Legea 10/2001. Decizia nr. 1755/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1755/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 1755/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1755
Ședința publică din 11 septembrie 2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. S. G. I. împotriva sentinței civile nr. 124/06.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. Orașului B. H., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul M. S. G. I., avocat G. L., lipsă fiind pârâtul P. Orașului B. H..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că, la dosarul cauzei, nu este depusă C.F. in extensso.
Cu privire la acest aspect, reprezentanta reclamantului învederează instanței că, deși s-au făcut nenumărate demersuri la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la imobilul din litigiu, aceasta nu a intrat în posesia cărții funciare solicitate, întrucât nu mai există în prezent, fiind deteriorată. Arată că nu există posibilitatea depunerii altor cărți funciare, nici in extensso, nici cu privire la situația avută la data preluării imobilului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a sentinței atacate și, rejudecând, admiterea contestației formulate. Arată că Tribunalul C.-S. nu s-a pronunțat și nu a motivat petitul principal cu privire la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deși la dosar s-au depus toate mijloacele de probă necesare soluționării cererii, instanța neținând cont de expertiza efectuată în cauză.
Mai arată că, prin probele administrate în cauză, reclamantul a încercat să facă dovada calității de persoană îndreptățită, a faptului că acesta este moștenitorul acționarului majoritar, calitate susținută și prin declarațiile martorilor audiați.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ /16.11.2010, reclamantul M. S. G. I. a chemat în judecată pârâtul P. Orașului B. H., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în cauză, să dispună anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 636/31.08.2010, ca nelegală și netemeinică, restituirea în natură sau prin echivalent, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, a imobilului înscris în CF 3356 Pecinișca, nr. top. 235, 236 și 293, constând în intravilan în Prolaz, teren în construcții, ateliere și magazii, în suprafață de 2877 m.p., intravilan în Prolaz, teren în construcții, ateliere și magazii în suprafață de 1798 m.p., și intravilan depozite și neproductive în suprafață de 1978 m.p. ; a imobilului înscris în CF 3359 Pecinișca, nr. top. 235, constând în Prolaz, arabil în suprafață de 1439 m.p; imobilului înscris în CF Pecinișca nr. top. 237/2, constând în intravilan în Prolaz, teren în construcții, ateliere și magazii în suprafață de 510 m.p.; a imobilului înscris în CF 223 reconstituită Pecinișca, nr. top. 292, constând în L. arabil, în suprafață de 1978 m.p.; patrimoniului firmei „Fabrica de Var B. H.” SA, conform bilanțului încheiat la 11.06.1948, a contului de profit și pierdere încheiat la 31.12.1947, a balanței de verificare încheiată la 31.12.1947 și a fișei CAFIN nr. 26/1949 întocmită în baza L.119/1948, și restabilirea situației anterioare de CF, în sensul de a constata calitatea de moștenitor legal a reclamantului și înscrierea în CF, în măsura în care s-ar impune și acest petit, în urma expertizelor topografice efectuate în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este moștenitor legal, conform certificatului, după defunctul său tată, M. G. C. P., decedat la 29.07.1965, acționar majoritar al firmei „Fabrica de Var” B. H. SA, cu sediul în Mehadia, în momentul naționalizării.
În baza disp. L.10/2001, reclamantul a înregistrat la B. Tăbușcă V. notificarea cu nr. 120/13.02.2002, adresată Primăriei Mehadia, prin care a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, a imobilelor și bunurilor aparținând firmei „Fabrica de Var” B. H. SA, enumerate în petitul contestației.
La notificare, a anexat o . acte doveditoare, cerute de disp. L.10/2001, care fac dovada dreptului său de proprietate și a calității sale de persoană îndreptățită. Prin adresa nr._/13.12.2005, comisia constituită în baza L.10/2001, a solicitat acestuia să depună acte doveditoare privind societatea în cauză, precum și dovedirea calității de succesibil al reclamantului, după defunctul său tată, G. C. P. M., acționar majoritar al firmei, lucru pe care l-a efectuat prin apărătoarea sa, cu scrisoarea recomandată la data de 04.03.2007.
Prin dispoziția nr. 636/31.08.2010, P. orașului B. H. i-a respins notificarea nr. 120/2002 depusă la B. Tăbușcă V. pe motiv că „reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive de Statul Român a firmei „Fabrica de Var” B. H. SA”. Apreciază a fi nelegală și neîntemeiată dispoziția, întrucât în cuprinsul acesteia se invocă netemeinicia notificării reclamantului, în condițiile în care nu a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a firmei „Fabrica de Var” B. H. SA.
