Servitute. Decizia nr. 2220/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2220/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 2220/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.2220
Ședința publică din 31 octombrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții ORAȘUL CHIȘINEU CRIȘ și C. L. AL ORAȘULUI CHIȘINEU CRIȘ împotriva Deciziei civile nr.237 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. P., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. Zaslo pentru reclamantul intimat B. P., lipsă fiind pârâții recurenți Orașul Chișineu Criș și C. L. al Orașului Chișineu Criș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 23.10.2012 notele de ședință formulate de pârâții recurenți Orașul Chișineu Criș și C. L. al Orașului Chișineu Criș, însoțită de un set de înscrisuri în xerocopie.
De asemenea, s-a depus la 25.10.2012 întâmpinarea formulată de reclamantul intimat B. P., la care s-a anexat împuternicirea avocațială dată apărătorului ales av.G. Zaslo.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar chitanță reprezentând onorariul avocațial în sumă de 500 lei și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. Zaslo, pentru reclamantul intimat B. P., solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând constată că prin Sentința civilă nr.186/07.03.2012, Judecătoria Chișineu-Criș a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâtul Orașul Chișineu Criș prin P. și, în consecință, a obligat pârâtul să asigure reclamantului trecerea, pe terenul proprietatea sa, înscris în CF nr._ Chișineu Criș, cad._, pășune în suprafață de_ mp, a unei servituți de trecere cu piciorul, căruța și mijloace auto, în favoarea imobilului înscris în CF nr.3816 Chișineu Criș, proprietatea reclamantului, către calea publică. Drumul de acces are o lungime de 545 m și o lățime de 4 m și a obligat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de carte funciară Chișineu Criș la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În baza art.274 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.268 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren situat în extravilanul orașului Chișineu Criș, înscris în CF nr.3816 Chișineu Criș, ..1096/1, nr.cad.prov.948, categoria de folosință fânețe, în suprafață de 7800 mp, dobândit prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991, prin Titlul de proprietate nr._/1.04.2004 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Terenul se învecinează cu următoarele parcele: Nord Cn 1024, Est Ps 1095, Sud Ps 1095 și Vest Fn1096/2, toate terenurile limitrofe fiind în proprietatea pârâtului. La Est, terenul reclamantului are ca vecin Lotul nr.3, în suprafață de_ mp, înscris în CF nr._ Chișineu Criș, iar la Sud și Vest, se învecinează cu Lotul nr.1, în suprafață de_ mp.
În CF nr._ Chișineu Criș, cad._, este notat terenul extravilan pășune, în suprafață de_ mp, proprietatea pârâtului.
În raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul menționează că pe planul de amplasament și delimitare a imobilului proprietatea reclamantului cu pășunea proprietatea pârâtei, plan ce a stat la baza notării în CF nr._ Chișineu Criș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2079 Pădureni), nu este evidențiat vreun drum agricol sau de exploatare și nici faptic nu există vreun drum de acces.
Expertul a propus în raportul de expertiză, care face parte integrantă din hotărâre, notarea pe Lotul nr.3 înscris în CF nr._ Chișineu Criș, cad._, pășune în suprafață de_ mp, proprietatea pârâtului, la Cap.C – Partea a III-a (Foaia de sarcini) a unei servituți de trecere cu piciorul, căruța și mijloace auto în favoarea imobilului înscris în CF nr.3816 Chișineu Criș sub A1.1, nr.top.233.1096/1, cad.prov.948 fâneață, în suprafață de 7800 mp, proprietatea reclamantului. Pe schițele anexate raportului de expertiză a fost trasat cu portocaliu drumul în lungime de 545 m de la drumul național până la imobilul reclamantului.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant, expertul a precizat că lungimea drumului de acces este de 545 m, iar lățimea drumului de 4 m pentru a conduce la o exploatare agricolă.
Potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat și nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Instanța de fond a constatat că terenul vecin peste care se reclamă trecerea se află în proprietatea privată a orașului Chișineu Criș. Totodată, prin întâmpinarea depusă, pârâtul nu s-a opus la „facilitarea accesului pe terenul proprietate personală”, însă a susținut că reclamantul are acces la drum, potrivit Hotărârii Consiliului L. Chișineu Criș nr.38/20.04.2011, privind parcelarea terenului înscris în CF nr._ Chișineu Criș, nr.cad.732/1, nr.top.1095/1/1/1 Pădureni – pășune, situat în extravilanul orașului Chișineu Criș. Cu toate acestea, potrivit concluziilor raportului de expertiză, nici faptic, dar nici pe planul parcelar care a stat la baza intabulării nu există drum de acces pe .> Pârâtul nu a solicitat despăgubiri pentru dreptul de servitute de care va beneficia reclamantul pe terenul proprietatea pârâtului.
În privința amplasamentului viitoarei căi de acces, s-a reținut că acest drum a fost propus de către expert prin raportul de expertiză, locația acestuia nefiind contestată de către părți.
În consecință, în temeiul art.616 și următoarele Cod civil, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Nu s-a făcut însă aplicarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamantul are drum de acces, iar în urma probelor administrate, s-a dovedit că nu exista nici scriptic și nici faptic un drum de acces către .> În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2.268 lei, din care 265 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu avocațial conform chitanței . GZ nr._, nr.45 din data de 1.11.2011 și 1000 lei onorariu expert, potrivit chitanței nr._/1 din 17.01.2012 și chitanței nr._/1 din data de 1.02.2012.
Împotriva soluției, în termen legal și motivat, a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în ceea ce privește obligarea sa la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.268 lei.
În dezvoltarea motivelor a arătat că deși instanța de fond a reținut în motivarea soluției că „pârâtul nu s-a opus la facilitatea accesului pe terenul proprietate personală”, iar ca atare, potrivit art.275 C.pr.civ., nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, acest aspect nu a fost luat în considerare în dispozitivul sentinței, ceea ce atrage nelegalitatea soluției din acest punct de vedere.
De asemenea, apelantul a criticat și faptul că deși în raportul de expertiză s-a consemnat că la parcelarea suprafeței înscrise în CF nr._ Chișineu Criș s-a creat un drum de acces la reclamant și că pârâtul nu s-a opus niciodată la facilitarea accesului pe proprietatea privată a orașului, cum de altfel rezultă și din Planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, expertul a omis să indice în mod concret suprafața de teren asupra căruia se solicită dreptul de servitute de trecere, iar chiar dacă pârâtul a invocat acest aspect în fața instanței de fond, obiecțiunea sa a fost respinsă.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
P. întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând că apelantul nu a declarat niciodată că este de acord cu admiterea acțiunii, chiar dimpotrivă, în fața instanței de fond a înțeles să ridice excepția autorității de lucru judecat, ceea ce echivalează cu o solicitare de respingere a acțiunii.
De asemenea, a arătat că susținerile apelantului cum că acesta ar fi fost de acord cu facilitarea accesului reclamantului pe terenul proprietate personală sunt necorespunzătoare adevărului, în primul rând prin prisma faptului că reprezentanta acestuia, prezentă la termenul de judecată 16.11.2011 s-a opus încuviințării probei cu expertiza, dar și pentru că raportul de expertiză întocmit confirmă faptul că pe planul de amplasament și delimitare a imobilului nu este evidențiat vreun drum agricol (drum de exploatare) și nici faptic nu există vreun drum amenajat de acces.
Pe cale de consecință, apreciind apelul ca nefondat, a solicitat respingerea acestuia.
P. Decizia civilă nr.237 din 12 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul declarat de pârâtul Orașul Chișineu Criș împotriva Sentinței civile nr.186 din 17 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în contradictoriu cu reclamantul intimat B. P..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.
P. apel, apelantul a contestat acordarea cheltuielilor de judecată constând în 265 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu avocat și 1000 lei onorariu expert, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.275 C.pr.civ. în condițiile în care ar fi recunoscut pretențiile reclamantului.
Tribunalul a constatat că prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul instanței de fond, pârâtul nu a declarat în mod expres că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantului, chiar dimpotrivă, a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar poziția sa procesuală era în sensul că deja s-a creat un drum de acces pârâtului și că nu se opune la facilitarea accesului pe terenul proprietatea personală, susținând în ultimul alineat că prin Hotărârea nr.38/20.04.2011 a Consiliului L. Chișineu-Criș a fost dispusă parcelarea, iar ca atare reclamantul are acces la drum.
Din conținutul raportului de expertiză rezultă că susținerile apelantului nu sunt adevărate, întrucât pe suprafața de teren notată în CF nr._ Chișineu-Criș nu este evidențiat vreun drum agricol (drum de exploatare) și nici faptic nu există vreun drum amenajat de acces.
