Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1876/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1876/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1876/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1876
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant S. I. împotriva Sentinței civile nr.1095 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul T., în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP T., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
M. Public este reprezentat de procuror, S. Adrina din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul intimat a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. ultim Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr.1095 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P..
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 29.06.2010, reclamantul S. I. a chemat în judecată pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., solicitând instanței să constate caracterul politic al condamnării sale prin sentința penală nr. 48/10.09.1985 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București în dosarul nr. 332/1985; obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit prin condamnarea la 20 ani închisoare, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 2340.000 euro reprezentând daune materiale; cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 1008/PI/22.02.2011 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I., împotriva pârâtului S. Român prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. T., fără a acorda cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul S. I., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_ la data de 02.06.2011, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, arătând că întreaga motivare a primei instanțe este contradictorie. S-a apreciat că reparația nu poate fi decât una morală, însă petitul privind constatarea caracterului politic al condamnării, menit a oferi tocmai o reparație morală, a fost respins, cum de altfel, a fost respins în mod nelegal și netemeinic, petitul referitor la acordarea daunelor materiale solicitate, contrar probatoriului administrat în acest sens.
P. decizia civilă nr. 1150 din 11.10.2011 pronunțată în dosarul nr. 5363/ 30/ 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 1008/PI/22.02.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. T.. A casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T..
Instanța de recurs a dispus ca, cu ocazia rejudecării, tribunalul să se preocupe exclusiv de petitul privind repararea prejudiciului material, respectiv constatarea caracterului politic la condamnării suferite, sens în care se vor administra probe în dovedirea acestora.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 01.11.2011.
La primul termen de judecată, instanța a dispus citarea părților, reclamantul cu mențiunea de a propune probe, în susținerea pretențiilor sale materiale.
La următorul termen de judecată, părțile, legal citate, nu s-au prezentat în instanță.
S-a constatat că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Conform dispozițiilor art. 315 C. pr. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei globale de 240.000 euro reprezentând daune materiale constând în echivalentul bunurilor confiscate - ca efect al condamnării penale– pe care nu le-a enumerat, depunând doar copia sentinței penale în care nu sunt evidențiate aceste bunuri. De asemenea, bunurile nu au fost prețuite individual și nici nu s-a probat valoarea lor la momentul confiscării și nici valoarea lor actuală.
Reclamantul a fost citat, în rejudecare, cu mențiunea de a propune probe, în susținerea pretențiilor sale materiale, dar nu s-a conformat acestei dispoziții.
Împotriva Sentinței civile nr.1095 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs reclamantul S. I., solicitând admiterea recursului si in consecința modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
În motivarea cererii recurentul a arătat că a chemat in judecata S. R., solicitând instanței de judecata sa constate caracterul politic al candamnarii prin sentința penala nr. 48/10.09.1985 pronunțata de către Tribunalul M. Teritorial București in dosarul nr. 332/1985, obligarea paratului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, precum si obligarea paratului la plata sumei de 240.000 euro reprezentând daune materiale.
Dupa ce prima instanța a respins acțiunea, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului T. ca aceasta instituție din urma sa se preocupe exclusiv de petitul privind repararea prejudiciului material, respectiv constatarea caracterului politic al condamnării suferite, sens in care se vor administra probe in dovedirea acestora.
Tribunalul T. prin Sentința recurata, a inteles in mod greșit faptul ca reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 240.000 euro reprezentând daune materiale constând in echivalentul bunurilor confiscate, ca efect al condamnării penale, pe care nu le-a enumerat, depunand doar o copie legala in care nu sunt evidențiate aceste bunuri.
Subsemnatul nu am solicitat aceasta suma in cuantum de 240.000 euro reprezentând contravaloarea unor bunuri, ci aceasta suma reprezintă salariul pe care subsemnatul l-am avut in perioada anterioara condamnării la pedeapsa inchisorii prin Sentința nr. 48/10.09.1985 pronunțata de către Tribunalul M. Teritorial București.
Astfel, reclamantul chiar in fata primei instanțe, inainte ca aceasta cauza sa fie trimisa spre rejudecare, dupa casarea Sentinței recurate, a depus la dosarul cauzei Adeverința nr._ din data de 10.04.2007 eliberata de către Serviciul de Informații Externe - Direcția de Personal, din care reiese salariul pe care l-am avut inainte de condamnare, salariu de care ar fi beneficiat in continuare daca nu s-ar fi pronunțat Sentința de condamnare la inchisoare.
Consideră ca instanța in mod greșit a ajuns la concluzia ca aceasta solicitare de despăgubire in cuantum de 240.000 euro reprezintă contravaloarea unor bunuri confiscate, atâta vreme cat reclamantul prin cererea de chemare in judecata nu a făcut absolut nicio referire la vrune bun. Ci dupa cum a menționat, aceasta suma reprezintă salariul neincasat in urma condamnării.
Prima instanța, in functie de Adeverința respectiva trebuia sa se pronunțe in sensul admiterii sau respingerii cererii reclamantului de despăgubire a prejudiciului material suferit.
In ceea ce privește petitul referitor la acordarea daunelor materiale solicitate, consideră ca acesta a fost respins in mod nelegal si netemeinic, contrar probatoriului administrat in acest sens (adeverința nr._/10.04.2007 emisa de Serviciul de Informații Externe - Direcția de Personal).
Din aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost acesta formulat.
In drept: art. 299 si urm. Cod proc. civ., Legea 221/2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum s-a arătat mai sus, ca urmare a deciziei de casare, în al doilea ciclu procesual prima instanță trebuia să se preocupe exclusiv de petitul privind repararea prejudiciului material și de constatarea caracterului politic al condamnării suferite. Tribunalul T. a respins acțiunea reclamantului, iar acesta a formulat recurs criticând soluția de respingere a petitului privind despăgubirile pentru daunele materiale.
Curtea constată că față de solicitarea reclamantului privind despăgubirile pentru daunele materiale, soluția de respingere a cererii pronunțată de tribunal este corectă, dar va înlocui motivarea sentinței recurate, cu cele ce succed.
Astfel, așa cum rezultă din cererea introductivă, precum și din cererea de recurs, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 240.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daunele materiale reprezentând contravaloarea retribuției cuvenite în perioada în care a fost deținut în penitenciar, respectiv salariul neîncasat din cauza condamnării (f.6 din dosarul primei instanțe din primul ciclu procesual și f.4 din prezentul dosar de recurs).
Rezultă din textul art.5 lit.b din Legea nr.221/2009 că se pot acorda despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, reclamantul trebuind deci să dovedească în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. că bunurile care fac obiectul litigiului au fost confiscate de S. Român ca urmare a condamnării, nu au fost restituite și nu a fost primită nicio despăgubire pentru ele. Deci textul art.5 alin.1 lit.b din Legea 221/2009 vizează doar acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și nu prevede acordarea de despăgubiri pentru salariul neîncasat și de care ar fi beneficiat în continuare dacă nu ar fi fost condamnat, așa cum a solicitat reclamantul.
Pentru aceste considerente, deoarece nu sunt întrunite condițiile prev. de art.5 lit.b) din legea nr.221/2009, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.1095 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant S. I. în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP T. împotriva Sentinței civile nr.1095 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. univ. dr. L. B. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
F. B.
Red. A.M. N./ 1.10.2012
Tehnored F.B./ 1.10.2012
Ex.2
Primă instanță: C. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1755/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1265/2012. Curtea... → |
|---|