În realitate, așa cum rezultă din fișa CAFIN cu nr. 26/1949, precum și din chestionarul încheiat cu ocazia naționalizării, preluarea abuzivă de către Statul Român s-a făcut în temeiul L.119/1948, în urma actului de naționalizare.
Potrivit disp. pct. 2.1 din Normele metodologice de aplicare a L.10/2001, aceste preluări sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil și, pentru a răsturna această prezumție, pârâta trebuia să producă dovezi. De asemenea, prin art. 2 alin.1 din L.10/2001 modificată prin L.247/2005, legiuitorul prevede în mod expres că „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin D.92/1950…, prin L.119/1948, pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare”. Aceasta este o normă imperativă a legii, enumerarea actelor normative având tocmai scopul de a înlătura orice interpretare de alt gen, căci legiuitorul intenționează să clarifice în mod clar preluarea abuzivă, făcută și în baza L.119/1948.
În speță, sunt incidente disp. art. 3 alin.1 lit. b, conform „sunt îndreptățite, în interesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, b)... persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora „în mod abuziv”.
Normele metodologice de aplicare a L.10/2001 prevăd că, prin sintagma „asociați ai persoanei juridice” se va considera ca având semnificația și de „acționar la persoana juridică”, text care se va corobora cu prev. art. 32 alin. 3 și 4 din L. 10/2001, conform cărora de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor îndreptățite. De asemenea, în speță, sunt incidente și disp. art. 2 pct. 1 din HG nr. 498/2003, privind normele metodologice de aplicare unitară a L.10/2001, conform cărora „preluările de imobile efectuate în baza L.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare de asigurări, și de transporturi sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil”.
Imobilele și activele societății „Întreprinderea de Var” B. H. SA au trecut în proprietatea Statului Român, prin naționalizare în baza L.119/1948. Raportat la disp. art. 1 pct. 10 alin.1 lit. a, conform cărora, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele naționalizate prin L.119/_ pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare de asigurări și de transporturi, precum și cele naționalizate fără titlu valabil, este evident că în speță, s-ar circumscrie ariei imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu titlu valabil sau fără titlu valabil și, ca atare, reclamantul intră sub incidența acestei legi de reparație.
În drept, art. 1, 3 alin. 1 lit. b, 4 alin. 2, 7, 9, 32 din L.10/2001 modificată prin L.247/2005, HG 498/2003.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, menținând, ca temeinică și legală, dispoziția nr. 636/31.08.2010, cu motivarea că, analizând înscrisurile depuse de notificant, atât cele anexate notificării, cât și cele depuse ulterior, la data de 3 mai 2007, prin adresa nr. 8652, formulată prin apărător, a constatat că nu se face dovada preluării abuzive de către Statul Român, a firmei „Fabrica de Var B. H.” SA, deși se solicitase în mod expres această dovadă, dispunându-se respingerea cererii de restituire prin echivalent.
Cu privire la capătul de cerere formulat de reclamant privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, a unor imobile clădiri și terenuri situate administrativ în B. H., evidențiate în CF 3356 Pecinișca, CF nr. 3359 Pecinișca, CF 2615 Pecinișca și CF 223 Pecinișca, a considerat că această cerere este inadmisibilă, fiind formulată pentru prima dată direct în fața instanței de judecată, atât în notificare, cât și în corespondența ulterioară, notificantul nu a făcut nicio precizare privind aceste imobile, cum că ar fi aparținut societății la care antecesorul său a fost acționar majoritar.
În drept, disp. art. 115-118 C.p.civilă.
Prin sentința civilă nr. 124/06.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de către reclamantul M. S. G. I., împotriva pârâtului P. Orașului B. H., fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 11.02.2002, reclamantul a notificat, prin intermediul executorului judecătoresc Tăbușcă V., Primăria B. H., solicitând restituirea prin echivalent a valorii actualizate a Fabricii de Var, din B. H., în calitate de succesor ( fiu ) al defunctului M. G. C. P., acționar majoritar al respectivei fabrici.
La data de 31.08.2010, pârâtul a emis dispoziția nr. 636 ( fila 47 dosar), prin care a respins notificarea astfel emisă, cu motivarea că reclamantul nu care a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român, a Fabricii de Var B. H..
