Pretenţii. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 176/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 07.07.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/A
Ședința publică din 14 octombrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul pârâtei . Timișoara împotriva deciziei civile nr. 175/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați M. Timișoara, prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă, pentru reclamanții intimați, doamna consilier juridic B. A. și, în reprezentarea pârâtei apelante, domnul avocat C. R., în substituirea domnului avocat K. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și fișa de calcul pentru stabilirea chiriei, iar reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel, pe care le susține și oral, pe scurt, în fața instanței.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii Tribunalului T. ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 175/30.09.3015, Tribunalul T. a admis acțiunea reclamanților M. Timișoara, prin Primar, C. L. Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva pârâtei . Timișoara, cu consecința obligării pârâtelor la plata către reclamanți a sumei de 523.315 lei, reprezentând 320.123 lei despăgubiri și 203.192 lei majorări de întârziere pentru folosirea fără titlu a spațiului din Timișoara, P-ța Romanilor, nr. 1, în perioada 01.03._13.
Prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 1357 C.civ.- răspunderea civilă delictuală- context în care a evaluat conținutul contractului de închiriere nr. 945/2000, încheiat între reclamanta Primăria Municipiului Timișoara în calitate de proprietar al locuinței de 929,6 mp, situată în Timișoara, P-ța Romanilor, nr. 1- CF_ Timișoara, nr. top 6848-6849/1/1/I/A/XX și pârâta . Timișoara, pe o perioadă de 10 ani, cu începere din data de 08.11.1999 până la data de 07.11.2009. Astfel, s-a reținut că la data expirării termenului contractual, contractul nu a mai fost reînnoit, în condițiile prevăzute în actul juridic, însă pârâta a continuat să folosească spațiul, proprietara spațiului- reclamantă în cauză, fiind lipsită de folosința spațiului, pe nedrept, pentru perioada 01.03._13, perioadă pentru care pârâta datorează despăgubiri legale cu chiria stabilită prin HCL 71/26.02.2013, hotărâre a cărei valabilitate a fost confirmată prin decizia civilă nr. 4145/8.05.2014 a Curții de Apel Timișoara (dosar nr._ ), acțiunea pârâtei de anulare a sus arătatei hotărâri fiind respinsă.
De asemenea, instanța a valorificat clauza la care se referă HCL nr. 34/02.03.1998, potrivit cu care „nerespectarea termenului de plată, respectiv ultima zi a lunii pentru care se face plata chiriei se penalizează cu 5% pe zi de întârziere din suma datorată pentru maximum 30 de zile calendaristice, după expirarea cărora contractul se consideră reziliat de drept, în 7 zile chiriașul fiind obligat să pună la dispoziția locatorului spațiul în cauză”, observând dispozițiile HCL nr. 182/10.07.2001, prin care s-au modificat art. 6 și 7 din HCL 34/1998, în sensul că penalitatea stipulată este de 0,5 % pe zi de întârziere din suma datorată, iar la expirarea perioadei de 30 de zile contractul este reziliat de drept.
În cauză s-a reținut că pretențiile reclamanților privesc perioada de după expirarea termenului contractual, litigiul reglându-se după regulile răspunderii civile delictuale, context în care instanța a reținut existența prejudiciului, căci reclamanta nu a putut să-și valorifice spațiul, acesta fiind ocupat pe nedrept de către pârâtă, folosința ilegală a spațiului, după expirarea termenului contractual, caracterizând conduita ilicită a pârâtei, care nu s-a conformat obligației de predare a spațiului la expirarea termenului contractual.
Cât privește întinderea prejudiciului, instanța a făcut referire la Hotărârile Consiliului L. menționate, context în care a reținut tariful de 12 euro/mp/lună, cu precizarea că suprafața închiriată măsoară 929,6 mp, ceea ce echivalează cu 11.155,2 euro/lună la cursul BNR de la data facturării, sumă din care pârâta a achitat lunar 3911,00 lei, valoare stabilită anterior ca despăgubire pentru folosirea fără titlu a spațiului.
În acest fel, instanța a luat în considerare și plățile parțiale făcute de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că instanța a ignorat HCL nr. 329/25.07.2006 prin care s-a aprobat vânzarea spațiului din litigiu și sentința civilă nr. 1310/PI/CA/04.05.2012, pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civilă nr. 2096/9.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care reclamanta a fost obligată la fixarea unui nou termen în vederea continuării negocierilor cu privire la vânzarea spațiului din litigiu, deținut de pârâtă în baza contractului de închiriere nr. 945/2000, context în care apelanta pârâtă arată că în mod legitim a contestat raportul de evaluare cu privire la prețul bunurilor în litigiu – întocmit în cadrul procedurii de negociere- întrucât expertul a evaluat imobilul triplu față de anul 2009.
