Obligaţie de a face. Decizia nr. 1561/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1561/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-06-2012 în dosarul nr. 1561/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 18.04.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1561/R
Ședința publică din 13 iunie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. A. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 36/A din 13.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. R., M. L., S. R., prin P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, pentru obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă, domnul avocat C. Marce, în reprezentarea pârâților intimați lipsă, M. R. și M. L., domnul avocat Ladanyi- Horgos E., și, pentru pârâții intimați S. R., prin P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, doamna consilier juridic V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr. 1522/27.03.2012, în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, chitanța nr._, în valoare de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâților intimați M. R. și M. L. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Se constată că pârâții intimați M. R. și M. L. au depus la dosar la data de 13.06.2012 întâmpinare, căreia instanța îi conferă rolul unor concluzii scrise, fiind depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și respingerea ca tardiv a apelului declarat de pârâtul M. R., cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați M. R. și M. L. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați S. R., prin P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului.
CURTEA
În deliberare constată că, prin decizia civilă nr. 36/A din 13.01.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta M. L. împotriva sentinței civile nr. 506/13.01.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. A. și S. M..
A admis apelul declarat de pârâtul M. R. împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
În primă fază procesuală, Judecătoria, prin sentința civilă nr. 506/2011, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții să demoleze gardul construit cu nerespectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628/2006 a Judecătoriei Timișoara, ce desparte proprietățile situate în Timișoara, . și nr. 67A, iar în caz contrar a autorizat reclamanții să demoleze acest gard pe cheltuiala pârâților și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1720,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai terenului în suprafață de 470 m.p. înscris în CF nr._ Timisoara cu nr.top.4941-4942/II, in urma incheierii contractului de vanzare-cumparare cu Primaria M. Timisoara, avand nr._/23.01.2001.
P. sentinta civila nr.3628/2006 a Judecatoriei Timisoara, ramasa irevocabila, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor din prezenta cauza si s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele reclamantilor –parati M. R. si M. Lebada pentru aliniamentul AB.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza de expertul G. I. si de raspunsul la obiectiune, a rezultat ca paratii M. au edificat un gard din placi de beton care nu respecta linia de hotar stabilita prin Sentinta civila nr.3628/2006 a Judecatoriei Timisoara, in sensul ca nu este la 1,20 mde casa reclamantilor, nefiind astfel respectat aliniamentul AB.
Diferenta de la casa la gard este de 0,54 m, distanta mentionata si in procesul-verbal de constatare din 17.08.2007 din dosarul executional nr.83/2007 al B. M. D..
Potrivit art.480 C.civil „ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”, iar art.481 C.civil stipulează că „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreapta si prealabilă despăgubire.”
Dreptul de proprietate este un drept real absolut care conferă titularului său prerogativele posesiei, folosinței și dispoziției, toate terțele persoane avand obligația generală negativă de a nu aduce atingere exercițiului acestui drept.
Or, în speță de față, avand în vedere starea de fapt reținută mai sus, instanța a apreciat că prin edificarea acestui gard pe terenul proprietatea reclamantilor, acestia sunt în imposibilitatea exercitării atributelor dreptului de proprietate, astfel încât se încalcă acest drept fundamental. Reclamantii sunt puși în situația de a nu dispune așa cum doresc de acest bun.
Art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenție garanteaza în substanță dreptul de proprietate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că orice măsură care reprezintă o îngerință în exercițiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului.
Or, în speța de față, măsura luată de pârâti nu respectă acest echilibru și aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților în substanța sa.
P. fapta lor, paratii M. au savarsit si un abuz de drept in sensul art.3 al.2 din Decretul nr.31/1954, adica si-au exercitat dreptul, depasirea limitei externe materiale cu rea-credinta. De asemenea, nu au respectat nici dispozitiile Sentintei civile nr.3628/2006 a Judecatoriei Timisoara cu privire la linia de hotar, hotarare care este opozabila paratilor M..
Pentru aceste argumente instanta a obligat paratii sa demoleze gardul din placi prefabricate care desparte proprietatile partilor situate in Timisoara, . si nr.67 A, edificat prin nerespectarea liniei de hotar stabilita prin Sentinta civila nr.3628/2006 a Judecatoriei Timisoara.
