Obligaţie de a face. Decizia nr. 1911/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1911/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 1911/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1911
Ședința publică din 26 septembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. E. împotriva deciziei civile nr. 323/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați M. Timișoara, prin P., și P. M. Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia judecării în fond a recursului sunt consemnate în încheierea ședinței publice din 19 septembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru 26 septembrie 2012.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată l la 27.05.2010 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamanții M. Timișoara, prin primar, și P. M. Timișoara au chemat în judecată pârâta Albota E. și au solicitat obligarea pârâtei la aducerea la starea inițială a imobilului din Timișoara, ., iar în caz contrar să fie autorizați să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 215/369/15.10.2008, s-a constatat că pârâta Albota E. a zidit ușa de acces la podul comun, fără autorizație de construire, în cursul lunii septembrie a anului 2008, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991; pentru fapta sa, agentul constatator a stabilit o amendă în valoare de 1000 lei, conform art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991. Ca măsură, prin același proces-verbal i s-a pus în vedere contravenientei să refacă accesul spre podul comun- desființarea zidăriei executate, în caz contrar urmând a se aplica prevederile Legii nr. 50/1991, fiind acordat termen până la data de 15.11.2008.
P. procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 14.01.2009, s-a stabilit că pârâta încalcă în continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 249/445/21.11.2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27, 28 și 32 din Legea nr. 50/1991 și art. 1075 și 1077 Cod civil.
P. sentința civilă nr._/03.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Timișoara, prin primar, și primarul M. Timișoara împotriva pârâtei Albota E..
Reclamanții au fost obligați să-i plătească pârâtei suma de 1100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu pentru expert).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contraventiilor nr. 215/369/15.10.2008, pârâtei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, conform art. 26 lit. a din Legea 50/1991, pentru executarea unor lucrări de construire fără autorizație de construire, respectiv pentru zidirea ușii de acces la podul comun în cursul lunii septembrie 2008, iar prin același proces verbal de constatare a contraventiei i s-a pus in vedere contravenientei, pârâtă în dosarul de față, să refacă accesul la podul comun prin desfiintarea zidăriei executate.
P. sentința civilă nr. 2141/12 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2008, instanța a respins plângerea contravențională, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că petenta ar fi zidit ușa de la cămara apartamentului nr. 10, care servea, de asemenea, accesului la podul comun al imobilului nr. 12 din Timișoara, fără a deține autorizație de construire, fapt recunoscut de către petentă în plângerea contravențională, motivată prin faptul că ea este proprietara apartamentului respectiv, bucurându-se astfel de toate atributele dreptului de proprietate, inclusiv de cel de dispoziție.
P. decizia civilă nr. 1523/RCA/04 noiembrie 2009, Tribunalul T. a respins recursul petentei.
S-a dispus administrarea unei probe cu expertiza judiciară în specialitatea construcții, iar din raportul întocmit de către expertul S. I. s-a reținut că a fost expertizat imobilul din ., respectiv apartamentele 9 și 10, care sunt părți componente ale imobilului “casă și curte” în suprafață de 848 mp, înscris în CF colectivă nr._ Timișoara, cu părți comune indivize: terenul construit și neconstruit, poartă cu ., racordul de apă, canal și electricitate, cele trei WC-uri din curte, urcarea în pod, șarpanta și învelitoarea din țiglă.
Expertul a constatat că apartamentul nr. 9, înscris în CF_-C1-U1- Timișoara, nr. cadastral top 7427/IX cu 7,20/100 părți comune și 7,20% cotă teren în proprietate, este compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, pivniță, podul de deasupra apartamentului, boxa de lemne nr. 9, iar apartamentul nr. 10, înscris în CF_-C1-U2-Timișoara, cu nr. cadastral top 7427/X, cu cote părți comune 7,10/100, 7,1% teren în proprietate este compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, podul deasupra apartamentului și boxa nr. 10 și sunt proprietatea pârâtei Albota E. și a lui Albota P..
