Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1721/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1721/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-07-2012 în dosarul nr. 1721/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 11.10.2011
DECIZIA CIVILĂ NR.1721/R
Ședința publică din 3 iulie 2012
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., și C. L. al M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 361/A/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantele intimate S. M., S. M. și F. M., pentru revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.06.2012, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
P. acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara la 7.04.2008 sub nr._, reclamantele S. M., S. (născută Sănăean) M. și F. (născută S.) M. au chemat în judecată pârâtul C. L. Timișoara și au solicitat instanței să constate preluarea abuzivă, fără titlu, a imobilului teren în suprafață de 731 mp, situat în Timișoara, ., evidențiat în CF nr. 3241 Timișoara, nr. top 7751-7752, și să dispună restabilirea situației anterioare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și reînscrierii dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin decizia nr. 1311/31.05.1985 a fostului Comitet Executiv a Consiliului Popular al Județului T., în baza Decretului nr. 223/1974 a fost trecut în proprietatea statului din proprietatea reclamantei S. M. și a soțului său S. M. imobilul înscris în CF nr. 3241 Timișoara; preluarea clădirii s-a făcut contra sumei de 21,431 lei, iar terenul s-a preluat fără plată.
Titlul statului, au arătat reclamantele, nu este unul valabil, preluarea imobilului fiind forțată, impusă cetățenilor care făceau cerere pentru plecarea definitivă din țară. Decretul nr. 223/1974 contravenea chiar dispozițiilor Constituției din 1965 (art. 36).
În același sens dispun și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (art. 1.4 lit. b).
În drept, reclamantele au invocat art. 6 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 213/1998, art. 480 și 481 C.civ., art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru primul termen de judecată din 29.05.2008, reclamantele au depus la dosar o precizare de acțiune (fila 22), prin care au chemat în judecată și pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., și au solicitat, în subsidiar, ca în cazul în care readucerea terenului în proprietatea lor nu este posibilă, să fie obligat acest pârât la plata unor despăgubiri corespunzătoare valorii bunului.
P. sentința civilă nr. 8255/28.05.2009, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantele S. M., S. M. și F. M. împotriva pârâtului C. L. Timișoara.
A respins cererea formulată de reclamante împotriva pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., pentru despăgubiri.
A constatat preluarea abuzivă, fără titlu, a imobilului teren în suprafață de 731 mp, situat în Timișoara, ., evidențiat în CF nr. 3241 Timișoara, nr. top 7751-7752, și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și reînscrierii dreptului de proprietate al lui S. M. și al reclamantei S. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 1311 din 31 mai 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al jud. T., emisă în aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, s-a trecut în proprietatea statului imobilul casă și teren, situat în Timișoara, ., evidențiat în C.F nr. 3241 Timișoara, nr. top. 7751-7752, care aparținea reclamantei S. M. și soțului S. M..
Potrivit certificatului de mostenitor nr.242/1995, emis de notariatul de Stat Sannicolau M., in urma def. S. M., au ramas ca mostenitoare in calitate de fiice reclamantele Scwartz M. si F. M..
În situația părăsirii definitive a țării, cetățenii români erau obligați să procedeze la înstrăinarea construcției către stat, în schimbul unei sume de bani pe care tot acesta o stabilea și care din acest motiv nu putea să reprezinte o despăgubire rezonabilă, corespunzătoare valorii reale a bunului. Proprietarul nu avea posibilitatea înstrăinării imobilului altor persoane, înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara, pentru că, practic o astfel de operațiune era imposibilă în condițiile în care art. 3 din Decretul nr. 223/1974 prevedea expres că actele juridice încheiate în scopul eludării acestui act normativ erau nule de drept, ceea ce constituia o încălcare a principiului libertății contractuale. Preluarea în proprietatea statului nu a fost făcută cu titlu valabil, ci forțat, câtă vreme le era impusă cetățenilor români care au făcut cerere de plecare definitivă din țară. Acest act normativ contravenea atât dispozițiilor art. 36 ale Constituției din anul 1965, cât și prevederilor Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice la care România era parte.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 11, 22 și art.33 din Lg. 213/1998 deoarece imobilul nu face obiectul unei legi speciale de reparație, în condițiile în care de-abia prin HG nr. 250/2007 s-a modificat Lg. nr. 10/2001, stabilindu-se că preluarea este abuzivă și în cazul imobilelor preluate cu plată în baza Decretului nr. 223/1974, iar la acea vreme procedura administrativă de notificare pe calea Lg. 10/2001 era demult închisă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Economiei și Finanțelor, reclamantele și-au precizat acțiunea solicitând despăgubiri pentru imobilul în litigiu astfel că M. Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă ca reprezentant al statului.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. ing. G. I. se reține că imobilul în cauză este situat în intravilanul mun. Timișoara, ., jud. T. și este înscris în C.F nr. 3241 Timișoara, sub nr. top. 7751-7752 – casă și curte și grădină în . în suprafață de 731 mp. Imobilul este ocupat cu construcții în suprafață de 167 mp, iar diferența de suprafață o constituie curtea și grădina casei cu nr. 1. Tot din cuprinsul raportului de expertiză se menționează că proprietarii construcțiilor sunt familia E. prin cumpărare în baza Lg. 112/1995, iar al terenului este S. Român în baza Decretului nr. 223/1974. Expertul a evaluat terenul în litigiu la suma de 88.244 Euro, echivalentul a 378.913 lei la data efectuării expertizei.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii în baza dreptului comun s-a statuat că există neconcordanțe între legea specială (Lg.10/2001) și Convenția Europeana a Drepturilor Omului, convenția având prioritate. Pe de o parte, Lg. 10/2001 declară în termeni categorici că „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării” ( art. 2 alin. 2), însă pe de altă parte, validează actele juridice de înstrăinare „având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil”.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială, dar care nu derogă de la prev. art. 480 C.civil, ci de la prev. art. 998-999 C.civil, care reglementează răspunderea delictuală pentru faptele ilicite. Acțiunea de restituire în echivalent sau în natură introdusă în temeiul Lg. 10/2001 este o acțiune personală imobiliară reparatorie, deci are altă natură decât acțiunea în revendicare de drept comun, care este reală și petitorie. Lg. 10/2001 este susceptibilă de controverse datorită caracterului ei contradictoriu, cel puțin prin raportare la principiile care animă instituția proprietății.