În ceea ce privește imobilele solicitate prin acțiunea introductivă, prima instanță a reținut că, reclamantul nu a probat cu certitudine că, pe respectivele imobile, a funcționat fosta Fabrică de Var B. H., în cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, și necontestată, experta arătând că, pe teren, locul numit Fabrica de Var nu mai există.
În incinta . există unele clădiri foarte vechi, în care localnicii spun că a funcționat sediul vechii fabrici de var, așadar nu întreaga fabrică, ci doar sediul său. De asemenea, se arată în continuare de către expert că nu mai există pe teren urmele unei limite a vechii fabrici de var, nu există semne de hotar, că filele de CF privind imobilele indicate în acțiune de către reclamant, în prezent sunt distruse și degradate și că doar pe planurile topografice vechi, din anul 1960, există evidențiate clădirile vechi ale fabricii de var, dar nu este delimitată cu exactitate incinta.
Reclamantul, sub acest aspect, nu a reușit cu nici un mijloc de probă să facă dovada întinderii suprafeței ocupată de fosta Fabrică de Var, B. H. (experta stabilind doar valoarea suprafeței de teren solicitată prin introductivă și indicând proprietarii acestor imobile) și nici în proprietatea cui au fost respectivele imobile înscrise în CF anterior naționalizării Fabricii de Var B. H..
În ceea ce privește calitatea de acționar majoritar al Fabricii de Var B. H. SA a tatălui reclamantului, M. G. C. P., prima instanță a reținut că reclamantul nu a probat cu înscrisurile depuse în cauză acest lucru. Astfel, în xerocopia tabelului cu nominalizarea acțiunilor la Societatea Fabrica de Var din B. H. din anul 1948 ( fila 18 dosar), nu apare niciun acționar cu numele de M. G. C. P..
Același aspect, anume că tatăl reclamantului nu se numără printre acționarii fostei Fabrici de Var, a rezultat și din xerocopia situației acționarilor și a acțiunilor din anul 1949 ( fila 32 dosar).
Or, în această situație, și în conformitate cu disp. art. 3 alin.1 și art. 4 alin.2 din L.10/2001, tribunalul nu a putut reține calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, a reclamantului, de vreme ce acesta nu a făcut dovada că tatăl său, M. G. C. P., a fost acționar al Fabricii de Var din B. H..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul M. S. G. I., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 124/06.02.2012 și, rejudecând, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată în fața Tribunalul C.-S..
În motivare, a arătat că sentința atacată este profund nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită "la restituirea imobilului în litigiu a reclamantului" ( așa cum în mod greșit reține instanța de fond, căci în realitate a solicitat, prin concluziile scrise, măsuri reparatorii prin echivalent, atât pentru patrimoniu, cât și pentru imobile), aceasta este deplin dovedită și ea rezultă atât din înscrisurile transmise din arhiva Ministerului Finanțelor, cât și din alte înscrisuri pe care le depune, eliberate de la Arhivele Naționale, din actele de stare civilă, dar și din depozițiile martorilor, care au cunoscut familia M., au avut legături cu fosta fabrică de var și l-au recunoscut în fața instanței, ca fiind moștenitorul acționarului majoritar M. G. C. P.. Instanța, în mod greșit, leagă lipsa celor trei prenume ale tatălui său din actele oficiale, de însăși lipsa sa, ca acționar, ori, din toate înscrisurile emanate dar, în special, din lista acționarilor, rezultă că frații M., și anume tatăl său, G. C. P. M., dr. A. M. și D. M., au fost singurii acționari ai Fabricii de Var B. H. la momentul naționalizării, tatăl său fiind acționar majoritar; toți frații M. au avut două sau trei prenume și în niciun act nu sunt menționați cu toate prenumele, dar este indiscutabil faptul că este vorba de aceleași persoane.
Tribunalul C.-S. nu s-a pronunțat și nu a motivat deloc petitul privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru patrimoniul firmei Fabrica de Var B. H., deși a dovedit prin toate mijloacele de probă existența acestui patrimoniu la momentul naționalizării, și anume: înscrisurile transmise din Arhiva Ministerului Finanțelor și depuse la dosar ( chestionar, tabelul acționarilor, fișă privind mișcarea capitatului și a creditului privat, bilanț al fabricii încheiat la 30 decembrie 1947, cont de profit și pierderi încheiat la 31 dec. 1947, balanță de verificare încheiată la 31 dec 1947, tablou despre conturile recalculate încheiat 30 mai 1948, bilanț încheiat la 11 iunie 1948, fișa CAFIN din 1949; experta contabilă D. A. confirmă prin raportul său de expertiză întocmit în cauză valabilitatea înscrisurilor enumerate mai sus și face o evaluare a patrimoniului firmei la momentul naționalizării pe baza acestor documente, lucru pe care instanța de fond îl ignoră cu desăvârșire.
