Cereri. Decizia nr. 1843/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1843/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1843/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1843
Ședința publică din 19 septembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuenții B. Ș. și B. T. împotriva sentinței civile nr. 849/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. A., prin P., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a doua strigare, se prezintă revizuenții B. Ș. și B. T. personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Revizuenții B. Ș. și B. T. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 849/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. T. și B. Ș. împotriva deciziei civile nr. 103/09.02.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că revizuenții au chemat în judecată intimatul M. A. reprezentat prin P., solicitând admiterea cererii de revizuire și pe fond admiterea cererii prin care contestă Dispozițiile nr. 2755 și nr. 2756 din 11.06.2010 emise de Primăria Mun. A. prin care li s-a respins cerere de revendicare, la valoarea reală de circulație a diferenței între terenul extravilan pe care l-au primit și valoarea terenului intravilan pe care l-au avut.
Au susținut că la nivelul tuturor municipiilor și comunelor din țară Comisiile locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform prevederilor art. 12 alin. 2 din Legeal8/1991 republicată cu completările și modificările ulterioare și art. 2 lit f și g și art. 5 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, funcționează o singură comisie, neexistând comisie pentru evaluarea valorică a terenurilor revendicate, prevalându-se de disp. art. 332 pct. 5 din Codul de procedură civilă, au susținut că dețin Adeverința nr. 82.667/25.01.2012 a Comisiei Locale A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Adeverința nr. 176/20.02.2012 eliberată de Biroul Notarial Public B. care, potrivit expertizei folosite pentru uzul notarilor publici pe anul 2012 a valorilor orientative de piață, sunt documente noi care vin în sprijinul cererii de revizuire a sentinței civile nr. 103/09.02.2011.
Au menționat că titlul de proprietate a dreptului de proprietate a fost eliberat în anul 1995, în baza Legii nr. 18/1991 și au solicitat admiterea cererii de revizuire, cu modificarea soluției instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive, obligarea pârâtului la plata diferenței de valoare.
Revizuenții au apreciat că hotărârea prin care li s-a respins acțiunea este nelegală, având în vederea că prin Legea 18/1991 se prevede reconstituirea pe același amplasament a terenurilor avute, iar în cazul în care nu este posibil, se obligă a se reconstitui dreptul de proprietate pe teren de aceiași valoare economică și valorică.
Au mai susținut revizuenții că după ce a fost preluat, terenul a fost încadrat în intravilan pentru prima dată în anul 1930, terenurile fiind amplasate între Cartierul Micalaca V. și Centrul Mun. A., prin Decret Regal, care unea cartierul Micalaca cu orașul A., dar și prin Legea 59/1974, legea sistematizării, când aceste terenuri au fost din nou menținute în intravilanul Mun. A.. Primăria Mun. A. a profitat de terenul deținut de antecesorii acestora, mărind valoarea prin construirea a 6 blocuri de locuințe și domeniu public pe . 1103 A. suprafață de 5677 mp și 2 blocuri de locuințe și domeniu public, pe . 2826 A. suprafața de 8300 mp.
În decizia civilă nr. 909/R din 15.09.2011 având ca obiect plângerea formulată de soția reclamantului, B. F.-L. și fratele ei, Puterici G., a apărut defuncta B. L., mama lor, care nu avea nici o legătură cu acești doi frați. Dosarul a fost soluționat în favoarea reclamanților, atribuindu-le teren arabil agricol, așa cum au deținut părinții lor, și nu pășune. Datorită acestei erori vizibile ,Curtea de Apel Timișoara a apreciat eronat cum că defuncta B. L. ar fi primit terenuri echivalente cu cele preluate de Stat, identificate și stabilind întinderea acestora, toate efectuându-se pe baza unei expertize topografice. Revizuienții au menționat că nici măcar reclamanții, B. F.-L. și Puterici G. nu au primit prin sentința judecătorească amplasarea terenurilor pe care le revendică ci numai obligarea pârâtei pentru a li se atribui un teren de aceeași categorie pe care au avut-o.
P. prisma autorității lucrului judecat din dosarul nr._ unde s-a decis reconstituirea pentru aceiași categorie de teren revizuienții au considerat, in extenso, că și lor le este oportună Sentința civilă nr. 2466/10.04.2008 de a primi aceeași categorie de teren.
Au mai susținut că instanța de recurs - Curtea de Apel Timișoara a învederat existența unei comisii de specialitate care ar fi expertizat valoarea terenurilor, însă această comisie nu exista la momentul eliberării titlurilor de proprietate în anul 1995 pe Legea 18/1991. Diferența de valoare între ce s-a primit și ce au avut este orientativă, astfel că orice calcul se face conform Adeverinței nr. 176/02.2012.
Reconstituirea dreptului de proprietate privată supra terenurilor s-a făcut în țară pe baza adeverinței de intrare în CAP, unde era confirmată suprafața deținută de proprietar cu care a intrat în CAP și se diferențiau suprafețele deținute în intravilan sau extravilan. Odată cu apariția Legii 10/2001 când s-a făcut distincție clară între terenurile extravilane și terenurile intravilane, revizuenții au depus cererile în termenul prevăzut de lege pentru a primi diferența valorică între ce s-a primit și ce au avut; au menționat care este diferența de valoare solicitată.
Analizând motivul invocat de revizuenți și anume cel prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă, instanța a reținut că se poate solicita revizuirea dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de către partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; or, revizuenții au depus la doar in soluționarea cererii două adrese pe care le califică „înscrisuri noi”.