S-a conchis că nu există nicio ușă de acces la pod care să fi fost zidită și că în fapt accesul la pod se face prin tavanul intrării uscate (gang), pe golul prevăzut în acesta cu ajutorul unei scări mobile, podul nefiind utilizat în mod curent, accesul fiind necesar doar în cazuri de intevenții sau reparații la șarpantă și învelitoare.
S-a mai arătat că între apartamentele 9 și 10, care sunt proprietatea pârâtei și a lui Albota P., nu se constată existența unei uși zidite ulterior, ci existența unei uși în fațada dinspre curte, care a fost zidită, dar nu a fost tencuită spre exterior și care permitea accesul în cămara de alimente a apartamentului nr. 9 și de acolo în pivniță.
Considerentele hotărârii care a fost depusă la dosar de către pârâtă, respectiv decizia civilă nr. 1360/10 septembrie 1992, pronunțată în dosarul nr. 1520/1992 al Tribunalului Județean T. – Secția Civilă, se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întrucât s-a reținut că pivnița pentru care anterior s-a purtat un litigiu între reclamanta Stoianov Iagoda și pârâtul Albota P. face parte din anexele apartamentului nr. 9, proprietatea exclusivă a pârâtului și a soției sale, A. E.. Constatând că nu s-a dovedit construirea de către pârâtă în septembrie 2008 a unei uși de acces la podul comun la imobilul din Timișoara, ., prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pe de altă parte a reținut că plata amenzii contravenționale nu reprezintă o plată nedatorată, așa cum susține pârâta prin întâmpinare, întrucât procesul-verbal de contravenție a fost constatat ca fiind temeinic, prin respingerea plângerii contravenționale.
Împotriva sentinței civile nr._/03.11.2011 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții M. Timișoara, prin P., și P. M. Timișoara.
P. decizia civilă nr. 323/04.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul reclamanților și a schimbat în totalitate sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Albota E. și a obligat pârâta să aducă la starea inițială imobilul din Timișoara, . conform măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 215/369/15.10.2008 al Primăriei Timișoara, prin desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, iar în caz contrar a autorizat reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 8,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 215/369 din data de 15.10.2008,pârâta A. E. a fost sancționată cu amendă în sumă de 1000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991.
S-a reținut că a zidit ușa de acces la podul comun în cursul lunii septembrie 2008, fără autorizație de construire. P. acelasi proces verbal s-a dispus refacerea accesului spre podul comun, desființarea zidăriei ilegal executate, in caz contrar urmând a se aplica prevederile Legii 50/1991. In procesul verbal se mentioneaza ca masura dispusa urmeaza a se realiza pana la data de 15.11.2008.
P. sentința civilă nr. 2141 din 12.02.2009 a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă plângerea contravențională formulată de Albota E. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ întocmit de Primăria Timișoara – Direcția de Urbanism ca nefondată, iar recursul împotriva hotărârii menționate a fost respins prin decizia civilă nr.1523/RCA/4.11.2009 a Tribunalului T..
Mențiunile și dispozițiile actului de constatare si sancționare a contravenției nu mai pot fi contestate pe calea prezentului proces, așa cum procedează pârâta intimată, în conformitate cu dispoz. art. 37 din O.G. nr. 2/2001 hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituind titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În considerentele sentinței civile nr.2141 din 12.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, irevocabilă, cu putere de lucru judecat s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că petenta a zidit ușa de la cămara apartamentului nr.10, ușă ce servea, de asemenea, accesului la podul comun al imobilul nr. 12 situat în ., fără a deține autorizație de construire, fapt recunoscut chiar de petentă în plângerea contravențională, iar apărarea petentei în sensul că nu avea nevoie de autorizație de construcție deoarece zidirea ușii s-a realizat în baza dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 10, nu poate fi reținută cu atât mai mult cu cât ușa respectivă reprezenta și ușă de acces la podul comun al imobilului.
