Legea 10/2001. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 7/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/A
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE :M. G.
JUDECĂTOR :C. P.
GREFIER :M. S. L.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul B. V. A. M. împotriva Deciziei civile nr. 91/22.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/1/C/2005, în contradictoriu cu intimații C. M., C. V., D. E. jr., D. C. T., D. F., O. de C. și P. I. A. și C. L. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru revizuientul lipsă, avocat Vucoiev N. și în reprezentarea intimaților C. M. și C. V., lipsă, avocat C. N.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,invederând instanței că intimații au depus la dosar ,prin registratura instanței, la 15 ianuarie 2014,răspuns la întâmpinare prin care invocă atât excepția tardivității cât și excepția inadmisibilității cererii de revizuire .
Reprezentantul intimaților depune la dosar notă justificativă privind cheltuielile de judecată solicitate în cuantum total de 6265,68 lei precum și practică judiciară.
Reprezentanta revizuientului depune la dosar un înscris în copie legalizată care i-a parvenit de la un notar din Elveția .
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia,atât pe excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii ,cât și pe fondul acesteia.
Reprezentanta revizuientului a solicitat admitere cererii de revizuire pentru motivele invocate în scris ,fără cheltuieli de judecată.Față de excepția tardivității invocată de către intimați a solicitat respingerea acesteia, apreciind că termenul legal de 30 de zile curge de la data descoperirii înscrisului. Totodată, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire ca nefondată.
Reprezentanta intimaților a solicitat în principal ,respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată și în subsidiar, ca inadmisibilă pentru motivele invocate în scris. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28 august 2013,revizuientul B. V. A. M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 91/A /22.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/1/C/2005, și rejudecând, pe fond, admiterea apelului declarat de intimați și respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulate de reclamanți, instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra imobilelor în litigiu, situat în A., .-6,înscris în CF_-C1-U1 A., cu nr. top .260/6/1,_-C1-U2 A., cu nr .top 260/6/II,_-C1-U3 A., cu nr. top.260/6/III,_-C1- U6 A., cu nr. top. 260/6/IV,_-C1-U4 A., cu nr. top. 260/6/V și_-C1-U5 A., cu nr. top. 260/6/VI.
Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În motivare, revizuientul arată că prin decizia civilă nr. 91/A /22.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă în apel, a fost respins apelul intervenientului –pârât, revizuient în prezenta cauză și s-a menținut astfel sentința Tribunalului A. prin care s-a admis acțiunea în simulație și revendicare imobiliară formulată de către reclamanta (defunctă) Mairovitz E. și continuată de moștenitorii acesteia Colțeu M. și V.. Pentru a decide astfel, Tribunalul A. a decis ca imobilul situat în A., .-6, județul A., a făcut obiectul unei simulații pentru a fi sustras de la măsurile antievreiești, astfel încât, văduva Grosz E., antecesoarea intimaților ,reclamanta l-a înstrăinat fictiv numitului D. E., care, la rândul său, l-a înstrăinat mai departe lui Lidolt Ș., antecesorul revizuienților, de la care a și fost preluat de către Statul Român. Revizuientul arată că deși în cauză nu a existat nici o probă pertinentă în aceste sens, acțiunea a fost admisă, iar instanțele au considerat dovedită această simulație în lipsa contraînscrisului secret care să ateste voința reală a părților și chiar a vreunui martor care să o confirme.
Revizuientul susține că în cursul lunii iunie 2013 ,a aflat despre existența unui testament care ar infirma cu totul calitatea de moștenitor al defunctei Mairovitz E., de pe urma defunctei Grosz E., și abia în luna august 2013 a reușit să ia legătura cu domnul R. N.( una din persoanele păgubite din localitatea Naidăș), care a împuternicit–o pe avocat Vucoiev N. să obțină o copie a acestui testament din dosarul nr._ al Tribunalului A. ,copie eliberată la data de 27 august 2013.
