Grăniţuire. Decizia nr. 1873/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1873/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1873/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1873
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta pârâtă A. M. și de recurenții pârâți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara în contradictoriu cu intimații . SRL, M. G., M. S., L. J., Lupulesa S., D. P. împotriva Deciziei civile nr.123/A din 7.02.2012 pronunțată de Tribunalul T., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat Ș. V. în reprezentarea reclamantei intimate . H. SRL Timișoara, intervenienta intimată M. S., avocat Gârboveanu A. în reprezentarea pârâtei recurentă A. M. și consilier juridic V. S. în reprezentarea pârâților recurenți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara, lipsă fiind intervenientul intimat M. G. și pârâtele intimate L. J., L. S. și D. P..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurentă A. M. depune la dosar împuternicire avocațială și taxă judiciară de timbru în valoare de 11 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Totodată, reprezentantul pârâtei recurente solicită suspendarea soluționării prezentului recurs până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, arătând că în dosarul menționat se va stabili întinderea dreptului de proprietate al recurentei. Depune la dosar o expertiză topografică
Reprezentantul reclamantei intimate se opune suspendării prezentei cauze, arătând că și în apel a mai fost formulată această solicitare, iar obiectul prezentei cauze este stabilirea liniei de hotar.
Reprezentantul pârâtei recurente A. M. arată că obiectul este revendicare și grănițuire.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că se dorește doar întârzierea soluționării prezentului recurs.
Reprezentanta pârâților recurenți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M., consilier juridic V. S., arată că este de acord cu suspendarea prezentei cauzei.
Instanța, în deliberare, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată din prezentul litigiu, respinge cererea de suspendare a soluționării recursurilor constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ..
Reprezentantul pârâtei recurente A. M. depune în copie o adresă de la Primăria M. Timișoara din care rezultă că documentația întocmită de către . este corectă, suprafața de 63 de mp din imobilul nr. topo_ înscris în CF_ Timișoara (CF vechi 2) fiind inclusă în incinta imobilului din .. 202.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente A. M. solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, respingerii cererii reclamantului, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de le dosar. Arată că nu s-a avut în vedere faptul că a mai cumpărat 170 m de la alt proprietar tabular și că rezultă că proprietatea reclamantei nu se învecinează cu cea a pârâților. Solicită de asemenea admiterea recursului formulat de pârâții recurenți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara.
Reprezentanta pârâților recurenți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara, consilier juridic V. S. solicită admiterea recursului formulat, precum și pe ce al pârâtei recurente A. M..
Reprezentantul pârâtei recurente A. M. solicită admiterea recursului pârâților Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M..
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată conform chitanței anexate la împuternicirea avocațială.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr.123/A din 7 februarie 2012, Tribunalul T. în dosarul nr._, a luat act de renunțarea la judecata apelului formulată de apelanții L. J. și L. S., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2010 pronunțate de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ /2010, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . H. SRL, și cu intimata-pârâtă D. P..
A respins apelurile formulate de apelanții Municipiul Timișoara, prin P., Consiliul L. al M. Timișoara și A. M. împotriva sentinței civile nr._/19.10.2010, pronunțate de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul T. a reținut că prin sentința civilă nr._/19.10.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta . H. SRL, împotriva pârâților L. J., L. S., D. P., împotriva pârâtei reclamante reconvențional A. M. și împotriva pârâților Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta–reclamantă reconvențional A. M., în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional . H. SRL. A stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei . H. SRL, înscris în CF nr. 4947 G., nr. cad. NGL 53/1/22/2, terenul proprietatea pârâților L. J. și L. S., înscris în CF 3272 G., nr. cad. 3575-3580/1/1/2/6/2 și terenul proprietatea pârâtei A. M., înscris în CF 3287 G., nr. cad. 3575-3580/1/1/2/4, ca fiind linia care unește punctele C-F-G-H-I, din planșa nr. 2, anexată concluziilor finale ale raportului de contraexpertiză întocmit în cauză de experții S. I., S. I. și Z. C., a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei . H. SRL, înscris în CF nr. 4947 G., nr. cad. NGL 53/1/22/2 și imobilul proprietatea pârâtei D. P., înscrisă în CF 4880, nr. cad. NGL 53/1/22/1, ca fiind linia ce unește punctele I-P-K-L-M, din planșa nr. 2, anexată concluziilor finale ale aceluiași raport de contraexpertiză, a obligat pârâții L. J. și L. S., să lase reclamantei . H. SRL, în deplină folosință suprafața de 260 mp, respectiv terenul delimitat de punctele C-29-30-31-25-26-8-H-G-F, din planșa nr.2 mai sus menționată; a obligat pârâta A. M. să lase reclamantei . H. SRL în deplină folosință suprafața 89 mp, respectiv terenul din perimetrul punctelor H-8-P-I, din planșa nr.2 mai sus menționată. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. S. și M. G., ambii domiciliați în Timișoara, .. 11, .. A, . și a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta . H. SRL este proprietara tabulară a imobilului înscris în CF nr. 4947 G., nr. cad. NGL nr. 53/1/22/2 - constând în teren neproductiv intravilan în suprafață de 565 mp; nr. cad. NGL 53/1/22/4 - constând în arabil intravilan în suprafață de 205 mp și nr. cad. NGL 53/1/22/4 – constând în teren neproductiv intravilan, în suprafață de 408 mp.