Prezenta cauză este supusă principiului puterii de lucru judecat privind săvârșirea de către pârâta intimată a contravenției constând în zidirea ușii de acces la podul comun fără autorizație de construire, aceste aspecte nemaiputând face obiectul unei probațiuni în acest litigiu, a reținut instanța de apel.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunțată într-un alt proces; în acest sens, a fost menționată decizia civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 4525/2005.
P. urmare, în mod nelegal prima instanță a reținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat o altă situație de fapt decât cea stabilita cu putere de lucru judecat în litigiul anterior, a reținut instanța de apel.
P. procesul-verbal de constatare la fata locului încheiat la data de 14.01.2009 s-a reținut ca pârâta A. E. încalcă în continuare prevederile art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 si nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție referitoare la refacerea accesului spre podul comun și la desființarea zidăriei ilegal executate.
Potrivit dispoz. art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991 republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Împotriva deciziei civile nr. 323/04.04.2012 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal pârâta Albota E..
În motivarea recursului, pârâta a arătat că în mod nejustificat instanța de apel a admis apelul reclamanților, neținând cont de realitatea existentă la fața locului, realitate constatată prin expertiza judiciară dispusă de către prima instanță; nu a ținut cont de faptul că agentul constatator al reclamanților a consemnat în procesul-verbal o situație neconformă cu realitatea, luând în considerare doar sentința civilă nr. 2141/12.02.2009 a Judecătoriei Timișoara.
Procesul-verbal a fost întocmit în mod eronat, nu prezintă realitatea, constatând în mod greșit că a fost zidită o ușă de acces spre podul comun al imobilului, deși . se face pe acea ușă.
Accesul la podul comun nu a fost blocat niciodată, nu a fost zidită nicio ușă la podul comun, fapt constatat și de către expert.
Deoarece unul dintre principiile care trebuie să stea la baza bunei realizări a justiției este „principiul aflării adevărului”, care presupune existența unei concordanțe depline între realitatea împrejurărilor în care s-a produs faptul prejudiciabil și concluziile la care a ajuns instanța, exprimate în hotărâre, instanța trebuie să țină cont de situația reală, situație constatată în mod legal prin expertiză, a arătat pârâta recurentă și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii.
În drept, a invocat art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civ.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinăre, prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu motivarea că temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție nr. 215/369/15.10.2008 a fost recunoscută prin sentința civilă nr. 2141/12.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, sentință definitivă și irevocabilă, procesul-verbal reprezentând prin urmare titlu executoriu.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Pârâta invocă în susținerea recursului punctele 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, însă nu le dezvoltă prin motivele de recurs, care se axează doar pe analiza raportului de expertiză întocmit în primă instanță și pe susținerea că acesta relevă o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție, înscris care nu exprimă realitatea și deci nu poate sta la baza admiterii acțiunii reclamanților.
Așa cum însă în mod corect a reținut instanța de apel, valabilitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 215/369/15.10.2008 nu mai poate fi supusă analizei instanței, întrucât acest aspect a fost tranșat irevocabil într-un alt proces, având ca obiect plângerea contravențională a pârâtei Albota E., constatându-se temeinicia și legalitatea acestui act, care reprezintă titlu executoriu pentru reclamanți în baza art. 37 din OG nr. 2/2001.
P. urmare, în cauză operează prezumția legală a lucrului judecat (art. 1200 pct. 4 Cod civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 din Codul civil).
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Albota E. împotriva deciziei civile nr. 323/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2010, în contradictoriu cu reclamanții M. Timișoara, prin P., și P. M. Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE wa
Respinge recursul declarat de pârâta Albota E. împotriva deciziei civile nr. 323/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2010, în contradictoriu cu reclamanții M. Timișoara, prin P., și P. M. Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. R.R.- 03.10.2012
Tehnored. S.C. – 2 ex./16.10.2012
Judecătoria Timișoara, Judecător: G. H.
Tribunalul T., Judecători: A.M.N., D.D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1931/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 156/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
