dosar_ */a2.

P. cererile de intervenție în interes propriu formulate de Tăședan M. și Tăședan M., în cadrul dosarului nr._ * al Tribunalului A., în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 29 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare.

În motivare, intervenienții au arătat că dețin apartamentul nr. 29 situat în A., .-9, jud. A., în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. 946/26.04.2002 la unitatea debitoare, fiind beneficiarii prevederilor Legii nr. 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990, respectiv a dispozițiilor art. 7.

Au precizat că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu este construit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, fiind construit din fondurile unităților economice și bugetare, astfel că aceste locuințe pot fi vândute titularului contractului de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului.

Au menționat că au solicitat pe calea dreptului comun obligarea debitoarei la încheierea actului de vânzare-cumpărare, cerere ce face obiectul dosarului nr. 11._ al Judecătoriei A., suspendat în temeiul Legii nr. 85/2006.

În drept au invocat disp. art. 49 și urm. Cod procedură civilă, art. 112 Cod procedură civilă.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. N. în cadrul dosarului nr._ * al Tribunalului A., în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l deține cu titlu de chiriaș, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 31 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, motivele invocate fiind aceleași.

P. cererea de intervenție formulată de intervenientul B. N., acesta a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 4 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. cererea de intervenție formulată de intervenientul Z. M. s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 32 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. cererea de intervenție formulată de intervenientul M. C. s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l deține cu titlu de chiriaș, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 41 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. cererea de intervenție formulată de intervenientul O. M. s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l deține cu titlu de chiriaș, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 49 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. cererea de intervenție formulată de intervenientul N. M. s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l deține cu titlu de chiriaș, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 38 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. cererile de intervenție formulate de intervenienții A. V., M. N., P. N., G. G., A. C., H. M., Redis T., B. I., H. T., C. G., V. V., Rohzeter A. și Tădesan M., U. R., G. L. G., R. G. T., C. I. s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. de D. M. A., prin administrator judiciar Activ G. IPURL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._ A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentele nr. 36, 7, 14, 39, 18, 8, 3, 2, 13, 27, 45, 26, 21, 12, 34, 23 din A., .-9, cu plata în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, invocând aceleași argumente ca și ceilalți intervenienți.

P. sentința civilă nr. 482/27.02.2012 a Tribunalului A., toate cererile de intervenție susmenționate au fost recalificate ca cereri principale și a fost declinată în favoarea Judecătoriei A. competența de soluționare.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. G. și T. N.-D. în cadrul dosarului nr._/55/2008 al Judecătoriei A. (fila 254 dosar, vol. II), în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._-C1-U48 A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 48 din A., . (fostă .-10, cu plata în rate a prețului în sumă de 1232 lei, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, cu autorizarea biroului de carte funciară din cadrul OCPI la efectuarea cuvenitelor operațiuni, pentru aceleași argumente mai sus- arătate.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. M. și M. D.-M. în cadrul dosarului nr._/55/2008 al Judecătoriei A. (fila 285 dosar, vol. II), în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._-C1-U10 A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 10 din A., . (fostă .-10, cu plata în rate a prețului în sumă de 1275 lei, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, cu autorizarea biroului de carte funciară din cadrul OCPI la efectuarea cuvenitelor operațiuni, pentru aceleași argumente.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții K. A. și K. A. în cadrul dosarului nr._/55/2008 al Judecătoriei A. (fila 309 dosar, vol. II), în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._-C1-U16 A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 16 din A., . (fostă .-10, cu plata în rate a prețului în sumă de 1361 lei, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, cu autorizarea biroului de carte funciară din cadrul OCPI la efectuarea cuvenitelor operațiuni, pentru aceleași argumente.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. I. și C. L. G. în cadrul dosarului nr._/55/2008 al Judecătoriei A. (fila 333 dosar, vol. II), în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l dețin cu titlu de chiriași, evidențiat în CF nr._-C1-U11 A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 11 din A., . (fostă .-10, cu plata în rate a prețului în sumă de 1361 lei, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, cu autorizarea biroului de carte funciară din cadrul OCPI la efectuarea cuvenitelor operațiuni, pentru aceleași argumente.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Amzuta M. în cadrul dosarului nr._/55/2008 al Judecătoriei A. (fila 358 dosar, vol. II), în contradictoriu cu R. A. de D. M. A., reprezentată prin administrator judiciar Activ G. IPURL, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pe care-l deține cu titlu de chiriaș, evidențiat în CF nr._-C1-U9 A., provenit din conversia CF vechi_ A., de sub nr. top 6988.89/4011/2/2, respectiv apartamentul nr. 9 din A., . (fostă .-10, cu plata în rate a prețului în sumă de 1275 lei, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare, cu autorizarea biroului de carte funciară din cadrul OCPI la efectuarea cuvenitelor operațiuni, pentru aceleași argumente.