Imobilul proprietatea reclamantei cu nr. cad. NGL nr. 53/1/22/2 - constând în teren neproductiv intravilan în suprafață de 565 mp, mai sus menționat, se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților L. J. și L. S., înscris în CF nr. 3272 G., nr. cad. 3575-3580/1/1/2/6/2 - constând în teren intravilan în Calea Urseni - Uzina de apă, nr.4 (provizoriu), cu casă P+E, cu garaj înglobat, în suprafața de 528 mp.
De asemenea, imobilul proprietatea reclamantei cu nr. cad. NGL nr. 53/1/22/2, se învecinează cu imobilul proprietatea pârâtei D. P., înscris în CF 4880 G., nr. cad. NGL53/1/22/1 - constând în teren neproductiv în intravilanul extins, în suprafață de 672 mp și nr.cad.Cc 53/1/21/7, constând în curți construcții în intravilanul extins în suprafață de 354 mp, precum și cu imobilul proprietatea pârâtei A. M., înscris în CF 3287 G., nr. cad. 3575-3580/1/1/2/4 - constând în intravilan cu casă, P+E și garaj, în suprafață de 908 mp.
Intervenienții M. S. și M. G. sunt proprietari tabulari ai imobilului cu nr. top 3575-3580/1/1/1/1/1/1/1/1/2, înscris în CF nr._ G., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 3912, constând în teren în suprafață de 3915 mp.
Imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu sunt situate la intersecția dintre . Urseni, în zona în care se întâlnesc teritoriile administrative ale M. Timișoara și ale comunei G., așa cum rezultă din raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar A. C. (fila 151).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafața măsurată a parcelei cu nr. top. 3575-3580/1/1/2/6/2, proprietatea pârâților L. J. și L. S. este de 936 mp, mai mare cu 408 mp decât suprafața tabulară înscrisă în CF nr. 3272 G., iar suprafața măsurată a parcelei cu nr. top 3575-3580/1/1/2/4, proprietatea pârâtei A. M. este de 1111 mp, mai mare cu 203 mp decât suprafața înscrisă în CF nr. 3287 G..
Raportat la concluziile expertizei întocmite în cauză de expertul tehnic judiciar A. C. linia de hotar dintre .. NGL nr. 53/1/22/2, proprietatea reclamantei și .. 3575-3580/1/1/2/6/2, proprietatea pârâților L. J. și L. S. constă în aliniamentul descris de punctele 17-18, din planul de situație anexat expertizei, iar linia de hotar dintre .. NGL nr. 53/1/22/2, proprietatea reclamantei și .. nr. cad. 3575-3580/1/1/2/4, proprietatea pârâtei A. M., constă în aliniamentul descris de punctele 14-20, din planul de situație.
Potrivit aceluiași raport de expertiză linia de hotar dintre .. NGL nr. 53/1/22/2, proprietatea reclamantei și .. NGL53/1/22/1, proprietatea pârâtei D. P. constă în aliniamentul descris de punctele 17-18, din planul de situație.
În ceea ce privește terenul proprietatea intervenienților, expertul a stabilit că acesta nu se învecinează cu niciuna dintre parcelele care fac obiectul litigiului iar linia de hotar stabilită, nu aduce atingere proprietății intervenienților.
Concluziile raportului de expertiză au fost contestate de reclamantă și de pârâții A. M., L. J., L. S., Consiliul L. al M. Timișoara și intervenienții M. G. și M. Silivia, pentru motivele menționate în cuprinsul obiecțiunilor, iar la termenul de judecată din data de 19.01.2010, instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize, pentru a se stabili linia de hotar dintre imobilele care fac obiectul prezentului litigiu, cu luarea în considerare a obiecțiunilor formulate.
Potrivit raportului de contraexpertiză întocmit în cauză de experții tehnici judiciari S. I., S. I. și Z. C. (fila 290) și răspunsului la obiecțiuni (fila 345), pârâții L. J. și L. S. folosesc terenul din perimetrul punctelor 29-29-30-31-25-26-8-61, respectiv terenul în suprafață de 929 mp (față de 528 mp înscriși în cartea funciară), din care suprafața de 260 mp, respectiv fâșia delimitată de punctele 29-30-31-25-26-8-H-G-F, aparține reclamanților.
Pârâta A. M., potrivit aceluiași raport de contraexpertiză, folosește terenul în suprafață de 1118 mp din perimetrul punctelor 5-8-9-63-62, compus din: perimetrul punctelor H-8-9-J, cu suprafața de 171 mp, ocupată din proprietatea reclamantei, între punctele H-8-P-I (89 mp) și P-I-J-9 (82 mp) din proprietatea pârâtei D. P.; perimetrul punctelor D-H-J-E, în suprafață de 66 mp; perimetrul punctelor 5-D-E-62, ce cumulează 170 mp (cotă din_/1/15, înscrisă în CF_ Timișoara), o porțiune din . nr. top 3575-3580/1/1/2/4.
Linia de hotar dintre .. cad. NGl 53/1/22/2 și parcelele pârâților A. M. și L. J. și L. S., este linia ce unește punctele C-F-G-H-I din planșa nr.2, anexată concluziilor finale ale raportului de contraexpertiză (răspunsul la obiecțiuni depus la termenul de judecată din data de 21.09.2010), iar linia de hotar dintre . pârâtei D. P., cu nr. top. NGL 53/1/22/ 1, este linia ce trece prin punctele I-P-K-L-M.
Această linie de hotar, potrivit raportului de contraexpertiză, nu afectează sub nici o formă proprietatea intervenienților M. S. și M. G., întrucât imobilul proprietatea acestora nu se învecinează cu imobilul proprietatea părților din litigiu.