In baza art.1077 C.civ., in caz de refuz al paratilor M., a autorizat reclamantii sa demoleze acest gard pe cheltuiala paratilor.
In baza art.274 C.p.c. a obligat pârâtii, aflați în culpă procesuală, să plătească reclamanților suma de 1720,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat, de expert, taxa de timbru si timbru judiciar.
Impotriva hotararii au declarat apel pârâții, solicitând în principal să se constate faptul că apelul a fost declarat în termen legal, iar în subsidiar să se dispuna repunerea în termenul de declarare a apelului; să se dispuna suspendarea executării sentinței apelate, în cameră de consiliu, de urgentă și fără citarea părților, sa se admita apelul declarat, în principal să se dispuna anularea sentinței apelate, sa se trimita cauza spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar să se dispuna modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea apelului, paratii au aratat ca reclamantii intimati au indicat nereal si fals, ca domiciliul pârâților este in Timisoara, ., astfel ca procedura de citare este nelegal indeplinita, hotararea nefiindu-le comunicata legal. Așa cum reclamanții cunosc, fiind vecini, domiciliul pârâților este în Belgia, Bruxelles, unde locuiesc constant și efectiv, unde au locuri de muncă și unde se află familia lor. Întrucât comunicarea hotărârii s-a efectuat la aceeași adresă nereală, aceasta nu a fost niciodată legal comunicata pârâților, astfel că prezentul apel este declarat în termenul legal. De hotărârea apelată au luat cunoștiință întâmplător, în luna iunie 2011, atunci când venind în Timișoara, în vizită la rude și prieteni, au găsit o somație de la B. O. B., care avea anexată hotărârea apelată, sens în care au declarat prezentul apel.
Apelanții solicitat suspendarea de urgență a executării hotărârii, întrucât prin aceasta s-a dispus demolarea unei construcții legale, efectuate în temeiul unei autorizații de construire perfect valabile și pe amplasamentul trasat de executorul judecătoresc, în cadrul unei executări silite, acte valabile și neanulate de instanța de judecată, iar hotărârea a fost obținută prin fraudă, cu inducerea în eroare a instanței de judecată, cu privire la domiciliul nostru real.
In ceea ce privește fondul cauzei, apelanții au apreciat că se impune anularea expertizei efectuate în cauză, întrucât nu au fost legal convocați la adresa de domiciliu reală, de către expertul judiciar, conform art. 208 alin. 1 C.proc.civ.. In mod vădit, întrucât în imobilul din . nu locuia nimeni, porțile fiind înschise și încuiate, expertul nu a făcut nici o măsurătoare reală a terenurilor, sens în care concluziile sale privind amplasarea pretins greșită a gardului, sunt neadevărate. În plus, expertiza nu poate fi primită, întrucât expertul G., nu respectă o hotărâre judecătorească prin care terenul a fost dezmembrat, fiind validată de instanța de judecată expertiza expertului V.. Autoritatea lucrului judecat este încălcată atât de instanța de fond cât și de expertul G., care încalcă dimensiunile terenului atribuit apelanților.
In drept apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 282 - 298 C.proc.civ., art. 480 C.civ.
Intimatii au formulat întâmpinare, solicitand respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, in subsidiar, pe fondul cauzei, solicitand respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, au invocat excepția tardivității introducerii apelului, întrucât hotărârea a fost comunicata si afișată apelanților parați la data de 24.03.2011.
Cu privire la citarea apelanților au arătat că acestia încearcă sa inducă in eroare instanța de judecata. M. L. are cartea sa de identitate eliberata la data de 2.08.2010 de instituțiile din Belgia, deci nu din anul 2009 cand a început procesul, iar pașaportul are data eliberării 4.08.2010 .M. R. are cartea sa de sejur in limba franceza eliberata de instituțiile din Belgia la data de 24.11.2008.
