Servitute. Decizia nr. 1408/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1408/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 1408/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1408
Ședința publică din 23 mai 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. L. Timișoara (pentru S. R.) împotriva deciziei civile nr. 682/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții N. D. și N. A., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic S. V., în reprezentarea pârâtului recurent, și reclamanta intimată N. A. personal, lipsă fiind reclamantul intimat N. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care de constată că la data de 21 mai 2012, prin registratura instanței, pârâtul recurent a depus dovada achitării taxei de timbru în valoare de 82,3 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reclamanta N. A. depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtului precizează că din eroare a fost trecut în cererea de recurs și M. Timișoara, pârât recurent fiind C. L. Timișoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Consilier juridic S. V., în reprezentarea pârâtului recurent, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de către reclamanți, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată. Arată că dreptul de servitute solicitat nu reprezintă o necesitate pentru reclamanți, fiind, pe de altă parte, o sarcină excesivă pentru pârât.
Reclamanta intimată N. A. solicită respingerea recursului pârâtului și arată că susține în continuare cererea formulată în vederea obținerii accesului auto, întrucât parcarea propriului autoturism în aproprierea locuinței este dificilă, dat fiind că pe trotuarul din fața casei sunt parcate zilnic alte autoturisme.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 23.10.2009 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamanții N. D. și N. A. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin C. L. Timișoara, și au solicitat obligarea pârâtului de a le asigura servitutea de trecere auto pe terenul său situat în Timișoara, ., înscris în C.F. nr._, nr. top. 843.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul proprietatea lor este înconjurat pe trei laturi de clădiri și au numai o cale de acces pietonală.
Terenul pârâtului, care se interpune între proprietatea lor și . totală părăsire, neîngrijit, pe el fiind depozitate moloz și pământ rezultate în urma unor lucrări, au arătat reclamanții.
Au mai arătat că au un autoturism pe care doresc să-l poată parca în apropierea locuinței, dar le este imposibil pentru că nu pot traversa terenul statului, menționat anterior.
Au arătat că nu pot parca autoturismul nici pe trotuar în fața imobilului, din cauza lățimii mici a străzii București, care are un singur sens de circulație. De câteva ori au și fost sancționați pentru parcarea neregulamentară.
În drept, reclamanții au invocat art. 616 și 618 Cod civil.
Ulterior efectuării expertizei dispuse în cauză, reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune (fila 79), prin care au arătat că solicită obligarea pârâtului să le asigure servitutea de trecere auto pe terenul situat în Timișoara, ., din C.F. nr._, nr. top._/1.
În motivarea acestei precizări, au arătat că au solicitat inițial instanței să le asigure prin hotărârea ce o va pronunța servitutea de trecere pe terenul situat în Timișoara, ., înscris în C.F. nr._ Timișoara, nr. top. 843. Din expertiza efectuată la dosar a rezultat că . făcut de fapt referire este o parcelă cu nr. top 786 din C.F. nr. 2 Timișoara conform întocmirii planului CF ediția Sarmes (1951). Au solicitat Biroului de carte funciară să le elibereze această carte funciară. La eliberare au constatat că respectiva parcelă, în urma unor operațiuni de reambulare a cărților funciare, a devenit CF nr. 562 Timișoara, nr. top._/1 și ulterior, în urma conversiei cărților funciare a devenit cartea funciară nr._ Timișoara, nr. top._/1.
P. sentința civilă nr. 4157/22.02.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții N. D. și N. A. împotriva pârâtului S. R., prin C. L. Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din C.F. nr. 732 Timisoara, nr. top. 844 rezulta ca reclamanții sunt proprietarii devalmasi ai . casa situata in Timisoara, ., cu 47,89% din partile comune ale imobilului si 203/424 mp teren in folosinta, S. R. figurand ca proprietar al . imobil si al intregului teren, cu folosinta diferentei de 221/424 mp.
Din C.F. nr._ Timisoara, provenita din conversia de pe hartie a C.F. nr. 562, nr. top._/1, rezultă ca terenul in suprafață de 8.119 mp situat in . Statului R., in folosinta Consiliului Popular al M. Timisoara, imobil care nu a fost inclus in domeniul public al Mun. Timisoara.
Din raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie efectuat in cauza a rezultat ca ., pe care se află apartamentul reclamanților, se găsește ., fără ieșire la drumul public, .. 786 fiind cea care se interpune intre .. top. 844, . (conducta de gaz, retea de canalizare). Expertul a constatat că există o cale de acces pietonal si a făcut si propuneri privind instituirea unui drept de servitute de acces auto in favoarea parcelei nr. top. 844, cu o lațime de 3 m si o intindere de 43 m, prin mijlocul parcelei aservite, varianta propusa fiind justificată de existenta pentru locatie a avizelor de principiu ale paratului si ale societatilor furnizoare de utilitati publice.