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. art. 584 Cod Civ.: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Grănițuirea presupune stabilirea liniei de hotar, raportat la situația juridică ce rezultă din extrasul de carte funciară al imobilului.
P. raportul de contraexpertiză întocmit în cauză, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâților, raportat la situația juridică ce rezultă din cartea funciară și prin urmare, în baza concluziilor raportului de contraexpertiză și a prevederilor art. 584 Cod Civ, instanța a admis cererea de grănițuire și a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâților A. M., L. J. și L. S., ca fiind linia ce unește punctele C-F-G-H-I, precum și linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâtei D. P., ca fiind linia ce unește punctele I-P-K-L-M, din planșa nr.2, anexată concluziilor finale ale raportului de contraexpertiză (răspuns la obiecțiuni) întocmit în cauză de experții S. I., S. I. și Z. C..
Totodată, în baza prevederilor art. 480 și urm. C.civ, instanța a obligat pârâții L. J. și L. S., să lase reclamantei în deplină folosință suprafața de 260 mp, respectiv fâșia delimitată de punctele C- 29-30-31-25-26-8-H-G-F, iar pârâta A. M., va fi obligată să lase reclamantei în deplină folosință suprafața de 89 mp, respectiv terenul din perimetrul punctelor H-8-P-I, din planșa nr.2, anexată răspunsului la obiecțiuni depus la dosar la termenul de judecată din data de 21.09.2010.
Întrucât imobilul proprietatea intervenienților M. S. și M. G., potrivit raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, nu se învecinează cu imobilele părților din litigiu, așa cum au susținut intervenienții, iar linia de hotar nu afectează sub nici o formă proprietatea acestora, în baza prevederilor art.55 C.pr.civ, instanța a dispus respingerea cererii de intervenție formulată.
În conformitate cu prevederile art. 584 Cod Civ., potrivit cărora cheltuielile grănituirii se vor face pe jumătate, instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în cauză, apreciind că reclamanta nu este îndreptățită la plata cheltuielilor solicitate, în valoare de 4.500 lei, constând în onorariul expertului și onorariul avocatului, în condițiile în care pârâții L. J. și L. S., au achitat onorariu pentru efectuarea contraexpertizei în valoare de 4.500 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel apelanții pârâți: L. J. și L. S., A. M. și Municipiul Timișoara, prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la 25.11.2010.
Apelanții pârâți L. J. și L. S. au precizat că motivele apelului le vor depune la dosar până la prima zi de înfățișare, conform art. 287 alin. 2 teza a II-a Cod de procedură civilă.
Apelanții pârâți Municipiul Timișoara, prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate și a cererii reconvenționale, ca nefondate și neîntemeiate.
În motivarea apelului, s-a arătat că, în opinia apelanților-pârâți, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a probatoriului administrat în cauză, neținând seama de obiecțiunile formulate de apelanții-pârâți, că, prin hotărârea dată de instanța de fond, a fost afectat dreptul de proprietate al apelanților-pârâți, terenul folosit de către pârâta-reclamantă reconvențional, A. M., afectează terenul pentru drum din . de experții S. I., S. I. și Z. C., pe planșa nr. 2, anexată la răspunsul la obiecțiuni depus la dosar pentru termenul de judecată din 21.09.2010.
Pe planșa nr. 2, se observă clar cum imobilul teren, ce aparține pârâtei-reclamante reconvențional, A. M., cu nr. top. 3575-3580/1/1/2/4 afectează . în proprietatea apelanților-pârâți; prin obiecțiunile formulate de către instituția apelantă-pârâtă, aceasta a solicitat să se stabilească poziția parcelelor și poziția canalului existent pe acestea și să delimiteze teritoriul administrativ al M. Timișoara, față de teritoriul administrativ al comunei G., întrucât, prin rezolvarea celor solicitate se poate stabili, ulterior, proveniența surplusului de suprafață de teren, la parcelele deținute de pârâți și minusul suprafeței de teren deținute de reclamantă. Cu toate că aceste obiecțiuni au fost depuse la dosarul instanței de fond și au fost motivate pertinent, în susținerea apărării apelanților, prima instanță le-a eludat, încălcându-li-se, astfel, dreptul la apărare. În acest sens, apelanții-pârâți solicită instanței de apel, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, să dispună trimiterea obiecțiunilor la experți, în vederea formulării răspunsului la cele arătate în obiecțiuni.
În drept, apelanții-pârâți au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă.
Apelanta pârâtă A. M. a solicitat instanței admiterea apelului formulat, schimbarea, în tot, a hotărârii pronunțate, pe fond și, rejudecând, respingerea cererilor formulate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta A. M. a arătat că, în fapt, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar a proprietății acesteia, înscrise în CF 4947 G., de proprietățile învecinate.
În cauză, apelanta a formulat cerere reconvențională, pe care încă din faza primei instanțe nu a mai susținut-o, având în vedere faptul că situația dedusă judecății depinde de întinderea drepturilor de proprietate al părților în litigiu și de rezolvarea prealabilă a modului de dobândire a proprietăților, aspect menționat pe larg în concluziile depuse la dosarul, în fața Judecătoriei Timișoara.
Instanța de fond a admis cererile formulate și a dispus, prin hotărârea pronunțată, linia de hotar între proprietatea reclamantei și proprietățile învecinate.
Totodată, instanța de fond a dispus obligarea pârâtelor la lăsarea în deplină folosință a acestor suprafețe de teren.