În motivare, intervenientul arată că deține apartamentul nr. 9 situat în A., ., nr. 8-10, jud. A., în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. 666/13.09.2011 la unitatea pârâtă, fiind beneficiarul prevederilor Legii nr. 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990, respectiv a dispozițiilor art. 7.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că imobilul înscris în CF nr._ A., compus dintr-un . în A., . (fosta Comunarzilor), nr. 8-10 a fost construit în anul 1970. Edificarea blocului s-a făcut din fondurile statului și, în temeiul Legii nr. 15/1990, a trecut, la 21.11.1994, în proprietatea pârâtei R. A. de D. M. A..

Reclamanții și intervenienții locuiesc în acest imobil, în temeiul unor contracte de închiriere încheiate cu proprietarul pârât.

Inițial, la momentul introducerii acțiunii, în cartea funciară nu fusese efectuată apartamentarea blocului însă, în cursul acestui proces, pârâta a efectuat această apartamentare, în privința fiecărei unități locative nou formată fiind deschisă câte o carte funciară. P. urmare, instanța s-a referit referi în continuare la actuala numerotare a apartamentelor și nu la cea anterioară.

Întrucât blocul a fost construit din fondurile statului, regimul juridic al acestuia este guvernat, printre altele, și de dispozițiile Legii nr. 85/1992. P. acest act normativ și prin Decretul-lege nr. 61/1990 s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de a cumpăra, la cerere, locuințele construite din fondurile statului și ale unităților economice sau bugetare de stat, cu excepția locuințelor de intervenție. P. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, făcându-se referire la locuințele construite din fondurile statului, se stabilește că acestea "pot fi cumpărate" sau "vor fi vândute" ca atare, ceea ce subliniază că nașterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere, care, fără a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumpărare. P. urmare, corelativ dreptului chiriașului de a cumpăra locuința apare obligația unității deținătoare de a o vinde, vânzarea nefiind o facultate pentru deținător.

Obligația de a vinde, însă intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la . legii, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unității proprietare, iar locuințele să nu facă parte din categoria celor de intervenție, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992.

Prima condiție este îndeplinită, niciuna dintre părți nesusținând că blocul a fost edificat din alte fonduri decât ale statului.

Instanța a apreciat îndeplinită și a doua condiție. Este adevărat că o parte dintre reclamanți și-a schimbat locul de muncă iar aceasta este de natură a duce la încetarea contractului de închiriere, însă acest lucru nu le este imputabil chiriașilor ci pârâtei, a cărei situație economică s-a deteriorat, culminând cu . insolvență. Aceasta a disponibilizat cea mai mare parte a angajaților și instanța a apreciat nedrept ca aceștia, după ce și-au pierdut locul de muncă, să fie lipsiți și de dreptul, prevăzut de lege, de a-și cumpăra locuința doar pentru că societatea la care au fost angajați a intrat în insolvență.

Instanța a mai constatat că, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 2296/2005 a Secției civilă și de proprietate intelectuală), condiția existenței unui contract scris nu este impusă de Legea nr. 85/1992, forma scrisă fiind cerută ad probationem și nu ad validitamen. P. urmare, relevant în cauză este faptul că reclamanții și intervenienții, în temeiul unor contract de închiriere, chiar dacă expirate, locuiesc în garsoniere și plătesc chirie.

Cât privește ultima condiție, este evident că locuințele nu sunt de intervenție, în înțelesul Legii nr. 114/1996, iar faptul că pârâta a înțeles să le califica astfel este irelevant. Aceste garsoniere sunt locuințe de serviciu și nu de intervenție și, prin urmare, din interpretarea per a contrario a art. 54 alin. 3 din Legea nr. 114/1996 rezultă că interdicția înstrăinării nu li se aplică.

Ca urmare, constatând că dreptul reclamanților este unul prevăzut de lege, opozabil și pârâtei care, prin acte ale administratorului nu poate decide pur și simplu dacă îl respectă sau nu, instanța, în temeiul textelor de lege susmenționate, a obligat pârâta să încheie, în condițiile și pe baza metodologiei de calcul prevăzută de Legea nr. 85/1992, contract de vânzare cumpărare cu reclamanții.

La stabilirea prețurilor aferente fiecărui apartament, cu ocazia executării prezentei, părților se vor raporta la calculul efectuat de expertului C. D. L., al cărui raport de expertiză(f. 301 - 318), face parte integrantă din hotărâre.

