Legea 10/2001. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 589/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 21.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 589/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. I.-C., L. O. și L. C.-A. împotriva sentinței civile nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. A. și M. A., prin P., pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanții recurenți lipsă, doamna avocat A. D., în substituirea doamnei avocat I. A., lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 333 din 4 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamanților față de cererea având ca obiect emiterea dispoziției de respingere a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A..
A respins acțiunea formulată de reclamanții L. I.-C., L. O. și L. C.-A. împotriva pârâților P. M. A. și M. A., având ca obiect Legea nr. 10/2001 și încheiere contract de vânzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Pârâta P. M. A. nu are personalitate juridică, în condițiile în care potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 republicată și modificată, doar unitățile administrativ – teritoriale constituite în comune, orașe, municipii, județe sunt persoane juridice, acestea fiind reprezentate în instanță de primar sau, după caz, de președintele consiliului județean, în timp ce potrivit art. 77 din aceeași lege, primăria municipiului reprezintă doar o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, având ca scop aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local și a dispozițiile primarului, precum și soluționarea problemelor curente ale colectivității locale.
Văzând că potrivit art. 41 din Codul de procedură civilă, pot sta în proces doar persoanele care au exercițiul drepturilor lor sau asociațiile și societățile ce nu au personalitate juridică dar au organe proprii de conducere, ceea ce nu este cazul primăriei, ce este doar o structură funcțională, tribunalul constată că pârâta P. M. A. nu are capacitate de folosință și de exercițiu, conform art. 206 și art. 209 alin. 1 din Noul Cod Civil.
De asemenea, ținând cont și de faptul că acestei pârâtei nu îi sunt atribuite sarcini/obligații în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 (fiind incidente art. 21 alin. 1 și alin. 4 din acest act normativ) și nici în legătură cu vânzarea apartamentelor rămase libere, conform Legii nr. 112/1995 modificată (raportat la art. 33 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin HG nr. 20/1996 republicată), tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A..
Excepțiile lipsei interesului reclamanților și a lipsei calității procesuale active a acestora raportat la prima cerere a acestora (emiterea dispoziției de respingere a notificării de revendicare a imobilului situat în A., ., ., imobil înscris în CF nr._-Cl-U42 A., nr. top. 3162/b/2/2;3163/1/2/2/XIV, notificare depusă de către Venturini Luigi și Venturini M. C.) sunt întemeiate, fiind admise, în condițiile în care reclamanții nu sunt parte în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată și modificată.
Astfel, persoanele îndreptățite a apela la prevederile acestei legi sunt doar cele care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 3 alin. 1 din această lege:
„a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.”.
De asemenea, aceeași calitate o au moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, conform art. 4 alin. 2 din aceeași lege.
Or, reclamanții nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane de mai sus, fiind potrivit propriilor lor afirmații, susținute parțial de adresa nr._/_/02.10.2012 a Primăriei M. A. (fila 6), persoanele care ocupă apartamentul nr. 14 din A., Calea A. V., . CF nr._ A. nr. top. 3162/b/2/2; 3163/1/2/2/XIV. P. prisma acestei condiții, reclamanții au formulat cea de a doua cerere dedusă judecății, și anume de obligare a Serviciului Fond Locativ din cadrul Primăriei A. să încheie pe numele acestora contractul de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act autentic. Reclamanții nu au arătat în motivarea acțiunii că ocupă apartamentul respectiv cu titlu de închiriere și nu au depus la dosar copia actului juridic în baza căruia ocupă imobilul, dar odată ce se prevalează de dispozițiile Legii nr. 112/1995 în sensul cumpărării locuinței, tribunalul a constatat că reclamanții nu au interesul legitim în susținerea cererii de obligare a pârâților la emiterea dispoziției de respingere a cererii formulate de numiții Venturini Luigi și M. C. de restituire a aceluiași imobil, în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 25 alin. 1 și 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, unitatea deținătoare a imobilului are obligația de a emite dispoziția de soluționare a notificării formulate în baza acestui act normativ de către persoanele îndreptățite conform art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 2 din aceeași lege.
Unul dintre elementele esențiale ale dreptului exercițiului la acțiune îl reprezintă interesul reclamantului, prin acesta înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Cerințele interesului pentru validarea dreptului la acțiunea sunt: să fie legitim, adică să nu fie în conflict cu legea; să fie personal, adică folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la procedura judiciară; să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune la momentul respectiv ar suferi un prejudiciu.
Interesul în susținerea unei cereri de chemare în judecată se află în strâns legătură cu calitatea procesuală activă a celui care promovează cererea. Astfel, persoana respectivă trebuie să justifice existența unui drept sau interes ocrotit de lege dar încălcat, în cazul de față, prin executarea silită, pentru a deține în mod legitim calitatea de reclamant.
Excepțiile lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active sunt excepții de fond (deoarece privesc exercițiul dreptului la acțiune) și peremptorii.
Or, prima cerere a reclamanților nu întrunește cerința legitimității interesului întrucât este în conflict cu legea, mai precis cu Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, sub aspectul persoanelor care sunt îndreptățite la obligarea unității deținătoare a imobilului la soluționarea cererii formulate în baza actului normativ de mai sus, din moment ce această lege nu recunoaște chiriașilor, ce ocupă imobilul revendicat, dreptul de a interveni în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001, de a formula cereri și pretenții în legătură cu această procedură.