În opinia apelantei, hotărârea instanței este vădit greșită, pentru următoarele considerente: instanța s-a pronunțat pe aspecte pe care reclamanta nu le-a solicitat prin cererea introductivă, acordând, astfel, un plus petit. Această extindere a instanței, asupra unor aspecte pe care instanța nu putea să le analizeze, nefiind învestită, duce la nelegalitatea hotărârii pronunțate. Instanța nu a avut în vedere concluziile experților desemnați a efectua lucrările de specialitate necesare soluționării cauzei. Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, rezultă, fără tăgadă, că situația nu poate fi reglementată sub aspectul stabilirii liniei de hotar, atâta timp cât nu sunt analizate comparativ titlurile de proprietate ale părților din proces și legalitatea întinderii dreptului de proprietate al părților. Instanța a avut în vedere, la stabilirea liniei de hotar, aprecierile experților, în răspunsul la obiecțiuni, răspuns ce nu modifică, practic, concluzia finală exprimată fără echivoc, în expertiza efectuată în cauză de cei trei experți: „în aceste condiții, nu se poate stabili o linie de hotar între parcelele expertizate, se impune cu necesitate studierea procedurii reconstituirii proprietăților de zonă.” Această concluzie a fost confirmată în prima expertiză efectuată de expert A.. Instanța nu a avut în vedere apărările formulate și probele cu înscrisuri administrate în fața primei instanțe. Suprafața de teren pe care o deține apelanta-pârâtă A. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat este 2538/1998, teren înscris în CF 3287 G., în suprafață de 908 mp și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1703/2002, înscris în CF_ Timișoara, în suprafață de 171 mp. Rezultă că apelanta-pârâtă A. M. este proprietară tabulară pe o suprafață de 1078 mp. P. hotărârea pronunțată, apelantei-pârâte i se diminuează suprafața tabulară, fără ca titlurile sale să fie desființate și fără a se rectifica, în acest sens, carte funciară. Acest aspect duce, în opinia apelantei-pârâte, la nelegalitatea hotărârii pronunțate.
În drept, apelanta-pârâtă A. M. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 282-298 Cod de procedură civilă.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și o nouă expertiză topografică.
Intimata-reclamantă R.E. G. H. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate, ca neîntemeiate.
În motivare, s-a arătat că Municipiul Timișoara și Consiliul L. al municipiului Timișoara critică sentința instanței de fond doar în ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei A. M., fără ca inițial să formuleze cerere reconvențională, pentru stabilirea hotarului cu pârâta în cauză.
Referitor la „eludarea” obiecțiunilor formulate la fond, această afirmație este greșită, deoarece acestea au fost respinse, motivate de instanță.
Privitor la motivul al doilea, este o interpretare originală și nefondată a modului de realizare a procedurilor, în raportul de contraexpertiză, deoarece, prin obiecțiunile formulate, experții au luat act de documentele care nu au fost cunoscute la momentul concluziilor inițiale, iar expertul A. nu a invocat în raport o asemenea concluzie.
La motivul al treilea, se prezintă o situație care excede cadrului procesual, deoarece instanța de fond nu diminuează suprafața tabulară, ci doar stabilește liniile de hotar ale părților.
Pârâta-apelantă A. M., conform concluziilor din toate rapoartele de expertiză, folosește abuziv și conștient, suprafețe de teren, atât ale reclamantei, cât și ale pârâtei-apelante Municipiul Timișoara.
Intimata a solicitat, de asemenea, obligarea apelanților la cheltuieli de judecată, în apel.
La data de 27.06.2011, intervenienții în nume propriu, M. Gh. și S., au depus la dosar un înscris, prin care au arătat că sunt deținătorii imobilului înscris în CF_ (fost 3912) G., având nr. topo 3575-3580/1/1/1/1/1q/1/1/1/2, teren de 3915 mp., cu construcții, că dreptul lor de proprietate a fost întabulat în urma pronunțării deciziei civile nr. 555/2002, a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă și care este autoritate de lucru judecat.
În calitate de intervenienți, au cerut ca prin procesul de grănițuire să nu fie afectat dreptul lor de proprietate, imobil identificat cu inventar de coordonate în sistem stereo 1970.
P. construcția celor două planuri de urbanism zonal, respectiv P.U.Z. . Timișoara, și P.U.Z. locuințe Omega, pe G., s-au produs mai multe ilegalități, motiv pentru care arată că pentru aflarea adevărului, se impune analizarea legalității celor două planuri de urbanism zonal, ambele avizate spre neschimbare și care se exclud reciproc, conform concluziilor contraexpertizei, până la hotarul proprietății intervenienților în nume propriu, analizarea împroprietăririi ilegale a deținătorului Csanadi I., P.U.Z. . face parte și imobilul M. S., pe teritoriul administrativ al altei localități, G., în loc de Timișoara, cartier Ciarda Roșie, pentru că litiganții nu se găsesc pe numerele lor topografice, analizarea, cu atenție, a planului de parcelare și dezmembrare M. S., cu nr. topo._, conform contraexpertizei, pentru că două parcele se găsesc la Csanadi I. (parcelele 46 și 47 din planul de parcelare P.U.Z. . canalului HCN 51, care a fost astupat ilegal de deținătorii celor două P.U.Z., suprafețe mari de teren din canal s-au adăugat celor două P.U.Z., analizarea schimburilor de terenuri din cele două P.U.Z., unele din ele s-au făcut doar pe hârtie, întrucât parcelele din P.U.Z. Omega nu au fost niciodată țărușate și individualizate pe teren; anterior, terenul din P.U.Z. Omega a fost vândut de tatăl lui D. P., înainte de ieșirea din indiviziune a familiei D.. A fost și un proces de evacuare a cumpărătorilor, proces pierdut de D. P., analizarea planurilor de situație ale celor două P.U.Z., unde se arată existența spațiilor verzi, spații care pe teren nu se regăsesc, analizarea așa-ziselor donații pentru drumuri și spații verzi, pe care apoi și le-au luat înapoi și să se analizeze eliberarea autorizațiilor de construcții și edificarea lor, pentru A. M. și L. D., date pe domeniul public și analizarea aliniamentului . produs degringolada topografică a zonei.
