Cereri. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 369/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.369
Ședința publică din 01 octombrie 2015
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: DR. L. L.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta C. L. de F. F. a C. Z., U. A. T. a C. Z., C. L. al C. Z. prin P. împotriva deciziei civile nr. 10/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. de A. Caransebeș, C. Județeană de F. F. de pe lângă P. Județului C.-S., C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Domașnea, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. T., C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Armeniș, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Buchin, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Cornereva, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Glimboca, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Mehadia, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Mehadica, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. O., C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Slatina T., C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Topleț, C. L. de F. F. de pe lângă P. C. Iablanița, P. T., G. G., Direcția S. C.-S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru revizuienta – recurentă C. L. de F. F. a C. Z. consilier juridic L. G. A. și intimatul intervenient G. G., personal, lipsind toate celelate părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse, prin Serviciul registratură la data de 01 septembrie 2015, de către C. de A. din Caransebeș Concluzii scrise și copie citație, în două exemplare.
Reprezentantul recurentei depune la dosar delegație de reprezentare( ordin de deplasare) și declară declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Întrebat fiind intervenientul - intimat declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni de soluționat acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul Comisiei Locale de F. F. a C. Z. solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, susținând că decizia 215 a fost pronunțată fără a se avea în vedere documentația depusă în probațiune de către C. Județeană de F. F.. Se arată că Anexa nr. 41 – ce făcea referire la validarea suprafețelor solicitate în . făcut obiectul dosarului nr. 5364/C/2003, aceasta fiind inclusă datorită menționării ei în concluziile scrise depuse peste termen de către reprezentantul Direcției Silvice C. S.. Aceasta din urmă, subordonată ROMSILVA, administrează bunurile aflate în proprietatea statului. Instanța, când a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile la art. 322 pct. 2 și 6, a greșit prin soluționarea unei cereri a Direcției Silvice C. S. care a vizat o suprafață de teren ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Anexa nr. 41 nu a făcut obiectul judecății, părțile judecându-se pe Anexa 54, prin care s-a validat cererea Comunității de A. și nu pe aceea care a validat cererea C. Z., respectiv a Statului Român. Decizia a vizat o suprafață de teren care nu a făcut obiectul dosarului. Se mai arată că membrii Comunității de avere erau și membrii ai Direcției Silvice.
Întrebat fiind reprezentantul Comisiei declară că aceste apărări nu au fost susținute în căile de atac ordinare având în vedere că despre decizia nr. 215/30.11.2004, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 5364/C/2003 s-a aflat abia în anul 2014, la dosar existând, la acel moment lipsă de procedură cu recurenții de astăzi.
Intervenientul intimat reiterează că dreptul de a solicita revizuirea deciziei nr. 215/30.11.2004 este prescris, iar pe de altă parte revizuienții-recurenți nu au calitate procesuală, având în vedere că aceste părți nu au fost niciodată proprietare ale terenului în discuție, singura care a avut drept de proprietate a fost C. de avere. Anterior anului 1947 recurenții nu au fost proprietari ai terenului ci C. de avere așa cum rezultă din actul de constituire al acestei entități încheiat în anul 1921.
Intervenientul intimat depune la dosar un script intitulat întâmpinare/concluzii scrise precum și un set de acte reprezentând actul de constituire al Comunității de avere.
CURTEA
P. decizia civilă nr. 10/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuienta C. locală de fond funciar Z. împotriva deciziei civile nr. 215/R/30.11.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr. 5364/C/2003.
În motivare, tribunalul a reținut că în cauză nu este incidentă niciuna din cele două ipoteze invocate de revizuentă, respectiv art. 322 pct. 2 și 6 c.pr.civ. . În concret, tribunalul a reținut că deși revizuienta invocă incidența prevederilor art. 322 pct. 2 c.pr.civ. urmare a faptului că în mod greșit s-a dispus anularea hotărârii nr. 41/09.11.2000 a Comisiei județene de fond funciar C.-S., fără a fi investită cu acest petit, în fapt, prin revizuire se aduc în analiză incidente procedurale ce vizează calitatea procesuală a Direcției Silvice Reșița, are nu se circumscrie temeiului reprezentat de art. 322 pct. 2 c.pr.civ..