Acțiunea nu a fost însă admisă în privința reclamantului Rohzetzer A. T. care nu are calitatea de chiriaș al apartamentului nr. 26 (devenit nr. 28 după apartamentare). Titular al contractului aferent acestui apartament este reclamantul Tăședan M. și, prin urmare, acestuia instanța i-a recunoscut dreptul de a achiziționa locuința.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 99/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, pe calea apelului, pârâta a solicitat, în principal anularea hotărârii deoarece instanța de fond nu putea soluționa acest dosar suspendat irevocabil prin Decizia nr. l din 16.01.2012 pronunțata de Tribunalul A. - Secția civilă, precum și trimiterea spre rejudecare a Dosarului nr._ */a2 către Judecătoria A. completul 17, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea cererii a arătat că prin încheierea comerciala nr. 51 CC/12.10.2009 (dosar nr._ ) a Tribunalului A. s-a deschis procedura de insolvență prevăzuta de Legea nr.85/2006, în formă generală față de R. Autonoma de D. M. A., fiind numit administrator judiciar ACTIV G. IPURL A.. La data deschiderii procedurii insolvenței, se afla pe rol dosarul civil nr._/55/2008 dosar care a fost suspendat prin încheiere la data de 13.10.2009 în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar la data de 25.08.2011 a fost formulată o cerere de repunere pe rol a cauzei, respinsă prin încheierea din data de 12.10.2011 în baza acelorași motive de fapt și de drept. Ulterior prin decizia civila nr. l/R/16.01.2012 a Tribunalului A. - Secția civilă a fost respins recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii de suspendare, acest dosar fiind suspendat irevocabil până la finalizarea procedurii insolvenței. La 27.02.2012 reclamanții au formulat în dosarul de insolventă nr._ al Tribunalului A. cereri de intervenție, iar judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 482/27.02.2012 a dispus recalificarea cererilor de intervenție în cereri principale declinând în favoarea Judecătoriei A. competența materială de soluționare a cererilor. La această instanță s-a format dosarul nr._ */a2. La termenul din data de 11.04.2012 Judecătoria A. - completul 17, având la bază și o cerere de repunere pe rol a dosarului_/108/ 2008, a dispus trimiterea dosarului la completul 15 în vederea conexării. La termenul din 25.04.2012 Judecătoria A. completul 15 a dispus conexarea dosarului nr. 5017/ 108/2009*/a2 la dosarul nr._/108/2008 considerând că în speță este operabilă excepția litispendentei. Apelanta apreciază că nu operează litispendența în situația de față în care unul din dosare, respectiv dosarul nr. l_ era suspendat irevocabil prin Decizia nr. l/R/16.01.2012 a Tribunalul A. - Secția civilă. Litispendența presupune existența a două cereri identice prin părți, obiect și cauză iar cererile să fie în curs de judecată, pentru că dacă una a fost suspendată nu mai exista in ceea ce interesează litispendența. În aceasta situație, singurul dosar aflat în stare de judecată este cel cu nr._ */a2, considerând că acesta trebuia soluționat de completul întâi investit adică Judecătoria A. complet 17.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii reclamanților, arătând că prezenta acțiune este una ce vizează înstrăinarea bunului imobil al debitoarei diminuându-i astfel masa de bunuri în defavoarea creditorilor, cu precizarea că la această dată, bunul imobil a cărui vânzare se solicită stă la baza îndeplinirii planului de reorganizare adoptat și aprobat de creditorii societăți, iar nerespectarea planului diminuează la maxim reorganizarea debitoarei cu consecința de a intra direct în faliment ceea ce contravine scopului prevăzut de legea specială respectiv legea nr. 85/2006. P. sentința comercială nr. 2730/15.11.2010 a judecătorului sindic în dosarul_ al Tribunalului A. a fost confirmat planul de reorganizare, așadar există putere de lucru judecat în ce privește planul de reorganizare și modalitatea de înstrăinare a imobilului, iar conform pct. 3.6 din planul de reorganizare „VALORIFICAREA DE ACTIVE" principala sursă de venit și de profit este vânzarea de active printre care apartamentele din . de către judecătorul sindic clarifică faptul că prin acest plan s-a stabilit faptul că apartamentele se vor vinde de către administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței, iar cererea reclamanților este o cerere ce vizează înstrăinarea bunului imobil al debitoarei RADM, diminuându-i astfel masa de bunuri in defavoarea creditorilor. Nerespectarea planului diminuează la maxim reorganizarea debitoarei cu consecința de a intra direct în faliment, ceea ce contravine scopului prevăzut de art.3 din L nr.85/2006. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre, astfel, arată că, atât în doctrină cât și în practica judecătorească se face distincție intre "autoritatea lucrului judecat " și "puterea lucrului judecat", autoritatea lucrului judecat fiind o calitate pe care o are hotărârea judecătorească din momentul pronunțării sale și până în momentul în care nu mai poate fi exercitată împotriva ei nici una din căile de atac aflate la îndemâna părților, iar puterea lucrului judecat este calitatea hotărârii judecătorești care nu mai poate fi reformată sau retractata.