În ceea ce privește petitul privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 817.325 lei, reprezentând valoarea de circulație a terenului cu suprafață totală de 15.465mp, pe care a fost amplasată fabrica de var, proprietatea antecesorilor săi, amplasament care corespunde parcelelor înscrise în CF 3356 Pecinișca, 3359 Pecinișca, 2615 Pecinișca, 223 reconstituită Pecinișca, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară topo, întocmit de expert C. E., acesta a fost respins în mod neîntemeiat de către instanța de fond printr-o interpretare absolut fragmentară și subiectivă a concluziilor acestui raport. Observând cu atenție aceste concluzii de la fila 3-4, dar și schița depusă, reprezentând amplasamentul fabricii de var, coroborat cu declarațiile martorilor, se poate concluziona că expertul a identificat cu precizie vechiul amplasament al fabricii de var, conform planșei anexate la expertiză și că, prin compararea amplasamentului vechii fabrici de var, cu schița CF și cu planurile cadastrale vechi, a stabilit că vechea fabrică de var este amplasată pe parcelele înscrise în filele de CF menționate mai sus și, întrucât restituirea lor în natură nu mai este posibilă, a stabilit o valoare de circulație a terenului de 817.325 lei, valoare necesară în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanța nu s-a pronunțat nici măcar asupra motivului fundamental al contestației, care a stat la baza respingerii notificării de către P. Orașului B. H. și cuprins în dispoziția sa; acest motiv se referea explicit la faptul că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a firmei "Fabrica de Var B. H." și care a fost singurul invocat în respingerea notificării sale, motiv combătut și argumentat atât prin contestația inițială, cât și prin concluziile scrise.
În drept: art. 299 și urm., art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., art. 1, 3 al. 1 lit. b, 4 al. 2, 6, 7, 10, 18, 32 Legea 10/2001 modificată prin Lg.247/2005, HG 498/2003.
Intimatul P. Orașului B. H., deși legal citat, nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția față de prezentul recurs.
În cauză, reclamantul a depus în probațiune în faza procesuală a recursului înscrisuri: certificatul de calitate de moștenitor nr. 6/18.01.2006 emis de către Biroul Notarului Public R. S. privind pe numitul M. S. G. I., certificatul de deces al numitului M. G. C. P., certificatul de naștere al reclamantului M. S. G. I., adresa nr. 16/I.948 emisă de Fabrica de Var din B. H. SA privind nominalizarea acțiunilor societății din data de 30 mai 1941, adresa nr._/9.11.2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Investiții, Achiziții Publice și Servicii Interne, lista acționarilor SAR Industria Forestieră Mehadia, copia deciziei civile nr. 2669/30.04.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind. 1 C.proc.civ., față de probatoriul administrat în cauză, inclusiv în faza procesuală a recursului, față de prev. art. 299 și urm. C.proc.civ. și ale Legii nr. 10/2001 rep., curtea constată că prezentul recurs este întemeiat sub următoarele aspecte:
Cu privire la solicitarea reclamantului ca, în baza Legii nr. 10/2001, să îi fie restituit patrimoniul firmei „Fabrica de Var din B. H. SA”, respectiv valoarea actualizată a acestui patrimoniu, conform bilanțului încheiat la 11.06.1948, a contului de profit și pierdere încheiat la 31.12.1947 a balanței de verificare din 31.12.1947 și a fișei CA FIN nr. 26/1949, se impune a constata că acest patrimoniu nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89.
Așa cum rezultă din titlul acestui act normativ, precum și din sfera sa de aplicare, delimitată strict în cuprinsul art. 2 cu trimitere la art. 6 din Lege. Astfel, în art. 2 se enumără titlurile cu care au fost preluate imobilele și considerate a fi abuzive, iar art. 6 prevede expres ce se înțelege prin imobile, respectiv terenuri, cu sau fără construcții, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, utilaje și instalațiile preluate de stat odată cu imobilul.
A.. 4 al art. 6 din Lege prevede expres modul în care va fi despăgubită persoana îndreptățită pentru utilajele și instalațiile preluate în mod abuziv.