Reclamanții pretind prin acțiune instituirea unui drept de servitute de trecere cu autoturismul lor asupra terenului aparținând pârâtului, pentru a-si putea parca vehiculul cat mai aproape de casa.
Prima instanță a reținut că motivele invocate de reclamanți nu sunt întemeiate și nu se justifică a se constitui un drept de servitute în favoarea lor asupra terenului aparținând pârâtului.
Nu este de esența unui imobil să dețină un acces auto în curtea sa, nefiind absolut necesar ca o persoană să-si poată parca mașina în curtea imobilului, cu atât mai mult cu cat prin însăși construcția imobilului nu s-a prevăzut aceasta,
P. instituirea servituților trebuie să se respecte interesele legitime ale ambelor părți, titulare ale dreptului de proprietate asupra fondurilor învecinate.
În cazul de față, prin instituirea dreptului de servitute în favoarea reclamanților, care se bucura deja de un acces pietonal, pentru interesul minor al acestora de a nu mai face efortul de a-si parca vehiculul in apropiere in locurile special amenajate de pe . învecinate, s-ar prejudicia grav exercitarea atributului folosinței din dreptul de proprietate al pârâtului asupra unui teren un suprafață foarte mare, de 8.119 mp, servitutea având caracter voluptoriu si devenind excesiv de împovărătoare; prin amplasamentul caii de acces auto pe partea mediana a fondului aservit, s-ar compromite aproape total posibilitățile de valorificare a acestui teren care ar fi practic transformat în loc public.
P. instituirea unei astfel de servituți se creează un grav dezechilibru între interesele legitime ale celor două părți, fiind încălcat și principiul echității, opoziția exprimata de parat la instituirea servituții fiind una deplin justificată.
Împotriva sentinței civile nr. 4157/22.02.2011 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții N. D. și N. A..
P. decizia civilă nr. 682/13.10.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul reclamanților și a schimbat în totalitate sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanții N. D. și N. A. împotriva pârâtului S. R., prin C. L. Timișoara.
A instituit în favoarea reclamanților un drept de servitute de trecere cu autoturismul pe terenul proprietatea pârâtului, înscris în C.F. nr._ Timișoara, nr. top._/1, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul P. G., expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pârâtul să le plătească reclamanților 164,6 lei taxă de timbru, 0,5 lei timbru judiciar și 1.500 lei onorariu de expert, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților 82,3 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul sa i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
Este adevărat ca reclamanții au acces la drumul public datorită aleii pietonale existente pe terenul proprietatea paratului.
P. acțiune reclamanții au solicitat un drept de trecere cu mașina, ori . permite un asemenea acces, astfel ca proprietatea reclamanților este, din punct de vedere al accesului auto, un loc înfundat in sensul art. 616 Cod civil.
Art. 576 cod civil prevede ca servitutea este sarcina ce grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea unui alt proprietar.
Este evident ca parcarea autoturismului cât mai aproape de locuință le creează reclamanților un confort, iar exemplele pot fi diverse - de la cărarea cumpărăturilor până la evitarea sancționării contravenționale și ridicării autoturismului pentru parcări ilegale.
Potrivit art. 617 al. 2 din Legea nr. 287/2009, trecerea trebuie sa se facă in condiții de natura sa aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică.
Pârâtul a susținut ca prin instituirea unei servituți de trecere pe o porțiune lată de 3 metri, chiar pe mijlocul terenului său, acesta ar fi complet inutilizabil.
Tribunalul a reținut ca pârâtul nu a indicat ce utilitate are terenul său, pentru ca instanța sa poată aprecia daca servitutea de trecere, in modalitatea propusă de expert, afectează in mod semnificativ aceasta utilitate.
Dimpotrivă, reclamanții au susținut, susținere necontrazisă de parat, ca pe terenul respectiv se afla depozitat moloz si pământ, rezultat in urma diverselor lucrări executate in zonă.
Daca utilitatea terenului paratului constă in depozitarea de moloz, opoziția acestuia la instituirea unei servituți de trecere este abuzivă, cu atât mai mult cu cât, inițial, prin avizul 767/20.08.2008 Primăria Timișoara si-a dat acordul pentru efectuarea unor lucrări in vederea asigurării accesului auto.
Mai mult, asigurarea unui drept de acces auto profită si paratului, proprietar al apartamentului 2 din imobilul in care locuiesc reclamanții.
Împotriva deciziei civile nr. 682/13.10.2011 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal M. Timișoara, prin Primar, și C. L. Timișoara, pentru pârâtul S. R..
La primul termen de judecată din 23.05.2012, reprezentanta pârâtului a făcut precizarea că din eroare în cererea de recurs a fost trecut și M. Timișoara, recursul fiind declarat doar de C. L. Timișoara, în reprezentarea pârâtului S. R..
