Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1762/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1762/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 1762/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1762
Ședința publică din 11 septembrie 2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. D. B. împotriva deciziei civile nr. 304/A/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat O. de C. și P. Imobiliară T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. G., reprezentantul reclamantei recurente M. D. B., lipsă fiind pârâtul intimat O. de C. și P. Imobiliară T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin registratura instanței, la data de 7 septembrie 2012, reclamanta M. D. B. a depus la dosar, prin avocat, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și delegație avocațială.
Referitor la calea de atac, instanța pune în discuție din oficiu, natura juridică a căii de atac promovată în cauză, cât și competența de soluționare a acesteia, în baza art. 50 al. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 64/2010.
Reprezentantul reclamantei recurente M. D. B., avocat M. G., învederează instanței că s-a adresat Oficiului de C. și P. Imobiliară cu calea de atac, care a fost greșit calificată de către această instituție și înaintată Judecătoriei Timișoara.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 304/A/02.04.2012 Tribunalul T. - Secția I Civilă a respins apelul declarat de petenta M. D. B. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr._/14.11.2011,pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă plângerea de carte funciară formulată de petenta M. D. B., împotriva încheierii de carte funciară nr._/04.04.2011 dată de O.C.P.I. T. – B.C.P.I. Timișoara, ca neîntemeiată.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin încheierea nr._/04.04.2011 dată de O.C.P.I. T. – B.C.P.I. Timișoara s-a admis cererea formulată de Biroului Executorului Judecătoresc O. B. privind notarea începerii executării silite în baza somației din dosarul 35/EX/2011, cu privire la imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, cu nr. top. 646-648/1/1, situat în Timișoara, ., jud. T., al cărui proprietar tabular este petenta, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociați C. P. O., sub nr. 892/26.11._.
Executarea silită în dosarul execuțional nr. 35/ex/2011 al B.E.J. O. B. s-a început la cererea creditoarei Hudisteanu E. împotriva debitoarei V. I., titulara dreptului de uzufruct viager înscris în CF nr._ Timișoara, cu nr. top. 646-648/1/1, situat în Timișoara, ., jud. T..
În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 50 din Legea nr. 7/1996 „1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.
(2^1) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.
(2^2) Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.
(3) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.
(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu.
Art. 488 alin. 2 C. proc. civ. „Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare și dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum și dreptul de superficie”.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. 2 C. proc. civ. dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil poate fi urmărit silit și în mod corect a fost admisă cererea formulată de executorul silit privind notarea somației de executare silită pornită împotriva titularei dreptului de uzufruct viager.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/_, instanța a respins plângerea de carte funciară formulată de petentă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată fiind vorba de soluționarea unei cereri necontencioase.
Împotriva sentinței civile nr._/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel petenta M. D.-B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate iar pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, instanța de fond, a reținut greșit că apărătorul său a învederat că nu mai sunt alte cereri, din moment ce a solicitat ca să fie lăsată cauza la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a face dovada că beneficiara dreptului de uzufruct viager, V. I., a decedat la 13.11.2011, cu o zi înainte de proces, însă instanța nu a acceptat această cerere a apărătorului său, spunând că nu interesează în cauză dacă a decedat uzufructuara.
Instanța de fond a arătat, în ședința de judecată când s-a pronunțat hotărârea, că prezintă interes doar momentul înscrierii in CF.
In mod greșit, instanța de fond nu a acceptat plângerea din moment ce uzufructuara a decedat. Prin urmare, nici uzufructul nu mai poate fi urmărit și supus executării imobiliare, în baza art. 488 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Ca urmare a decesului uzufructuarei, apelanta a intrat, la data decesului acesteia (13.11.2011), în toate drepturile sale, asupra imobilului in litigiu. In acest sens, menținerea notării executării silite asupra uzufructului este abuzivă, încălcând dreptul său de proprietate, cu toate dezmembrămintele (nuda proprietate, folosința si dispoziția), pe care le-a dobândit la data decesului uzufructuarei.
În drept: dispozițiile art. 282 si următoarele Cod proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art.242 Cod proc.civ., a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Analizând apelul prin prisma actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a art. 292, art. 295 si art. 296 Cod procedura civila, s-a constatat că apelul este nefondat si a fost respins ca atare, Judecătoria Timișoara făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, fiind adevărat că decesul persoanei se circumscrie motivelor de stingere a uzufructului, prevăzut de art. 557-564 Cod civil, numai că, în speță, decesul a intervenit pe durata judecății pendinte, ceea ce atrage incidenta art.73 (2) apartenent din Regulamentul de organizare si funcționare a Birourilor de C. si P. I., aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de C. si P. I. publicat in M.O nr. 1049/2006, conform căruia: „cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate- cererea de pe care s-a întemeiat înscrierea registratorului”.