Nu există nicio incompatibilitate între prevederile art. 480 C.civ. și cele ale Legii nr. 10/2001 ci, dimpotrivă, dispozițiile Legii nr. 10/2001 se circumscriu acestor limite la care face referire art. 480 Cod civil.
Esențial în speță este și faptul că dreptul reclamantelor nu a fost infirmat sau contestat până în prezent, motiv pentru care constituie un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a reținut prima instanță.
În consecință, a admis acțiunea reclamantelor în raport cu pârâtul C. L. Timișoara, a constatat preluarea abuzivă, fără titlu, a imobilului teren în suprafață de 731 mp, situat în Timișoara, ., evidențiat în C.F 3241 Timișoara, nr. top. 7751-7752 și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierei dreptului de proprietate al statului și reînscrierea dreptului de proprietate al numitilor Sanatean M. si Sanatean M. în cartea funciară.
A respins cererea formulată, in subsidiar, prin precizarea de actiune indreptata impotriva Statului R. prin MFP, avand ca obiect despagubiri.
Împotriva sentinței civile nr. 8255/28.05.2009 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., și C. L. Timișoara.
P. decizia civilă nr. 361/3.06.2011, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 965/R/11.11.2010, prin care s-a înlăturat excepția inadmisibilității acțiunii reținută în apel în primul ciclu procesual, Tribunalul T. a respins apelurile pârâților.
Instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul pârâtului C. L. Timișoara, că vizează in principal inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, chestiune care insa a fost transata in mod irevocabil de catre Curtea de Apel Timisoara in sensul constatarii admisibilitatii cererii, decizia curtii fiind obligatorie sub aspectul problemelor de drept dezlegate conform art. 315 C.p.c.
In ceea ce priveste preluarea imobilului, tribunalul a apreciat că preluarea terenului ce formeaza obiectul prezentului litigiu, facuta in baza Decretului nr. 223/1971 de la Sanatean M. (autorul reclamantelor S. M. și F. M.) si de la reclamanta S. M., conform deciziei 1311/31.05.1985 a Consiliului Popular al Judetului Timis, a fost facuta fara titlu valabil. Preluarea de catre stat fara plata a terenurilor aflate in proprietatea celor care paraseau definitiv tara contravenea atat Constitutiei Romaniei de la acea vreme, care proteja proprietatea, cat si art. 481 Cod civil, care prevedea că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire. Totodata, masura era contrara dispozitiilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de Romania la acel moment, potrivit carora orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii, nimeni neputand fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Referitor la apelul declarat de pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P., acesta a invocat exceptia netimbrarii actiunii, asupra careia tribunalul a statuat in sensul respingerii prin decizia civila 283/A/26.03.2010, solutia nefiind recurata sub acest aspect.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P., aceasta a fost invocată doar în privința cererii de constatare a nevalabilității titlului statului,
Prima instanta nu a admis cererea de constatare a nevalabilitatii in contradictoriu cu M. F. P., ci doar cu C. L. Timișoara, dupa cum rezulta din dispozitivul sentintei apelate.
Împotriva deciziei civile nr. 361/3.06.2011 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal pârâții.
În motivarea recursului pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., s-a reținut că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
A susținut această excepție în raport cu cererea pentru constatarea nevalabilității titlului statului, întrucât imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a statului, care în această situație este reprezentat de autoritatea administrativ teritorială.
A susținut excepția lipsei calității procesuale pasive și în raport cu cererea reclamantelor pentru despăgubiri, calitatea procesuală pasivă revenind din acest punct de vedere Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
În motivarea recursului pârâtului C. L. Timișoara s-a susținut în primul rând inadmisibilitatea acțiunii reclamantelor.
