Expropriere. Decizia nr. 914/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 914/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 914/R
Ședința publică din 20 iunie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 846/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. S. având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-intimată, lipsă, în reprezentare avocat P. D. în substituire avocat G. D. I. și pentru pârâtul-recurent, lipsă, în reprezentare avocat D. G..
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depus, prin Serviciul registratură: la data de 11 iunie 2013, de către reclamanta-intimată, Întâmpinare, în două exemplare și delegație de reprezentare (f. 6-9), care se comunică cu reprezentantul pârâtului-recurent.
Reprezentanta reclamantei-intimate, depune la dosarul cauzei delegație de substituire și dovada plății onorariului avocațial.
Reprezentantul pârâtului-recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că își însușește cererea de recurs, semnând în fața instanței de judecată.
Ambii reprezentanți ai părților arată că nu mai au de formulat alte cereri și de administrat alte probe.
Instanța, constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, acordă cuvântul reprezentanților părților pe cererea de recurs:
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită instanței admiterea recursului formulat de clientul său, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, în condițiile stabilite de lege, respectiv să respecte întru-totul art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită instanței respingerea cererii de recurs conform motivelor dezvoltate pe larg în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul T. solicită instanței respingerea recursului, prima instanță a acordat despăgubirile stabilite de experți. În recurs pârâtul nu arată că aceste despăgubiri nu ar fi cele cuvenite.
Curtea reține cauza, spre deliberare:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 24 iunie 2011 sub nr._, reclamanta M. S. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la modificarea cuantumului despăgubirilor aferente imobilului expropriat identificat la poziția nr. 228 din anexa 2 a HGR 416/2010, modificată prin HGR nr. 488 din 11 mai 2011; obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri al cărui cuantum să fie stabilit prin expertiza în condițiile Legii nr. 225/2004 si ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, este moștenitoarea antecesorului Ș. R., conform certificatului de moștenitor nr. 3155/1992 al notariatului de stat A. și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 78/2010 al BNP M.. În această calitate este proprietar tabular al terenului arabil extravilan în suprafața de 2 ha. si 6800 mp, evidențiat în titlu de proprietate nr._ din 9 august 1996 nr. topografic A 635/2/6. Antecesorul este înscris în anexa 2 la poziția 228 din HGR nr.416/2010 privind exproprierea terenului pentru construirea tronsonului de autostradă.
Pentru toate persoanele afectate de expropriere au fost luați în calcul diferite sume, între 2 si 3 euro/mp. pentru cei care au primit banii. Ulterior oferta s-a redus de 20 de ori față de cea inițială, astfel că suma de 0,712 euro/mp. stabilită nu reprezintă valoarea reala a terenului expropriat, fiind departe de o justă despăgubire și reclamanta fiind discriminată față de celelalte persoane.
Pentru aceste persoane s-a emis ulterior un alt act normativ, respectiv H.G. nr. 488/11.05.2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane rămase nedespăgubite, printre care și reclamanta, căruia i s-a calculat despăgubiri cu aproximativ 70% mai mici decât cele acordate vecinilor săi, despăgubiți în anul 2010.
P. urmare, reclamanta a considerat că suma propusă prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 nu reprezintă o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile în care, astfel cum este consacrată în literatura de specialitate. În opinia reclamantei, atât H.G. nr. 488/2011, cât și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 încalcă prevederile imperative și nu prezintă un caracter drept prealabil deposedării proprietății, acest aspect fiind recunoscut indirect chiar de către Guvernul României care, prin Hotărârea nr.416/2010, a stabilit că pentru un metru pătrat de teren din aceeași zonă se calculează prețul de 4 euro și nu cel de 0,17 cenți, cum s-a stabilit prin hotărârea atacată.
Pentru toate aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
Pârâtul S. R. prin C. – Direcția regională de Drumuri si Poduri Timișoara nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Cauza a fost suspendată la data de 13 septembrie 2011 si a fost repusă pe rol la data de 17 octombrie 2012.
P. sentința civilă nr. 846/27.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – DRDP Timișoara .. 8 județul T., având ca obiect despăgubiri, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 228/340/10.10.2011, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 80.921 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 4596 mp. și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată, de instanță și cea în cuantum de 3276,95 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 228/340/10.10.2011, începând cu data scadenței din 10 01 2012 și până în ziua plății efective.
Prima instanță a respins restul pretențiilor solicitate și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul A. a reținut, din probele administrate în cauză, respectiv certificat suplimentar de moștenitor nr. 78 din 13 iulie 2010 al Biroului Notarial M., Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 28/340 din 10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea legii nr._/2010 a Consiliului local Pecica, raportul de expertiză efectuat de experții L. Ș., Bojinca M. și Ș. A., că reclamanta M. S. este moștenitoare a defunctului Ș. R. decedat la 26.09.1991, care a fost proprietarul terenului în suprafață de 6,38 ha. teren arabil dobândit prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 20.411/1996.
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 228/340/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 4596 mp. din terenul situat în localitatea Pecica, județul Araad, având număr cadastral_, fiindu-i acordat, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3276,95 lei.
Reclamanta a contestatat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
S-a reținut că cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
De asemenea prima instanță a reținut că stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța de fond a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 4596 mp., ar fi de 80.921 lei, echivalentul a 20.816 Euro.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Argumentele și susținerile reclamantei legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Tribunalul având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, a apreciat că, suma la care este îndreptățită reclamanta, trebuie să reprezinte prețul cu care aceasta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 228/340/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 80.921 lei, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată, de instanță și cea în cuantum de 3276,95 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 228/340/10.10.2011, începând cu data scadenței din 10.01.2012 și până în ziua plății efective, și a respins restul pretențiilor solicitate.
Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, în baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3000 lei cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 846/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la data de 10 aprilie 2013.
P. cererea de recurs formulată, pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite. Prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de .. fiind în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.
În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totala ce urmează a fi expropriata este de_ mp, având o valoare de despăgubire totala de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
De asemenea, s-a susținut că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitiva, etc).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
În conformitate cu dispoz. art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ., instanța de recurs poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs (care pot fi altele decât cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ.), cu excepția prevăzută de art. 306 alin. 2 C.pr.civ. vizând motivele de ordine publică. Cu alte cuvinte, simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.
În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia ca urmare a exproprierii având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către comisia de experți numită de tribunal, precum și dispozițiile legale indicate în considerentele hotărârii recurate.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs numai pârâtul, acesta în esență expunând dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentând faptul că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011 de . fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Curtea constată că susținerile recurentului au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a pronunțat sentința recurată, ale modului în care experții au ajuns la concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceștia și de instanță pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Deoarece recurentul pârât nu a formulat critici în sensul menționat mai sus, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte, conform dispoz. art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, deoarece dispozițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, în baza art. 312 alin. C.pr.civ., instanța va respinge recursul formulat de recurentul pârât S. R. prin C. împotriva Sentinței civile nr.848 din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A..
În conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ. pârâtul-recurent va fi obligat să plătească reclamantei intimate M. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 846 din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ /2012.
Obligă recurentul să plătească reclamantei intimate M. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P. D.
Red. L.L. –
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 27.06.2013
Instanța de fond: Tribunalul A.:- Judecător: H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 325/2013. Curtea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 304/2013. Curtea de... → |
|---|