La data introducerii prezentei acțiuni, pârâții nu aveau calitatea de chiriași, în consecință nefiindu-le aplicabile prevederile Legii nr.85/1992 – art. 1, iar reclamanții nu mai au calitatea de chiriași nici in situația comună prevăzută de Legea nr. 114/1996-legea locuinței nici în situația specială prevăzută de Legea nr. 85/2006. Din punct de vedere al Legii nr. l14/1996, pârâții doar susțin că au un contract de închiriere valabil dar în realitate acesta și-a încetat valabilitatea conform înțelegerii dintre părți, ei nemaifiind angajații RADM de la o dată mult anterioară. Pe de alta parte, ulterior prin apariția Legii nr. 114/1996 locuințele din speță au regimul unei locuințe de serviciu, sens în care a invocat art. 2 lit. d, dar și art. 51. În condițiile în care contractul de închiriere nu ar fi fost denunțat de către administratorul judiciar, acesta nu ar mai fi fost valabil de la o dată mult anterioară denunțării din mai multe motive: locuința este de serviciu; - titularii de contract nu mai sunt angajații societății; contractul de închiriere trebuia să fie anual vizat de către RADM; a încetat de drept. P. notificările de denunțare administratorul judiciar ACTIV G. IPURL în baza art.86 din Legea nr. 85/2006 a denunțat contractul de închiriere aferent imobilelor din . care locuiesc reclamanții, așa încât în prezent, chiar dacă ar avea un titlu valabil, nu mai au calitatea de chiriaș datorită denunțării contractului de închiriere conform legii 85/2006. Legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune, că norma de drept specială cuprinsă în art.86 din Legea nr.85/2006 aplicându-se cu prioritate față de norma comună de drept civil prevăzută de art.969 cod civil în respectarea acestui principiu. Au invocat art. 7 din Legea nr. 85/1992 arătând că este o normă imperativă, iar în caz de nesocotire sancțiunea ce intervine fiind nulitatea absolută, prevăzută de altfel expres în cadrul art. 19 din aceeași lege.

Au invocat art. 156 din Legea insolvenței nr. 85/2006, care arată că: „la data intrării în vigoare a prezentei legi, (este vorba despre Legea nr.85/2006) Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului...precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă”. P. urmare, consideră că este vorba despre o deposedare silită, dar care nu poate fi calificată drept expropriere. Arată că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

Față de situația în care instanța ar aprecia că în speță se aplică dispozițiile Legii nr. 85/1992 au arătat că: imobilele din speța au regim de locuința de intervenție așa cum a fost ea definita de prevederile Legii nr.85/1992, ulterior prin apariția Legii nr.114/1996 de locuința de serviciu, locuințele de intervenție conform art.7 al. 7 și 8 din Legea nr. 85/1992 nu se vând. Ulterior, prin apariția Legii nr. 114/1996, locuințele din speță au dobândit regimul unei locuințe de serviciu, iar la punctul 6 din contractul de închiriere se prevede obligativitatea vizei anuale a contractului pentru cei care sunt salariați ai Regiei și termenul de 3 luni în care locuința trebuie eliberată și predată pentru cei care nu mai sunt angajații Regiei. În conformitate cu prevederile pct.12 f din contract; contractul se reziliază la încetarea contractului de munca al chiriașului. Or, chiar prima instanța a recunoscut faptul că parte din reclamanți nu mai sunt angajați ai unității ceea ce duce la încetarea contractului de închiriere și în consecință nu este îndeplinită condiția de titular al contractului de închiriere, condiție prevăzută de Legea nr. 85/1992. Parte din reclamanți au reziliat contractele de închiriere și au încheiat cu unitatea prin administratorul judiciar contracte noi de închiriere, contracte guvernate de legea insolvenței, contracte prin care locatorul recunoaște un drept de preemțiune în eventualitatea vânzării imobilului, reclamanții la data prezentei nemaiavând calitatea de angajați ai Regiei, contractele de închiriere nu mai sunt valabile încheiate, valabilitatea acestora încetând odată cu pierderea calității de salariați, astfel că reclamanții locuiesc în apartamente în mod abuziv și ilegal, fără a mai avea acest drept.

Intimații au solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că prin decizia civilă nr. 1/R/16.01.2012 a Tribunalului A. Secția Civilă (dosar nr._/55/2008/a1) a fost respins recursul exercitat de reclamanți împotriva încheierilor Judecătoriei A. din 13.10.2009 (prin care s-a dispus suspendarea judecății acțiunii în prestație tabulară de face obiectul dosarului de mai sus, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006) și din 12.10.2011 (prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol a pricinii), însă această soluție a avut în vedere starea de fapt de la data pronunțării fiecăreia dintre încheierile respective.

