Decizia civilă nr. 3310/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 3310/R/2012

Ședința publică din 29 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. J.ECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. CONȚ

G. : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. G. F. și B. C., împotriva deciziei civile nr. 6. din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată H. F. S., precum și pe pârâții intimați H. F. E. și

V. I. M., având ca obiect acțiune în constatare.

Prezenta cauză s-a luat la amânări fără discuții, la solicitarea doamnei avocat G. D.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, doamna avocat G. D., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 29 din dosar și reprezentantul pârâtului intimat H. F. E., domnul avocat G. V., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâții B. G. F. și B. C. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că atât la data de (...), cât și la data de (...) a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, care a fost expediată prin fax de către pârâtul recurent B. G. F., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător și, de asemenea, arată că anexează dovada plății taxei judiciare de timbru pentru recurs și a timbrului judiciar pentru recurs.

Totodată, Curtea constată că la cererea de amânare anterior arătată, pârâtul recurent a anexat o copie de pe chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 2003,41 lei și o copie de pe timbrele judiciare pentru recurs în valoare de 5 lei.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții deoarece la dosar au fost depuse doar o copie de pe chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 2003,41 lei și o copie de pe timbrele judiciare în valoare de 5 lei și, de asemenea, solicită amânarea cauzei, pentru ca pârâții recurenți să depună la dosar originalul chitanței care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, precum și timbrele judiciare în original.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de pârâtul recurent.

Reprezentanta reclamantei intimate și reprezentantul pârâtului intimat H. F. E., arată că nu se opun încuviințării cererii de amânare formulată de pârâtul recurent.

După deliberare, Curtea, va respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei intimate pentru ca pârâții recurenți să depună la dosar originalul chitanței nr. 131203RO, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2003,41 lei și originalele timbrelor judiciare în valoare de 5 lei, având în vedere că recursul a fost legal timbrat, conform dovezilor depuse la dosar și, de asemenea, va respinge cererea de amânare formulată de pârâtul recurent B. G. F., privind acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, având în vedere că acesta a avut angajat avocat și la fondul cauzei, precum și împrejurarea că recursul a fost înregistrat la data de (...), iar de la această dată și până la prezentul termen de judecată, pârâtul recurent B. G. F. a avut suficient timp pentru a-și angaja un apărător.

Curtea lasă cauza la rând, deoarece consideră că nu este vorba de o amânare fără discuții.

Cauza fiind luată la rând, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, doamna avocat G. D., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 29 din dosar și reprezentantul pârâtului intimat H. F. E., domnul avocat G. V., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 30 din dosar, precum și pârâtul intimat V. I. M. însoțit de către agentul de poliție penitenciară, lipsă fiind celelalte părți.

Curtea constată că recursul a fost legal timbrat.

De asemenea, Curtea constată că recursul a fost redactat de către domnul avocat C. E. C., care nu a depus la dosarul instanței de recurs o împuternicire avocațială, însă acesta era îndreptățit să promoveze prezentul recurs, având în vedere că a reprezentat pe pârâții B. G. F. și B. C. în fața instanței de apel, conform împuternicirii avocațiale de reprezentare care se află la f. 52 din dosarul instanței de apel.

Totodată, Curtea constată că la data de (...), reclamanta intimată, prin intermediul doamnei avocat G. D., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâții B. G. F. și B. C. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

De asemenea, Curtea constată că prin întâmpinarea reclamantei intimate au fost invocate următoarele excepții: tardivitatea recursului prin prisma art. 301

C.pr.civ., excepția nulității acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor, întemeiată pe faptul că punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ. au fost abrogate prin O. nr. 1. și excepția nulității motivelor de recurs care privesc hotărârea instanței de fond, întrucât această hotărâre a fost cenzurată în apel, iar prin recurs se pot formula critici cu privire la decizia civilă nr. 6./(...) a T.ui M..

Instanța pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinarea reclamantei intimate.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că legea nu poate fi interpretată, iar ziua de (...) a fost declarată lucrătoare pentru toți cei implicați în actul de justiție și, totodată, arată că susține excepția tardivității recursului promovat de pârâții B. G. F. și B. C.

Reprezentantul pârâtului intimat H. F. E. solicită admiterea excepției tardivității recursului promovat de pârâții B. G. F. și B. C.

Pârâtul intimat V. I. M. solicită să nu mai fie citat în acest dosar, având în vedere că în fața completului de judecată se află un dosar enorm, iar el și-a exprimat poziția procesuală în prezenta cauză.

După deliberare, Curtea respinge excepția tardivității recursului promovat de pârâții B. G. F. și B. C., având în vedere că prin H. nr. 3. s-a stabilit ziua de (...) ca fiind zi liberă, dar această prevedere nu se aplică doar magistraților și celorlalte categorii de personal care sunt implicați în ședințele de judecată cu termen fixat pentru data de (...).

Reprezentanta reclamantei intimate susține excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor și excepția inadmisibilității motivelor de recurs care privesc hotărârea instanței de fond și, totodată, solicită admiterea acestor excepții, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul pârâtului intimat H. F. E. arată că este de acord cu admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor și cu admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs care privesc hotărârea instanței de fond, invocate prin întâmpinarea reclamantei intimate.