Apelanții nu au făcut dovada ca nu au primit sentința, deoarece cel ce face o afirmație trebuie sa o dovedească. Faptul ca au depus acte de identiatte eliberate de autoritățile din Belgia nu înseamnă ca nu au mai venit in România sau ca nu au primit sentința sau citațiile din timpul procesului. Apelanții nu au făcut dovada cand s-au întors in tara, cand au găsit somația executorului judecătoresc ,cand si cum au intrat in posesia somației emisa de executorul judecătoresc si cand au plecat ultima oara din România de la domiciliul lor. Parații apelanți M. L. si M. R. au cunoscut de existenta litigiului, deoarece acțiunea a fost înregistrata in data de 20.08.2009 si a fost finalizat procesul in 13.01.2011 la pronunțarea sentinței, iar la pagina nr 2 a expertizei efectuate in dosar in septembrie 2010 de către expert G. I., acesta a aratat ca din partea paraților a fost prezent domnul Czcin M. care locuia in casa paraților R.. Toate procedurile de citare au fost făcute prin afișare la domiciliul din România al paraților, iar sentința a fost afișată la domiciliul paraților in data de 24.03.2011.
La fila nr 60 din dosar expertul G. I. arata ca s-a deplasat la domiciliul paraților din Timișoara . găsit pe Czeier M., care a fost lăsat de parați sa locuiască la ei in casa. Astfel acea persoana care a participat la efectuarea expertizei avea posibilitatea sa ii anunțe pe parați ca primește citații continuu de la Judecătoria Timișoara, ca s-a deplasat un expert la fata locului si ca exista un litigiu pe rol, deoarece acea persoana fiind chiriașul paraților si a locuit permanent acolo. P. analogie, art 92 alin. 3 Cod proc civ prevede ca „citația se poate inmana si oricărei persoane care locuiește cu cel citat de unde rezulta concluzia ca acea persoana ar trebui sa il anunțe pe cel citat de existenta citațiilor. P. analogie, rezultand concluzia ca pe parcursul a doi ani de zile cat timp chiriașii au primit prin afișare multe citații si sentința ar fi trebuit sa ii anunțe pe parații R. ca exista un litigiu pe rol. Pe comunicarea citației, agentul procedural nu a subliniat pe comunicare litera d „persoana citata, schimbandu-si adresa....". Daca parații si-ar fi schimbat adresa definitiv, atunci ar fi locuit altcineva in casa lor care ar fi comunicat ca parații si-au schimbat adresa. Procedura prin afișare este o procedura de citare indeplinita, asa cum prevede art 92 alin 4 Cod proc civ, au apreciat intimații.
Art 90 Cod proc civ prevede ca înmanarea citației si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reședința celui citat". Or, domiciliul contestatorilor este in Timișoara, iar reședința lor temporar este in Belgia. Astfel ca atat timp cat contestatorii nu au inteles sa anunțe autoritățile romane ca ei nu mai au domiciliul in România, inseamna ca ei au acceptat tacit ca au domciiliul in România. Domiciliul unei persoane este acolo unde ea își are locuința permanentă sau principală, iar reședința unei persoane este locul de ședere temporară, (conform art. 13 din Decretul 31 din 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice). De aici rezulta ca domiciliul soților M. este in România, iar reședința temporara a lor a fost in Belgia. Astfel ca citațiile trebuie comunicate la domiciliul sau reședința celui citat, conform art 90 Cod proc civ, procedura îndeplinita in speța.
Intimații au arătat de asemenea ca odata cu judecarea acestui proces in prima instanța, părțile s-au judecat si in dosarul civil nr_/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, dosar care s-a finalizat in data de 15.10.2010 la Tribunalul T., iar pe tot parcursul judecării acelei cauze reclamanții M. R. si M. L. au avut avocat ales pe Ladanyi Horgos E.. In dosar nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara reclamanții i-au dat in judecata pentru ieșire din indiviziune asupra gardului, porții de la intrare, apa si canalizare. Iar in data de 4.09.2009 reclamanții M. au declarat recurs in acel dosar, deci chiar in perioada in care au promovat acțiunea din prezentul dosar, rezultand ca reclamanții M. erau in România in acea perioada. Pe parcursul judecării dosarului nr_/325/2008 al Judecătoriei Timișoara au învederat instanței de judecata si avocatului reclamanților M. ca au pe rol dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara. De asemenea in acest dosar s-a efectuat si o expertiza in construcții de către expert I. Pasarelu care arata ca la efectuarea expertizei s-au prezentat reclamanții M. prin domnul Czeier M. care locuiește temporar in apartamentul nr 1.