În motivarea recursului, a arătat că reclamanții,proprietari ai parcelei cu nr top. 843 înscrisă în CF nr._ Timișoara, din ., au acces la acest imobil pe ., fapt de altfel reținut atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel.
Mai mult, deși instanța de apel recunoaște faptul că reclamanții intimați beneficiază de un acces la proprietatea acestora și că accesul auto solicitat le creează un confort, nefiind o necesitate, aceeași instanță reține că reclamanții ar fi în drept să beneficieze de acest acces auto doar pentru că nu s-a dovedit utilitatea terenului pe care se solicită instituirea servituții de trecere, acesta fiind în prezent ocupat de moloz.
P. raportul de expertiză depus la dosar expertul a stabilit această servitute exact pe mijlocul parcelei, deși potrivit art. 617 alin. 2 din Legea nr. 287/2009, trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, proprietarului fondului aservit neavând nici o obligație în a dovedi utilitatea terenului proprietatea sa.
Potrivit art. 616 Cod civil, prin „loc înfundat” se înțelege acel fond ce nu are acces la calea publică, ceea ce ar însemna imposibilitatea absolută de a accede la calea publică; în speța de față este evident faptul că accesul cu piciorul se poate face
Chiar de pe ..
La stabilirea servituții trebuie să se aibă în vedere nu numai interesul proprietarului fondului dominant, ci și interesul celui care va suporta consecințele servituții, numai astfel putându-se garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea de bună voie.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu raport de expertiză a considerat că acestea au fost stabilite nelegal în condițiile în care raportul de expertiză a fost administrat tocmai pentru a identifica . urmează a fi afectată de servitute, deci în interesul reclamanților.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 616 și art. 617 Cod civil.
Reclamanții nu au formulat întâmpinare în cauză.
Pârâta N. A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legale care reglementează servitutea de trecere, respectiv art. 616-619 Cod civil.
Art. 616 Cod civil, prevede că „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului pentru exploatarea fondului”.
Art. 618 Cod civil prevede că „trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui teren loc trecerea urmează a fi deschisă”.
Imobilul proprietatea reclamanților, așa cum chiar aceștia recunosc și cum rezultă și din expertiză, nu este un loc înfundat în sensul art. 616 Cod civil.
Aceștia au acces pietonal la calea publică.
Trebuie făcută și precizarea că reclamanții sunt proprietarii apartamentului nr. 1 din casa situată în Timișoara, ., înscrisă în C.F. nr. 732 Timișoara, nr. top. 844. Apartamentul nr. 2 din aceeași casă este proprietatea pârâtului S. R., care este proprietar și pe întregul teren de 424 mp din aceeași carte funciară nr. 732 Timișoara, reclamanții având doar un drept de folosință asupra a 203 mp.
Reclamanții solicită instituirea unei servituți de trecere auto pe un teren de 8119 mp învecinat, aflat în proprietatea Statului R. și în folosința Consiliului L. Timișoara, înscris în C.F. nr._ Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 562 Timișoara, nr. top._/1.
Nu este de esența unui imobil să dețină un acces auto, cu atât mai mult cu cât în speță s-a observat că prin construcția imobilului nu s-a prevăzut un asemenea acces.
Pe de altă parte, prin varianta propusă de expert ca fiind singura posibilă, acceptată de către instanța de apel, respectiv un drum de acces cu o întindere de 43 mp, având o lățime de 3 m, situat chiar pe partea de mijloc a terenului pârâtului, se creează o situație împovărătoare pentru pârât.
Folosința terenului este total afectată, practic acesta nemaiputând fi valorificat într-o altă formă, transformându-se în drum public.
Nu poate fi considerat un motiv de instituire a servituții de trecere faptul că la ora actuală terenul nu are o anumită destinație; este în proprietatea pârâtului, care poate dispune de el în orice modalitate.
P. instituirea dreptului de servitute, instanța de apel nu a ținut seama în aceeași măsură de interesele ambelor părți; a instituit o servitute de trecere auto în favoarea reclamanților, care nu le este absolut necesară, dar care are un caracter excesiv de împovărător pentru pârât.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 616 și 618 Cod civil și a art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul C. L. Timișoara (pentru S. R.) împotriva deciziei civile nr. 682/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanții N. D. și N. A. împotriva sentinței civile nr. 4157/22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 Cod procedură civilă, va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtului a sumei de 87,30 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C. L. Timișoara (pentru S. R.) împotriva deciziei civile nr. 682/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții N. D. și N. A. împotriva sentinței civile nr. 4157/22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtului a sumei de 87,30, lei reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Red. R.R. /08.06.2012
Tehnored L.P./29.06.2012
Ex.2
Primă instanță: C.F.N.
Instanța de apel:L.V.; C. P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1392/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1391/2012. Curtea de... → |
|---|