În considerentele deciziei civile se arată că dacă s-ar continua judecarea acțiunii în prestație tabulară de către judecătorie, în eventualitatea admiterii acesteia, s-ar ajunge la o vânzare a apartamentelor ce nu este controlată de lichidator și judecătorul sindic, conform art. 25 lit. i și art. 129 din Legea nr. 85/2006.

La data pronunțării deciziei civile nr. 1/R/16.01.2012 a Tribunalului A. Secția Civilă, judecătorul sindic, pe rolul căruia se afla dosarul nr._ */a2 nu soluționase încă cererile de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții din prezenta pricină.

P. sentința civilă nr. 482/27.02.2012 a Tribunalului A. Secția civilă (dosar nr._ *), judecătorul sindic a recalificat cererile de intervenție în cereri principale și calitatea de intervenient în cea de reclamant. A disjuns cererile de intervenție astfel recalificate din dosarul privind reorganizarea debitoarei R. A. de D. M. A.. A declinat, în favoarea Judecătoriei A., competența materială de soluționare a cererilor.

În motivarea sentinței civile nr. 482/27.02.2012 (dosar nr._ *), judecătorul sindic a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, și anume:” Obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

- prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;

- prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;

- bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.”

În finalul analizei acestor condiții, judecătorul sindic a arătat că „cea mai importantă condiție – ultima cu privire la importanța bunului este, în mod evident neîndeplinită” și, declinându-și competența materială în favoarea Judecătoriei A., a îndrumat, în egală măsură reclamanții „să se adreseze Adunării creditorilor RA D. M. A., fie direct, fie prin intermediul administratorului judiciar sau al celui special cu propunerea de cumpărare a propriilor locuințe și să negocieze, eventual prețul și termenele de cumpărare, pentru a putea să regleze chestiunile legate eventual de finanțarea prețului cu unitățile specializate.”

În atare condiții, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 482/ 27.02.2012, judecătorul sindic a modificat starea de fapt avută în vedere la pronunțarea încheierilor de suspendare a judecății dosarului nr._/55/2008 și a deciziei civile nr. 1/2012 a Tribunalului A., din moment ce a considerat nu doar că nu are competența de a soluționa cererile de obligare a debitorului aflat în insolvență la vânzarea locuințelor în baza Legii nr. 85/1992, dar a și constatat că bunul imobil aflat în litigiu nu are o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare a apelantei și chiar a îndrumat reclamanții să se adrese adunării creditorilor apelantei cu cererile de cumpărare a apartamentelor.

Or, în acest sens, tribunalul a constatat că reclamanții au demarat, în anul 2008, procedura de cumpărare a apartamentelor, în baza Legii nr. 85/1992, anterior declanșării procedurii insolvenței privitor la apelantă și, tocmai datorită nesoluționării cererilor lor de cumpărare, prin încheierea contractelor de vânzare – cumpărare, reclamanții au dedus instanței de judecată acțiunile lor civile în prestație tabulară.

Din moment ce suspendarea judecății pricinii din dosarul nr._/55/2008 a fost determinată doar de insolvența pârâtei – apelantei și, implicit, de faptul că bunul imobil făcea parte din planul de reorganizare al acesteia, iar judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 482/27.02.2012, a înlăturat acest motiv, considerând că poate fi realizată vânzarea apartamentelor, nu mai subzista motivul suspendării judecății dosarului nr._/55/2008, așa încât, în mod corect, a fost reluată judecata în dosarul respectiv de către prima instanță.

În aceeași măsură este corectă și dispoziția primei instanțe de admitere a excepției de litispendență cu consecință unirii dosarului nr._ */a2 cu dosarul nr._/55/2008, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 163 alin. 1 din Codul de procedură civilă: ambele acțiuni aveau aceleași părți, în aceeași poziție procesuală, același obiect și aceeași cauză, ambele dosare fiind pe rolul activ al instanței

În aceste condiții nu este întemeiată solicitarea apelantului de anulare a sentinței civile pentru motivul că alt complet de judecată trebuia să judece la Judecătoria A. cauza cu reținerea că aceasta trebuia să rămână suspendată.

P. sentința comercială nr. 2730/15.11.2010 a Tribunalului A. Secția Comercială (dosar nr._ ), judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al debitoarei R. A. de D. M. A. și a dispus începerea reorganizării societății debitoare.

Împrejurarea că imobilul în litigiu face parte din planul de reorganizare al societății apelante nu împiedică vânzarea lui în condițiile Legii nr. 85/1992, fapt confirmat de același judecător sindic prin sentința civilă nr. 482/27.02.2012 (dosar nr._ *), judecător ce a reținut că bunul imobil în litigiu nu are o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare.

În consecință, prin admiterea acțiunii în prestație tabulară nu se aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 2730/15.11.2010 a judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât reclamanții nici nu sunt părți în dosarul de insolvență.

