Cereri. Decizia nr. 1729/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1729/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-07-2012 în dosarul nr. 1729/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1729
Ședința publică din 11 iulie 2012
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER:D. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea T. L. împotriva deciziei civile nr. 1033/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. I. și M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. G., pentru intimații M. I. și M. I., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, de către contestatoare, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 22.06.2012.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul intimaților depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr._/04.07.2012 reprezentând onorariu avocat și întâmpinare, recalificată de instanță, în raport cu momentul depunerii, drept concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul, pe fond, reprezentantului intimaților.
Reprezentantul intimaților solicită anularea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea deciziei date de instanța de recurs ca fiind temeinică și legală.
Acesta arată că criticile aduse de contestatoare deciziei atacate nu se încadrează în motivele de contestației în anulare prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă și susține că, în opinia sa, hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt corecte.
Solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 683/29.05.2012, petenta T. L., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului T. V., a formulat contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, împotriva deciziei civile nr. 1033/R/04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
În motivare, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a reținut concluziile sale puse de apărătorul ales, avocat F. I., care erau în măsură să ducă la pronunțarea unei alte hotărâri în recurs; în plus, se susține în mod greșit că apărătorul ales al contestatoarei a fost lipsă la termenul de judecată în fond, când în realitate acesta a fost prezent în ședința publică și a pus concluzii orale asupra recursului.
Sub acest aspect, contestatoarea consideră că aceste consemnări greșite sunt erori materiale în sensul avut în vedere de art. 318 Cod procedură civilă.
Se susține și greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 611-614 Cod civil, în condițiile în care pârâții au fost de acord cu acțiunea civilă formulată de reclamanți, cu condiția să nu fie obligați la cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, contestatoarea T. L. solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile pronunțată de instanța de recurs și rejudecând în fond, admiterea acțiunii civile formulată în scris.
Examinând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate de contestatoare, raportat la condițiile de admisibilitate reglementate de art. 317-319 Cod procedură civilă, care sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse, prin analogie și altor ipoteze, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 C.pr.civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 C.pr.civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare de drept comun, conform art.317 alin.1 C.pr.civilă, care arată în mod expres ipotezele în care pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .
Art. 318 Cod procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. În sensul art. 318 Cod procedură civilă, potrivit practicii judiciare în materie, sunt greșeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele din motivele de casare nu era necesară timbrare; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată; etc.
Textul art. 318 Cod procedură civilă, vizează greșeli de fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Aceasta întrucât, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs.
În raport de aceste considerente teoretice, rezultă fără dubiu că motivele invocate de contestatoarea T. L. relativ la consemnarea greșită a lipsei apărătorului ales al acesteia din ședința de judecată, când s-a dezbătut cauza în fond și a concluziilor orale puse de acesta, pe de o parte, sunt nereale, față de consemnările cuprinse în practicaua deciziei civile nr. 1033/R/04.04.2012, și nefondate, ele neputând constitui temei de admitere a contestației în anulare, conform reglementărilor din art. 317-319 Cod procedură civilă.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate strict și imperativ prin art. 317 – 319 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 247 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală evidentă a contestatoarei, va fi obligată să plătească intimaților M. I. și I. suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T. L. împotriva deciziei civile nr. 1033/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Obligă contestatoarea să plătească intimaților M. I. și I. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.07.2012.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. C. P. D. C.
aflat în C.O.
Vicepreședinte
F. D.
GREFIER,
D. B.
Red. MG. /12.07.2012
Tehnored D.B./13.07.2012
Ex.2
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1398/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 1738/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