În speță, prin încheierea nr._/04.04.2011 a OCPI T. - BCPI Timișoara, a fost admisă cererea formulata de B. Opritescu B. pentru notarea începerii executării silite în baza somației din dosarul 35/EX/2011, cu privire la imobilul înscris in CF nr._ Timișoara, al cărui proprietar tabular este petenta Marcuș D. B., in baza contractului de vânzare-cumpărare cu rezervarea dreptului de uzufruct viager nr. 892/26.11.2010, încheiat la BNPA C. P. O., executarea silita fiind începută la cererea creditoarei Hudisteanu E. împotriva debitoarei debitoarei I. V., titulara dreptului de uzufruct viager asupra imobilului menționat, iar potrivit art. 488 alin.2 Cod procedura civila dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil poate fi urmărit silit, context în care a fost admisă cererea de executorul judecătoresc privind notarea somației de executare silita pornită împotriva titularei de uzufruct viager, care era în viață la data notării somației de executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, reclamanta M. D. B. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, iar în fapt pe aceea că deși instanța de apel a reținut corect starea de fapt (respectiv împrejurarea că titulara dreptului de uzufruct în privința căreia s-a notat în CF executarea silită, a decedat) a respins totuși cererea petentei întrucât evenimentul care a condus la încetarea acestui drept real s-a produs după ce a fost pronunțată Încheierea de CF prin care s-a dispus notarea în CF a executării silite astfel că la momentul emiterii ei erau îndeplinite toate condițiile legale pentru menționarea acestei proceduri.
La primul termen de judecată din 11.09.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 306 al. 2 și 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuție din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, necompetența Judecătoriei Timișoara în soluționarea primei căi de atac ce trebuia exercitată în cauză conform art. 50 al. 2 din Legea nr. 7/1996 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 64/2010, recurenta susținând că acesta este întemeiat și că se impune casarea celor două hotărâri anterioare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instituția competentă – O. de C. și P. Imobiliară - T..
Examinând cu prioritate acest motiv de nulitate de ordine publică însușit de recurentă, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data pronunțării de către O. de C. și P. Imobiliară - T. - Biroul de C. și P. Imobiliară Timișoara a Încheierii nr._/23.03.2011 prin care s-a dispus înscrierea în CF_ Timișoara a începerii executării silite pornite de creditoarea H. E., calea de atac ce trebuia exercitată împotriva acesteia era reexaminarea (iar nu plângerea), astfel cum în mod expres rezultă din conținutul acesteia și din lege.
Cu toate acestea, petenta M. D. B. a formulat plângere – iar nu reexaminare – ca și primă cale de atac, procedură pe care instanța, fără observarea dispozițiilor legale în materie, a soluționat-o ca atare și pe care a confirmat-o ulterior, la fel de greșit, și instanța de apel.
Curtea constată că prin dispozițiile OUG nr. 64/2010, care a modificat Legea nr. 7/1996, prima cale de atac ce putea fi exercitată împotriva Încheierii de CF era reexaminarea (art. 50 al. 2 din Legea nr. 7/1996) – iar nu plângerea -, care revenea în competența de soluționare a registratorului - șef din cadrul Oficiului de C. și P. Imobiliară T. – iar nu a Judecătoriei Timișoara - și că procedând altfel instanța de fond – și apoi instanța de apel – au ignorat regimul căilor de atac prevăzut de legiuitor prin norme imperative – și nu supletive, motiv pentru care s-a prilejuit incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă care impune desființarea ambelor hotărâri anterioare și trimiterea cauzei spre soluționare instituției competente, O. de C. și P. Imobiliară T. în cadrul căreia funcționează registratorul șef, respectiv funcționarul abilitat legal cu soluționarea cererii de reexaminare ca și primă cale legală de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M. D. – B. împotriva deciziei civile nr. 304/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care o anulează și, în consecință:
Dispune trimiterea cauzei spre judecarea cererii de reexaminare declarată de reclamantă împotriva Încheierii de C.F. nr._/04.04.2011 a Oficiului de C. și P. Imobiliară T., la această instituție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.D. C./12.09.2012
Tehnored L.P./17.09.2012
Ex.2
Primă instanță: I. A. D.- Jud. Timișoara
Instanța de apel:D. D. – Trib. T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1770/2012. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1836/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
