Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 11/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11
Camera de consiliu din data de 25 Iunie 2013
P.:D. C.
GREFIER:O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare pronunțarea în cauză a unui regulator de competență în cauza privind pe reclamanta .. contra pârâților S. R. reprezentat de municipiul Timișoara prin Primar, S. R. reprezentat de C. L. al municipiului Timișoara, G. D., G. E. și S.C. N. C. S.R.L.
Procedura legal îndeplinită în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 22 al. 5 C.proc.civ.
După verificarea Încheierii Tribunalului T. și a actelor la care ea se referă, constatând că nu se mai impune administrarea și a altor probe, Curtea rămâne cu cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra incidentului procedural de față constată:
P. Încheierea nr. 3218/PI/16.11.2012, Tribunalul T. – Secția I Civilă a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta .. față de pârâții G. D., G. E., S. R. reprezentat de M. Timișoara prin primar și față de S.C. N. C. S.R.L. G. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea judecării acțiunii și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr._ dată la 8.09.2011 de Judecătoria Timișoara, în dosar civil nr._ s-a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ. La rândul ei, această secție a Tribunalului T., prin încheierea civilă din data de 4 aprilie 2012 și-a declinat competența materială în favoarea jurisdicției civile, fără a observa că, urmare a repudierii propriei competențe materiale, jurisdicția de contencios administrativ avea a declina competența materială în favoarea Judecătoriei Timișoara, iar nu în favoarea secției civile a tribunalului.
Pentru corecta soluționare a incidentului de față înregistrat la instanță la data de 4.06.2013, Curtea urmează a reține următoarele:
Este adevărat faptul că prin sentința civilă nr._/8.09.2011, având în vedere că temeiul de drept al contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat este Legea nr. 550/2002, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului T. – Secția de C. Administrativ și Fiscal și că această din urmă instanță, prin Încheierea din 4.04.2012 și-a constatat propria necompetență și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Secției I Civile a Tribunalului T..
La fel de adevărat este și faptul că instanța Secției I Civile a Tribunalului T., prin Încheierea de ședință din 22.06.2012 a transpus cauza pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal a aceluiași tribunal și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara „pentru a statua asupra incidentului procedural”.
P. decizia civilă nr. 24/CC/22.08.2012, Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă a respins cererea de pronunțare a regulatorului de competență între cele două secții menționate ale Tribunalului T. și a dispus restituirea dosarului la aceeași instanță în vederea continuării judecății.
Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 22 C.proc.civ., sesizarea instanței în sensul pronunțării regulatorului de competență are loc în cazurile reglementate de dispozițiile alin. 1-4 din menționatul articol.
Față de cele reținute, s-a concluzionat că poate apărea conflict de competență între două judecătorii, între o judecătorie și un tribunal, între două tribunale, între două curți de apel și, respectiv, între instanțele judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională.
S-a observat, astfel, că legea în vigoare nu reglementează conflictul de competență între secțiile aceleiași instanțe.
Pe de altă parte, s-a constatat că prin decizia nr. XV/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii, s-a reținut că doar secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție au o competență proprie prevăzută în textele de lege, secțiile celorlalte instanțe – unde există secții specializate – neavând o atare competență.
Astfel, s-a dedus că în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, aceasta se verifică în raport de instanță, împărțirea pe secții fiind o chestiune de organizare judecătorească, conform dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 303/2004.
De asemenea, s-a apreciat că faptul că prin Noul Cod de procedură civilă, (la acel moment nefiind în vigoare), este prevăzută expres o asemenea posibilitate, nu poate conduce tribunalul la concluzia existenței unui conflict negativ de competență în speță, față de prev. art. 725 alin. 1 și 4 C.pr.civ., conform cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată, însă actul de procedură îndeplinit înainte de . legii noi, rămâne supus dispozițiilor legii vechi. Reținându-se că Noul Cod de procedură civilă intră în vigoare la o dată ulterioară, s-a opiniat că el nu poate fi invocat cu succes în dosarul de față, la momentul respectiv neputând produce efecte juridice.
P. urmare, s-a conchis că în cauză nu poate exista conflict negativ de competență, dispozițiile art. 22 și urm. C.proc.civ. nefiind incidente.