Intervenienții în nume propriu au mai arătat că reclamantul avea posibilitatea de a-și clarifica situația tabulară la cumpărare cu deținătorii PUZ - loc. Omega, dar s-a urmărit alt interes, pentru că nu a prezentat niciodată un plan de situație al NGL 53/1/22/2 parcelă vecină cu pârâtul L., a urmărit, în timpul procesului, să deturneze sensul lui, arătând planșele pentru întregul P.U.Z., pentru că deținea teren și din .. În schimb, nu a vrut să arate și . drum avizat spre neschimbare, de 12 m.
La data de 02.05.2011, prin registratura instanței, apelanții-pârâți L. J. și L. S. au formulat cerere de renunțare la apel, depunând, în acest sens, la dosar, la termenul de judecată din 28.06.2011, copia declarației autentificate sub nr. 944/20. 06.2011, la BNP C. R..
Conform prevederilor art. 246 C.p.c. reclamantul poate se renunțe oricând la judecata, fie verbal in ședință, fie prin cerere scrisa.
Având în vedere normele legale invocate, instanța va lua act de renunțarea la judecarea apelului, formulată de apelanții L. J. și L. S., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2010 pronunțate de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ /2010.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat următoarele:
Apelanții Municipiul Timișoara, prin P., Consiliul L. al M. Timișoara și A. M. au criticat soluția primei instanțe imputând acesteia că a realizat o eronată apreciere a probatoriului administrat în cauză, că nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză și că a acordat extra petita.
Tribunalul apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor formulate de părți, a analizat în detaliu toate mijloacele de probă administrate în cauză, coroborându-le și argumentând motivele pentru care le înlătură sau le reține.
Judecătoria a avut în vedere concluziile raportului de contraexpertiză efectuat în cauză - probă științifică - prin care s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâților, raportat la situația juridică ce a rezultat din cartea funciară. P. urmare, în mod legal judecătoria a admis, în baza art. 584 Cod Civ, cererea de grănițuire și a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâților A. M., L. J. și L. S., ca fiind linia ce unește punctele C-F-G-H-I, precum și linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâtei D. P., ca fiind linia ce unește punctele I-P-K-L-M, din planșa nr. 2, anexată concluziilor finale ale raportului de contraexpertiză (răspuns la obiecțiuni) întocmit în cauză de experții S. I., S. I. și Z. C. (reținând și obiecțiunile și răspunsul la acestea).
În baza prevederilor art. 480 și urm. C.civ, instanța a obligat în mod corect pârâta A. M. să lase reclamantei în deplină folosință suprafața de 89 mp, respectiv terenul din perimetrul punctelor H-8-P-I, din planșa nr. 2, anexată răspunsului la obiecțiuni depus la dosar la termenul de judecată din data de 21.09.2010, raportat tot la situația de fapt reținută de către cei trei experți cu prilejul efectuării contraexpertizei.
Susținerea apelantei A. M. că s-a acordat extra petita este neîntemeiată, judecătoria pronunțându-se exact în limitele în care a fost investită cu privire la petitele cererilor formulate în cauză.
Împotriva Deciziei civile nr.123/A din 7.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. au formulat recurs pârâta A. M. și pârâții Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. șl M. Timișoara.
P. cererea de recurs formulată pârâta A. M. a solicitat admiterea recursului formulat si in principal: - trimiterea cauzei spre rejudecare având in vedere necesitatea administrării probatoriului in scopul dovedirii stării de fapt, in subsidiar: - rejudecând, schimbarea in tot a sentinței civile nr._/05.10.2010 a Judecătoriei Timișoara, și pe cale de consecința respingerea cererilor formulate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar a proprietății acesteia înscrise în CF 4947 G. de proprietățile învecinate.
În cauză a formulat și recurenta cerere reconvențională pe care încă din faza primei instanțe nu a mai susținut-o având în vedere faptul că situația dedusă judecății depinde de întinderea drepturilor de proprietate a părților din litigiu și de rezolvarea prealabilă a modului de dobândire a proprietăților, aspect menționat pe larg în concluziile depuse în fața Judecătoriei Timișoara.
Instanța de fond a admis cererile formulate și a dispus prin hotărârea pronunțată linia de hotar între proprietatea reclamantei și a proprietăților învecinate. Totodată instanța de fond a dispus obligarea pârâtelor la lăsarea în deplină folosință a acestor suprafețe de teren. In aceeași maniera a apreciat si instanța de apel, fara a avea in vedere si fara a analiza in mod real si corect niciuna din susținerile apelanților.
A arătat, pe calea apelului formulat următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de fond este vădit greșită.
1.Instanța s-a pronunțat pe aspecte pe care reclamanta nu le-a solicitat prin
cererea introductivă acodând astfel un plus petit.