Repunerea in termenul de apel nu poate avea loc . deoarece conform art. 103 C. proc. civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură in termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. De aici rezultand ca apelanții au avut cunoștința de existenta procesului, insa trebuie sa dovedeasca împrejurarea care i-a împiedicat sa promoveze apelul. In acest caz, conform art 103 alin 2 apelul trebuia promovat in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen in care trebuiesc arătate si motivele împiedicării. Or, apelanții nu au arătat motivul impiedicarii lor în promovarea apelului.
Au considerat ca petitul privind suspendarea executării sentinței nu este întemeiat, deoarece chiar daca au trecut la executare; împotriva executării silite soții M. au formulat contestație la executare, ce face obiectul dosarului nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara si care in prezent se afla in faza de recurs la Tribunalul T.. In consecința executarea silita oricum neputand continua.
Potrivit art 284 alin.5 Cod proc civ „ apelul declarat in termen suspenda executarea hotărârii de prima instanța", astfel ca nu se poate discuta de suspendare pana ce instanța de apel nu se pronunța asupra tardivității introducerii apelului. Si daca ar presupune ca instanța de apel ar repune in termenul de apel pe apelanți, atunci cererea de suspendare ar ramane fara obiect conform art 284 alin 5 Cod proc civ
Pe fondul cauzei, intimații au apreciat că apelul este neîntemeiat, arătând că parații nu au respectat linia de hotar stabilita; pe cale de consecința, prin edificarea gardului parații si-au insusit in mod ilegal distanta de 0,55 m constatata si cu ocazia punerii in executare a sentinței civile nr. 3628 din 4.04.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara, in sensul ca acest gard trebuie sa fie de 1,20 m de imobilul cu nr. 67 A conform planului din raportul de expertiza intocmit de expert V. F. si insusit prin coordonatele stabilite de către expert judiciar G. I..
In concluzie in mod corect prima instanța a dispus demolarea gardului.
In drept, si-au întemeiat intampinarea pe art 115-118 Cod proc civ.
In apel, apelanții au depus la dosar o . înscrisuri în dovedirea domiciliilor.
P. încheierea de ședință din 25.11.2011, tribunalul a admis cererea de repunere in termenul de apel formulată de apelantul M. R., respingând excepția tardivității apelului declarat de acesta. P. aceeași încheiere, a fost respinsă cererea de repunere in termenul de apel formulată de apelanta M. L., fiind admisă excepția tardivității apelului declarat de această apelantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pe tot parcursul judecatii in prima instanta paratul M. R. a locuit in mod statornic in Belgia (fapt atestat de certificatul de rezidenta depus la dosar). Avand in vedere ca hotararea primei instante i-a fost comunicata la adresa din Timisoara (la care s-au indeplinit toate actele de procedura cu paratul pe parcursul judecatii in fond), Tribunalul a apreciat ca acest aspect echivaleaza cu o imprejurare mai presus de vointa sa, in sensul art. 103 C.p.c., care a impiedicat paratul M. R. sa declare apel in termen. Astfel fiind, a admis cererea de repunere in termen formulata de apelantul M. R. si, in temeiul art. 137 alin 1 C.p.c. a respins exceptia tardivitatii apelului declarat de acest apelant.
Cat priveste cererea de repunere in termenul de apel formulata de apelanta M. L., Tribunalul a constatat ca aceasta a facut dovada ca stabilirea resedintei sale in Belgia a avut loc doar dupa demararea procedurilor judiciare in fata primei instante, parata fiind legal citata la adresa unde domicilia la data sesizarii instantei si neaducand la cunostinta judecatoriei schimbarea domiciliului sau in cursul procesului, conform art. 98 C.p.c. Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins cererea de repunere in termen formulata de apelanta M. L. si, in temeiul art. 137 alin 1 C.p.c., a admis excepția tardivității apelului declarat de apelanta M. L..