Revizuentul susține că, lecturând acest testament, a constatat incidența lui în cauză sub 4 aspecte:
1.În primul rând, defuncta Grosz Helena face referire expresa la imobilul in litigiu si lămurește extrem de clar natura actului juridic prin care a fost transmis acesta ca fiind o vânzare pura si simpla, nu o simulatie, dupa cum susțin intimatii-reclamanti C.. Astfel, pe ultima fila a testamentului, defuncta stipulează fara dubiu: "casa mea din A., .-6, am vandut-o in timpul regimului lui Hitler d-lui Lidolt din L.. In cazul in care se dovedește ca domnul Lidolt nu a plătit valoarea totala a casei, moștenitorii acesteia vor putea cere de la el restituirea casei, potrivit legii de restituire. In cazul in care va reieși ca domnul Lidolt a plătit valoarea totala, moștenitorii acesteia se vor distanta de cererea de restituire a casei". In consecința, este mai mult decât evident ca vânzarea nu a fost una fictiva, aspect declarat de către defuncta, astfel incat acțiunea in simulatie promovata de moștenitorii ei, care nici măcar nu erau in viata la data vânzării, deci nu pot sa cunoască vreun amănunt legat de aceasta, este pe deplin nefondata.
2.În al doilea rând, susține că la pct. 2 al testamentului, defuncta supune acest testament legilor israeliene si, raportat si la locul decesului acesteia, Israel, calitatea succesorala a defunctei reclamanta Mairovitz E. de pe urma ei nu a fost legal stabilita de notarul public V. A.. Chiar in lipsa acestei dispoziții testamentare exprese, conform art.66 lit. a din L. 105/1992, succesiunea trebuia dezbătută la locul decesului defunctului, deci in Israel.
3. În al treilea rând, revizuientul solicită a se constata că defuncta Weisz S. pe care se presupune doar ca o moștenește defuncta Mairovitz E., nu figurează printre cei 14 moștenitori instituiți ca atare prin testament, deci este evident ca prezenta acțiune a fost promovata de o persoana fara calitate succesorala si, in consecința, procesual-activa.
4. În ultimul rând, s-a invederat instanței că testamentul este cu sarcini instituite succesorilor care aveau obligația de a plați legate in cuantum de 4500 dolari, precum si de achita cheltuielile de înmormântare ale defunctei si ridicare a unei pietre funerare, cuantumul acestora fiind stabilit de către defuncta la 1000 dolari.
În raport de aceste aspecte, revizuientul susține că acest nou înscris are un rol major în stabilirea calității succesorale a reclamantului, cât și asupra fondului cauzei de constare a simulației.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr civ., apreciază că nu există nici un dubiu că înscrisul datat la 19.05.1955, exista la data pronunțării hotărârii criticate, dar nu a putut fi prezentat în instanță, fiind reținut de partea potrivnică care nu avea nici un interes să-l depună la dosarele de revendicare derulate pe rolul instanței.
În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac, potrivit art. 324 pct. 4 C.pr.civ., face precizarea că este respectat în raport cu data primirii, la cerere, a copiei testamentului, 27.08.2013, iar cererea a fost depusă la 28.08.2013.
Pentru aceste motive, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Prin întâmpinarea depusă la 10 octombrie 2013, intimații Colțeu M. A. și Colțeu V. au solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată .
În prealabil ,intimații au invocat excepția tardivității cererii de revizuire, susținând în acest sens că dispozițiile art. 324 pct 5 teza I C.pr civ., coroborat cu art. 322 pct. 5 C.pr civ., prevăd în mod expres că ,, termenul de revizuire este de o lună și curge din ziua în care s-a descoperit înscrisurile ce se invocă,,.
Sub acest aspect, intimații arată că față de susținerile revizuientului că a luat cunoștință de existența acestui înscris ,,în cursul lunii iunie 2013,,luând deci în calcul (în lipsa menționării zilei) ultima zi a lunii,30.06.2013,termenul de revizuire s-a împlinit la 30.07.2013, conform art.101 alin. 3 C.pr.civ.
În aceste condiții ,înregistrarea cererii de revizuire la 28.08.2013 este tardivă, neavând relevanță data când revizuientul a intrat în posesia documentului,întrucât legea nu distinge.
