Expropriere. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 58/2013
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 58
Ședința publică din 16 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. P.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții F. R., F. Ș. și B. I. R. și pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3381/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții apelanți F. R., F. Ș. și B. I. R., av. G. D., și pentru pârâtul apelant S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, av. G. D..
Din partea Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara, s-a prezentat doamna procuror M. I..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-au depus la data de 01.04.2013 note de ședință de către reclamanții apelanți, prin care se arată că nu este necesară suplimentarea probatoriului existent prin completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, întrucât la filele 214 – 220 dosar fond, se regăsesc contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea de terenuri arabile, extravilan, Pecica, situate în aceeași zonă și având aceleași caracteristici cu imobilele expropriate ale reclamanților, imobile înstrăinate în perioada 2007 – 2011, cerere pe care reprezentantul reclamanților apelanți a susținut-o și verbal.
Reprezentantul pârâtului apelant a învederat instanței că în cauză nu se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamanților apelanți a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința obligării pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 146.045 lei (echivalentul sumei de 32.755 euro) conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, sumă ce reprezintă valoarea reală a imobilelor expropriate, cu cheltuieli de judecată, iar cu privire la apelul declarat de pârât, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul pârâtului apelant a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată, iar cu privire la apelul declarat de reclamanți, a solicitat respingerea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea apelului pârâtului și schimbarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, iar cu privire la apelul declarat de reclamanți, a solicitat respingerea acestuia.
C.,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3381/17.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. R., F. Ș., B. I. R. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de 2780 lei și 8662 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 06.10.2011.
A respins restul pretențiilor solicitate, și a obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 37/58/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1975 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud. A., înscris în CF_, nr. cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 1,408,18 lei.
De asemenea, prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 38/59/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 6111 mp din terenul situat în aceeași localitate, înscris în CF_, nr. cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 4.357,14 lei, pentru ambele sume fiind luată în calcul o valoare de 0,16 euro/mp.
Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fiind în cauză incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafețelor expropriate, ar fi de 138.443 lei, echivalentul a 31.050 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., care a subliniat faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece:
- comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane. Din acest motiv apreciază că rezultatele obținute sunt eronate.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că suma de 31.050 euro pentru două parcele de 1.975 mp și 6.111 mp, ce reprezintă teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Instanța a acordat o valoare probantă deosebită, adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Localitatea Pecica, conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate ( este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială.
P. urmare, instanța a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,35 lei/ mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropiate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
P. urmare, despăgubirile cuvenite reclamantelor sunt de 2.780 lei, obținute din înmulțirea suprafeței de 1.975 mp cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior (pe scurt: 1.975 x 1,4175 lei ); de asemenea, suma de 8.662,5 lei obținută din înmulțirea suprafeței de 6.111 mp cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior (pe scurt: 6.111 x 1,4175 lei).
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole și a subvenției acordate.
Reclamanții nu au susținut și cu atât mai puțin dovedit că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
P. HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010
De asemenea, HG nr. 488/2011 nu creează nici o discriminare, din moment ce Legea nr. 255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG nr. 488/2011.
În cazul de față, nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce îi nemulțumește pe reclamanți este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea estimată inițial prin HG nr. 416/2010.
Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004.
Pe aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de 2780 lei și 8662 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 06.10.2011.
Având în vedere că reclamanții au suportat onorariile a doi experți, iar pârâtul a unuia, iar pretențiile acestora au fost admise doar într-o măsură redusă, în baza art. 276 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli legate de expertiză au fost compensate.
Din aceleași considerente, a fost redus și onorariul avocațial la suma de 300 lei, ce urmează a fi suportat de către pârât.
Împotriva sentinței civile nr. 3381/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. au declarat apeluri atât reclamanții F. R., F. Ș. și B. I. R., cât și pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara.
Reclamanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sent. civ. apelate în sensul obligării pârâtului, S. R., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CNADNR SA, la plata despăgubirilor în cuantum de 146.045 lei (echivalentul sumei de 32.755 Euro) conform raportului de expertiză tehnică întocmit la Tribunalul A., sumă ce reprezintă valoarea reală a imobilelor expropriate, adică o justă și prealabilă despăgubire.
Au arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prima critică adusă sentinței civile se referă la faptul că prima instanță a nu a ținut seama de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, încălcând dispozițiile cuprinse în art. 25 din Legea nr. 33/1994 și art. 201 Cod proc. civ.
Susțin că atâta vreme cât instanța a apreciat că, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite era necesară cunoașterea părerii unor specialiști, că proba cu expertiza era concludentă pertinentă și utilă soluționării cauzei, în mod eronat, nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză, făcând propriile calcule matematice și ajungând la concluzia că suma cuvenită reclamanților nu poate fi mai mare de 0,3 Euro pe mp.
O altă critică adusă hotărârii pronunțate de tribunal se referă la interpretarea dispozițiilor cuprinse în art. 31 din Legea nr. 255/2010.
Potrivit art. 31din Legea 255/2010 "orice documentație tehnică sau de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a acestei legi se consideră valabilă".