Având în vedere respingerea cererii de repunere in termenul de apel formulată de apelanta M. L. și admiterea excepției tardivității apelului declarat de aceasta, conform considerentelor anterior menționate, în temeiul art.137 alin.1 cod procedură civilă, raportat la art.284 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta M. L..
Cât privește apelul declarat de pârâtul M. R., tribunalul a constatat că pe tot parcursul judecății în primă instanță, acest pârât a locuit în mod statornic în Belgia, fapt atestat de certificatul de rezidență depus la dosar. Cu toate acestea, toate actele de procedură cu pârâtul pe parcursul judecății în fond, au fost făcute la adresa din Timișoara, . județul T., judecata desfășurându-.se in aceste condiții in lipsa părții, care nu a fost legal citată, conform art.85 cod procedură civilă.
Având in vedere aceste considerente, in temeiul art.297 alin.1 cod procedură civilă tribunalul a admis apelul declarat de pârâtul M. R., a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S. A. și S. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și respingerea ca tardiv a apelului declarat de pârâtul M. R..
În motivare, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c., arătând că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, întrucât apelantul M. R. a indus în eroare instanța de judecată, arătând că el a fost citat greșit la domiciliul său din România, respectiv din Timișoara, ., jud. T., pe parcursul judecării litigiului în primă instanță.
Că, M. R. nu a făcut dovada că nu a primit sentința, iar faptul că a depus acte de identitate eliberate de autoritățile din Belgia nu înseamnă că nu a mai venit în România sau că nu a primit sentința și citațiile din timpul procesului.
Reclamanții recurenți au mai susținut că pârâtul M. R. cunoștea existența litigiului, care a început la 20.08.2009 și s-a finalizat prin pronunțarea sentinței la 13.01.2011, precizând că la pagina a doua a expertizei efectuate s-a arătat că din partea pârâților a fost prezent Czcin M., care locuia în casa pârâților R. și care avea posibilitatea să-i anunțe pe pârâți despre citațiile trimise de Judecătoria Timișoara, conform art. 92 alin. 3 C.p.c., precizând, pe de altă parte, că art. 90 C.p.c. prevede că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, ori domiciliul pârâtului este în Timișoara, iar reședința temporară este în Belgia.
De asemenea, recurenții au arătat că instanța a luat în calcul cu prea mare ușurință doar certificatul de rezidență depus de intimat, că acesta nu a indicat motivul împiedicării în promovarea apelului și faptul că instanța trebuia să tragă concluzia că soția lui M. R. era în România, la domiciliul din Timișoara, câtă vreme i-a respins cererea de repunere în termen, considerând că aceasta nu avea acte de reședință din Belgia.
Pârâții M. R. și M. L. au formulat întâmpinare, înscris considerat de Curte ca fiind concluzii scrise, pentru nedepunerea lui în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 C.p.c., solicitând respingerea recursului, cu motivarea că domiciliul lor este în Belgia (Bruxelles), de peste 10 ani.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru considerentele de mai jos.
Într-adevăr, potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică și principală, iar, în speță, certificatul de rezidență depus la dosar (f. 58-60) atestă faptul că pe tot timpul judecății în primă instanță pârâtul a locuit în mod statornic în Belgia, unde s-a stabilit de peste 10 ani.
Astfel, în mod corect Tribunalul a considerat că acest fapt echivalează cu o împrejurare mai presus de voința sa, în sensul art. 103 C.p.c. și a admis cererea de repunere în termen.
De asemenea, Curtea reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că pârâtul intimat nu a fost legal citat, conform art. 85 C.p.c., și a desființat hotărârea primei instanțe în baza art. 297 alin. 1 C.p.c., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că este neîntemeiată critica hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.p.c., urmând a respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții S. A. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 36/A din 13.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. ȘUIUGHEORGHE O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 15.06.2012; tehnored. C.J.- 18.06.2012; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: M. R.; A. C.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: D. H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1295/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1687/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