A făcut deja referire la aspectul legat de dispoziția instanței de a lăsa în deplină folosință diferite suprafețe de teren, obligație stabilită fără temei în sarcina pârâților.
Această extindere a instanței asupra unor aspecte pe care instanța nu putea să le analizeze nefiind investită, duce la nelegalitatea hotărârii pronunțate.
2.Nici prima instanța si nici instanța de apel nu au avut în vedere concluziile
experților desemnați a efectua lucrările de specialitate necesare soluționării cauzei.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă fără tăgadă că situația nu poate fi reglementată sub aspectul stabiliri liniei de hotar atât timp cât nu sunt analizate comparativ titlurile de proprietate a părților din proces și legalitatea întinderii dreptului de proprietate al părților.
Instanța a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar aprecierile experților în răspunsul la obiecțiuni - răspuns ce nu modifică practic concluzia finală exprimată fără echivoc în expertiza efectuată în cauză de cei trei experți: "în aceste condiții nu se poate stabili o linie de hotar între parcelele expertizate, se impune cu necesitate studierea procedurii reconstituirii proprietăților în zonă".
Această concluzie a fost confirmată în prima expertiză efectuată de expert A..
F. de concluziile experților, a formulat aceeași cerere de efectuare a unei noi expertize, in cadrul analizării apelului formulat, cerere in probatiune ce a fost respinsa in cauza, de către instanța de apel.
Apreciază ca aceasta proba trebuia administrata, fara administrarea acestei probe, stabilirea liniei de hotar nu poate fi făcuta in mod just si real.
De asemenea, in nici o concluzie a experților nu a fost stabilita o modalitate de ieșire din indiviziune, deoarece s-a stabilit in mod clar ca nu poate fi stabilita întinderea dreptului de proprietate pentru toate părțile implicate.
Având in vedere aceasta concluzie, recurenta A. M. a formulat cerere de suspendare a judecații prezentului dosar, pana la judecarea definitiva si irveocabila a cauzei aflata pe rolul Judecătoriei Timișoara, înregistrata sub nr._, care tinde a stabili întinderea dreptului de proprietate a recurentei din prezenta cauza.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că toate părțile din această cauză au dobândit dreptul de proprietate prin acte de vânzare cumpărare, toate având izvorul dreptului originar - autori, ce au dobândit teren agricol în temeiul legilor fondului funciar.
Reclamanții sunt antecesori în drepturi ai unui proprietar căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în temeiul legilor fondului funciar de către Comisia de fond funciar G., pârâta A. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin cumpărări succesive de la o persoană căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar de către Comisia de fond funciar Timișoara.
Imobilele în litigiu sunt înscrise adminsitrativ la unități adminsitrativ teritoriale diferite, reclamanții plătesc impozitele și taxele la . A. M. la Timișoara.
Astfel că joncțiunea proprietăților este precedată de o posibilă punere în posesie a autorilor părților în litigiu.
Rezultă că situația dedusă judecății - creată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pe raza administrativă teritorială a altei unități administrativ teritoriale, respectiv G. pe Timișoara sau Timișoara pe raza localități G..
Cert este că doar după o analiză a întinderii dreptului de proprietate al autorului originar al fiecărui proprietar actual al terenului, a analizării modului de parcelare a acelor suprafețe de teren, a aprobărilor și schimburilor de teren efectuate între autoritățile locale în decursul timpului, ar putea fi apreciate care sunt limitele de proprietate ale proprietăților învecinate. în această situație s-ar impune o comparare a titlurilor de proprietate al tuturor acestor părți.
Aceasta este și concluzia experților ce nu au avut posibilitatea comparării titilurilor de proprietate și a dezmembrărilor terenurilor în decursul timpului, expertiza și concluziile experților fiind ambigue și neelocvente pentru a putea pronunța o soluție temeinică și legală.
Trebuie avuta in vedere cu precădere așadar concluzia experților "nu se poate stabili o linie de hotar între parcelele expertizate, se impune cu necesitate studierea procedurii reconstituirii proprietăților în această zonă, impunându-se a se stabili documentele de întabulare valabile, adică de a se stabili întabulările considerate legale, și apoi să se stabilească poziția celorlalte parcele în funcție de acestea, deoarece ambele documentații nu pot fi valabile, ele excluzându-se reciproc."
De asemenea, nu s-au avut în vedere apărărilor formulate și probele cu înscrisuri administrate în fața primei instanțe.
Suprafața de teren pe care o deține în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat, respectiv 2538/1998 teren înscris în CF 3287 G. în suprafață de 908 mp și contractul de vânzare cumpărare nr. 1703/2002 înscris în CF_ Timișoara în suprafață de 171 mp. Rezultă că este proprietară tabulară pe o suprafață de 1078 mp. P. hotărârea pronunțată i se diminuează suprafața tabulară fără ca titlurile sale să fie desființate și fară a se rectifica cartea funciară în acest sens.
Acest aspect duce la nelegalitatea hotărârilor pronunțate.
De asemenea, hotărârea instanței de apel nu clarifica in nici un fel situația dedusa judecații si in afara de a relua susținerile pârtilor din faza anterioara, nu analizează si nici nu aduce argumente in favoarea soluției pronunțate.
Pentru toate aceste considerente, având in vedere ca nici hotărârea instanței de fond, dar nici hotărârea instanței de apel nu clarifica in mod real si concret, aplicabil la situația data, întinderea dreptului de proprietate al părtilor implicate si nici nu admit o soluție având in vedere obiectul cererii formulate de către reclamanți, considera recursul de fata ca temeinic formulat si solicită admiterea acestuia.