Apelanta arată că reclamanta în timpul negocierilor, cu rea- credință, prin HCL nr. 71/2013 a dispus majorarea chiriei aferente spațiului din litigiu, de la 1 euro /mp la 12 euro/mp, căci nu a avut temei legal.
Apelanta mai arată că hotărârea atacată nu este legală și temeinică și prin aceea că a obligat-o la despăgubiri în condițiile în care lunar a achitat suma de 3911 lei, plată acceptată de către intimata reclamantă, sumă care reprezintă chiria și pe care o achită și în prezent, conform fișei de calcul 95/25.11.2013, înscris ignorat de instanță, astfel că nu există un temei legal pentru pretențiile solicitate în cauză.
În cauză s-a depus întâmpinare, prin care intimații reclamanți solicită respingerea apelului, în raport cu fapta pârâtei recurente, care nu și-a onorat obligația de predare a bunului închiriat la expirarea termenului contractual.
Verificând apelul din perspectiva dispozițiilor art. 466 și urm. C.p.c., Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, astfel că, în baza art. 480 (1) C.p.c., va respinge apelul de față ca nefondat pentru următoarele motive:
Raporturile contractuale dintre părți au fost dovedite în instanță, ele fiind derivate din contractul de închiriere nr. 945/2000, în baza căruia pârâta apelantă a folosit spațiul de 929,6 mp, proprietatea reclamantei.
În prezenta cauză pârâta apelantă nu a contestat elementele esențiale ale contractului, relative la durata acestuia și obligațiile reciproce asumate prin contract, dintre care relevante în prezenta cauză sunt cele relative la predarea bunului închiriat în condițiile în care contractul nu se reînnoiește la expirarea termenului contractului.
În raport cu clauzele contractuale, recunoscute și necontestate de către pârâta apelantă, Curtea constată că instanța de fond legitim a reținut că pârâta nu și-a onorat obligația de a preda bunul închiriat la expirarea termenului contractual și nici nu s-a conformat obligației de plată a unei chirii majorate în conformitate cu HCL nr. 71/26.02.2013, prin care prețul a fost stabilit la 12 euro/mp, rezumându-se a ataca acest act administrativ, legalitatea actului fiind însă confirmată de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 4145/8.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, cauză în care acțiunea în anulare formulată de către pârâtă a fost respinsă.
În aceste condiții, instanța de fond a soluționat litigiul în temeiul regulilor răspunderii civile delictuale, evaluând legătura de cauzalitate în raport cu fapta ilicită a pârâtei de a nu preda bunul închiriat la expirarea termenului contractual și prejudiciul produs reclamantei intimate, aceasta fiind lipsită de posibilitatea valorificării propriului bun, prin perceperea unei chirii la nivelul stabilit prin HCL nr. 71/2013, respectiv prin exercitarea tuturor atributelor derivate din dreptul său de proprietate cu privire la bun, inclusiv dispoziția asupra bunului.
Și sub aspectul întinderii prejudiciului instanța de fond a statuat în raport cu starea de fapt din cauză, scăzând din câtimea prejudiciului suma plătită de către pârâta apelantă în baza fișei de calcul nr. 95/25.10.2013.
Pe cale de consecință, nu se poate susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, ea fiind motivată în condițiile art. 1357 C.civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, că instanța a ignorat fișa de calcul nr. 95/25.11.2013, suma de 3911 lei achitată lunar de către pârâta apelantă fiind luată în calcul de către instanța de fond, aspect ce rezultă din considerentele hotărârii.
Eșecul negocierilor relative la vânzarea spațului nu este relevant din perspectiva prezentei cauze, în raport cu limitele de investire a instanței de fond și împrejurarea că pârâta în cauză nu a formulat o cerere reconvențională pentru a-și valorifica unele drepturi sau interese în legătură cu bunul din litigiu.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul pârâtei . Timișoara (CUI RO_), cu sediul în Timișoara, Piața Romanilor, nr. 1, cu sediul procedural ales în Timișoara, .. 25, .- la av. K. F., împotriva deciziei civile nr. 175/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamanților intimați M. Timișoara, prin Primar- Timișoara, ., nr. 1
C. L. al Municipiului Timișoara
Primarul Municipiului Timișoara
- pârâtei apelante . - Timișoara, .. 25, .- la av. K. F.
Emis 4 .="PlainText">
Red. L.B.- 19.10.2015;
Tehnored. C.J.- 26.10.2015; 6 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: Ț. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 329/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