În condițiile în care acestea nu au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu se pot prevala acum de dreptul comun pentru a revendica imobilul care intră în sfera de reglementare a legii speciale.
A mai arătat că titlul statului asupra imobilului în litigiu este reprezentat de Decretul nr. 223/1974, act normativ care respectă dispozițiile Constituției perioadei respective.
De asemenea, a arătat că în speță construcția a fost vândută în baza Legii nr. 112/1995 numiților E. Emeric și E. Z., singura măsură reparatorie ce poate fi acordată reclamantelor fiind despăgubirile.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c.
Reclamantele au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursurilor pârâților, arătând, pe de o parte, că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia de casare că acțiunea lor este admisibilă, iar pe de altă parte, că S. Român, prin M. Finanțelor P., are calitate procesuală activă prin raportare la obiectul acțiunii.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Reclamantele revendică pe calea dreptului comun terenul de 731 mp, înscris în CF nr. 3241 Timișoara, teren preluat în același timp cu construcția de la reclamanta S. M. și de la soțul său S. M. (decedat în prezent) în baza Decretului nr. 223/1974.
În subsidiar, solicită despăgubiri în cazul în care terenul nu poate fi retrocedat.
Acum în recurs, pârâtul recurent C. L. Timișoara reiterează excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor pe calea dreptului comun, în condițiile în care imobilul din litigiu intră în sfera de reglementare a unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, iar reclamantele nu au urmat procedura acestei legi.
Această excepție însă nu mai poate fi supusă discuției, întrucât în primul ciclu procesual a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 965/R/11.11.2010, prin care Curtea de Apel Timișoara a stabilit că acțiunea reclamantelor întemeiată de art. 480 și 481 C.p.c. este admisibilă, acestea având dreptul la o soluționare pe fond a cauzei, invocându-se în acest sens și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prima instanță a analizat pe fond acțiunea, care a fost admisă, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la terenul de 731 mp, înscris în CF nr. 3241 Timișoara sub nr. top 7751-7752.
Instanța de apel, în rejudecare, având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare conform art. 315 C.p.c., a menținut această soluție, respingând apelurile pârâților.
Soluția este corectă în ceea ce privește nevalabilitatea titlului statului. Decretul nr. 223/1974 nu poate reprezenta un titlu valabil pentru stat atâta vreme cât era contrar chiar Constituției acelei vremi, care garanta dreptul de proprietate.
Cetățenilor români care făceau cereri de plecare definitivă din țară li se impunea să înstrăineze imobilele pe care le aveau în proprietate statului, în schimbul unei sume pe care tot acesta o stabilea. Li se încălca astfel atât dreptul de proprietate, cât și principiul libertății contractuale. Pe de altă parte prețul primit, și acela derizoriu, reprezenta doar valoarea construcției, întrucât terenul era preluat de stat fără plată.
Instanța de apel însă, ca de altfel și prima instanță au făcut abstracție de faptul că pe terenul revendicat de reclamante se află casa, care a fost vândută în baza Legii nr. 112/1995 numiților E. Emeric și E. Z., situație cunoscută în cauză încă de la judecata la instanța de fond.
Acțiunea în revendicare a reclamantelor este întemeiată pe art. 480 C.civ. și s-a stabilit cu putere de lucru judecat că este admisibilă.
Terenul de 731 mp se află în proprietatea statului, al cărui titlu este nevalabil, motiv pentru care s-a dispus restituirea acestuia reclamantelor.
Pe de altă parte însă, terenul nu este în întregime liber, fiind ocupat de casa aflată în proprietatea numiților E. Emeric și E. Z., drept dobândit prin contract de vânzare- cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Aceeași Lege nr. 112/1995, prin art. 26 alin. ultim și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 dau dreptul persoanelor care au dobândit construcția, să obțină dreptul de proprietate și asupra terenului aferent construcției.
De altfel, și Legea nr. 10/2001, prin art. 7 alin. 5, introdus prin Legea nr. 1/2009, prevede că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamantelor li s-a restituit întregul teren de 731 mp din CF nr. 3241 Timișoara, fără a se ține seama de dispozițiile legale menționate anterior și de situația de fapt care a fost relevată chiar și prin expertiza efectuată la instanța de fond.
P. urmare, se impune suplimentarea raportului de expertiză, urmând să se stabilească, în raport cu textele legale menționate anterior, care este terenul aferent construcției vândute în baza Legii nr. 112/1995 și care este terenul efectiv liber de construcții.
Fiind necesară administrarea de probe noi, în cauză se impune rejudecarea de către instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 3 C.p.c., Curtea va admite recursurile formulate de pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., și C. L. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 361/3.06.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., și C. L. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 361/3.06.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
RUJIȚA R. F. Ș. G. O.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 04.07.2012;
Tehnored. C.J.- 09.07.2012; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: M. R.; A. C.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: C. L.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1870/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 1689/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