Față de aceste dispoziții legale, în mod greșit instanța a ținut seama de dispozițiile din HG. 488/2011 în evaluarea estimativă a terenului expropriat, deși despăgubirile trebuiau calculate potrivit art. 5 din HG. 416/2010, ceea ce de altfel s-a și făcut de către expertul evaluator ANEVAR, U. I. R..
Reclamanții critică hotărârea atacată și sub aspectul interpretării dispozițiilor referitoare la discriminare, cuprinse în art. 16 din Constituția României, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, și Protocolul 12 din aceeași convenție.
Astfel, pentru terenuri învecinate, cu caracteristici identice, situate în aceeași . proprietar, Hegyes T. I., a fost despăgubit cu 19,84 lei/mp, echivalentul a 4,7 Euro/mp, iar reclamanților li s-a stabilit suma de 0,7 lei/mp, 0,16 Euro/mp.
Pârâtul prin apelul declarat a solicitat schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
A arătat că prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinseîn raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor in zona. In prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local,
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publica, idei directoare declarate prin legislația in vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
P. urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: "suma estimata pentru care o proprietate poate fi schimbata la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
P. întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea apelului declarat de pârât, cu motivarea în esență, că instanța de apel având în fată trei evaluări întocmite de către Comisiile din compunerea cărora făceau parte experți ANEVAR, în mod logic, ar trebui să opteze pentru expertiza judiciară efectuată în primă instanță, care se apropie, ca și cuantum al despăgubirilor de prima evaluare, dar și de sumele plătite deja de către expropriator vecinilor lor pentru terenurile expropriate și care făceau parte din aceeași . lor pentru suprafețele de expropriat de 1.975 mp. și 6.111 mp. a fost înscrisă cu sumele de despăgubiri în cuantum de 3.734,25 lei, adică 4,55 Euro/mp și 121.219 lei, adică 4,54 Euro/mp, suma totală ridicându-se la aproximativ 36.791 Euro, potrivit Hotărârilor nr. 37/59 din 06.10.2011 și 38/50 din 06.10.2011, despăgubirea acordată a fost stabilită în cuantum de 4.357,14 lei, adică aproximativ 968 Euro.
De remarcat că, ambele evaluări au avut în vedere aceleași criterii și au fost întocmite de experți ANEVAR, astfel că instanța va trebui să opteze pentru expertiza judiciară efectuată în primă instanță.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 296 și urm. Cod pr. civ, de dispozițiile Legii nr. 33/1994, C. constată că apelurile sunt nefondate .
Astfel, reclamanții sunt proprietari a terenului înscris în CF_ Pecica, din care s-a dispus exproprierea în suprafață de 1975 mp, respectiv 6111 mp.
În mod corect a reținut tribunalul, raportat la obiectul cauzei că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, ce prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, cu cele ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 ce sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, rezultă că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul efectiv cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă, la data întocmirii raportului de expertiză.
În cauză, întrucât expertiza dispusă s-a întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a luat în considerare valorile transmise de B.N.P. „D.” și a stabilit despăgubirea în raport de aceste valori.
Întrucât C. a constatat că prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 (2) din lege - în sensul că nu a stabilit contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamanților pe baza unui raport de expertiză care să respecte cerințele prevăzute de lege – la termenul de judecată din 19.03.2013, în baza art. 129 (5) Cod pr. civ. a pus în discuția părților necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză cu respectarea cerințelor impuse de Legea nr. 33/1994.
Cum, apelanții nu au fost de acord cu o altă expertiză, iar principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a părților stabilirea cadrului procesual atât cu privire la părți, cât și cu privire la probele pe care la solicită în susținerea cererii și întrucât în mod corect instanța de fond nu a optat pentru expertiza judiciară efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate, apelul declarat de reclamanți nu poate fi admis.
Nu poate fi primită critica apelanților în sensul că instanța nu a respectat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, întrucât a dispus efectuarea în cauză a lucrării de specialitate, lucrare care însă așa cum s-a menționat nu întrunește cerințele prevăzute de lege, concluziile majoritare ale experților bazându-se pe alte criterii decât cele impuse de lege.
Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 255/2010 precum și cele referitoare la discriminare, întrucât prin adoptarea H.G. nr. 488/2011 nu s-a urmărit vreo discriminare raportat la faptul că Legea nr. 255/2010 reglementează procedura de contestare în instanță a valorilor despăgubirilor prin H.G. nr. 488/2011.
Raportat la cele menționate mai sus și la dispozițiile art. 27 (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator”, și cum contravaloarea despăgubirii acordată reclamanților prin Hotărârile nr. 37 și 38 din 6.10.2011 a fost mai mică decât cea stabilită de instanță, C. constată că atât apelul reclamanților, cât și al pârâtei sunt nefondate.
Față de considerentele arătate, C. în baza art. 296 Cod pr. civ., va respinge apelurile declarate de reclamanții F. R., F. Ș. și B. I. R. și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3381/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanții F. R., F. Ș. și B. I. R., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat L. C., Timișoara, ., . și respectiv, A., .. 25/27, . și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, ..18, județul T. împotriva sentinței civile nr. 3381/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. D. C. I. P.
Red. M.L./15.05.2013
Tehnored. I.P. 10 ex./16.05.2013 / 8 . instanță: Tribunalul A., jud. T. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 645/2013. Curtea de... → |
|---|