Ca atare, nu se pot acorda, în baza Legii nr. 10/2001 republicată, despăgubiri pentru patrimoniul unei firme preluat de stat, ci doar pentru bunurile imobile ( inclusiv cele devenite astfel prin încorporare), respectiv pentru utilajele și instalațiile existente pe terenul ce face obiectul firmei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de restituire a unor imobile ce au aparținut Fabricii de Var din B. H., aceasta a fost respinsă cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în categoria reglementată de art. 3 lit. b coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, respectiv că nu s-a dovedit întinderea imobilelor ocupate de fosta Fabrică de Var B. H. și cine a fost proprietar tabular anterior naționalizării fabricii
Cu privire la calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 republicată, curtea constată următoarele:
Din actele aflate la fila 14 în prezentul dosar, respectiv la filele 17–19 și 32–51 dosar tribunal, rezultă că, printre acționarii Societății Anonime Fabrica de Var din B. H. la momentul naționalizării acesteia, se aflau și numiții G. P. M., respectin G. M..
La dosar au mai fost depuse în probațiune și acte cu privire la acționariatul „Industria Forestieră Mehadia SA”, precum și decizia nr. 2669/30.04.2010, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat irevocabil o notificare depusă de același reclamant M. S. G. I., în calitate de moștenitor al tatălui său, M. G. C. P..
Situația celor două firme este similară, astfel că, în cauză se impune puterea de lucru judecat a celor tranșate anterior prin decizia arătată.
Astfel, și în listele cuprinzând acționarii Societății Anonime „Industria Forestieră Mehadia SA” figurează aceleași persoane, respectiv M. G. și M. P. G.. Cu privire la acesta din urmă, adică defunctul M. G. C. P., se reține cu putere de lucru judecat că este antecesorul reclamantului (fila 23 dosar).
Este adevărat că între cele două dosare nu există identitatea de obiect și cauză cerută de art. 1201 Cod civil, însă, puterea de lucru judecat a constatărilor instanțelor judecătorești într-un alt dosar, purtat între aceleași părți, se impune.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces, acesta fiind, de altfel, un aspect important al dreptului de acces la justiție reglementat de art. 6 din CEDO și consacrat în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului.
O hotărâre irevocabilă nu poate fi criticată decât prin căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, neputând fi contrazisă, așa cum s-a arătat, printr-o altă hotărâre care să se pronunțe asupra aspectului deja judecat.
În cauza Amuraritei contra Romaniei, din data de 23.09.2008, Curtea Europeana a arătat că instantele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca, în anumite situații, constătarile din hotărârile judecătorești să poată fi opuse chiar și terților.
Curtea constată că, în jurisprudența CEDO, se reține în mod constant că autoritaților judiciare nu le este permis ca, prin acțiunile sau inacțiunile lor, să impiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv, ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care invocă imposibilitatea de executare (de exemplu cauza Nitescu contra Romaniei).
Ca atare, având în vedere conținutul deciziei atacate, precum și prevederile art. 3 alin. 1 lit. b coroborate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, se impune concluzia că reclamantul M. S. G. I. are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legea arătată, în calitate de moștenitor legal al unuia dintre acționarii societății naționalizate de către stat în baza Legii nr. 119/1948, act normativ calificat ca fiind preluare abuzivă, de art. 2 alin. 1 lit. a din lege.
Cu privire la celălalt argument reținut de către Tribunal în considerentele sentinței atacate, neprobarea întinderii suprafeței de teren preluate de la Societatea Anonimă Fabrica de Var B. H., curtea constată că, din probatoriul deja administrat în cauză, rezultă că această societate deținea în patrimoniu mai multe terenuri, astfel că se impune în cauză casarea sentinței atacate, în vederea administrării de probe pentru a se stabili unitatea deținătoare în prezent a bunurilor, respectiv natura și întinderea măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului, prin raportare și la numărul de acțiuni deținute de antecesorul său, probe ce nu pot fi administrate în recurs, față de prevederile art. 305 Cod proc.civ.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., prin raportare la art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod proc.civ., curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, motiv pentru care îl va admite, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul C.-S..
În baza art. 274 Cod proc.civ., nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. S. G. I. împotriva sentinței civile nr. 124/06.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul P. Orașului B. H..
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R./18.10.2012
Tehnored L.P./19.10.2012
Ex.2
Primă instanță: M. R. – Tribunalul C.-S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1876/2012. Curtea de... → |
|---|