După înregistrarea dosarului la Tribunalul T. în competența căruia s-a dispus, în mod irevocabil (ca urmare a neatacării deciziei Curții de Apel Timișoara), continuarea judecății, această instanță prin Încheierea de ședință din 16.11.2012 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara pentru a putea declanșa, de această dată, un conflict negativ de competență.
Repudierea propriei competențe și desemnarea ca și competentă a Judecătoriei Timișoara nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept, menționându-se doar că în ipoteza în care și-a constatat necompetența în soluționarea acțiunii, Secția de C. Administrativ și Fiscal trebuia să își decline competența în favoarea Judecătoriei Timișoara și nu în favoarea Secției I Civile a Tribunalului T..
Cu alte cuvinte, instanța Secției I Civile (în fapt, același judecător care, prin Încheierea de ședință din 22.06.2012 a declanșat deja un conflict negativ de competență prin declinarea propriei sale competențe în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a aceluiași tribunal), a raționat ca o instanță de control judiciar, omițând să-și motiveze refuzul asumării propriei sale competențe materiale.
În fapt, așa cum lesne se poate observa, problema competenței soluționării cauzei în primă instanță fusese deja irevocabil tranșată prin decizia civilă nr. 24/CC/22.08.2012 care, infirmând problema existenței la acel moment a unui conflict de competență între Secția de C. Administrativ și Fiscal și Secția I Civilă a Tribunalului T., a stabilit gradul instanței competente în cauza de față – respectiv Tribunalul T. - pe care l-a desemnat astfel în mod expres cu continuarea judecății.
Competența acestei secții în soluționarea cauzei era oricum atrasă și prin prisma altor argumente și anume: dispozițiile exprese și limitative ale Legii nr. 550/2002 (care conferă instanței de contencios administrativ doar competența judecării conflictelor născute din procedura vânzării spațiilor comerciale sau de prestări servicii nu a și a celor ulterioare acestui moment), situația juridică a imobilului litigios (care, la momentul vânzării, era în proprietatea privată a statului), precum și faptul că actul de vânzare-cumpărare încheiat în baza legii menționate, a intrat în circuitul juridic civil producându-și efecte pe cale de consecință.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 27 din Legea nr. 550/2002 coroborate cu cele ale art. 8, 9 și 10 din aceeași lege sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, speciale sau de drept comun, doar litigiile ce privesc „desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comune” prevăzute de lege, pe care le pot iniția persoanele interesate, respectiv cei îndreptățiți la cumpărarea lor. Rezultă deci că litigiile care privesc aspecte posterioare procedurilor de vânzare a căror desfășurare s-a finalizat nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ ci a instanței de drept comun, cu atât mai mult cu cât acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este inițiată de un terț – ca în cazul de față.
Ținând cont de aceste împrejurări care atrag competența instanțelor de drept comun, de concepția monistă actuală în privința modului de interpretare a raporturilor juridice civile indiferent de subiectele lor (persoane obișnuite sau profesioniști), dar mai ales de faptul că prin decizia civilă nr. 24/CC/22.08.2012 a Curții de Apel Timișoara rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a dispus continuarea judecății de către Tribunalul T. ca urmare a discuțiilor legate de problema necompetenței instanțelor, Curtea constată ca fiind deja stabilită în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a cauzei de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Constată stabilită în favoarea Tribunalului T. competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta .. Timișoara față de pârâții S. român reprezentat de M. Timișoara, G. D. și S.C. N. C. S.R.L. G..
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2013.
PREȘEDINTE,
D. C.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. D.C. – 25.06.2013
Tehnored. –O.I./2 ex./ 26.06.2013
Se comunică:
reclamantului:
.. – Timișoara, .. 10-16, ., jud. T.
pârâților:
S. R. reprezentat de municipiul Timișoara prin Primar – Timișoara, ., nr. 1, jud. T.
S. R. reprezentat de C. L. al municipiului Timișoara - Timișoara, ., nr. 1, jud. T.
G. D. – Timișoara, ., ., .
G. E. - Timișoara, ., ., .
S.C. N. C. S.R.L. – G., nr. 974, jud. T.
| ← Cereri. Decizia nr. 833/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 930/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
