Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1265/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1265/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1905/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1905/R
Ședința publică din 25 septembrie 2012
P.:D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
JUDECATOR:M. L.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr.1265 din 28.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. A., având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
M. Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 7.08.2012 de către pârâtul intimat S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. A., întâmpinare, prin care se solicită în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului reclamantei și menținerea sentinței civile atacate ca egală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la data de 05.04.2012, reclamanta G. M. a chemat în judecată S. R., prin M. Finanțelor P., solicitând a se constata caracterul politic al măsurii administrative de deportare suferită de reclamantă.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost deportată în B. datorită convingerilor liberale ale familiei sale. Deportarea a afectat și ceilalți membrii ai familiei sale: fiul său de 1 an, mama și soțul său și a durat din 18.06.1952 până în data de 15.01.1956. Familia sa a fost dislocată din loc. Cenad județul T., iar după încetarea deportării s-a stabilit în orașul A., toată agoniseala lor din loc. Cenad fiind distrusă. Este membră a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.
În drept, a invocat art. 3 și urm. din Legea nr. 221/2009, art. 82 și urm. din Codul de procedură civilă.
P. întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca insuficient dovedită, iar, în subsidiar, ca netemeinică și nelegală, nemotivată și nedovedită, cu motivarea că acțiunea nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 221/2009. În plus, reclamanta a beneficiat de prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, fără a preciza cuantumul total al despăgubirilor primite pentru prejudiciul moral.
În ședința publică din 28.05.2012, instanța a apus în discuție excepția lipsei interesului reclamantei.
Avocata reclamantei a cerut respingerea excepției pentru motivele deja expuse în răspunsul la întâmpinare privitor la justificarea interesului acțiunii.
M. Public a pus concluzii de admitere a excepției.
P. sentința civilă nr.1265/28.05.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de M. FINANȚELOR P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost deportată în loc. Zagna – Vadeni, jud. B., în perioada 1951 – 1956, astfel cum rezultă din copia carnetului de membru nr. 160 eliberat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România și din copia hotărârii Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului Lege nr. 118/1990, primind despăgubiri conform actului normativ antemenționat sub forma unei sume acordate lunar cu începere din 1991.
S-a reținut că împotriva reclamantei s-a luat măsura administrativă a deportării, fără ca aceasta să indice actul normativ ce a stat la baza măsurii, făcând însă dovada faptului că din anul 1991 primește lunar despăgubirile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Or, acest act normativ a avut ca obiect stabilirea în favoarea persoanelor persecutate politic, inclusiv prin strămutarea în altă localitate (art. 1 alin. 1 lit. e) a următoarelor drepturi: stabilirea ca vechime în muncă a perioadei strămutării, indemnizații lunare, scutite de la plata impozitelor și a taxelor locale, asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat și decontarea costului abonamentelor de transport în cazul societăților cu capital privat; douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, cu clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale, după caz, la alegere, folosirea acestora fiind posibilă și de către însoțitori, membri de familie, în cadrul numărului de călători stabilit pentru titular; un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică; scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor; prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire de plata taxei de abonament; acordarea la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci (art. 6) și alte drepturi.
In acest context, tribunalul a constatat că reclamanta a beneficiat deja de recunoașterea de către statul român a caracterului politic al măsurii depărtării/ strămutării sale într-o altă localitate, beneficiind și de o reparație a prejudiciului creat de o astfel de măsură.
În plus, lipsa interesului actual al reclamantei în susținerea cererii de constatare a caracterului politic al măsurii deportării sale în altă localitate decurge și din absența cererii de acordare a unor despăgubiri în condițiile în care art. 4 din Legea nr. 221/2009 reglementează cererea în constatarea caracterului politic al măsurilor ce nu se încadrează în cele reglementate expres în art. 3 din aceeași lege, însă cu respectarea condițiile prevăzute de art. 111 din codul de procedură civilă pentru exercitarea acțiunii în constatare, și anume: să aibă ca obiect doar constatarea unei stări de drept și să nu fie posibilă exercitarea acțiunii în realizarea dreptului.