În ceea ce privește condițiile reglementate de art.322 pct. 5, în privința înscrisului nou, apt a duce la admiterea cererii de revizuire,intimații susțin că în speță, înscrisul nu îndeplinește cerințele formale ale unui ,,înscris doveditor,,: înscrisul prezentat este o copie, certificată de instanță a unei alte copii existente la dosarul de judecată, conform art. 1171 și 1173 alin. 1 Cod civil, deoarece potrivit art.1888 alin. 2 pct. 4 Cod civil, copiile titlurilor autentice nu au nici o valoare.
Apoi, se arată că din textul înscrisului ( alin. final, pag. 4) rezultă că testamentul a fost scris și semnat de autoare, și deci, la dosar se impunea a fi depus un înscris redactat de mână , și unul dactilografiat și în traducere.
Se mai susține că atrage în mod deosebit atenția faptul că actul de atestare a primirii de către notarul din Geneva a documentelor de la executorii testamentari are în partea introductivă data de 19 iulie 1956, iar în partea finală data de 20.05.1955, ceea ce face și mai dubioase atât pretinsul testament, cât și înscrisurile însoțitoare depuse la dosar.
Aceste contradicții ciudate atrag incertitudinea asupra formei reale în care a fost redactat testamentul de către Grosz Helena la sanatoriul FELDMAN din Israel, unde se afla autoarea în acel moment, așa cum rezultă din conținutul testamentului, astfel că înlăturarea acestui inconvenient face necesară depunerea la dosar a unei fotocopii autentificate și apostilate a înscrisului în forma în care a fost întocmit de autoare, în lipsa acestuia urmând să se respingă înscrisul prezentat ca fiind total dubios și neconcludent pentru soluționarea cererii de revizuire.
Dintr-o altă perspectivă, plecând de la ideea ipotetică a veridicității acestui testament ,se susține că el nu poate avea nici o relevanță pentru schimbarea soluției dată în dosar civil nr._/1/C/2005 al Curții de Apel Timișoara-Secția I Civilă, în sensul dovedirii ( conform voinței reale a revizuientului ) vânzărilor-cumpărărilor ce au avut ca obiect casa din A., .-6 județul A.. Se subliniază faptul că mențiunile din act fac dovada deplină a vânzării fictive. În acest sens, se arată că autoarea testamentului se referă la faptul că vânzarea a avut loc „în timpul regimului lui Hitler”, adică pe vremea existenței și în România a respresiunilor antievreiești, comandate de acel conducător criminal al statului german, când evreii din România au încercat să-și protejeze imobilele de preluarea abuzivă de către autorități pentru singurul autorități pentru singurul motiv că proprietarii făceau parte din acea etnie, încheind formal contracte de vânzarecumpărare cu persoane de altă etnie (români sau unguri). Dacă referirea la Hitler nu ar fi avut o astfel de semnificație, menționarea acelui nume nu ar fi avut nici un rost, deoarece era suficient să se menționeze pur și simplu vânzarea operată către acel cumpărător, fără să se indice timpul în care aceasta a avut loc,
- interesul autoarei testamentului pentru plata prețului de către cumpărătorul Lidolt Ș. nu era justificat, deoarece ea nu încheiase contract de vânzare-cumpărare cu Lidolt Ș., ci cu D. E., pe care-1 cunoștea îndeaproape și care, la rândul lui, i 1-a vândut fictiv lui Lidolt Ș., cu scopul de a îngreuna cercetările autorităților cu privire la realitatea vânzării. În acest context, inițiativa autoarei testamentului, de a se clarifica problema achitării prețului a avut semnificația, pe care o și menționează în mod expres în act, anume de a nu mai „dezgropa morții" în cazul în care Lidolt Ș. ar fi plătit după decesul ei prețul imobilului lui D. E., dar de a solicita restituirea imobilului în cazul neplății prețului de către Lidoit Ș., neadmițând ca acesta să profite de trecerea timpului și să rămână proprietarul imobilului pe care nu-l plătise și pe care-l primise doar formal cu titlu de cumpărare, spre a nu fi confiscat de autoritățile statului antievreiesc.