In drept, a invocat art. 304, pct 6,7,8,9 cod procedura civila.
P. cererea de recurs formulată, pârâții Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara au solicitat admiterea recursului lor, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii apelului formulat de către aceștia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către reclamanți și a cererii reconvenționale formulate de către pârâta-reclamantă reconvențional A. M..
În motivare au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, deoarece se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, instanța neținând cont de probatoriul administrat în cauză, în mod greșit respingând apelul formulat de către recurenți.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că prima instanța a pronunțat o hotărâre judecătoreasca nelegală și netemeinică, în mod eronat admițând acțiunea formulată de către reclamanți și stabilind linia de hotar cu încălcarea dreptului de proprietate al instituției, respectiv cu afectarea celor două drumuri publice - . Calea Urseni.
Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că terenul folosit de pârâta - reclamantă reconvențional A. M., afectează terenul pentru drum din . evidențiat și de către experții S. I., S. I. și Z. C. pe planșa nr. 2. anexată la răspunsul la obiecțiuni. Astfel, pe planșa nr. 2 din răspunsul la obiecțiuni se observă cum imobilul teren cu nr. top 3575-3580/1/1/2/4 ce aparține pârâtei-reclamantă reconvențional A. M., afectează . proprietatea recurenților.
Instanțele nu au ținut cont de faptul că prin obiecțiunile formulate, au solicitat să se stabilească poziția parcelelor și poziția canalului existent pe acesta și să delimiteze teritoriul administrativ a! M. Timișoara față de teritoriul administrativ al Comunei G. întrucât prin rezolvarea celor solicitate se poate stabili ulterior proveniența surplusului de suprafață de teren la parcelele deținute de pârâți și minusul suprafeței de teren deținută de reclamantă.
Învederează, de asemenea, instanței de recurs faptul că prima instanță a eludat obiecțiunile formulate cu încălcarea dreptului la apărare, drept încălcat și de instanța de apel care în considerarea caracterului devolutiv al apelului, nu a dispus trimiterea obiecțiunilor la experți pentru formularea răspunsului la cele arătate.
Pentru toate aceste motive, solicităm admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii apelului formulat, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
În drept a invocat art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 312 C.p.civ.
Pârâții intimați M. G. și M. S. au depus întâmpinare prin care au solicitat casarea sentinței civile nr._ din 19.10, 2010 a Judecătoriei Timișoara și a deciziei civile nr. 123/A/ pronunțată de Tribunalul T. și totodată respingerea acțiunii reclamantului sau trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pârâta intimată D. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Municipiul Timișoara prin P. si Consiliul local al M. Timișoara si a celorlalți recurenți, menținerea deciziei nr.123/A/07.02.2012 pronunțata de Tribunalul T.. În motivare a arătat că recurenta considera ca decizia Tribunalului se bazează pe "interpretare greșita a dispozițiilor legale" o afirmație cel puțin subiectiva întrucât decizia Tribunalului T. are la baza doua expertize care releva același lucru, expertize care implica calcul matematic, topografie, cadastru, etc, deci in nici un caz interpretări ale legii cum ar presupune alte mijloace de proba .
Mai mult, exista si o contraexpertiza la dosarul cauzei care releva din nou același lucru, respectiv incalcarea limitelor proprietății sale si a proprietății Primăriei Timișoara de către intimata A. M. așa cum corect s-a reținut in Decizia nr.123/A pronunțata de Tribunalul T..
Tot din expertize si din planșele atașate acesteia se poate ușor vedea ca proprietatea sa nici măcar nu se invecineaza cu cea a municipiului Timișoara, ci cu a intimaților A. M. si S.C.R.E.G. H. S.R.L (parati-reclamanti reconventionali in dosarul primei instanțe care nu au ridicat nici o pretenție vizavi de aceasta).
Susținerea recurentei conform căreia nu s-a răspuns la obiecțiuni de către experții in cauza este nefondata intrucat exista la dosarul cauzei, (depus la termenul de 21.09.2010), răspunsul la obiecțiuni formulat de către experții desemnați, respectiv;S. I., S. I. si Z. C. si citez "obiectul dosarului este granituirea reclamantului (G. H.) vecine cu parații".
Asa cum corect retine prima instanța Judecătoria Timișoara precum si instanța de apel respectiv Tribunal T., in baza expertizelor de la dosar s-au stabilit limite proprietate (întrucât acesta este obiectul procesului, respectiv granituire) s-a constatat pe aceasta cale ca nu numai ca nu incalcă dreptul nimănui de proprietate ci, dimpotrivă i-a fost încălcat dreptul de proprietate de către intimata A. M..
Reclamanta intimată . H. SRL Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurentelor la cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocațial conform cu chitanța conforma cu originalul - anexata.
În motivarea întâmpinării a arătat că instanța de fond si cea de apel au analizat cauza dedusa judecații raportat la cererea precizata, deci in limitele in care a fost investita de reclamanta. P. apelurile si recursurile declarate in cauză se invoca aceleași motive care exced cadrului procesual in care au fost investite instanțele. In acest sens recurentele fie nu au formulat cerere reconvenționala,fie nu au susținut cererea formulata,in cazul A. M.. Deci acestea au posibilitatea ca ulterior sa promoveze acțiuni civile pentru realizarea dreptului.