Or, prin decizia nr. 1358/2010, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privitoare la acordarea despăgubirilor morale, astfel că în absența unei cereri de acordare a unor despăgubiri materiale, conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 modificată și în condițiile recunoașterii deja de către statul român a caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supusă reclamanta prin acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 modificat, prezenta cerere este lipsită de interes juridic actual, motiv pentru care, tribunalul a admis excepția lipsei interesului reclamantei și a respins acțiunea civilă.
În termen, împotriva sentinței civile nr.1265 din 28.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs reclamanta G. M. care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a constata caracterul politic al măsurii administrative de deportare suferite de către reclamantă, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
În motivare a arătat că instanța în mod greșit a reținut că reclamanta a beneficiat deja de recunoașterea Statului R. a caracterului politic al măsurii deportării/strămutării sale într-o altă localitate, beneficiind și de o reparație a prejudiciului creat de o astfel de măsură, or, art.3 din Legea nr.221/2009 prevede posibilitatea pentru reclamantă a constatării caracterului politic al măsurii deportării în funcție de actele administrate la dosar.
Arată că nu a solicitat aplicarea art.5 din Legea nr.221/2009 așa cum a înțeles instanța de fond, deoarece acesta este declarat neconstituțional, iar faptul că este membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici A. și că a beneficiat de scutiri de la plata impozitelor locale, transport gratuit urban, nu are nici o relevanță în cazul de față.
A învederat că instanța a soluționat cauza pe excepție care trebuia să fie unită cu fondul având în vedere că după pronunțare a intrat în posesia unor documente ce atestă caracterul politic al măsurii administrative a deportării.
P. întâmpinare pârâta D.G.F.P. A. în reprezentarea Ministerului Finanțelor P. a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că hotărârea atacată este temeinică și legală, instanța făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art.3, respectiv 5 din Legea nr.221/2009.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor invocate în termen legal, precum și sub toate aspectele potrivit disp.art.3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, reclamanta a fost deportată în localitatea Zagna Vădeni, jud.B., în perioada 1951 – 1956 în baza Deciziei MAI nr.200/1951, tribunalul constatând în mod corect măsura deportării acesteia în Câmpia Bărăganului.
S-a reținut corect lipsa de interes actual al reclamantei raportat la decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale și la art.3 din Legea nr.221/2009.
Sub acest aspect, se constată că așa cum rezultă din actul normativ evocat, acesta cuprinde două ipoteze principale, urmate de alte două subsidiare: cele principale fiind condamnările cu caracter politic expres și limitativ prevăzute de art.1 al.2 din lege, precum și măsurile administrative abuzive declarate expres de aceeași lege ca având caracter politic în cuprinsul art.3.
Ipotezele subsidiare ale legii vizează: alte condamnări cu caracter politic, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 al.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare (al.3 al art.1) precum și alte măsuri administrative abuzive, decât cele reglementate de art.3, dacă s-a urmărit scopul supra anunțat. În aceste situații, ca o consecință logică, legea impune constatarea - în prealabil - a caracterului politic atât al condamnărilor, cât și al măsurilor administrative nereglementate expres, în condițiile de exigență ale art.4.
Deportarea reclamantei constituie măsură administrativă cu caracter politic, în sensul că nu suntem în situația prevederilor de art.4 al.2 din Legea nr.221/2009, nefiind necesară constatarea caracterului politic al măsurii, câtă vreme acesta este recunoscut de drept de lege, cererea de chemare în judecată fiind lipsită de interes sub acest aspect.
Astfel măsura administrativă luată împotriva reclamantei a fost dispusă în baza unuia dintre actele normative prevăzute la art.3 din Legea nr.221/2009, respectiv de lit.e) din textul de lege arătat, constituind, de drept măsură administrativă cu caracter politic, legea menționând expres decizia MAI nr.200/1951 printre actele normative incriminate de lege ca dispunând măsuri administrative cu caracter politic. Astfel că, în speță nu sunt incidente prevederile al.3 al art.1 din Legea nr.221/2009 și nici cele ale art.4, vizând necesitatea constatării în prealabil a caracterului politic al deportării în B., de vreme ce această măsură administrativă cu caracter politic se numără printre cele expres reglementate de lege.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și următoarele C.pr.civ., Curtea va respinge, conform art. 312 al. 1 C.pr.civ., recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr.1265 din 28.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
M. M.
Red.:M.L./08.10.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./09.10.2012
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.M. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1876/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 428/2013. Curtea de... → |
|---|