Față de cele reținute, tribunalul a constatat că apelantul nu a fost de acord cu admiterea acțiunii, de unde rezultă că prevederile art.275 C.pr.civ. sunt inaplicabile în speță, motiv pentru care a respins apelul declarat de apelantul pârât Orașul Chișineu Criș prin P., împotriva Sentinței civile nr.186 din 07 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. P..
În baza art.274 C.pr.civ. a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 350 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Orașul Chișineu Criș și C. L. al Orașului Chișineu Criș, prin P., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2268 lei în primă instanță și 350 lei în apel.
În motivare, pârâții recurenți au invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 și art.274, 275 și 276 C.pr.civ., arătând că nu se justifică culpa procesuală a Orașului Chișineu Criș prin recunoașterea lor că există cale de acces neexploatată.
Că, au invocat dispozițiile art.275 C.pr.civ., în sensul că prin Planul de dezmembrare depus la dosar este prevăzută această cale de acces, care este colorată cu verde, și se recunoaște această poziție a lor și de către expertul L. V., iar aceste dispoziții legale nu le-a luat în considerare Tribunalul A., la pronunțarea hotărârii.
Recurenții au mai învederat că prin admiterea acțiunii nu se crează pe această cale de acces drum agricol, rămânând tot parcelă liberă și neexploatată, singura concluzie fiind aceea că reclamantul a avut ca scop să se intabuleze cu această servitute de trecere în cartea funciară, astfel că fiecare parte din proces trebuie să fie obligată să-și plătească cheltuielile pe care le-a provocat cu apărarea sa.
În continuare, recurenții au susținut că așa cum rezultă din HCL nr.38/20.04.2011 privind parcelarea terenului înscris în CF nr._ Chișineu Criș, nr.dac.732/1, nr.top 1095/1/1/1 Pădureni, intimatul are deschisă ieșirea la această cale de acces, iar pe de altă parte, au învederat că, în raport de dispozițiile art.480 C.civ. și art.1 din protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea trebuie să constate că măsurile solicitate de intimat trebuie să asigure principiul proporționalității dintre îngrădirile dreptului de proprietate prevăzute de lege și interesul protejat.
P. întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prin întâmpinarea depusă pârâtul nu a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, invocând și autoritatea de lucru judecat în temeiul dosarului nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș, ceea ce înseamnă că a solicitat respingerea acțiunii.
Intimatul a mai susținut că, potrivit raportului de expertiză, sunt neadevărate susținerile pârâtului recurent conform cărora a creat un drum de acces și că nu se opune la facilitarea accesului pe terenul proprietate personală.
În urma examinării recursului declarat, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.9 și 274, 275 și 276 C.pr.civ., Curtea reține că în această cauză C. L. al Orașului Chișineu Criș nu are calitate procesuală activă, nefiind parte în acest proces, iar recursul declarat de pârâtul Orașul Chișineu Criș, reprezentat prin P., este neîntemeiat, pentru argumentele ce succed.
Într-adevăr, așa cum corect a stabilit și instanța de apel, în cuprinsul întâmpinării depuse la prima instanță (fila 15 dosar), pârâtul Orașul Chișineu Criș nu a menționat niciunde că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, ci dimpotrivă a invocat excepția autorității de lucru judecat, ceea ce înseamnă că solicitarea pârâtului a fost aceea de respingere a acțiunii reclamantului.
Totodată, Curtea reține, contrar susținerilor pârâtului recurent, că potrivit raportului de expertiză tehnică pe Planul de amplasament și delimitare invocat „nu este evidențiat vreun drum agricol (drum de exploatare) și nici faptic nu există vreun drum amenajat de acces”.
Or, în raport de cele de mai sus, aspecte avute în vedere și de către instanța de apel, Curtea apreciază că în mod corect această instanță a apreciat că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.275 C.pr.civ., astfel că în mod legal prima instanță și instanța de apel l-au obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, Curtea apreciază că în speță nu este incident cazul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel încât, în baza art.312 al.1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâții Orașul Chișineu Criș și C. L. al Orașului Chișineu Criș.
Văzând că potrivit art.274 C.pr.civ. recurenții sunt părți căzute în pretenții, aceștia urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții Orașul Chișineu Criș și C. L. al Orașului Chișineu Criș împotriva Deciziei civile nr.237 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimatului B. P. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/08.11.2012
Tehnored.MM/2 ex/05.12.2012
Instanță fond: Judecătoria Chișineu-Criș – jud.N. Juhos
Inst.apel: Tribunalul A. – jud.O. S. S., L. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 90/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 485/2013. Curtea de... → |
|---|