De asemenea, s-a apreciat ca neîntemeiată și indicarea art. 322 pct. 6 c.pr.civ., ce reglementează ipoteza în care statul sau alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să o facă.
Împotriva deciziei civile nr. 10/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, revizuienții C. L. de fond funciar Z., U. A. T. a C. Z. și Conciliul L. al C. Z. prin P. au declarat recurs în termen legal la data de 10.07.2015, precizând că hotărârea este nelegală și este rezultatul unei erori de interpretare a probelor.
Recurenții reiterează incidența prevederilor art. 322 alin. 1 pct 2 și 6 c.pr.civ., precizând că în fața Tribunalului C.-S. reprezentanții reclamantei Direcția S. C. S. au indus în eroare instanța de judecată în raport cu poziția părților la ultimul termen de judecată, în sensul că deși la cuvântul pe fond a solicitat admiterea apelului și constatarea lipsei calității procesuale a Comunității de A., după închiderea dezbaterilor, reclamanta Direcția S. C. S. a depus concluzii scrise prin care a modificat acțiunea, fără a fi supuse unei noi dezbateri.
Recurenții revizuienți susțin că Tribunalul C.-S. prin hotărârea atacată cu recurs au confundat obiectul primului motiv de revizuire, prin neobservarea împrejurării că trebuia analizată hotărârea nr. 49 și nu hotărârea cu nr. 41, greșeală săvârșită și de către instanța de apel. Astfel, recurenții susțin că a fost încălcat principiul disponibilității ce dă dreptul reclamantului să-și fixeze cadrul procesual.
În ceea ce privește incidența temeiului de reviziuire reglementat de art. 322 pct. 6 c.pr.civ.,recurenții subliniază că Direcția S., în calitatea sa de administrator, apără în mod general interesele statului, inclusiv cele ale comunei Z.. În acest context, susține că nu putea cerere anularea proprietății statului, iar apărările făcute în dosarul de fond au fost de natură să ducă la pierderea unei suprafețe importante de teren ce aparținea Statului Român.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele c.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenții-revizuienți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, trebuie subliniat faptul că deși recurenții invocă generic în finalul recursului incidența dispozițiilor art. 299 și următoarele c.pr.civ., ei nu au indicat concret și punctual temeiul de nelegalitate al hotărârii recurate, dintre cele prevăzute în mod expres de art. 304 pct. 1 și 9 c.pr.civ. . Ori, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
În plus, recurenții, în preambulul cererii de recurs, invocă nelegalitatea hotărârii recurate care, în opinia lor, este rezultatul unei erori de interpretare a probelor.
În calea extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art.304 C.pr.civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial).
Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control a legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză – sub toate aspectele susținute de pârâta recurentă – istoricul cauzei dedusă judecății, toate cu consecințe directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.
Instanțele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art. 304 C.pr.civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului și cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu interese contrare.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurenții au beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Trecând peste aceste aspecte de ordin procesual, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 6 c.pr.civ., dispoziții ce cuprind reglementări exprese ce nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații. Astfel, cele trei ipoteze prevăzute de art. 322 pct. 2 c.pr.civ. vizează inadvertențele între obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât. Expresie a aplicării principiului disponibilității în procesul civil, art. 322 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. nu se referă la temeiul cererilor, ci exclusiv la obiectul acestora, deci la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvențională sau de ceilalți participanți în cererile lor. P. urmare, nemulțumirea revizuienților, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța ar fi depășit limitele motivelor cu care ar fi fost investită, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 c.pr.civ., care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport cu pretențiile deduse judecății – care alcătuiesc fondul cauzei.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat ca neîndeplinită cerința normei prevăzută de art. 322 pct. 6 c.pr.civ., care are în vedere lipsa totală de apărare, indiferent de cauza care a dus la această situație, iar nu o apărare incompletă sau greșită, așa cum se invocă în speță.
Concluzionând, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente niciunul dintre motivele de casare sau modificare ale hotărârii recurate și în baza art. 299, art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul revizuienților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții C. L. de F. F. Z., U. A. T. a C. Z. și C. L. Z. împotriva deciziei civile nr. 10/A/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. DR. L. L.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: M.G./05.10.2015
Tehnored: R.P.D. 07.10.2015
2ex/SM
| ← Cereri. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