Reprezentanta reclamantei intimate, reprezentantul pârâtului intimat H. F.

E. și pârâtul intimat V. I. M. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei intimate, reprezentantului pârâtului intimat H. F. E. și pârâtului intimat V. I. M. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că în speță este vorba de contracte de vânzare-cumpărare fraudate, având în vedere că apartamentul în litigiu a fost cumpărat în data de (...), iar la trei zile după această dată, apartamentul a fost revândut și cumpărat, motiv pentru care, apreciază că indiferent de buna sau reaua credință a părților contractante, aceste contracte de vânzare-cumpărare sunt fraudate, întrucât apartamentul a fost revândut la doar trei zile după ce a fost cumpărat, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate la notari diferiți, iar în cartea funciară a imobilului nu există nici o notare a unui proprietar cu nume de femeie, dar în apartamentul anterior arătat existau lucruri ale unei femei.

În concluzie, reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat în cuantum de 2480 lei.

Reprezentantul pârâtului intimat H. F. E. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul pârâtului intimat H. F. E. arată că prezumția de nevinovăție a soților B. G. F. și C. a fost răsturnată, având în vedere aspectele arătate de reprezentanta reclamantei intimate, faptul că cele două contracte de vânzare- cumpărare au fost încheiate la notari diferiți și faptul că în apartamentul vândut locuiește o întreagă familie, iar cumpărătorul a fost un singur bărbat și, totodată, face referire la prevederile art. 37 din Decretul nr. 115/1938.

Pârâtul intimat V. I. M. arată că se ocupă cu vânzarea și cumpărarea unor apartamente devastate, iar cu privire la apartamentul în litigiu, arată că a primit un telefon de la o persoană care și-a exprimat dorința de a cumpăra acel apartament pe care tocmai îl cumpărase cu câteva zile înainte și așa s-a ajuns la revânzarea acestui apartament și, totodată, arată că este un cumpărător de bună credință, iar apartamentul pârâtului recurent B. G. F. a fost corect cumpărat.

În concluzie, pârâtul intimat V. I. M., arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de pârâții B. G. F. și B. C.

Curtea reține cauza în pronunțare.

Instanța constată că reprezentanta reclamantei intimate nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată, pe care le-a solicitat când a pus concluzii pe fondul cauzei iar după luarea cauzei, s-a prezentat în sala de judecată, domnul avocat G. V., care a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată, solicitate de reprezentanta reclamantei intimate, respectiv de către doamna avocat G. D.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2057/(...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta H. F. S. în contradictoriu cu pârâții B. G. F. și B. C., V. I. M., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și H. F. E. în calitate de moștenitor al defunctului H. F. C. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de defunctul H. F. C. și continuată de succesorul său H. F. E., și în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 51/(...) de notar public P. M. B., intervenit între pârâtul V. I.

M. în calitate de vânzător pe de o parte, și pârâții B. G. F. și soția B. C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, având ca obiect înstrăinarea de către primul secunzilor imobilul situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și 1571/1, cu prețul de 12.000 RON.

S-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul rectificării CF

10684/20 B. M. prin radierea înscrierii dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. în favoarea pârâților V. I. M., B. G. F. și B. C., competința de sub B2 și B3 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea vechiului proprietar H. F. C.

S-a constatat că apartamentul situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și 1571/1, este bun comun, dobândit sub durata căsătoriei de către reclamanta H. F. S. și H. F. C.

S-a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44/(...) de notar public B. M..

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B. F. G. și soția B.

C.

Pârâții V. I. M., B. G. F. și B. C. au fost obligați în solidar să plătească lui

H. F. E. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată iar reclamantei H. F. S. suma de

1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin acțiunea formulată de reclamanta H. F. S., în contradictoriu cu pârâții H. F. C., V. I. M., B. G. F. și B. C., înregistrată la data de (...) în dosarul nr. (...) instanța a fost investită să constate: nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/(...) de notar B. M., încheiat între pârâtul H. F. C. în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâtul V. I. M., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, asupra imobilului înscris sub B 2 în CF 10684/20 B. M. nr. top.

(...)/22, (...)/28 și 1571/1; nulitatea absolută a contractului subsecvent de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 51/2004 de notar P. B. M., încheiat între pârâtul V. I. M., în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâții B. G. F. și B. C., în calitate de cumpărători, privind același imobil cu datele de identificare arătate mai sus; să se dispună radierea din CF 10684/20 B. M. a mențiunilor referitoare la dreptul de proprietate de sub B2 - B3 și restabilirea situației anterioare înstrăinării imobilului ce a făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare menționate la pct. 1 și 2 din petit; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

Prin precizarea formulată la data de (...), reclamanta a solicitat instanței să constate că apartamentul situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în

CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și 1571/1, este bun comun, dobândit sub durata căsătoriei de către reclamanta H. F. S. și H. F. C.