În continuare, apelanta a susținut că reclamanții nu aveau calitatea de chiriași la data introducerii acțiunii, însă acest fapt este lipsit de relevanță, întrucât această calitatea de chiriași trebuie deținută la momentul formulării cererii de cumpărare, conform art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992, având în vedere că odată cu formularea cererii se declanșează procedura de vânzare.

În plus, apelanta se prevalează de propria culpă în susținerea acestei critici, având în vedere că deși cererile reclamanților au fost formulate anterior deschiderii procedurii insolvenței, pârâta nu le-a soluționat, așa încât după începerea procedurii de reorganizare, a avut loc disponibilizarea de către aceasta a reclamanților și s-a împlinit termenul închirierii. Pârâta a refuzat, în continuare, pe de o parte, prelungirea contractelor, pe de altă parte, vânzarea apartamentelor, deși nu avea acest drept, astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr. 3/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii.

Apelanta a susținut că a intervenit modificarea destinației locuințelor, în funcție de diferitele modificări legislative, în materia locațiunii apartamentelor construite de fondurile statului, arătând că inițial au fost locuințe de serviciu, apoi locuințe de intervenție. Legea nr. 85/1992 interzice vânzarea doar a locuințelor de intervenție, iar nu și a celor de serviciu. Or, din contractele de închiriere depuse la dosar rezultă faptul că locuințele în discuție erau de serviciu, iar nicidecum de intervenție.

O denunțare a contractelor de închiriere de către administratorul judiciar al apelantei – debitoare este lipsită de eficiență, întrucât dreptul de cumpărare al reclamanților s-a născut la data formulării cererii de cumpărare (în anul 2008, anterior declanșării procedurii insolvenței apelantei și a desemnării administratorului judiciar), aceeași dată marcând și nașterea obligației pârâtei de a vinde. Or, la momentul respectiv, aceasta nu intrase în insolvență judiciară.

Nu sunt întemeiate nici argumentele apelantei grupate sub criteriul „Aplicabilitatea generală a Legii nr. 85/1992 și a Decretului – Lege nr. 61/1990” (fila 8), privitoare la încălcarea de către art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, acestea fiind înlăturate în considerarea soluțiilor instanței supreme asupra recursurilor în interesul legii soluționate prin decizia nr. 5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite și decizia nr. 3/2012 a ÎCCJ Completul competent să judece recursurile în interesul legii.

Astfel, prin decizia nr. 5/21.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ, reținându-se că obligația de vânzare a acestor imobile este una in rem, așa cum rezultă din analiza dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 82/1992. În continuare s-a stabilit că pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș în momentul realizării acordului de voință (data înaintării cererii de cumpărare), și nu la data intrării în vigoare a legii.

La fel, Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, caracterul propter rem al obligației proprietarilor acestor locuințe de vânzare către chiriași a locuințelor, în condițiile Legii nr. 85/1992, republicată (deciziile Curții Constituționale nr. 814/2008, nr. 437, nr. 651/2009, nr. 1.146/2010 și nr. 814/2011), avându-se în vedere faptul că în cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, este o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului (locuință construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personam, reglementată în considerarea subiectului de drept în sarcina căruia există obligația de vânzare (societatea comercială al cărei capital social a suferit modificări în procesul de privatizare).

Revenind la decizia nr. 5/2008, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a reținut că prin reglementarea obligativității vânzării ce intră sub incidența Legii nr. 85/1992, republicată se instituie o limitare a principiului autonomiei de voință a părților. Astfel, atât prin Legea nr. 85/1992, republicată, cât și prin Decretul-lege nr. 61/1990, s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de a cumpăra, la cerere, locuințele sau spațiile cu altă destinație construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat, cu excepția locuințelor de intervenție, nașterea raportului juridic fiind la latitudinea titularului contractului de închiriere.

Obligația de a vinde intervine atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat până la . legii, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unității proprietare, locuințele să nu facă parte din categoria celor exceptate de lege.

Or, apelanta nu a negat existența vreuneia dintre aceste condiții, invocând doar absența calității de chiriași a reclamanților la momentul înregistrării la Judecătoria A. a acțiunii în prestație tabulară.