P. prima adresă, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor cu nr._/25.01.2012, se arată că la nivelul Municipiului A. a funcționat și funcționează o singură comisie, anume Comisia Locală A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, constituită conform prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 2 lit. f și g și art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
P. al doilea înscris, intitulat „adeverință” emis de Biroul Notarial Public B., cu nr. 176/20.02.2012, se arată că, potrivit expertizei folosite pentru uzul notarilor publici pentru anul 2012, valorile de piață orientative pentru terenul intravilan situat pe raza administrativă a Municipiului A., pe străzile Dreptății și Săvârșin, situate în zona Creditor, sunt de 50 euro/mp, iar pentru terenul arabil situat în extravilanul Municipiului A., Județul A., sunt de 0,3 euro/mp, calculate la cursul BNR din ziua evaluării trenului. Pentru terenurile intravilane din zona D a Municipiului A., valoarea de piață orientativă este de 10 euro/mp, iar pentru teren arabil și pășuni în intravilan valoarea de piață orientativă este de 5 euro/mp, indiferent de întinderea suprafeței.
Or, aceste înscrisuri nu pot fi apreciate ca fiind susceptibile de a fi încadrate în categoria celor prevăzute de textul de lege invocat de revizuienți.
În primul rând, nici nu se susține și cu atât mai puțin se dovedește că aceste înscrisuri ar fi fost reținute de partea potrivnică ori că n-au putut fi prezentate dintr-o cauză de forță majoră.
Aceste înscrisuri puteau fi solicitate oricând și depuse la dosar prin diligența părții interesate, așa cum de altfel au și procedat revizuienții, însă după judecată.
În al doilea rând, pentru a putea fi invocat în mod valabil, înscrisul trebuie să fie determinant, aceasta însemnând că dacă ar fi fost cunoscut de către instanța a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.
În considerentele sentinței atacate se arată că, în schimbul unor terenuri având destinație agricolă, în favoarea reclamanților s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui alt teren, având tot destinație agricolă, în suprafață echivalentă, deoarece reconstituirea pe vechiul amplasament nu mai era posibilă, ca urmare a edificării blocurilor de locuințe.
Așa fiind, tribunalul a constatat că solicitarea reclamanților este lipsită de orice temei legal, deoarece nici în cuprinsul Legii nr.10/2001 și nici în cuprinsul Legii nr.18/1991 ori nr.1/2000, edictate tot în materia reconstituirii proprietăților, nu s-a reglementat acordarea de teren și în natură dar în același timp și despăgubiri pentru una și aceeași suprafață preluată anterior la stat.
În realitate, solicitarea reclamanților reprezintă o speculație asupra legii, fundamentată pe starea de fapt, fără ca reclamanții să poată proba dacă, în măsura în care terenurile nu ar fi fost preluate la stat, ar fi avut astăzi o altă categorie de folosință decât cea agricolă.
În realitate, în acord cu respectarea principiilor restitutio in integrum și al reparării prejudiciului efectiv încercat de antecesorii reclamanților, în condițiile în care în schimbul terenurilor arabile preluat la stat în trecut, reclamanților li s-a reconstituit în prezent dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren arabil echivalente, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamanților este nu numai lipsită de temei legal, dar este în același timp și nefondată.
Față de motivarea instanței, s-a considerat evident că cele două înscrisuri, chiar dacă ar fi fost depuse la dosar, nu ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen revizuenții.
În motivare, au invederat că în mod eronat s-a reținut că Primăria ar fi încadrat terenul în litigiu ca fiind intravilan, această încadrare datând din anul 1930.
Au criticat decizia nr.909/15.09.2011 prin care Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat împotriva sentinței a cărei revizuire se cere, considerând că în baza Legii nr.18/1991 nu funcționează comisii de evaluare și invocând încălcarea autorității de lucru judecat prin menționata decizie.
Au invocat lipsa acordului antecesorilor lor la reconstituirea în extravilan a dreptului de proprietate și încălcarea principiului restitutio in integrum și, respectiv, a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 304 1 Cod pr. civ., art. 306 alin. 2 Cod pr.civ., față de disp. art. 299 și urm. Cod pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr.civ.,revizuenții au invocat ca fiind acte noi în sensul acestei dispoziții legale adeverința nr. 176/20.02.2012, prin care BNP B. comunică valorile orientative ale terenurilor situate în intravilanul și extravilanul Municipiului A. și, respectiv, adeverința nr._/25.01.2012 prin care Primăria Municipiului A. confirmă că, la nivelul municipiului, funcționează o singură comisie în baza Legii nr, 18/1991.
Cum în mod corect a reținut prima instanță, aceste adeverințe nu pot fi asimilate unor înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 Cod pr.civ., ele nefiind nici reținute de partea potrivnică, nici imposibil de prezentat din vreo cauză de forță majoră și nici determinante pentru pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere (date fiind considerentele ce au fost avute în vedere de instanța de fond).
Se constată că susținerile recurenților vizează, în realitate, critici formulate fie împotriva sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, fie împotriva deciziei prin care recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost irevocabil respins.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 rap. la art. 304, 3041 Cod pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de revizuenții B. Ș. și B. T. împotriva sentinței civile nr. 849/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenții B. Ș. și B. T. împotriva sentinței civile nr. 849/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. F.Ș. – 26.09.2012
Tehnored. S.C. – 2 ex./28.09.2012
Tribunalul A., Judecător: T. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1836/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1840/2012. Curtea de... → |
|---|