Privitor la critica modului de soluționare a obiectiunilor la rapoartele de expertiza s-a explicitat netemeinica acestora prin notele de ședința depuse in apel la termenul din 22.11.2011.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art. 304 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta A. M., acesta nu este întemeiat. Astfel, prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat stabilirea liniilor de hotar dintre imobilele aflate in proprietatea acesteia si a pârâților, obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului reclamantei prin mutarea gardurilor construite.
În sens material dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art. 584 C. civ. reprezintă posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Grănițuirea presupune așadar reconstituirea hotarului real, într-o asemenea acțiune judecătorul trebuind să se pronunțe nu asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Operațiunile judiciare ale grănițuiri constau în identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea.
În mod corect judecătoria a stabilit linia de hotar conform concluziilor celor trei experți topografi S. I., S. I. și Z. C. exprimate în cadrul răspunsului la obiecțiuni (f.345-351 din dosarul primei instanțe). Astfel, cei trei experți au arătat că, urmare a suprapunerii corectate, a rezultat o nouă concluzie a raportului de contraexpertiză privind linia de hotar între parcelele în litigiu, că terenul reclamantei nu este delimitat de garduri, propunând ca linii de hotar aliniamentele C-F-G-H-I și I-P-K-L-M. Opiniile experților din conținutul celui de-al doilea raport de expertiză întocmit în cauză, completat așa cum s-a arătat cu răspunsul la obiecțiuni, sunt explicate și argumentate științific, astfel încât instanțele de fond au aplicat corect dispoz. art.212 C.pr.civ., fiind lămurite prin această a doua expertiză topografică. P. urmare, în speță nu s-a dovedit necesitatea efectuării unei a 3-a expertize, așa cum a susținut recurenta A. M..
În ceea ce privește faptul că în concluziile experților nu s-a stabilit o modalitate de ieșire din indiviziune, această critică a recurentei nu este întemeiată întrucât prezentul litigiu nu a avut ca petit ieșirea din indiviziune, ci grănițuirea.
Referitor la necesitatea suspendării prezentului recurs până la soluționarea unui litigiu vizând pe recurenta A. M., Curtea reamintește că o asemenea acțiune de grănițuire privește nu existența dreptului de proprietate (în întregul său), ci forma terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. De altfel, și cei trei experți topografi S. I., S. I. și Z. C. au arătat în cadrul răspunsului la obiecțiuni că aspectul privind limita administrativă între localități nu este relevant în soluționarea prezentei cauze și nu are implicații asupra stabilirii liniei de hotar între părțile în litigiu.
Potrivit art.32 alin.1 lit.a din Legea nr.7/1996 republicata (în vigoare la data introducerii acțiunii), efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la suprafața terenurilor, cu alte cuvinte, cartea funciara nu garantează întinderea imobilului. Ca urmare, stabilirea liniei de hotar nu se face exclusiv prin prisma suprafeței tabulare înscrise în cartea funciară.
De asemenea, nu se poate retine ca instantele au acordat mai mult decât s-a cerut, prin cererea de chemare in judecata reclamanta solicitând atât grănițuire celor doua imobile, cât și obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului reclamantei, ceea ce s-a si dispus prin sentința judecătoriei, obligând pârâții să lase în deplină folosință suprafețele de teren ocupate din terenul reclamantei conform liniei de hotar stabilite.
De asemenea, nici recursul pârâților Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara nu este întemeiat. Astfel, grănițuirea nu poate fi asimilata unei lipsiri a recurenților de dreptul de proprietate deoarece presupune, așa cum s-a arătat, reconstituirea hotarului real dintre cele doua imobile învecinate. Mai mult, prin sentința judecătoriei menținută în apel s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei și terenul proprietatea pârâtei A. M., astfel încât susținerile recurenților pârâți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara că terenul folosit de pârâta A. afectează terenul pentru drum din . relevanță în cauză, nefăcând obiect al prezentului litigiu stabilirea liniei de hotar dintre terenurile aflate în proprietatea recurenților pârâți.
Cât privește afectarea dreptului la apărare, Curtea constată că în răspunsul la obiecțiuni cei trei experți topografi S. I., S. I. și Z. C. au avut în vedere și obiecțiunile formulate de Primăria M. Timișoara, arătând că nu există pe teren indicii și nu este materializat în teren canalul de care se face vorbire, iar privind delimitarea teritoriului administrativ al celor două localități, aceasta nu face obiectul litigiului, mai mult, aspectele menționate nu au relevanță pentru soluționarea litigiului.
Pentru toate motivele mai sus expuse, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea de apel va respinge recursurile formulate împotriva Deciziei civile nr.123/A din 7.02.2012 pronunțată de Tribunalul T..
În baza art. 274 C.pr.civ., deoarece pârâții recurenți au căzut în pretenții, îi va obliga pe aceștia să plătească intimatei . suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat așa cum rezultă acesta din chitanța de la fila 31 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta pârâtă A. M. și de recurenții pârâți Municipiul Timișoara prin P. și Consiliul L. al M. Timișoara în contradictoriu cu intimații . SRL, M. G., M. S., L. J., Lupulesa S., D. P. împotriva Deciziei civile nr.123/A din 7.02.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurenții să plătească intimatei . SRL suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. univ. dr. L. B. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
F. B.
Red.A.M. N./ 9.10.2012
Tehnored F.B./ 9.10.2012
Ex.2
Primă instanță: jud. Ș. L.
Instanța de apel: jud. C. P. și L. V.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1878/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1875/2012. Curtea de... → |
|---|