Același argument demonstrează și lipsa calității procesuale active a reclamanților, căci Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie nu prevede posibilitatea terților, fie ei chiriași, legitimați de un interes actual (dar nu și legitim), de a pretinde emiterea dispoziției de respingere a cererii de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naștere între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
Or, neavând un drept recunoscut de acest act normativ a cărui ocrotire să o urmărească legitim prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanții nu întrunesc în persoana lor și calitatea de titular al unui drept sau interes legitim dedus judecății, așa încât nu au legitimare procesuală activă în cadrul primei solicitări.
În ceea ce privește cea de a doua cerere, tribunalul a constatat că este neîntemeiată în condițiile în care apartamentul în litigiu nu este liber în sensul art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, fiind formulată cerere de restituire a acestuia de către numiții Venturini Luigi și Venturini M. C., așa încât este incidentă interdicția de înstrăinare a imobilului prevăzută de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată („Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”)
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L. I.-C., L. O. și L. C.-A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A..
În drept, recurenții au invocat disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 5 Cod proc.civilă, arătând, în fapt, că au formulat mai multe cereri prin care au solicitat cumpărarea locuinței în litigiu, însă de fiecare dată răspunsul a fost negativ pe motiv că imobilul în cauză este revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
Că, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, iar obligația de a depune actele doveditoare trebuia realizată în 18 luni de la . legii, respectiv până la data de 30.06.2003.
Recurenții au mai arătat că foștii proprietari Venturini Luigi și Venturini M. C. au fost despăgubiți de statul german, precizând că insuficienta administrare și analizare a probatoriului, înțelegerea greșită a stării de fapt și aplicarea eronată a legislației au condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
Totodată, au învederat că li s-a încălcat dreptul la apărare, prin neopunerea reprezentantului pârâtului la cererea de amânare, și că instanța de fond a soluționat procesul fără cercetarea fondului, iar judecata s-a făcut fără citarea Serviciului Fondului Locativ din cadrul Primăriei A..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, recurenții au arătat că au interes în promovarea acțiunii, având în vedere că, odată cu soluționarea cererii de restituire (singura soluție fiind de respingere pentru că foștii proprietari au fost despăgubiți de statul german), ei sunt îndreptățiți la cumpărarea acestui apartament în baza Legii nr. 112/1995.
Pârâții M. A. și P. M. A. nu au formulat întâmpinare, cu toate că au fost citați cu această mențiune.
În urma examinării sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 137, art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 304 ind. 1 Cod proc.civilă și art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 2, art. 21 alin. 5, art. 25 alin. 1 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților.
Astfel, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză operează excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamanților cu privire la petitul având ca obiect emiterea dispoziției de respingere a notificării formulate de către foștii proprietari Venturini Luigi și Venturini M. C., întrucât legea specială reparatorie (Legea nr. 10/2001) dă naștere, prin art. 3 alin. 1, 4, alin. 2, art. 25 și art. 26, unor raporturi juridice de drept material și formal doar între deținătorul imobilului și persoanele îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii (foștii proprietari și moștenitorii acestora), iar reclamanții nu au făcut dovada în speță că fac parte din categoriile prevăzute de textele legale mai sus menționate.
Cu alte cuvinte, numai persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001, pot să solicite restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri, să atace cu contestație dispoziția ori decizia emisă în cursul procedurii administrative sau să solicite unității deținătoare emiterea acesteia, nu și chiriașii, astfel încât reclamanții recurenți nu justifică un interes legitim în raport de Legea nr. 10/2001.
În legătură cu al doilea petit al cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că soluția de respingere a acestuia ca neîntemeiat este legală, avându-se în vedere interdicția de înstrăinare a imobilelor (construcții și/sau terenuri), până la soluționarea procedurilor administrative, prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care acordă prioritate foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora cu privire la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent, față de dreptul chiriașilor de a cumpăra imobilele în baza Legii nr. 112/1995.
Mai mult decât atât, reclamanții recurenți nu au susținut și nu au dovedit că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 6 din HG nr. 20/1996 – rep., în sensul că, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentul în litigiu la data intrării în vigoare a legii.
Cât privește încălcarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că această susținere nu poate fi primită, întrucât prima instanță a respins în mod justificat cererea de amânare, respectiv pentru faptul că apărătorul reclamanților nu a explicat motivul pentru care a fost în imposibilitate de a se prezenta.
Nici critica privind necitarea Serviciului Locativ nu poate fi primită, câtă vreme acesta este subordonat pârâtei P. M. A., iar pe de altă parte necitarea unei părți este sancționată cu nulitate relativă, sancțiune ce poate fi invocată doar de pârâta respectivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că hotărârea atacată nu este susceptibilă de modificare în condițiile prevăzute de disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civilă, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții L. I.-C., L. O. și L. C.-A. împotriva sentinței civile nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 18.04.2013;
Tehnored. C.J.- 30.04.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: M. A.
| ← Expropriere. Decizia nr. 591/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