În motivarea acțiunii s-a arătat că apartamentul din litigiu situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și 1571/1, este bun comun, dobândit sub durata căsătoriei de către reclamanta H. F. S. și soțul său-pârâtul H. F. C., conform contractului încheiat la (...) cu R.A.G.L. Gama R.A., iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/(...) de notar B. M., pârâtul H. F. C. a înstrăinat imobilul fără consimțământul său și fără știrea sa, având probleme medicale psihice, către cumpărătorul V. I. M., contract lovit astfel de nulitate pentru lipsa consimțământului cu încălcarea art. 35 alin. 2 din Codul familiei.

Nulitatea absolută a acestui contract atrage și nulitatea actului de înstrăinare subsecvent încheiat fictiv cu pârâții B. G. F. și B. C., în condițiile în care posesia imobilului a rămas continuu a reclamantei și familiei sale.

Prin sentința civilă nr. 4005/(...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. F. S., precum și cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional H. F. C. și s-a dispus rectificarea CF 10684/20 B. M. nr.top. (...)/22, (...)/28 și 1571/1 în sensul radierii întabulării dreptului de proprietate a pârâților asupra imobilului competința de sub B2 și B3 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea vechiului proprietar, reclamantul reconvențional H. F. C., respingându-se cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali B. G. F. și soția B. C., ca rămasă fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 4005/(...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că prin decizia penală nr. 632/R/2008 a Curții de A. C. s- a dispus casarea în parte a deciziei penale nr. 163/(...) a T.ui M. și rejudecând, a înlăturat dispoziția de anulare a contractului subsecvent de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 51/2004 de notar P. B. M., încheiat între pârâtul V. I. M., în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâții B. G. F. și B. C. în calitate de cumpărători, privind imobilul înscris în CF 10684/20 B. M. nr. top. (...)/22,

(...)/28 și 1571/1.

Împotriva sentinței 2057/(...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare au declarat recurs în termenul legal pârâții B. G. F. și B. C.

Astfel sesizată în rejudecare, din analiza actelor și lucrărilor instanța a reținut următoarele:

H. F. C. a decedat la data de (...), iar acțiunea a fost continuată de H. F. E., în calitate de fiu, moștenitor al defunctului conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 59/(...) emis de B. V. M. Bal-C. B.

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speța dedusă judecății tema pretențiilor si probațiunii vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare, subsecvent, autentificat sub nr. 51/(...) de notar public P. M. B., intervenit între pârâtul V. I. M. în calitate de vânzător pe de o parte, și pârâții B. G. F. și soția B. C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, având ca obiect înstrăinarea de către primul secunzilor imobilul situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și

1571/1.

În alți termeni, reclamanta H. F. S. și H. F. E. (în calitate de fiu, moștenitor al defunctului H. F. C.), invocând desființarea titlului inițial al vânzătorului V. I. M., respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 44/(...) de notar B. M., încheiat între pârâtul H. F. C. în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâtul V. I. M., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, asupra aceluiași imobil înscris în CF 10684/20 B. M. nr. top. (...)/22, (...)/28 și 1571/1, prin sentința penală nr. 1133 din (...) a J.ecătoriei B. M. rămasă definitivă prin D.penală nr. 163/(...) a T.ui M. și respectiv irevocabilă prin D. penală nr.

771/R/2007 și 632/R/2008 ale Curții de A. C. a cerut desființarea si a actului subsecvent, încheiat între pârâtul V. I. M. în calitate de vânzător pe de o parte, și pârâții B. G. F. și soția B. C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 51/(...) de notar public P. M. B..

În atare situație, s-a apreciat și circumscris analizei, stabilirii împrejurării dacă pârâții B. G. F. și soția B. C., în calitate de cumpărători au fost de bună sau de rea-credință la încheierea contractului oneros în discuție.

În justificarea cererii de constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare subsecvent se invocă aplicarea principiului efectelor nulității actelor juridice, potrivit căruia anularea actului inițial atrage si anularea actului subsecvent - resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Este adevărat că buna-credință a subdobânditorului cu titlu oneros al unui imobil se constituie într-o excepție de la principul sus menționat, în sensul că, atunci când terțul achizitor s-a încrezut cu bună-credință în valabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, actul său este menținut deși cel ce constituie titlul vânzătorului a fost anulat, soluția justificându-se pe considerațiuni de echitate si utilitate socială.

Această excepție nu este însă operantă în speță, întrucât, subdobânditorul, respectiv pârâtul B. G. F., nu a fost de buna-credință la încheierea actului, aspect ce rezultă din următoarele:

Este necontestat că buna-credință este prezumata de art. 1899 alin. 2 Cod civil, numai ca aceasta prezumție valorează până la proba contrarie, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de proba, inclusiv prin simple prezumții ce pot să reiasă din împrejurările de fapt ale cauzei si prin care se poate dovedi reaua- credință.

În cauză este dovedit că actul de vânzare-cumpărare subsecvent s-a încheiat la (...); de asemenea, este dovedit ca vânzătorul V. I. M. dobândise proprietatea imobilului pe care l-a înstrăinat pârâtului B. G. F. abia cu 6 zile in urmă, respectiv la (...), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44/(...).

Or intervalul foarte scurt de timp dintre încheierea celor doua acte era o împrejurare de natură a trezi îndoieli oricărui cumpărător diligent în legătură cu valabilitatea titlului înstrăinătorului, obligându-l la verificări suplimentare pe aspectul valabilității titlului celui de la care urma să cumpere; astfel de minime diligențe, cum ar fi verificarea situației apartamentului înainte de cumpărare, nu numai printr-o unică vizită, ci mai multe, ceea ce ar fi permis cunoașterea posesorilor reali ai acestuia, respectiv și a reclamantei și fiului său, și deci a situației reale a bunului, nu au fost făcute de pârâții B.

Pe de altă parte, prețul mic de vânzare al apartamentului de 12000 lei, cerut de vânzătorul V. I. M., în condițiile în care, la acea vreme, existau anunțuri publicitare de vânzare a apartamentelor din aceeași zonă cu prețuri de aproximativ 30000 euro (filele 108-111), era, de asemenea, o împrejurare de natură a trezi îndoieli oricărui cumpărător diligent în legătură cu valabilitatea titlului vânzătorului.

Instanța a constatat că speței îi sunt incidente și dispozițiile Decretului

Lege nr. 115/1938, aplicabilitatea acestui act normativ urmând să înceteze doar la data finalizării lucrărilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 69 din L. nr. 7..

Astfel, potrivit art. 37 din Decretul-Lege nr. 115/1938, acțiunea în rectificare, dacă a fost înaintată în termenul legal, își va produce efectele și fațăde terțele persoane, care au dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. Termenul va fi de trei ani socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.

De altfel, art. 36 din L. 7., respectiv art. 37 sau 38 în redactarea anterioară, este identic cu art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 incident în cauză.

Textul invocat mai sus instituie o normă specială care derogă de la cele două principii de fapt ce justifică menținerea actului subsecvent în ciuda anulării actului inițial: principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros si principiul asigurării stabilității circuitului civil.

Ca atare, acțiunea în rectificare prevăzută de dispozițiile enunțate este pe deplin justificată cu condiția formulării ei în termenul de 3 ani prevăzut în alineatul 2 al articolului, neputând fi invocată nici buna credință si nici principiul asigurării raporturilor juridice consacrat de jurisprudența C., fiind practic lipsită de orice relevanță în dezlegarea pricinii de față și analizarea aspectelor invocate referitoare la prezumțiile legale care decurg din principiul publicității care guvernează materia cărților funciare.

În cauză contractul de vânzare-cumpărare subsecvent în litigiu a fost încheiat la (...), pârâtul B. F. înscriindu-și dreptul în C.F. la data de (...), iar acțiunea în rectificare (anulare) a fost depusă la instanță la termenul din (...), înăuntrul termenului de trei ani, mai sus evocat, astfel că acțiunea este admisibilă indiferent de buna sau reaua-credință a terților dobânditori.

Pe cale de consecință, văzând și faptul că apartamentul din litigiu situat în

B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22,

(...)/28 și 1571/1, este bun comun, dobândit sub durata căsătoriei de către reclamanta H. F. S. și soțul său-pârâtul H. F. C., conform contractului încheiat la (...) cu R.A.G.L. Gama R.A, instanța, în baza dispozițiilor legale și principiilor invocate a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta H. F. S., a admis în parte cererea reconvențională formulată de defunctul H. F. C. și continuată de succesorul său H. F. E.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții B. G.

F. și B. C.

La termenul de judecată din (...) prin încheierea pronunțată, s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Prin decizia civilă nr. 6. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au respins ca nefondate apelurile declarate de B. G. F. și B. C., în contra sentinței civile nr. 2057 din (...) a J.ecătoriei B. M., județul M..

A.anții B. G. F. și B. C. au fost obligați să plătească intimatei H. F. S. suma de 1000 lei, iar intimatului H. F. E. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata în apel.

T. a reținut că ambii apelanții au invocat greșita reținere din partea instanței de fond, ca urmare a unei analize și aprecieri subiective a probelor administrate în cauză, a relei lor credințe la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 51/(...) de notar public P. M. B., intervenit între pârâtul V. I. M. în calitate de vânzător pe de o parte, și pârâții B. G. F. și soția B. C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, având ca obiect înstrăinarea de către primul secunzilor imobilul situat în B. M., str. V. A. nr. 60/20 jud. M. înscris în CF 10684/20 B. M., nr. top (...)/22, (...)/28 și 1571/1, cu prețul de

12.000 RON., în condițiile în care susțin apelanții, buna credință a subdobânditorilor este prezumată.

Este adevărat că buna-credință a subdobânditorului cu titlu oneros al unui imobil se constituie intr-o excepție de la principul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, in sensul ca, atunci când terțul achizitor s-a încrezut cu bună-credință în valabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, actul său este menținut deși cel ce constituie titlul vânzătorului a fost anulat, soluția justificându-se pe considerațiuni de echitate si utilitate sociala. Aceasta excepție nu este însa operantă in speță, întrucât, așa cum corect a apreciat si judecătoria, subdobanditorul respectiv pârâții apelanți, nu au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 51/(...) de notar public P. M. B..

Este necontestat că buna-credință este prezumata de art. 1899 alin. 2 Cod civil, numai ca această prezumție valorează până la proba contrarie, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă, inclusiv prin simple prezumții ce pot să reiasă din împrejurările de fapt ale cauzei si prin care se poate dovedi reaua- credință.

In cauză este dovedit ca actul de vânzare-cumpărare subsecvent s-a încheiat la (...) între vânzătorul V. M. si cumpărătorii B. G. F. și soția B. C. de asemenea, este dovedit ca vânzătorul V. I. M. dobândise proprietatea imobilului pe care l-a înstrăinat pârâtului B. G. F. abia cu 6 zile in urmă, respectiv la (...), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44/(...).

Or, intervalul foarte scurt de timp dintre încheierea celor doua acte era o împrejurare de natură a trezi îndoieli oricărui cumpărător diligent în legătură cu valabilitatea titlului înstrăinătorului, obligându-l la verificări suplimentare pe aspectul valabilității titlului celui de la care urma să cumpere; astfel de minime diligente, cum ar fi verificarea situației apartamentului înainte de cumpărare, nu numai printr-o unică vizită, ci mai multe, ceea ce ar fi permis cunoașterea posesorilor reali ai acestuia, respectiv și a reclamantei și fiului său, și deci a situației reale a bunului, nu au fost făcute de pârâții B.

T. a considerat că aprecierea probelor din dosar a fost corect făcută de instanța fondului, astfel că, s-a retinut ca prezumția de bună-credință, instituita de lege in favoarea subdobanditorului, a fost răsturnata in cauză, situație in raport de care in mod corect judecătoria a dispus anularea actului de dobândire al pârâților - apelanți, întrucât aceștia, fiind de rea-credință operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlului subachizitorului.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții B. G. F. și B. C.,solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale formulate.

Arată că atât hotărârea instanței de fond cât și hotărârea instanței de apel cuprind motive străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7

C.proc.civ., hotărârea pronunțată fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Motivația instanței de fond excede cadrului procesual si conține motive străine împrejurare determinata de diferențele existente între cuprinsul acțiunii introductive, care reprezintă cadrul procesual dat, în baza principiului disponibilității și motivele pentru care instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.

Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare al recurenților ca act subsecvent, întrucât potrivit susținerii acestora, actul în discuție a avut drept scop încheierea unei vânzări fictive pentru care nu s-a plătit prețul, fiind încheiat în scopul exclusiv al transferării dreptului de proprietate.

In urma administrării probelor in mod nemijlocit în fata instanței de judecata, inclusiv prin declarația notarului in fata căruia s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare care a confirmat faptul ca perfectarea contractului devânzare cumpărare nu era posibila fara confirmarea din partea vânzătorului în ceea ce privește plata prețului susținerile reclamanților au fost, astfel, infirmate.

Diferit de cadrul procesual dat, atât instanța de fond in considerentele hotărârii apelate cât și instanța de apel au admis acțiunea reclamanților respectiv au respins apelul pârâților, pentru cu totul alte considerente făcând aplicarea dispozițiilor art. 36, 37 și 38 din L. 7., reținând faptul ca recurenți au fost de rea- credință la achiziționarea apartamentului, întrucât trebuia să-și dea seama că titlul vânzătorului este pus sub semnul îndoielii, aspecte care au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, și care ar fi dus implicit la respingerea acțiunii introductive, pentru că pe de o parte aceste susțineri nu sunt reale și nu au reieșit din probe, iar pe de altă parte, reclamanții ar fi avut calitatea de terți față de contractul de vânzare cumpărare în discuție.

Contractul de vânzare cumpărare încheiat cu numitul V. M., nu este demonstrat că ar fi afectat de vreun viciu la data contractării cu recurenții, astfel încât prezumția bunei credințe, cu care recurenții au contractat, nu se poate susține că a fost răsturnata de probatoriul administrat in cauza, atât timp cat vânzătorul V. I. M., avea înscris în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra apartamentului și notarul a putut opera transferul dreptului de proprietate din patrimoniul acestuia în patrimoniul apelanților.

Mai mult decât atât, martorii audiați in cauza, aspecte care au fost confirmate și de către reclamanți prin întâmpinările depuse, au evidențiat faptul ca B. G. F. a depus diligentele necesare, într-o astfel de situație, interesându-se de situația juridica a apartamentului, atât prin faptul ca acesta s-a deplasat personal sa vizioneze imobilul, ocazie cu care acestuia i s-a garantat și de către vânzătorul inițial H. F. C. ca el este singurul proprietar al imobilului, cât și prin consultarea de către notar a cărții funciare, care i-a garantat legalitatea actelor care au stat la baza transferului dreptului de proprietate, neputându-se susține astfel, că pârâtul nu a depus diligentele necesare unui cumpărător de buna- credința.

Mult decât atât la momentul contractării, vânzătorul V. I. M. a încheiat cu vânzătorul inițial H. F. C. o convenție prin care acesta din urma menționa faptul ca a solicitat să mai fie lăsat încă o lună în apartament pentru a finaliza lucrările la imobilul unde dorea sa se mute.

In aceste condiții, chiar dacă, s-a anulat titlul de proprietate al vânzătorilor, vânzarea subsecventă nu se desființează în virtutea regulii "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", întrucât jurisprudența și doctrina a urmat soluția menținerii contractului în cazul cumpărătorilor de bună credință consolidată și prin principiul „. comunis facit jus".

Astfel, atât instanța de fond cat si instanța de apel trebuiau sa procedeze la o evaluare corectă și echidistanta a circumstanțelor în care a fost încheiat de către recurenții contractul de vânzare cumpărare, impunându-se aprecierea probelor în sprijinul respectării principiului asigurării stabilității circuitului civil, în condițiile în care este evident că aveau calitate de subdobânditori buna credință și au depus toate diligențele pentru a verifica situația juridică a apartamentului.

Dintr-o alta perspectiva pentru ca soluția instanței de fond să își fi găsit justificare era necesar ca să se fi făcut dovada faptului ca terțul dobânditor ar fi cunoscut că bunul aparține unei alte persoane decât vânzătorul în condițiile în care la momentul la care a perfectat tranzacția nu era notat vreun litigiu la cartea funciară și nu figura vreo altă persoană care să fi avut calitatea de proprietar, în afara vânzătorului cu care a contractat și nu era demarat vreun demers juridic care era de natura să creeze vreun dubiu în legătură cu proprietarul real al bunului.

Este evident faptul ca atât motivația instanței de fond cat și a instanței de apel sunt nefondate, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia B. F. a cunoscut sau cel puțin trebuia să cunoască că titlul vânzătorului este pus sub semnul îndoielii, având la baza declarațiile unor martori, ale căror depoziții sunt pro causa, de vreme fată de acesta nu se poate retine vreo culpa în ceea ce privește evaluarea situației juridice a imobilului, motivarea instanței fiind lipsita de fundament, atât timp cât nici instanța de fond și nici instanța de apel aceasta nu au indicat care au fost acele obligații pe care B. G. F. trebuia sa îndeplinească în calitatea sa de cumpărător al bunului imobil și nu le-a îndeplinit.

Tot astfel, daca s-ar avea în vedere motivația instanței de fond referitoare la faptul ca B. F. trebuia sa cunoască ca titlul vânzătorului este anulabil, in mod evident aceasta este nefondata, și din perspectiva succesiunii în timp a actelor juridice care demonstrează faptul ca titlu vânzătorului a fost desființat după trecerea unui interval de 2 ani de la data la care B. F. a contractat cu acesta, respectiv prin sentința penala nr.1133/(...) a J.ecătoriei B. M. proces în care acesta nu a avut calitatea de parte, situație care în mod evident nu se poate susține ca putea fi prevăzuta de către acesta, instanțele ignorând acest aspect.

Faptul ca hotărârea instanței de fond si a instanței de apel sunt nelegale este demonstrat și de împrejurarea ca instanța justifica admiterea acțiunii avându-se în vedere mai mult aparentele decât dispozițiile legale incidente in cauza la momentul încheierii, contractului de vânzare cumpărare, respectiv art. 30 din L. 7., care stabilește cu valoare de principiu ca daca în cartea funciara s-a înscris un drept în folosul unei persoane se prezuma ca exista in folosul ei, iar cuprinsul cărților funciare se considera ca redau fidel realitatea drepturilor conținute.

Dincolo de aspectele invocate, se impune a se constata și nelegalitatea hotărârii instanței de fond si in raport de faptul ca raționamentul pentru care a fost admisa acțiunea introductiva este unul greșit, reținând ca incidenta dispozițiilor referitoarea la rectifica rea de carte funciara ar constitui un motiv de admiterea a acțiunii indiferent buna sau reaua credința a terțului subdobânditor, deși din economia textului de lege invocat (art. 37 din Decretul Lege nr.

115/1938) rezulta cu evidenta ca aceasta operațiune este ulterioara, subsecventa, desființării titlului recurenților, și nicidecum nu poate constitui un motiv sau temei juridic pentru admiterea acțiunii.

Deși nu sunt incidente raporturilor juridice dintre părți instanța putea avea în vedere și dispozițiile noului C.civil, noile dispoziții ( art. 901 actualul Cod civil), reglementează în mod expres ca "oricine a dobândit cu buna-credința un drept real înscris în cartea funciara, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul sau, chiar daca, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara", prevăzând la aliniatul 2 și condițiile în care un terț dobânditor este considerat de buna credința, criterii care anterior erau reglementate de doctrina și jurisprudența și de dispozițiile L. nr. 7., însă care au fost ignorate de instanța de fond.

Intimata H. F. S. prin întâmpinare (f. 25-28) a solicitat respingerearecursului și menținerea deciziei civile nr. 6./(...) a T.ui M., cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Criticile aduse sentinței instanței de fond sunt inadmisibile pentru că împotriva acelei hotărâri se putea declara doar apel, iar nu și recurs, iar apelul a fost exercitat, și, în cadrul apelului, au putut fi și au fost analizate criticile aduse acelei sentințe.

Acele motive de recurs care vizează reaprecierea probelor și temeinicia deciziei atacate sunt inadmisibile pentru că punctele 10 și 11 ale art. 304

C.pr.civ. au fost abrogate prin O. nr. 1..

Interpretarea declarațiilor martorilor nu poate fi făcută în recurs, fiind un motiv inadmisibil, față de cele arătate anterior.

În ce privește motivele de recurs care privesc decizia instanței de apel și care vizează legalitatea acesteia, se arată că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii, pentru că, diferit de cadrul procesual dat, instanța de apel a respins apelul pârâților, pentru cu totul alte considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 36, 37 și 38 din L. 7., reținând faptul că recurenți au fost de rea-credință la achiziționarea apartamentului, întrucât trebuia să-și dea seama că titlul vânzătorului este pus sub semnul îndoielii, aspecte care au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, și care ar fi dus implicit la respingerea acțiunii introductive, pentru că, pe de o parte, aceste susțineri nu sunt reale și nu au reieșit din probe, iar pe de altă parte, reclamanții ar fi avut calitatea de terți față de contractul de vânzare cumpărare în discuție.

Acest motiv de recurs este nefondat deoarece nu se poate reține că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii pentru că motivele reținute de instanța de apel ar fi infirmate de probatoriul administrat. Acest motiv de recurs se încadra în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., dar acestea au fost abrogate prin O. nr. 1., prin urmare nu se poate folosi o formă ocolită pentru a se invoca un motiv de recurs inadmisibil.

Mai trebuie constatat că instanța a analizat valabilitatea contractului în care recurenții erau părți astfel că și dacă reclamanții sunt terți față de contractul de vânzare cumpărare în discuție ei pot solicita analizarea valabilității contractului și rectificarea de carte funciară, potrivit art. 33 și urm. din L. nr. 7., întrucât proprietarii imobilului sau succesorii acestuia pot solicita rectificarea înscrierilor chiar dacă nu sunt înscriși în cf, calitatea procesuală fiindu-le dată de calitatea de proprietari sau succesori iar nu de înscrierea în cf.

Recurenții mai arată că în situația în care susținerile reclamanților nu erau susținute de probe nu se putea încălca principiul disponibilității iar soluția era respingerea acțiunii iar nu admiterea prin reținerea unor considerente străine motivelor pe care reclamanții le-au invocat prin acțiunea introductivă și cu care au investit instanța.

Curtea reține că partea din acest motiv ce se referă la probe este inadmisibilă iar motivarea ce privește încălcarea principiul disponibilității este nefondată deoarece instanța nu este ținută de sensul literar al termenilor ci trebuie să dea încadrarea juridică a acțiunii ce rezultă din voința părții, fiind ceea ce s-a întâmplat în fața instanței de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 84 Cod de procedură civilă, care dispun că cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Pe de altă parte, art. 36 din L. 7., incident în cauză, respectiv art. 37 sau

38 în redactarea anterioară, este identic cu art. 37 din Decretul Lege nr.

115/1938, astfel că atâta timp cât conținutul textelor legale este identic nu se poate sancționa partea relativ la o dispută ce privește intrarea în vigoare a unui act normativ, mai ales în condițiile în care și vechiul și noul act normativ cuprind aceleași reglementări de principiu, în ce privește acțiune în rectificare de carte funciară.

Recurenții mai susțin că contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul V. M., nu este demonstrat că ar fi afectat de vreun viciu la data contractării cu recurenții, astfel încât prezumția bunei credințe, cu care recurenții au contractat, nu se poate susține că a fost răsturnata de probatoriuladministrat în cauza, atât timp cât vânzătorul V. I. M., avea înscris în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra apartamentului și notarul a putut opera transferul dreptului de proprietate din patrimoniul acestuia în patrimoniul apelanților.

Nici acest motiv de recurs nu este fondat, iar partea ce se referă la probe este inadmisibilă.

Reaua credință a pârâților recurenți a fost reținută de instanța de apel pe baza stării de fapt care rezultă din probele administrate, stare de fapt care nu poate fi schimbată de instanța de recurs, aceasta din urmă fiind ținută să analizeze dacă instanța de apel a aplicat corect norma legală la starea de fapt stabilită, sau cu alte cuvinte, dacă raționamentul juridic a fost corect.

Instanța de apel a stabilit ca stare de fapt că actul de vânzare-cumpărare subsecvent s-a încheiat la (...) între vânzătorul V. M. si cumpărătorii B. G. F. și soția B. C. iar vânzătorul V. I. M. dobândise proprietatea imobilului pe care l-a înstrăinat pârâtului B. G. F. abia cu 6 zile in urmă, respectiv la (...), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44/(...). Intervalul foarte scurt de timp dintre încheierea celor doua acte era o împrejurare de natură a trezi îndoieli oricărui cumpărător diligent în legătură cu valabilitatea titlului înstrăinătorului, obligându-l la verificări suplimentare pe aspectul valabilității titlului celui de la care urma să cumpere; astfel de minime diligențe, cum ar fi verificarea situației apartamentului înainte de cumpărare, nu numai printr-o unică vizită, ar fi permis cunoașterea posesorilor reali ai acestuia, respectiv și a reclamantei și fiului său, și deci a situației reale a bunului, nu au fost făcute de pârâții B.

Chiar dacă vânzătorul V. I. M. avea înscris în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra apartamentului, înscrierea în cartea funciară nu oferă o prezumție absolută de proprietate atâta timp cât există cazurile ce permit stabilirea relei credințe și rectificarea cărții funciare, astfel că transferul dreptului de proprietate s-a dovedit a fi fost făcut nevalabil.

Diligențele făcute de B. G. F. s-a reținut de către instanța de apel a nu fi fost suficiente iar aceasta se adaugă la întrebările pe care recurenții trebuiau să și le pună dat fiind intervalul de timp scurt în care li s-a înstrăinat imobilul de la achiziționarea lui de către pârâtul V. și legat de prețul de vânzare necorespunzător pentru categoria de imobil din care face parte și cel în cauză.

Asigurările date de către vânzătorul inițial H. F. C. și convenția încheiată de vânzătorul V. I. M. cu vânzătorul inițial H. F. C., prin care acesta din urmă menționa faptul că a solicitat să mai fie lăsat încă o lună în apartament pentru a finaliza lucrările la imobilul unde dorea sa se mute, nu sunt de natură a asana viciile actului încheiat de către recurenți.

În aceste condiții, s-a anulat contractul de vânzare dintre H. și V., iar vânzarea subsecventă se desființează în virtutea regulii "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", pentru că și acest al doilea contract nu este valabil la rândul său, dat fiind că i se transmite nulitatea de la nulitatea actului anterior, cât timp recurenții cumpărători nu sunt de bună credință, astfel că nu poate fi vorba de aplicarea principiului „. comunis facit jus".

Nu era necesar să se fi făcut dovada faptului că terțul dobânditor ar fi cunoscut că bunul aparține unei alte persoane decât vânzătorul ci era necesar doar ca acesta să fi fost de rea credință și să fi știut sau să fi putut ști cu minime verificări că titlul vânzătorului nu era valabil chiar dacă era înscris în cartea funciară și chiar și dacă nu exista vreo notare în cartea funciară, pentru că înscrierile în cf nu au caracter absolut, principiul ce rezultă din art. 30 din L. 7. poate fi răsturnat, fiind admisă rectificarea cf, iar demersurile juridice pentrurectificarea cărții funciare pot fi introduse în termenele prevăzute de L. nr. 7. pentru rectificarea cărții funciare.

Instanța de apel a indicat obligațiile pe care B. G. F. trebuia să le îndeplinească în calitatea sa de cumpărător al bunului imobil și nu le-a îndeplinit, anume verificările situației juridice și faptice ale apartamentului, dat fiind intervalul scurt dintre cele două contracte, prețul mic și identic din cele două contracte și prezența a încă unei persoane în apartament față de înscrierile în cf.

Este nerelevant că titlul vânzătorului V. a fost desființat după trecerea unui interval de 2 ani de la data la care B. F. a contractat cu acesta, respectiv prin sentința penală nr. 1133/(...) a J.ecătoriei B. M., pentru că aceasta vizează doar durata procesului, care poate fi variabilă, iar nu data investirii instanței, iar dacă în acel proces recurentul nu a avut calitatea de parte nu are relevanță cât timp însuși titlul recurenților este nevalabil iar valabilitatea celuilalt contract s-a analizat și se analizează doar între părțile contractante, iar recurenții nu erau părți în acel contract.

Instanța de apel nu a reținut că admiterea acțiunii se face indiferent de buna sau reaua credința a terțului subdobânditor, atâta timp cât a reținut reaua credință a recurenților, iar operațiunea de rectificare de carte funciară este ulterioară, subsecventă, desființării titlului recurenților, dar rectificarea cărții funciare nu constituie un motiv sau temei juridic pentru admiterea acțiunii ci desființarea titlului, nevalabil după cum s-a constatat, duce la rectificarea cărții funciare.

Incidența dispozițiilor noului cod civil nu poate fi analizată, nefiind aplicabile raporturilor dintre părți.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții B. G. F. și B. C., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, după cum urmează: - suma de 500 lei, în favoarea intimatului H. F. E., onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 31, și suma de 2.480 lei, în favoarea intimatei H. F. S., onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 33.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. G. F. și B. C. împotriva deciziei civile nr. 6. din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, după cum urmează:

- suma de 500 lei, în favoarea intimatului H. F. E.

- suma de 2.480 lei, în favoarea intimatei H. F. S.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.

PREȘEDINTE J.ECĂTORI

I. D. C. A. A. P. C. M. CONȚ

Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)

J.ecător fond - G. C. - Judecătoria Baia Mare

J.ecători apel -Ciucă V., P. G. - Tribunalul Maramureș

G. A. A. M.

← Decizia civilă nr. 192/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și...  Decizia civilă nr. 3595/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3310/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie