Legea 10/2001. Sentința nr. 1642/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1642/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1557/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1557
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. S.-L. împotriva sentinței civile nr.1642/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. SÂNMIHAIU R., . PRIMAR, și P. C. SÂNMIHAIU R., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.11.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 23.03.2012 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta T. S. L. a chemat în judecată pârâții C. L. Sânmihaiu R., prin Primar, și . Primar, și a solicitat instanței să oblige pârâții la restituirea în natură a imobilului teren situat în Sânmihaiu R., înscris în CF nr.340 Sânmihaiu R. cu nr.cad.257/b în suprafață de 1971 mp sau a diferenței de teren rămasă liberă și neafectată de construcții.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul respectiv i-a aparținut mamei sale B. Giula, decedată la 04.11.1992. Ca unică moștenitoare a mamei sale, conform certificatului de moștenitor nr.155/02.09.2004, la 30.10.2001 a depus notificare în baza Legii nr.10/2001, înregistrată la Primăria Sânmihaiu R. sub nr.678/30.10.2001, și a solicitat restituirea terenului liber de construcții.
A arătat că deși terenul nu se află în posesia sa, în cartea funciară figurează ca proprietar și, în același timp, plătește impozitul aferent terenului.
Reclamanta a mai arătat că prin decizia civilă nr.1167/2001, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2009, s-a respins irevocabil acțiunea de drept comun, prin care a solicitat evacuarea Inspectoratului Județean de Poliție T., a cărui clădire ocupă o parte din terenul de 1971 mp care a aparținut antecesoarei sale. Motivarea Tribunalului T. a fost aceea că ar fi trebuit să urmeze procedura specială a Legii nr.10/2001, din moment ce a formulat notificare.
Notificarea însă a rămas până în prezent fără răspuns, fiind astfel încălcate de unitatea deținătoare art.23 și art.25 din Legea nr.10/2001.
Printr-o precizare anterioară (fila 59), reclamanta a chemat în judecată și P. C. Sânmihaiu R. și a solicitat anularea dispoziției nr.119/27.09.2002 și obligarea acestui pârât de a-i restitui în natură terenul - liber de sarcini - înscris în CF nr.340 Sânmihaiu R., nr.cad.257/b și de a-i acorda despăgubiri bănești pentru diferența de teren care nu se poate restitui în natură.
Reclamanta a arătat că această dispoziție nu i-a fost comunicată niciodată.
Prin sentința civilă nr.1642/24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sânmihaiu R. și .>
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. S. L. împotriva pârâților C. L. Sânmihaiu R. și . fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. Sânmihaiu R..
A respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta T. S. împotriva pârâtului P. C. Sânmihaiu R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că P. C. Sânmihaiu R. are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, în calitate de emitent al dispoziției contestate. Nici C. L. Sânmihaiu R. – autoritate deliberativă – și nici . au calitate procesuală pasivă în speță, obligația de a răspunde notificării revenind Primarului localității.
Tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrata la Biroul Executorului Judecătoresc S. T. sub nr.678/30.10.2001, s-a solicitat, în numele reclamantei T. S. L. (notificarea nepurtând vreo semnătură), „restituirea în natură a terenului în suprafață de 938 mp, teren trecut în proprietatea Statului R., fără titlu, și pe care se află construit postul de poliție”, notificarea fiind adresată Primăriei Sânmihaiu R..
Urmare a acestei notificări, P. C. Sânmihaiu R. a emis dispoziția nr.119/27.09.2002, în care s-a arătat că, în baza acordului notificatoarei T. S. L. pentru restituirea în echivalent, i se atribuie acesteia suprafața de 938 mp teren intravilan în . Sânmihaiu R., fiind imposibilă restituirea în natură a terenului notificat ca urmare a construirii postului de poliție (fila 50 dosar fond).
Atât din cartea funciară, cât și din considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._/325/2009, acestea din urmă având la bază raportul de expertiză topografică întocmit în respectivul dosar de către expertul P. G., rezultă că postul de poliție din Sânmihaiu R. este edificat pe ., în suprafață de 1967 mp (conform expertizei menționate ocupând o suprafață de 657 mp), în vreme ce top 257/b, în suprafață de 1971 mp teren, care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, este una liberă de construcții.
Din modul de formulare a notificării - „restituirea în natură a terenului în suprafață de 938 mp, teren trecut în proprietatea Statului R., fără titlu, și pe care se află construit postul de poliție” – rezultă că aceasta nu a privit întreaga suprafață de teren în privința căreia reclamanta pretinde că ar fi aparținut antecesorilor săi, ci doar o suprafață de 938 mp, pe care este actualmente edificat postul de poliție. Reclamanta nu a făcut dovada că a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 pentru top 257/b, suprafață liberă de construcții, pretinsă pe calea prezentei cereri de chemare în judecată, a reținut prima instanță.
Tribunalul a reținut și faptul că reclamanta nu a făcut dovada posibilității de restituire în natură a terenului notificat, fiind decăzută din proba cu expertiza topografică și din proba cu expertiza evaluatorie, potrivit art.170 al.1 și 3 C.pr.civ., pentru neplata avansului de onorariu un interval de peste 3 luni de la data încuviințării expertizei.
Împotriva sentinței civile nr.1642/24.05.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamanta T. S.-L..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că i-a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie și construcții, însă pentru că nu a achitat onorariul de expert în termenul stabilit, instanța în mod nejustificat a dispus decăderea din probă, deși soluția echitabilă ar fi fost să se efectueze expertiza și să fie obligată prin hotărârea judecătorească la plata onorariului expertului.
Reclamanta a mai arătat că a fost menținută dispoziția Primarului, deși nu a existat acordul ei pentru restituirea prin echivalent.
A arătat că prima instanță a motivat soluția și în raport de expertiza întocmită în dosarul nr._/325/2009, care reprezintă însă o expertiză extrajudiciară, care nu a fost administrată în condițiile de contradictorialitate.
În consecință, reclamanta a solicitat în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra proba cu expertiza, iar în subsidiar a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, a invocat art.304 pct.9, art.3041 și art.312 C.pr.civ.
Pârâta . Primar, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prima instanță în mod corect a decăzut reclamanta din proba cu expertiza în conformitate cu art.170 al.1 și 3 C.pr.civ. A mai arătat că expertiza din dosarul nr._/325/2009 a fost dispusă și efectuată în condiții legale, la cererea părților din acel dosar.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului de 938 mp, teren preluat de stat fără titlu și pe care se află construit postul de poliție (fila 14 din dosarul de fond).
Prin dispoziția nr.119/27.09.2002 (fila 50), pârâtul P. C. Sânmihaiu R. a dispus ca pentru terenul preluat de stat, care nu poate fi restituit în natură, să i se atribuie reclamantei în echivalent suprafața de 938 mp teren intravilan în . Sânmihaiu R..
Prin acțiunea din dosarul de față, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea dispoziției și obligarea pârâtului să-i restituie în natură terenul liber de construcții din CF nr.340 Sânmihaiu R., nr.cad.257/b, de 1971 mp și să-i acorde despăgubiri pentru diferența de suprafață.
În mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Din cele prezentate anterior rezultă în mod clar că prin notificare reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului de 938 mp pe care este construit postul de poliție, fără a indica nici cartea funciară și nici nr.top al terenului. Pentru acest teren, prin dispoziție, pârâtul P. C. Sânmihaiu R. i-a acordat un alt teren de 938 mp pe raza comunei Sânmihaiu R..
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită să i se restituie în natură terenul liber de construcții din CF nr.340 Sânmihaiu R., nr.cad.257/b, de 1971 mp, iar pentru restul să i se acorde despăgubiri bănești.
Printr-o contestație împotriva unei dispoziții emise în baza Legii nr.10/2001, reclamanta nu poate solicita altceva decât a făcut-o prin notificare.
În ceea ce privește expertiza solicitată și încuviințată de prima instanță, în mod corect reclamanta a fost decăzută din probă în baza art.170 al.1 și 3 C.pr.civ., întrucât nu a achitat onorariul expertului în condițiile acestor texte legale.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din considerentele anterioare, o asemenea expertiză nu este necesară în cauză, neimpunându-se trimiterea spre rejudecare.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta T. S.-L. împotriva sentinței civile nr.1642/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. Sânmihaiu R., . Primar, și P. C. Sânmihaiu R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. S.-L. împotriva sentinței civile nr.1642/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. Sânmihaiu R., . Primar, și P. C. Sânmihaiu R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/22.11.2013
Tehnored.MM/2 ex/10.12.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.A. D.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.M. R., A. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Expropriere. Decizia nr. 567/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