• semnificativ pentru faptul că vânzarile-cumpărările acelui imobil au fost fictive este și îndemnarea de către autoarea testamentului a urmașilor ei să recupereze imobilul în cazul neachitării prețului de către Lidolt Ș., „pe temeiul legii de restituire", aceasta nefiind alta decât Legea nr. 607/1945, întrucât în mod obișnuit nu există legi speciale de restituire a bunului cumpărat în cazul neachitării de către cumpărător a prețului vânzării, ci dispozițiile de drept civil obișnuite privitoare la modul de soluționare a cazurilor în care un cumpărător nu-și îndeplinește obligația de plată a prețului,
b)susținerea revizuientului, că notarul public din România, care i-a eliberat autoarei certificatul de moștenitor după defuncta Grosz Helena a încălcat normele de drept internațional privat privitoare ia competență, nu poate fi examinată de către instanța de revizuire, deoarece acest certificat nu constituie un înscris doveditor descoperit după darea hotărârii, ci exista la dosarul cauzei, iar cererea de stabilire a ilegalității lui este inadmisibilă în cadrul acestei proceduri,
c)afirmația revizuientului, că autoarea testamentului „ doar se presupune că a moștenit-o pe Weisz S." vizează neconformitatea cu realitatea a aceluiași certificat de moștenitor, dar și cu privire la acest aspect e valabil răspunsul relatat mai sus.
d)nu se explică ce semnificație au referirile revizuentului la dispozițiile din
testament prin care se stabilesc sarcini beneficiarilor legatelor, astfel că aceste referiri urmează a fi respinse de instanță ca neavând legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Intimații au solicitat și respingerea ca inadmisibil a petitului 2 din cerere privind instituirea unui sechestru asigurator asupra motivelor vizate prin cererea de revizuire, dispozițiile art.592 C.pr civ., indicate în susținerea ei, neavând nici o legătură cu dispozițiile legale ce se circumscriu cererii de revizuire.
La data de 17 ianuarie 2014, intimații au invocat și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, îndreptată împotriva unei hotărâri dată în apel, care nu a evocat fondul cauzei ci a păstrat soluția instanței de fond.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor legale ce o reglementează și motivele invocate de revizuient, Curtea constată, pe cale de excepție, în conformitate cu dispozițiile art.324 alin. 1 pct 4 3C.pr civ., și art.137 alin. 1 C.pr civ.,că este incidentă excepția de tardivitate, ce face inutilă examinarea îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C.pr civ., de către actul invocat ca și „înscris nou”.
În prealabil, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire ,invocată de intimații Colțeu M. A. și Colțeu V. la termenul din 17 ianuarie 2014,pe considerentul că ea a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunțată în apel, prin care nu a fost evocat fondul cauzei, este neîntemeiată.
Art. 322 alin. 1 C.pr civ., prevede în mod expres că „ se poate cerere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul „.
Din cuprinsul textului de lege evocat rezultă că legiuitorul are în vedere două categorii de hotărâri susceptibile a fi atacate cu revizuire: A) hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare și B) hotărâri pronunțate de instanța de recurs atunci când evocă fondul.
În doctrină s-a subliniat constant că revizuirea, spre deosebire de recurs, vizează hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmărește reabilitarea cererii de drept, revizuirea are ca scop, de regulă, îndreptarea erorilor sau în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărâre definitivă.
Condiția de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută de art.322 în mod explicit numai în cazul hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs. Această interpretare rezultă în mod neîndoielnic, din modul de relatare al textului. Așa fiind, în ceea ce privește această categorie de hotărâri, pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de tribunale și curțile de apel în urma rejudecării fondului după casare,și nu acelea prin care recursul a fost respins, sau a fost admis, care s-a casat cu trimitere în vederea rejudecării.
Cât privește hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, textul art. 322 alin. 1 C.pr civ., nu pune în mod expres condiția restrictivă de a fi hotărâre de fond, dar, fiindcă revizuirea nu poate fi exercitată decât pentru motivele prevăzute expres e lege, iar aceste motive sunt legate, de regulă, de situația de fapt,care rezolvă prin hotărârile de fond, această condiție a fost extinsă.