P. decizia nr. 3/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, s-a stabilit că aceste prevederi instituie o obligație legală pentru societățile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepțiile prevăzute de lege. Această decizie este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

În considerentele deciziei nr. 3/2013 a Înalte Curți de Casație și Justiție se reține că obligarea unei persoane juridice de a vinde un bun din patrimoniul său, intră sub incidența dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât posibilitatea vânzării este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim, constând în oferirea posibilității chiriașilor de a cumpăra locuințele, în considerarea contribuției lor la edificarea acestora, precum și a stării materiale a acestor locuințe, aducând o limitare a dreptului de proprietate al vânzătoarei, sub aspectul reglementării dreptului de dispoziție, în sensul de a o obliga să vândă. „În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție nu garantează în toate situațiile o compensație integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiție socială pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piață a bunului.” Or, tocmai din această perspectivă, nu se poate reține că, prin vânzarea acestor locuințe la un preț de protecție socială, societățile comerciale privatizate care au devenit proprietare ale unor astfel de bunuri ar fi puse în situația de a suporta o sarcină exorbitantă, pe motivul că ar fi afectată însăși substanța dreptului de proprietate

Au fost respinse și criticile apelantei grupate sub criteriul „Aplicabilitatea Legii nr. 85/1992 în ipoteza lichidării judiciare”, ce vizează prioritatea în aplicare a Legii nr. 85/2006 față de Legea nr. 85/1992, căci această problemă de drept a fost rezolvată, cu putere de lucru judecat, de judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 482/27.02.2012 a judecătorului sindic (dosarul nr. 5017/108/ 2009*), când a reținut că bunul imobil nu are o importanță deosebită în planul de reorganizare și a declinat competența de soluționare a cererilor de prestație tabulară ale intervenienților (reclamanți în prezenta pricină) la Judecătoria A., îndrumându-i, în același timp, să înainteze cererile lor de cumpărare și adunării creditorilor apelantei.

Obligația de a vinde locuințele nu reprezintă o deposedare forțată a apelantei, ci este consecința unei politici sociale ce are în vedere situația chiriașilor, raportat la contribuția directă sau indirectă la construirea acestor apartamente în vechiul sistem social, dar și în considerarea faptului că astfel de locuințe au fost construite, în general, din fondurile statului, având în vedere proprietatea de stat omniprezentă.

Or, din încheierea comercială nr. 51/CC/12.10.2009 a Tribunalului A. Secția Comercială – judecătorul sindic (dosar nr._ ) prin care a fost admisă cererea formulată de debitoarea RA D. M. A. pentru deschiderea procedurii insolvenței, în temeiul Legii nr. 85/2006 rezultă că unicul acționar al acesteia este Consiliul Local al Municipiului A., ceea ce confirmă, în acest caz, prezumția construirii imobilului din fondurile statului.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâta, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

A solicitat, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea dosarului nr._ */a2 la Judecătoria A.- completul 17 și, în subsidiar, schimbarea (modificarea) hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivare, a învederat că dosarul nr._/55/2008 al Judecătoriei A. nu putea fi soluționat, judecata fiind irevocabil suspendată la 13.10.2009 în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 și că dosarul nr._ */a2 (astfel înregistrat la Judecătoria A. ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul A.- judecătorul sindic) nu putea fi conexat, ca urmare a admiterii excepției litispendenței, la un dosar suspendat.

A invocat că prin sentința comercială nr. 2730/15.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ a fost irevocabil și cu autoritate de lucru judecat confirmat planul de reorganizare a recurentei, imobilul în litigiu urmând a fi înstrăinat conform procedurii insolvenței, starea de fapt de la data suspendării judecății în dosarul nr._/55/2008 fiind neschimbată, contrar celor reținute de instanța de apel.

A invocat că, la data introducerii acțiunii, reclamanții nu aveau calitatea de chiriași, locuințele în litigiu fiind de intervenție și nu de serviciu.

Pe de altă parte, contractele de închiriere au fost denunțate în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006.

A invocat caracterul special al Legii nr. 85/2006 în raport cu dispozițiile generale (Legea nr. 85/1992 și Decretul –lege nr. 61/1990), în această situație legea specială fiind cea aplicabilă.

A invocat caracterul nelegal al deposedării de imobil, deposedare contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

A invocat că nici prin prisma dispozițiilor Legii nr. 85/1992, cererile de chemare în judecată nu sunt întemeiate.

În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 3,8,9 C.p.c.

Pe cale de întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia prin prima criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

În primul rând, instanța constată că soluționarea unei cereri de chemare în judecată de către un alt complet de judecată ce funcționează la aceeași instanță și decât cel care, conform susținerilor părții, ar fi fost legal investit nu se constituie în caz de încălcare a normelor de competență în sensul art. 304 pct. 3 C.p.c., astfel că susținerile în acest sens ale recurentei vor fi respinse ca nefondate.

În continuare, instanța reține că, pe calea cererilor formulate, reclamanții și intervenienții tind la valorificarea pe cale judecătorească a dreptului de creanță recunoscut prin Legea nr. 85/1992, respectiv dreptul de a cumpăra locuințele în litigiu, drept ce are ca obligație corelativă obligația de vânzare ce revine pârâtei.

Conform celor mai sus- arătate, în dosarul nr._/55/2008, judecata a fost suspendată la 13.10.2009 în baza art, 36 din Legea nr. 85/2006, instanța reținând că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura insolvenței, iar cererea de repunere pe rol a cauzei a fost respinsă prin încheierea de ședință din 12.10.2011, instanța reținând că motivele ce au determinat suspendarea subzistă și în prezent.

P. decizia civilă nr. 1/R/16.01.2012, pronunțată în dosarul nr._/55/2008/a1, Tribunalul A. a respins recursul declarat împotriva încheierilor menționate.

Pe de altă parte, soluționarea cererilor de intervenție (calificate de instanță ca fiind cereri principale), înregistrate sub nr. dosar_ */a2 la Tribunalul A., a fost declinată în favoarea Judecătoriei A..

Astfel investită, judecătoria a trimis, la 11.04.2012, dosarul la dosarul nr._/55/2008 în vederea discutării, la termenul din 25.04.2012, a cererii de conexare formulată de reclamanți.

Acest din urmă dosar a fost repus pe rol ca urmare a cererii formulate la 4.04.2012 în acest sens de către reclamanți, iar la 25.04.2012 a fost admisă excepția de litispendență, dispunându-se ca ambele cereri să fie judecate în dosarul nr._/55/2008.

Rezultă, astfel, că dosarul nr._ */a2 a fost trimis la un dosar repus pe rol (_/55/2008) ca urmare a cererii formulate de reclamanți.

Chiar dacă judecata în acest din urmă dosar era suspendată irevocabil, pricina poate fi repusă pe rol dacă a intervenit în cauză o modificare a situației avută în vedere la pronunțarea încheierilor de suspendare și, respectiv, de respingere a cererii de repunere pe rol .

Or, în cauză, contrar celor reținute de tribunal, soluția dată de judecătorul sindic prin hotărârea de declinare nu a modificat situația de fapt de la data suspendării și, respectiv, cea a respingerii cererii de repunere pe rol (13.09.2009, respectiv, 12.10.2011).

Astfel, din conținutul sentinței civile nr. 482/27.02.2012 rezultă că imobilul în litigiu este „inclus în planul de reorganizare ca bun important pentru realizarea acestei reorganizări în urma valorificării sale, chestiune care nu mai poate fi pusă, în acest moment decât în dezbaterea aceleași Adunări Generale” care a admis planul; că nu este întrunită nici condiția să nu fie important pentru reorganizare în condițiile art. 93 ¹ din Legea nr. 85/2006; că judecătorul sindic îndrumă reclamanții ca, pentru realizarea dreptului invocat, să se adreseze Adunării Creditorilor RA D. M. A..

Rezultă, astfel, că situația avută în vedere la suspendarea judecății nu se schimbase, procedura vizând recurenta fiind în desfășurare, imobilul în litigiu făcând obiect al acestei proceduri.

Pe de altă parte, la data sesizării tribunalului cu cererile de intervenție în interes propriu a căror soluționare a fost, conform celor mai sus- arătate, declinată în favoarea Judecătoriei A. (17.01.2012), art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevedea că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, deci și creanța invocată în prezenta cerere împotriva imobilului în litigiu.

În consecință, ulterior repunerii pe rol și a admiterii excepției de litispendență, se impunea reținerea incidenței dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu consecința suspendării procedurii de soluționare a cererilor de chemare în judecată și, respectiv, de intervenție, reunite conform celor mai sus-arătate (dos. nr._/55/2008 și_ */a2, ambele ale Judecătoriei A.).

Având în vedere cele mai sus-arătate, instanța nu mai are a examina celelalte critici ale recurentei, acestea vizând fondul cauzei, iar judecata fiind suspendată conform argumentelor mai sus- arătate.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,3 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de pârâta R. A. DE D. M. A., societate în insolvență prin administrator judiciar ACTIV G. IPURL împotriva deciziei civile nr. 99/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ; va casa decizia recurată și sentința civilă nr. 9882/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2008 și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 va dispune suspendarea cererii de chemare în judecată și a cererilor de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta R. A. DE D. M. A., societate în insolvență prin administrator judiciar ACTIV G. IPURL împotriva deciziei civile nr. 99/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 9882/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2008 și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 dispune suspendarea cererii de chemare în judecată și a cererilor de intervenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. O. RUJIȚA R. F. Ș.

GREFIER,

C. J.

Red. F.Ș.- 08.10.2013

Tehnored. C.J.- 10.10.2013; 2 ex.

Instanță de apel: Tribunalul A.

Judecători: T. B.; M. A.

Primă instanță: Judecătoria A.

Judecător: R. A.

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 109/2013. Curtea de...		Expropriere. Decizia nr. 591/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1124/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1138/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Cereri. Decizia nr. 1133/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 109/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Expropriere. Decizia nr. 591/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Legea 10/2001. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Expropriere. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 645/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA