Pretenţii. Decizia nr. 1883/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1883/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1883/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1883
Ședința publică din 25 septembrie 2012
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de S. R. prin M. Finanțelor P. – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. împotriva deciziei civile nr. 316 din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul V. D. și pârâtul S.C. O.J.C.V.L. T. S.A. Timișoara, având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 316/04.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul declansat de apelantul pârât M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. T. împotriva sentinței civile nr. 2375/2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant V. D. și intimata pârâtă ., ca nefondat, și l-a obligat pe apelantul-parat la plata cheltuielilor de judecata catre intimat in suma de 600 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.2375/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria Lugoj in dosar nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. D., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. T., S.C. O.J.C.V.L. T. S.R.L.
A fost obligat pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. să plătească reclamantului suma de 109.026 lei reprezentând prețul de piață al imobilului situat în Lugoj ..18, evidențiat în CF 2856 Lugojul R., nr. top.790-791/1, 792-793/1 vândut reclamantului de către pârâta S.C. O.J.C.V.L. T. S.R.L. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.513/26.02.2001.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces - 1.500 lei onorariu expert și 800 lei onorariu avocat
Prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare – cumpărare a locuinței în rate lunare nr. 513Lr/26.02.2001, pârâta ..A Timișoara în calitate de vânzător a vândut apartamentul situat în Lugoj, ..18, evidențiat în CF 2856 Lugojul R., nr. top.790-791/1, 792-793/1 reclamantului V. D. în baza cererii de vânzare – cumpărare nr. 931/26.02.2001 pentru suma de 69.615.027 Rol din care cumpărătorul a achitat un avans de 7.615.027 Rol diferența urmând să o achite în rate lunare până în aluna februarie 2006, cu o dobândă anuală de 17,5%, reclamantul achitând astfel dobânda totală de 27.125.000 Rol.
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare a locuinței în rate lunare nr. 513/26.02.2001 între ..A Timișoara în calitate de unitate contractantă și reclamantul V. D. s-a încheiat procesul verbal de predare - primire a locuinței ce face obiectul acestui litigiu
Din adresa nr. 2209/14.02.2006 emisă de pârâta ..A Timișoara către unitatea contractantă ..A Timișoara se reține că reclamantul V. D. titularul contractului de vânzare – cumpărare a locuinței cu plata în rate lunare nr. 513Lr/26.02.2001 a achitat în totalitate prețul locuinței, inclusiv dobânzile legale cu chitanța nr._/16.02.2006 astfel încât față de pârâta ..A Timișoara reclamantul nu mai avea nici o obligație.
Contractul de vânzare-cumpărare menționat a fost încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.
P. Decizia civilă nr. 721/R/05.06.2007 a Tribunalului T. dată în dosarul nr._ s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 27/09.01.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj, s-a admis cererea formulată de reclamanta Fejes L. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 513Lr/26.02.2001, având ca obiect imobilul situat în Lugoj, ..18, evidențiat în CF 2856 Lugojul R., nr. top.790-791/1, 792-793/1.
Sub aspect procesual, soluționarea cererii privind restituirea prețului de piață al imobilului situat în Lugoj ..18, evidențiat în CF 2856 Lugojul R., nr. top.790-791/1, 792-793/1 vândut reclamantului prin contractului de vânzare-cumpărare nr.513/26.02.2001 încheiat cu pârâta S.C. O.J.C.V.L. T. S.R.L., poartă în mod firesc între părțile contractante, în speță reclamantul, în calitate de cumpărător și pârâta S.C. O.J.C.V.L. T. S.R.L., în calitate de vânzător, unitate specializată ce a încasat comisionul de 1% din valoarea apartamentului, potrivit art.9 al.5 din Legea nr.112/1995 și art.41 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995.
De asemenea, cum banii proveniți din vânzarea apartamentului, potrivit art.39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.112/1995 au fost virați într-un fond al M. Finanțelor P. se justifică în cauză și calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerului Finanțelor P..
Deși sub aspectul dreptului material, ar fi incidente în cauză dispozițiile art.1337-1350 C.civ., potrivit cărora vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, astfel că în ipoteza evicțiunii totale consumate efectele obligației de garanție constau în obligația vânzătorului de a restitui integral prețul primit, cumpărătorul având și dreptul la daune-interese potrivit dreptului comun, pentru această situație legiuitorul a instituit o procedură specială prin modificările aduse Legii 10/2001.
Potrivit alineatului 3 al art.50 din L10/2001” Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
Totodată art. 501. al.1 din aceeași lege stabilește că: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis prezenta cerere, a obligat pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. să plătească reclamantului prețului de piață al imobilului situat în Lugoj ..18, evidențiat în CF 2856 Lugojul R., nr. top.790-791/1, 792-793/1 în cuantum de 109.026 lei stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul în construcții B. I. V..
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Reținând soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză instanța a obligat în solidar pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. și S.C. O.J.C.V.L. T. S.R.L. la plata către reclamant a cheltuielilor judiciare ocazionate de acesta în prezentul proces, constând în onorariu expert 1500 lei și onorariu avocat 800 lei proces.
Împotriva sentinței civile nr.2375/13.09.2011, pronunțată de Judecătoria Lugoj in dosar nr._, a declarat apel paratul M. Finantelor prin DGFP T., solicitând admiterea apelului.
In principal, a solicitat anularea hotărârii atacate si trimiterea spre rejudecare in conformitate cu prevederile art .297 alin 1 din Codul de procedura civila, raportat la faptul a instanța de fond nu a dispus citarea paratului cu o copie a CF nr. 2856 Lugojul R. si a Deciziei nr. 721/05.06.2007 si nu a verificat daca vânzarea imobilului s-a făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995.
In subsidiar, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentant de M. Finanțelor P., calitate procesuala având vânzătorul apartamentului, respectiv O. T. S.A Timișoara.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat că, prin contractul de vânzare - cumpărare a locuinței nr.513/26.02.2001 încheiat intre reclamant si O. T. S.A Timișoara a fost transmis celui dintâi imobilul situat in Lugoj, ..18, nr. cf. 2856 Lugojul R., cadastral nr. 790-791/1, 792 - 793/1. Cererea de chemare in judecata este intemeiata pe prevederile art 50 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata si completata de Legea nr. 1/2009.
A arătat că instanța de fond nu a cercetat fondul in întregime, raportat la temeiul legal pe care il citează in motivare, respectiv art 50 ind.1 alin 1 in Legea nr. 10/2001, respectiv nu a verificat daca vânzarea imobilului s-a făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995.
In subsidiar, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de Ministerului Finanțelor P..
Considera ca in prezenta cauza, ca parat poate sta doar vânzătorul apartamentului, respectiv O. T. S.A Timișoara. P. art 50 alin (3) din Legea nr. 10/2001 se prevede ca :" Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) si (2 ind.1) se face de către M. Finanțelor) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea r. 112/1995, cu modificările ulterioare." Dar, trebuie avut in vedere faptul ca, contractul de vanzare - cumpărare a fost încheiat intre O. T. S.A Timișoara si reclamant. Astfel, garantia pentru evictiune aparține vânzătoarei O. T. S.A Timișoara, fara ca M. Finanțelor P. sa aiba vreo obligație procedurala fata de reclamant, deoarece nu a fost subiect al raportului juridic contractual.
Singura obligație care incumba paratului este cea izvorâta din lege, respectiv cea de plata a prețului din fondul extrabugetar, M. Finanțelor fiind si colectorul prețului achitat de foștii chiriași la dobândirea locuințelor in conformitate cu Legea nr. 112/1995.
Insa aceasta obligație nu implica si posibilitatea Ministerului Finanțelor de a sta ca parte . are un astfel de obiect si de a suporta eventuale sancțiuni procedurale la care ar putea fi obligat (cheltuieli de judecata), deoarece nu a fost parte in contractul de vânzare cumpărare.
Pe fond, acțiunea reclamantului este neîntemeiata. Se solicita instanței de judecată să respingă cererea de chemare in judecata formulata, deoarece fata de prevederile art. 50 ind.1 din Legea nr. 1/2009, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legiuitor pentru a beneficia de restituirea prețului de piața al imobilului, motiv pentru care prezenta acțiune prin care se solicita obligarea paratului la restituirea diferentei dintre prețul de piața al imobilului si prețul actualizat se impune a fi respinsa.
Tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul M. Finanțelor P. – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. T., cu motivarea că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul apelant, aceasta este neîntemeiată, în raport de obiectul cauzei.
S-a reținut că în mod corect s-a facut aplicarea dispozitiilor exprese ale alineatului 3 al art.50 din Legea nr.10/2001, care stipuleaza ca restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Procedand la analiza rationamentului juridic ce a fundamentat solutia primei instante, tribunalul a constatat ca au fost in vedere dispozitiile art.50 ind.1 din legea nr.10/2001, cu luarea in considerare si a minutei deciziei civile nr.721/05.06.2007 a Tribunalului Timis de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare al carui beneficiar a fost reclamantul. Hotararea judecatoreasca mentionata nu a fost depusa la dosarul cauzei, insa minuta acestei decizii exista atasata la raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza (fila 77 dosar judecatorie), raport ce a fost comunicat si apelantului-parat, potrivit mentiunilor intrinseci ale dovezii de indeplinire a procedurii de citare (fila 88 dosar judecatorie).
Neanalizarea incidentei art.50 ind.1 prin raportare la considerentele deciziei civile de desfiintare a contractului de vanzare-cumparare nu poate fi calificata ca o necercetare a fondului cu atragerea sanctiunii desfiintarii sentintei cu trimitere spre rejudecare, ci, eventual, in functie de statuarile cu putere de lucru judecat ale deciziei, ca un motiv de nelegalitate si netemeinicie, cu consecinta reformarii acesteia.
Pe fond, tribunalul a constatat ca reclamantul si-a intemeiat actiunea in despagubire pe prevederile art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, modificata, care ii indreptateste pe chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, desi incheiate cu respectarea legii nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotarari definitive si irevocabile, la restituirea pretului de piata al imobilului, stabilit prin expertiza cu respectarea reglementarilor internationale, iar tribunalul apreciaza ca prima instanta a facut corect aplicarea in cauza pendinte a acestui text de lege, in considerarea faptului ca hotararea judecatoreasca de desfiintare a contractului de vanzare-cumparare nu a stabilit incalcarea dispozitiilor legii nr.112/1995 la care textul de lege face in mod expres trimitere, ci a prevederilor Legii nr.10/2001.
Tribunalul a reținut că dincolo de aceste interpretari ale legii interne, este de observat ca prin pronuntarea deciziei civile de desfiintare a contractului de vanzare-cumparare, reclamantul a fost lipsit de un bun, fara a primi concomitent o despagubire echivalenta, fiind astfel incident si art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care, in materia protectiei dreptului de proprietate privata stipuleaza ca:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
In conditiile art.11 din Constitutia Romaniei, intitulat Dreptul international si dreptul intern, statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Potrivit exigentelor art.20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte; daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Contractul de vanzare-cumparare al reclamantului a fost perfectat in baza Legii nr.112/1995, ulterior ratificarii de catre Romania prin Legea nr.30/1994 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a protocoalelor sale aditionale, reclamantii devenind, cu puterea evidentei, de la acea data titularul unui bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1 evocat.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin jurisprudenta sa constanta, care de asemenea face parte din dreptul intern, a apreciat ca o lipsire de proprietate in scopul restituirii bunului catre fostul proprietar este susceptibila de incadrare in exigentele art.1 alin.1 partea a II a din Protocol (fiind prevazuta de lege si raspunzand unei cauze de utilitate publica), insa cumparatorul nu trebuie sa fie pus in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri si a procedat, ulterior, la instrainare, aceasta fiind, in conceptia Curtii, o sarcina excesiva, disproportionata (hotararea pronuntata in cauza R. versus Romania).
In aplicarea art.41 din Conventie intitulat ”Reparatie echitabila”, potrivit caruia “in cazul in care Curtea constata o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti contractante nu permite decat stergerea decat in mod imperfect a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii vatamate, daca este cazul, o satisfactie echitabila”, in materia dreptului de proprietate, instanta de la Strasbourg a obligat in mod constant statele parti fie la restituirea bunului de care partea vatamata a fost lipsita, cand aceasta modalitate de reparatie a fost posibila, fie la restituirea contravalorii bunului prin raportare la valoarea sa de piata, aceasta fiind considerata de Curte o reparatie echitabila, in aplicarea principiului restitutio in integrum ( a se vedea paragrafele 43 si urmatoarele din hotararea pronuntata in cauza R. versus Romania, ca si paragrafele 87-89 din hotararea pronuntata in cauza Viasu impotriva Romaniei etc.).
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, apelul a fost respins ca nefondat.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 316 din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs pârâta D.G.F.P. T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor P., care a solicitat în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentant de M. Finanțelor P., calitate procesuala având vânzătorul imobilului, respectiv ..A Timișoara, iar în subsidiar, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la faptul ca hotărârea judecătoreasca a rămas irevocabila la data de 05.06.2007 iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 16.06.2010, adică înafara termenului de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 privitor la prescripția exctinctivă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive Statului R. reprezentat de Ministerului Finanțelor P..
Consideră ca in prezenta cauza, ca parat poate sta doar vânzătorul apartamentului, respectiv O. T. S.A Timișoara. P. art 50 alin (3) din Legea nr. 10/2001 se prevede ca :" Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) si (2A1) se face de către M. Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."Dar, trebuie avut in vedere faptul ca, contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat intre O. T. S.A Timișoara si reclamant. Astfel, garanția pentru evicțiune aparține vânzătoarei O. T. S.A Timișoara, fără ca M. Finanțelor P. să aibă vreo obligație procedurală față de reclamant, deoarece nu a fost subiect al raportului juridic contractual.
În subsidiar, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la faptul ca hotărârea judecătoreasca a rămas irevocabila la data de 05.06.2007, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 16.06.2010, adică înafara termenului de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 privitor la prescripția exctinctiva.
Art. 1 din decret prevede:" Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege."
Art. 3 prevede:" Termenul prescripției este de 3 ani"
Art. 7 din decret prevede ca "Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita.
În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept".
Pe fond, arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, decizia civilă atacată fiind dată cu încălcarea prevederilor legale.
Arată că prin Decizia nr. 721/05.06.2007 a Tribunalului T., s-a stabilit irevocabil ca :" Art. 21 alin 5 dispune ca sub sancțiunea nulității absolute este interzisa înstrăinarea bunurilor imobile, terenuri si construcții notificate potrivit Legii nr. 10/2001 pana la soluționarea procedurilor administrative. In cauza nu s-a respectat aceasta dispoziție astfel ca instanța de fond trebuia sa faca aplicarea acestui articol din actul normativ mai sus menționat.
Nulitatea absoluta reprezintă instituția care sancționează nerespectarea la incheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, obștesc. Una din cauzele care atrag nulitatea absoluta este si cea care se refera la fraudarea legii. In speța dedusa judecații, nefiind respectate dispozițiile art. 43 alin 2 si 3 din Legea nr. 10/2001, contractul de vânzare - cumpărare s-a incheiat cu fraudarea dispozițiilor legale. Reclamanta se afla in interiorul perioadei in care putea solicita restituirea in natura a imobilului, insa acesta a fost înstrăinat. In aceste condiții, instanța apreciază ca Judecătoria Lugoj a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșita a legii, motiv pentru care hotărârea va fi modificata in tot, in sensul ca va fi admisa cererea reclamantei Feies L. si in consecința |se va constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare nr. 513 din 26.02.2001, având ca obiect imobilul inscris in CF nr. 2856 Lugojul R., nr. Top 790 -791/1 si 792 - 793/1, in componenta arătata in contract, incheiat intre parații O. T. SA si V. D., in calitate de vânzător si respectiv cumpărător."
Art. 43 din Legea nr. 10/2001 abrogat de pct. 9 al art. I din Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009 prevede:" (2) Sub sancțiunea nulității absolute, este interzisa înstrăinarea in orice mod a imobilelor dobândite in baza Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunilor formulate de persoanele îndreptățite foști proprietari sau, dupa caz, moștenitori ai acestora, potrivit art. 45.
Astfel, deși reclamantul - intimat a înțeles sa invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, actualizata, acest text de lege nu i se aplica acestuia întrucât, așa cum rezulta din Decizia civila nr. 721/05.06.2007 pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr._, instanța judecătoreasca a constatat ca in speța contractul de vânzare - cumpărare a imobilului a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, constatându-se nulitatea absoluta a contractului încheiat de reclamanți cu O. T. SA.
P. urmare, reclamantului - intimat nu ii sunt aplicabile dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001. astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 1/2009. aceștia neavând dreptul de a beneficia de restituirea prețului de piața al imobilului.
P. întâmpinare reclamantul intimat V. D. a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. prin M. Finanțelor P., aceasta este nefondata, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea 1/2009 singura instituție ce poate fi obligata sa plătească sumele solicitate este M. Finanțelor P. .
P. decizia civila nr. 316/2012 tribunalul a constatat ca prima instanța a făcut o corecta aplicare a art.50 ind. 1, în considerarea faptului ca hotărârea judecătoreasca de desființare a contractului de vânzare - cumpărare nu a stabilit încălcarea dispozițiilor legii 112/1995.
De asemenea, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de către recurenta ca neîntemeiată, întrucât Legea 1/2009 nu prevede un termen pentru exercitarea dreptului la acțiune.
P. întâmpinare, S.C. O.J.C.V.L. T. S.A., a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că ambele instanțe au reținut corect că sumele obținute din vânzarea acestui imobil au fost virate în contul M. Finanțelor P., conform art. 13, alin. 6 din Legea 112/1995 si art. 39 din H.G. nr. 20/1996.
Mai mult, potrivit art. 50, alin. 3 din Legea 10/2001 "Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) si (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13, alin. 6 din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare".
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat.
În ceea ce privește critica cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor P., se constată că este neîntemeiată raportat la obiectul cererii și la dispozițiile art. 50 (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, ce prevăd că restituirea prețului se face de M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 din Legea nr. 112/1995.
Pe fond, recursul urmează să fie admis, pentru următoarele considerente:
- art. 21 (5) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data pronunțării deciziei civile nr. 721/05.06.2007 prevedea că: „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificare potrivit prezentei legi”.
Art. 20 din aceeași lege, (în forma aflată în vigoare la data pronunțării deciziei civile nr. 721/2007), prevedea că persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita restituirea în natură cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele inflației dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
S-a reținut greșit că în cauză, contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, întrucât din decizia civilă nr. 721/5.06.2007, rezultă că acest contract a fost încheiat cu fraudarea legii, nefiind respectate dispozițiile art. 43 (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 43 (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma aflată în vigoare la data pronunțării deciziei civile nr. 721/2007), sub sancțiunea nulității absolute, este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate de persoanele îndreptățite, foști proprietari sau moștenitori ai acestora, potrivit art. 45 din lege.
Art. 45 din lege, prevedea că actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Dispozițiile art. 50 (1) din legea nr. 10/2001, modificată și republicată, prevăd că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
În consecință, raportat la dispozițiile legale menționate, se constată că singura condiție de acordare a despăgubirilor la nivelul valorii de piață a imobilului retrocedat fostului proprietar, este respectarea dispozițiilor legale la momentul încheierii contractului, or, din decizia menționată prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâta O.J.C.V.L. T. și reclamantul V. D., rezultă că acest contract a fost încheiat prin fraudă la lege, tribunalul reținând irevocabil prin decizia nr. 721/2007 încălcarea de către reclamantă atât a dispozițiilor art. 21 (5) și 43 din Legea nr. 10/2001 ce fac referire la înstrăinarea imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod pr. civ., va admite recursul, va modifica decizia civilă atacată în sensul că, va admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. împotriva sentinței civile nr. 2375/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, pe care, o va schimba și în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. R. prin M. Finanțelor P. – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. împotriva deciziei civile nr. 316 din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul V. D. și pârâtul S.C. O.J.C.V.L. T. S.A. Timișoara.
Modifică decizia civilă atacată în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. împotriva sentinței civile nr. 2375/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, pe care, o schimbă și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./26.09.2012
Tehnored. I.P. 2 ex./27.09.2012
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. L. D., D. H.
Prima instanță: Judecătoria Lugoj, jud. E. C. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1875/2012. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 145/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