Sintagma „a fi evocat fondul „ implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de fond anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fusese deja stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic decât judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Pornind de aceste considerații teoretice, susținerile intimaților potrivit cu care, prin decizia civilă nr. 91/A/22.04.2009 ( dată în rejudecarea apelului , care în prealabil, prin decizia civilă nr. 377/A /10.09.2007 a constat în admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 20/18 ianuarie 2005 a Tribunalului A., ce admisese acțiunea reclamantului )s-a dat aceeași soluție ca și instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii civile, fără a fi evocat, deci, fondul, sunt nefondate.
Este evident că în urma admiterii apelului declarat de pârâtul Boțco Vineșiu A. M. prin decizia civilă nr. 377/A/10.09.2007 a Curții de Apel Timișoara, și anularea sentinței civile nr. 20/18 ianuarie 2005, reținându-se cauza pentru rejudecare , această ultimă hotărâre nu a mai existat, iar hotărârea nr. 91/22.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ,după reținerea pentru rejudecare, prin care s-a admis acțiunea civilă, este cea ca a evocat fondul litigiului dedus judecății.
Împrejurarea că prin decizia civilă nr. 91/22.04.2010( dată de Curtea de Apel Timișoara după anularea sentinței civile nr. 20/18 ianuarie 2005 a Tribunalului A. si rejudecare pricinii în fond) s-a dato soluție de admitere a acțiunii civile, ca și hotărârea anterioară, anulată deja, nu înseamnă că nu a fot evocat fondul, pentru că, așa cum am mai subliniat, anularea deciziei civile pronunțată de Tribunalul A. echivalează cu inexistența ei, iar reținerea pentru rejudecare în fond, înseamnă evocarea fondului, în sensul avut în vedere de legiuitor.
Pentru aceste considerente, excepția de inadmisibilitate invocată de intimați este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește, însă, excepția de tardivitate a cererii de revizuire ,Curtea constată că întradevăr, cererea de față nu respectă termenul legal reglementat de art.324 alin. 1 pct. 4 3 C.pr civ., care pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr civ., respectiv invocarea unui înscris nou ,termenul de o lună se calculează din ziua în care s-au descoperit înscrisurile care se invocă, rațiunea fixării acestuia este prezumția că, la data „descoperirii” lui, partea a luat cunoștință de acel înscris.
Datele speței pun în evidență faptul că revizuientul a aflat de existența testamentului invocat ca și înscris nou în cursul lunii iunie 2013, potrivit propriei susțineri, însă în luna august 2013 a reușit să ia legătura cu o altă persoană ( numitul R. N.) persoană care, la rândul său, a împuternicit pe avocat Vucoiev N. să obțină o copie a testamentului din dosar nr._ a Tribunalului A..
Susținerile revizuentului potrivit cu care ,în speță, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire ar curge din ziua obținerii înscrisului invocat, deci 27 august 2013, sunt nefondate, întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres momentul în care partea a aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin extindere și la alte ipoteze temporale.
Astfel fiind, Curtea reține că deși revizuientul, potrivit susținerilor sale, a aflat de existența unui testament în cursul lunii iunie 2013, a formulat tardiv cererea de revizuire în 28 august 2013, cu încălcarea dispozițiilor art.324 alin. 1 pct. 43 C.pr civ.,
Văzând și dispozițiile art.274 alin. 1 C.pr civ.,va obliga revizuientul să plătească intimaților Colțeu M. A. și Colțeu V. suma de 6265,68 lei,cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. V. A. M. împotriva deciziei civile nr. 91/A /22.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 30._ .
Obligă revizuientul să plătească intimaților Colțeu M. A. și Colțeu V. suma de 6265,68 lei ,cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, M. G. | Judecător, C. P. | |
Grefier, M. S. L. |
Red. M.G-10.03.2014.
Tehnored. M.S.L-12.03.2014
10 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1748/2013. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 52/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
