Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5394/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Sentința nr. 5394/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 1312/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.1312

Ședința publică din 8 mai 2012

PREȘEDINTE: C. R.

JUDECĂTOR: M. L.

JUDECĂTOR: D. C.

GREFIER: F. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. V. V. împotriva Sentinței civile nr. 5394/14.11.2011 pronunțată de T. T. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr. 221/2009.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. G. E. în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind pârâtul intimat.

M. Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile, cu consecința admiterii acțiunii. În drept, a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, arătând că greșit i s-a respins acțiunea în considerarea Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, fără să se observe că reclamantul nu a beneficiat de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005 și că prejudiciul moral încercat de mama sa prin condamnarea ei penală în anul 1959, trebuie reparat în condițiile aceste legi speciale prin care statul și-a recunoscut responsabilitatea pentru abuzurile vechiului regim politic comunist.

Totodată cu privire la daunele materiale solicitate prin acțiune se arată că puteau fi acordate conform legii pentru că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b care permit acest lucru nu au făcut obiectul controlului constituțional.

Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea a sentinței civile a Tribunalului T., arătând că din probele de la dosar rezultă că reclamantul recurent nu a cerut și nici nu a dovedit daunele materiale.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față constată:

P. sentința civilă nr. 5394/PI/14.11.2011, T. T. - Secția civilă a respins acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantul A. V. V. față de pârâtul S. ROMÂN, prin M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr. 221/2009.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr_ reclamantul A. V. a chemat in judecată pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate caracterul politic al condamnării suferit de mama sa A. M. I. pentru condamnarea la 1 an si 6 luni inchisoare, in baza sentintei penale nr. 863/20.05.1959 pronuntata de T. Popular al Raionului T. V. din Bucuresti in dosarul nr. 820/959, efectuata efectiv si obligarea paratului la plata despagubirlor morale către reclamant in suma de 90.000 Euro, cu cheltuieli de judecata.

In drept s-a invocat Legea 221/2009.

In conformitate cu art. 242 C.pr.civ. s-a solicitat judecata în lipsă.

Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut ca se solicita acordarea de despăgubiri morale, in condițiile prev. de art. 1, 5 si următoarele din L 221/2009, temeiul de drept reprezentat de disp. art. 5 alin. 1 lit a) Teza I din L 221/2009 fiind insa declarat neconstituțional prin decizia nr. 1358 a Curții Constituționale, publicata in M. O. din 15. 11.2010, iar, conf. art. 147 alin.1 din Constituția României, dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, daca, in acest interval Parlamentul nu va pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, termenul împlinindu-se la 30.12.2010, astfel ca textul de lege menționat si-a pierdut eficienta juridica, acțiunea vizând daunele morale devenind neîntemeiata si urmând a fi respinsa ca atare.

In acest context, instanța a apreciat ca nu se poate considera ca, prin respingerea cererii de chemare in judecata, s-ar aduce atingere art. 1 din PRIMUL PROTOCOL ADITIONAL LA CONVENTIA EUROPEANA a DREPTURILOR OMULUI, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, in conținutul argumentelor ce au stat la baza pronunțării D 12/2011 (in completul investit cu soluționarea recursurilor in interesul legii) reținând, in esența, ca L 221/2009 nu a avut ca efect nașterea in patrimoniul beneficiarilor legii a unui bun, apt de a fi protejat prin art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

Cu atât mai mult, odată cu declararea ca neconstituțional a textului art. 5 lit. a Teza I din corpul legii, așa cum s-a arătat în cele ce preced, existența unui atare bun nu mai este de conceput.

În ceea ce privește caracterul politic al măsurii de condamnare în contextul în care nu se mai pot obține despăgubiri, petitul devine lipsit de interes actual, condiție a acțiunii civile, admiterea unei astfel de cereri nefiind apta sa mai confere un drept la despăgubiri in cadrul legislativ existent in prezent in România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul A. V. V. solicitând modificarea ei, cu consecința admiterii acțiunii.

Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă iar în fapt pe acea că greșit i s-a respins acțiunea în considerarea Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, fără să se observe că reclamantul nu a beneficiat de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 și că prejudiciul moral încercat de mama sa prin condamnarea ei penală în anul 1959, (care are caracter politic în sensul Legii nr.221/2009) trebuie reparat în condițiile aceste legi speciale prin care statul și-a recunoscut responsabilitatea pentru abuzurile vechiului regim politic comunist.

Daunele materiale solicitate prin acțiune puteau fi acordate în sensul legii pentru că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b care permit acest lucru nu au făcut obiectul controlului constituțional.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu potrivit art. 306 al. 2 Cod procedură civilă sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Rezultă astfel că prin acțiunea înregistrată la T. T. la data de 10.12.2010, reclamantul A. V. V. a solicitat acordarea despăgubirilor de 50.0000 euro pentru daune morale și 40.000 euro pentru daune materiale (reprezentând salariul ce i s-ar fi cuvenit mamei sale pe perioada în care nu s-a putut angaja), cauzate prin faptul condamnării acesteia în cursul anului 1959 pentru o pretinsă acțiune de speculă, care nu a existat în realitate și care, potrivit Legii nr.221/2009, are caracter politic.

În ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daunele morale, Curtea constată că temeiul de drept prevăzut de Legea nr. 221/2009 pentru aceste pretenții - și care a fost invocat în cuprinsul acțiunii - încetase să-și mai producă efectele cu aproape o lună înainte de înregistrarea acțiunii (10.12.2010), prin declararea art. 5 alin. 1 lit. a al legii ca neconstituțional prin Decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.

Fiind lipsită de acest temei legal încă de la data introducerii ei, în mod justificat acțiunea reclamantului nu putea fi admisă sub acest aspect.

În ceea ce privește solicitarea din acțiunea aceluiași reclamant pentru acordarea despăgubirilor pentru daune materiale, deși neprescrisă la data introducerii acțiunii, Curtea constată că ea nu poate fi admisă nu pentru aspectul inexistenței faptului prejudiciabil cu caracter politic invocat de reclamant sau al faptului că el ar fi beneficiat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005 ci pentru aceea că daunele materiale solicitate de el – reprezentând contravaloarea salariilor de care a fost lipsită mama sa ca efect al condamnării penale - nu face obiectul Legii nr.221/2009.

În acest sens, din însăși redactarea textului art. 5 alin. 1 lit. b al. Legii nr.221/2009 rezultă că poate fi acordat cu acest titlu doar echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative care nu au fost restituite titularilor sau moștenitorilor acestora.

Cum categoria de despăgubiri pretinse de reclamant nu se încadrează în dispozițiile exprese și limitative ale textului menționat, în mod corect T. T. ca instanță de fond, a respins și acest petit din acțiunea sa.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr. 5394/PI/14.11.2011 a Tribunalului T., motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respingere recursul declarat de reclamantul A. V. V. împotriva Sentinței civile nr. 5394/14.11.2011 pronunțată de T. T. – Secția Civilă în dosarul nr._ .

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. R. M. L. D. C.

GREFIER,

F. B.

Red.D. C./09.05.2012

Tehnored F.B./21.05.2012

Ex.2

Primă instanță: D. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5394/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA