Decizia civilă nr. 3595/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3595/R/2012

Ședința publică din data de 12 septembrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

T. D. - președintele Secției I-a civilă

JUDECĂTORI:

A.-T. N.

M.-C. V.

GREFIER:

M.-L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. G. și C. V., împotriva deciziei civile nr. 18 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta A. I., precum și pe pârâta P. R.-M., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.2800/(...) a Judecătoriei Z. s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta A. I. împotriva pârâților C. G., C. V. și C. I., decedată pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuată în persoana celorlalți trei pârâți moștenitori, și P. R. M..

S-a constatat că reclamanta A. I. și pârâtul C. G. au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote-părți egale de 1/2, ca bun comun, un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcției situate în mun. Z., Al. R. nr. 5/A și dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 58 mp, identificat prin punctele A-a-f-g în raportul de expertiză de la fila 178 dosar.

Valoarea dreptului dobândit de foștii soți este 120.017 lei.

S-a dispus notarea separată a construcției și înscrierea corespunzătoare a dreptului astfel constatat în cartea funciară nr.

55108 Z. (provenită din conversia c.f. 4440), care are ca obiect terenul în suprafață de 250 mp proprietatea pârâtului C. V., după efectuarea cuvenitelor operațiuni tehnice de carte funciară.

S-a constatat că reclamanta A. I. și pârâtul C. G. au mai dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote-părți egale de 1/2, următoarele bunuri comune mobile: autoturism marca Mercedes, nr. înm. (...) - 7.000 lei; mobilă sufragerie - 650 lei; mobilă dormitor - 550 lei; mobilă dormitor -

600 lei; mobilă bucătărie + colțar - 700 lei; 2 televizoare color - 500 lei; combină frigorifică - 800 lei; combină muzicală - 150 lei; aragaz - 100lei; veselă - 200 lei; serviciu pahare cristal și rubin - 300 lei; 2 covoare -

200 lei; mașină de cusut - 250 lei; 2 birouri pentru copii - 300 lei.

Valoarea masei de împărțit este 132.317 lei, iar a cotei fiecărei părți 66.158,5 lei.

S-a atribuit în exclusivitate reclamantei dreptul de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 58 mp, precum și toate bunurile mobile, cu excepția autoturismului, acestea găsindu-se în imobilul atribuit.

Valoarea lotului reclamantei este 125.317 lei.

S-a atribuit pârâtului C. G. în deplină proprietate autoturismul marca Mercedes.

Valoarea lotului pârâtului este 7.000 lei.

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de

59.158,5 lei cu titlu de sultă.

S-a dispus astfel ieșirea din indiviziune și înscrierile corespunzătoare în cartea funciară.

Pârâții C. V. și C. G. au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.874 lei, cheltuieli de judecată.

Pârâtul C. G. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta A. I. și pârâtul C. G. s-au căsătorit la 18 august 1990

și au divorțat prin S. civilă nr. 352/(...) a Judecătoriei Z., definitivă și irevocabilă prin neapelare.

În cartea funciară nr. 55108 Z. (provenită din conversia c.f. 4440) este înscris dreptul de proprietate al pârâtului C. V., tatăl soțului C. G., asupra terenului în suprafață de 250 mp, identificat între punctele A- a-B-b-f-g în raportul de expertiză de la fila 178 dosar. De asemenea, pe acest teren, este amplasată casa proprietatea pârâților C. V. și C. I., decedată pe timpul procesului, casă situată administrativ pe A. R. nr.5.

Alăturat acestei case a părinților unuia dintre soți, pe terenul și cu acordul acestora, soții au construit cu mijloace care fac parte din comunitatea lor de bunuri o casă de locuit separată, în perioada 1993-

1997. Aceasta este situată administrativ pe A. R. nr.5/A și, este clar, reprezintă o unitate locativă distinctă, independentă funcțional.

Regimul juridic al acestui imobil îl reprezintă dreptul de superficie, respectiv dreptul de proprietate al soților asupra construcției și dreptul lor de folosință asupra terenului proprietatea părinților unuia dintre ei. Terenul aferent construcției nou-edificate, necesar și suficient folosirii acesteia este în suprafață de 58 mp și a fost identificat prin punctele A-a-f-g în raportul de expertiză de la dosar.

Este adevărat că sub imperiul Legilor 58/1974 și 59/1974 soții nu puteau dobândi decât un drept de creanță în această situație, deoarece constituirea unei superficii echivala, practic, cu înstrăinarea terenului, fapt interzis prin cele două acte normative. Dar odată cu abrogarea acestor legi și intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și a Legii nr. 50/1991 privind regimul construcțiilor,constituirea dreptului de superficie de către proprietarul fondului în folosul constructorilor a devenit posibilă.

Or, una dintre cele mai frecvente situații, așa cum este și cazul de speță, este acordul de voințe intervenit între soți și părinții unuia dintre ei cu privire la construirea casei de locuit a soților pe terenul părinților, în considerarea relațiilor de rudenie apropiată și în scopul perpetuării îndelungate a vieții de familie.

Faptul că ulterior intervine divorțul soților nu schimbă natura juridică a dreptului dobândit. În speță, căsătoria soților a durat 18 ani și au rezultat doi copii minori, aceștia fiind încredințați spre creștere și educare reclamantei.

Este adevărat și că pârâtul C. V., fostul socru al reclamantei a avut o contribuție importantă la construirea casei de locuit a soților: manoperă proprie, plăți făcute unor muncitori, cumpărarea de materiale. Î. intenția manifestă nu putea fi decât tot aceea de a contribui la consolidarea căsătoriei tinerilor și formarea patrimoniului lor comun. Din declarațiile tuturor martorilor rezultă că noua unitate de locuit era destinată tinerilor soți și aceștia o considerau locuință proprie. Au și folosit neîntrerupt casa până la divorț, iar actual o folosește exclusiv reclamanta împreună cu copiii, fostul soț având reședința în străinătate, unde este plecat la muncă.

Așadar, tacit, dar neîndoielnic, contribuția părintelui pârât la ridicarea casei de locuit a fost făcută nu în folosul său propriu, ci în folosul celor doi soți și comunității de bunuri a acestora.

Nu se poate susține cu succes că reclamanta și fostul soț pârât nu au contribuit cu mijloacele lor la construirea imobilului. Pe toată durata construirii și ulterior, reclamanta a fost angajată în muncă. Martorii toți au relatat că, în timpul lucrărilor, reclamanta era plecată la serviciu. C. se întorcea, participa la prepararea hranei pentru muncitori. Nu trebuie omisă munca depusă de reclamantă pentru întreținerea gospodăriei și îngrijirea copiilor. Rezultă de asemenea din declarațiile unor martori că soțul pârât a contribuit cu munca și mijloacele sale la ridicarea casei.

Așa fiind, în baza art. 111 Cod procedură civilă, instanța a constatat dreptul de superficie al soților care grevează terenul proprietatea pârâtului C. V. și a dispus, pe temeiul art. 20 din Legea

7/1996, notarea separată a construcției și înscrierea corespunzătoare a dreptului în cartea funciară.

Soții au mai dobândit sub durata căsătoriei lor, afară de imobil, următoarele bunuri comune mobile: autoturism marca Mercedes, nr. înm. (...) - 7.000 lei; mobilă sufragerie - 650 lei; mobilă dormitor - 550 lei; mobilă dormitor - 600 lei; mobilă bucătărie + colțar - 700 lei; 2 televizoare color - 500 lei; combină frigorifică - 800 lei; combină muzicală - 150 lei; aragaz - 100 lei; veselă - 200 lei; serviciu pahare cristal și rubin - 300 lei; 2 covoare - 200 lei; mașină de cusut - 250 lei;

2 birouri pentru copii - 300 lei.

Existența bunurilor mobile, caracterul lor comun, valoarea lor și faptul că ele se află în posesia actuală a reclamantei, adică în casa foștilor soți, nu au fost contestate de pârât la interogatoriu. D. unsingur bun, pârâtul a afirmat că a fost cumpărat după introducerea acțiunii de divorț, dar acest fapt nu înlătură caracterul comun al acelui bun, dobândit fiind înainte de desfacerea căsătoriei.

Contribuția soților la dobândirea bunurilor a fost apreciată legală, necontestându-se acest lucru.

Valoarea de circulație a imobilului este 120.017 lei. Aceasta este valoarea reținută de instanță, după coroborarea rapoartelor de expertiză întocmite în acest scop. S-a avut în vedere valoarea reală a imobilului, care profită ambilor soți constructori, iar această valoare este valoarea de circulație actuală, nu valoarea lucrărilor. Faptul că imobilul are un perete comun cu vechea casă părintească alăturată nu afectează valoarea lui de circulație.

Valoarea totală a masei de împărțit este de 132.317 lei. Valoarea cotei fiecărei părți este de 66.158,5 lei.

La atribuirea casei către reclamantă și a autoturismului către pârât, prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute la art. 673 ind.9 Cod procedură civilă: acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.

Prin decizia civilă nr. 18 din (...) a T.ui S. s-a respins ca nefondatapelul declarat de pârâții C. G. și C. V., împotriva sentinței civile nr.2800 din (...) a Judecătoriei Z..

Au fost obligați apelanții la 700 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că părțile au început realizarea construcției în anul 1992 așa cum de fapt au recunoscut și apelanții. La data la care s-a început construcția, terenul era intabulat pe S. Român, iar familia C. V. avea notat un drept de folosință pentru o suprafață de 250 mp în CF 4440 Z., motiv pentru care autorizația de construire s-a eliberat pe numele pârâtului C. V. În realitate, în baza autorizației nr.362/1564 din (...) s-a construit o casă nouă, fiind o unitate locativă distinctă, de către foștii soți C. G. și A. I. A. că la data la care construcția s-a ridicat, nici familia C. V. și I. nu erau proprietari pe teren și casa construită de aceștia înainte de anii

1990, însă având în vedere dreptul de folosință asupra terenului au fost de acord și au acceptat ca lângă casa lor, fiul lor, C. G. împreună cu soția sa să-și construiască o casă.

Nu s-a putut reține apărarea apelanților că dreptul de superficie trebuie să facă dovada convenției încheiate cu proprietarul terenului în vederea constituirii acestui drept și că această convenție trebuie încheiată în formă autentică deoarece este practic un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Este adevărat că dreptul de superficie poate fi dobândit prin titlu, uzucapiune sau direct prin lege.

Prin titlu se înțelege un act juridic, care poate fi o convenție, testamentul sau un act de concesiune.

În speță, dreptul de superficie s-a constituit în favoarea celor doi soți prin acordul proprietarului terenului la acea dată, care era atât C. V. cât și soția acestuia în viață la acea vreme, C. I., iar momentulconstituirii acestuia coincide cu cel la care cei doi soți C. G. și A. I.

(fostă C.) au dobândit dreptul de a construi pe acest teren.

Legislația noastră consacră oricum un singur drept de superficie care se naște ex lege, adică direct din lege. A. în interpretarea și aplicarea prevederilor art.30 C. Familiei, rezultă că din moment ce ambii soți ridică o construcție cu mijloace comune, dreptul fiecăruia asupra acesteia trebuie să aibă același caracter, aplicându-se regimul prevăzut de art.30 C. familiei.

Așadar, dreptul de superficie se dobândește în acest caz, direct în baza prevederilor art.30 C. familiei, iar nu pe cale convențională, pentru care ar fi nevoie forma autentică, astfel că criticile apelantului C. V. privind lipsa acordului său la construirea acestui drept de superficie sunt nefondate.

Deși apelantul C. V. a susținut că autorizația de construire a fost emisă pe numele lui C. V. pentru extindere casă, cererea fiind depusă la începutul anului 1992 sau sfârșitul anului 1991, iar la acea dată reclamanta și soțul ei nu conviețuiau, această critică nu este susținută, întrucât din probatoriul administrat rezultă că imobilul din litigiu s-a edificat între anii 1992 - 1997, când părțile erau împreună.

Nu s-a putut reține critica pârâtului C. V. că reclamanta și fostul soț nu au contribuit la construirea imobilului, atâta timp cât pe toată durata construirii și ulterior, reclamanta a fost angajată în muncă și nici cu privire la faptul că nu ar fi realizat că din banii obținuți la nuntă s-a făcut extinderea construcției.

Aceasta întrucât într-adevăr s-a recunoscut de către reclamantă prin interogatoriu că după ce s-au scăzut cheltuielile de nuntă au rămas cu 118.000 lei vechi, însă nu se poate considera că din această sumă au cumpărat și mașina Dacia 1300 cu suma de 113.000 lei, întrucât nu rezultă acest lucru din interogatoriul reclamantei așa cum susține apelantul C. V.

În ceea ce privește critica apelantului C. G. că autoturismul

Mercedes cu nr. SJ - 01 - CVZ a fost predat la R., iar banii au fost împărțiți, este adevărată doar partea în ceea ce privește predarea autovehiculului la R., însă vreo dovadă a împărțirii sumei nu există și nici nu este probabilă câtă vreme autoturismul a fost predat la R. după divorțul părților - (...).

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. V. și C. G., solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei în privința constatării dobândirii unui drept de superficie asupra terenului pe care aceasta pretinde că a edificat împreună cu fostul soț C. G., în timpul căsătoriei, construcția, în privința cererii de notare separată a construcției și înscrierii corespunzătoare a dreptului astfel constatat în CF 55108 Z..

Totodată au solicitat pârâții modificarea sentinței și în sensul înlăturării obligării lor în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2874 lei în favoarea reclamantei.

În ceea ce privește recursul propriu al pârâtului C. G., acesta solicită modificarea în sensul înlăturării din masa bunurilor comune a autoturismului marca Mercedes, nr. de înmatriculare (...) în valoare de 7000 lei, deoarece acest bun nu mai există în masa bunurilor comune, fiind predat în anul 2009 la R. Z., iar jumătate din banii obținuți fiind predați reclamantei, astfel încât la data pronunțării hotărârii acest bun nu mai exista în masa bunurilor comune.

Solicită, de asemenea, înlăturarea obligării sale la plata sumei de

430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanță.

Ambii recurenți au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în apel și recurs.

În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.

În motivarea recursului pârâții au invocat următoarele: Hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât a stabilit că în cauză ar avea aplicabilitate regimul dreptului de superficie, fără ca probele administrate să conducă la o asemenea concluzie.

Susținerea instanței de apel potrivit căreia în anul 1992, momentul începerii construcției, recurentul C. V. și soția sa, în prezent decedată, ar fi avut doar un drept de folosință asupra terenului, pe durata existenței construcțiilor, terenul fiind proprietatea S.ui Român, este eronată.

În anul 1992 soții C. V. și I. erau proprietari tabulari ai terenului, dobândind proprietatea asupra acestui teren, prin decizia nr. 2. a P. jud. S..

Dreptul de superficie trebuie dovedit prin convenția încheiată cu proprietarul terenului, în vederea constituirii acestui drept. Fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, convenția trebuie încheiată în formă autentică.

Nicio probă administrată în cauză nu a dovedit și nici reclamanta nu a afirmat că recurentul C. V. și soția sa decedată ar fi încheiat o înțelegere în sensul conferirii unui drept de superficie reclamantei.

Reținerea de către instanța de apel că în cazul din speță dreptul de superficie se naște ex lege, în temeiul art. 30 Cod fam., este eronată.

Această dispoziție legală reglementează situația în care soții construiesc pe terenul proprietate personală a unuia dintre ei, născându-se singura situație în care pentru soțul neproprietar al terenului se naște un drept de superficie din însăși prevederile legale invocate și nu în baza convenției părților.

Din nicio probă testimonială administrată nu a rezultat că reclamanta și soțul ei ar fi cumpărat materialele necesare construirii supraedificatelor adăugate la casa recurentului C. V. și a defunctei sale soții.

Nu s-a dovedit nici că reclamanta ar fi achitat manopera pentru construcție, că a angajat și plătit meșteri, că a achiziționat materiale necesare construirii supraedificatului.

Afirmația potrivit căreia extinderea construcției s-a realizat cu banii adunați la nuntă este nereală, însăși reclamanta recunoscând la interogatoriu că după scăderea cheltuielilor de nuntă au mai rămas

118.000 lei, din care soții au cumpărat un autoturism Dacia 1300, cu suma de 113.000 lei.

Reclamanta a recunoscut că în a doua parte a anului 1991, soțul său a promovat prima acțiune de divorț, intervenind ulterior împăcarea, astfel încât la data depunerii cererii pentru eliberarea autorizației de construire pentru extindere casă - sfârșitul anului 1991

- soții nici măcar nu conviețuiau.

Reclamanta nu a prezentat dovezi cu privire la câștigurile pretinse a fi realizate în perioada în care susține că a edificat construcția și nici nu a putut face dovada existenței altor mijloace financiare cu care să poată susține că a efectuat cu mijloacele ei investiția revendicată.

Recurentul C. V. a dovedit prin probațiunea administrată (probe testimoniale), că el a fost cel care a procurat materialele necesare efectuării adăugirii la casă, a efectuat personal parte din manoperă, ori a achitat sumele necesare efectuării lucrărilor de către unul din meșteri și că a prestat în contul lucrărilor ce s-au efectuat la casa sa diferite alte lucrări persoanelor care au efectuat manoperă la extinderea de casă a pârâtului.

Tuturor declarațiilor martorilor propuși de recurentul C. V. din care rezultă cele arătate, reclamanta nu a putut opune decât depoziția unui singur martor care, potrivit propriei declarații, se află în stare conflictuală cu recurentul C. V., faptul că reclamanta și pârâtul C. G. au încheiat contracte de furnizare pentru utilități în numele lor propriu, nu dovedește că ei au construit porțiunea din casă supraedificată.

Pârâtul C. G. este de acord cu admiterea acestui recurs, astfel cum a fost formulat.

În de privește propriul său recurs, acesta a arătat că autoturismul marca „Mercedes"; nu mai există, încă din anul 2009, fiind predat la R. Z., iar banii obținuți fiind împărțiți între părți.

Autoturismul a fost predat la R. deoarece era foarte vechi, iar valoarea acestui bun se stabilește la momentul partajului și nu la data pronunțării divorțului.

Prin întâmpinarea formulată (f. 16-19), reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea întâmpinării reclamanta a arăt că recursul pârâtului

C. G. este nefondat, întrucât cauza se află pe rolul instanțelor de judecată din anul 2008, moment la care autoturismul a rămas înposesia pârâtului C. G., iar reclamanta nu a primit nicio sumă de bani în contul acestui bun, neavând cunoștință că acesta ar fi fost predat la R.

Reclamanta a arătat că pârâtul C. V. nu a apelat sentința instanței de fond sub alte aspecte.

În ce privește recursul pârâtului C. V., reclamanta a arătat că acesta este nefondat, întrucât la data edificării construcției, familia C. V. și I. aveau un drept de folosință asupra terenului pe care era edificată casa, fiind de acord ca lângă casa lor fiul lor împreună cu soția să-și construiască o casă.

În ce privește modul de dobândire a dreptului de superficie, acesta poate fi constatat prin hotărâre judecătorească, aceasta fiind situația din speță.

Afirmația potrivit căreia casa a fost construită în perioada în care cei doi soți erau despărțiți în fapt, este eronată. Construcția a fost realizată între anii 1992-1997, când cei doi soți conviețuiau împreună, și se gospodăreau separat de familia părinților soțului.

Pe toată perioada căsătoriei reclamanta a realizat venituri pe care le-a afectat construirii casei, de asemenea și din banii adunați la nuntă soții au cumpărat materialele cu care s-a început construirea casei.

De asemenea reclamanta s-a ocupat de creșterea celor doi copii minori.

Ajutorul dat de părinții fostului soț la realizarea construcției nu este negat de reclamantă, însă acesta a fost acordat în scopul consolidării căsătoriei și dobândirii de către soți a unui patrimoniu distinct.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel declarat de pârâtul C. G. este fondat în parte, iar cel declarat de pârâtul C. V. este nefondat.

La termenul de judecată din (...) curtea în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 304 Cod proc.civ., a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce tind la reaprecierea probelor.

Prin recursul promovat de pârâți, aceștia au făcut referiri ample la probațiunea administrată în fața instanțelor de fond, solicitând instanței de recurs să confere acestora o nouă finalitate, respectiv aceea potrivit căreia edificarea construcției ce face obiectul masei partajabile s-a făcut exclusiv de către pârâtul C. V. și soția sa C. I., în prezent decedată.

Întrucât potrivit art. 304 Cod proc.civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, o reapreciere a probelor în această fază nefiind admisibilă, aceste motive vor fi înlăturate ca inadmisibile.

Totodată, este de menționat faptul că pârâtul C. G. prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe a înțeles să o critice, strict sub aspectul greșitei includeri în masa bunurilor comune a autoturismului marca Mercedes în valoare de 7000 lei, în condițiile în care la data pronunțării hotărârii acest bun nu mai exista, fiind predat la R.

Prin urmare, recursul declarat de acest pârât împotriva deciziei pronunțate în apel prin care se contestă și alte aspecte - greșita constatare a dreptului de superficie de către reclamantă și pârâtul C. G., compus din drept de proprietate asupra construcției situate în mun. Z., A. R. nr. 5/A și dreptul de proprietate asupra terenului aferent în suprafață de 58 mp - este inadmisibil, fiind exercitat omisso medio. Prin urmare, analizarea legalității deciziei va viza strict aspectul privind greșita includere în masa partajabilă a autoturismului.

1. Recursul pârâtului C. G. vizând greșita constatare a dreptului de superficie de către reclamantă și pârâtul C. G., compus din drept de proprietate asupra construcției situate în mun. Z., A. R. nr. 5/A și dreptul de proprietate asupra terenului aferent în suprafață de 58 mp.

Curtea constată că din interpretarea dată de instanțele de fond probațiunii administrate, interpretare ce nu poate fi modificată în recurs conform celor anterior arătate, reiese că supraedificarea construcției în timpul căsătoriei soților pe terenul proprietatea părinților unuia dintre ei s-a făcut cu contribuția comună și egală a celor doi soți.

Motivul de recurs vizând greșita aplicare a art. 30 C.fam., nu este întemeiat.

În cazul construcțiilor ridicate de soți, pe terenul proprietatea părinților unuia dintre ei, cu consimțământul acestora, doctrina în materie, chiar dacă nu este unanimă, opinează în sensul că în acest caz, copiii dobândesc un drept de superficie.

Această opinie împărtășită de instanțele de fond în prezenta speță este apreciată ca fiind corectă de instanța de recurs, astfel încât dispoziția privind constatarea dreptului de superficie compus din drept de proprietate asupra construcției edificate în timpul căsătoriei și drept de folosință asupra terenului aferent, urmează a fi menținută, recursul declarat de pârâtul C. V. pe acest aspect urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.

2. Recursul pârâtului C. V.

Conform celor anterior arătate, acesta urmează a fi analizat strict sub aspectul ce vizează nelegalitatea includerii în masa bunurilor comune a autovehiculului Mercedes în valoare de 7000 lei.

Este adevărat că regimul matrimonial al comunității de bunuri încetează odată cu desfacerea căsătoriei.

Consecința acestei încetări este aceea că bunurile dobândite după desfacerea căsătoriei de oricare dintre foștii soți nu mai sunt bunuri comune, nu mai funcționează prezumția legală a mandatului tacit reciproc, iar obligațiile asumate de foștii soți nu mai pot fi considerate comune.

Bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei urmează a fi supuse partajului, iar în masa partajabilă se includ acele bunuri care există la momentul la care se face partajul.

Este adevărat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un autovehicul Mercedes, care după desfacerea căsătoriei a rămas în posesia pârâtului C. G.

Potrivit adeverinței depuse în apel (f. 49), acest autovehicul a fost predat la SC R. S. SA la data de (...), pârâtul încasând în urma predării suma de 576,18 lei.

Ulterior, autovehiculul a fost radiat din evidențele SEIP S. (f. 49 dosar apel).

Întrucât hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de (...), reiese că la momentul dispunerii partajului autovehiculul în materialitatea sa nu mai făcea parte din masa bunurilor supuse partajului, locul acestuia fiind luat de valoarea de înlocuire - suma de

576,18 lei.

Această sumă urmează a fi inclusă în masa supusă partajului, valoarea acestei mase fiind 125.893,18 lei în loc de 132.317 lei, cât au reținut instanțele de fond (132.317 - 7.000 + 576,18).

Întrucât pârâtul C. G. nu a dovedit afirmația conform căreia a împărțit suma de bani încasată în urma predării autovehiculului cu reclamanta, aceasta este îndreptățită să beneficieze de jumătate din această sumă.

Valoarea cotei părți ce revine fiecăruia intre foștii soți, în condițiile menținerii dispoziției de constatare a contribuției comune și egale la dobândirea bunurilor comune este 62.946,59 lei.

Fiind menținute și dispozițiile privind atribuirea loturilor, valoarea lotului pârâtului fiind 576,18 lei, reclamanta va fi obligată să plătească sultă în sumă de 62.370,41 lei, în favoarea pârâtului (125.317 valoarea lotului atribuit reclamantei - 62.946,59 lei).

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recursul pârâtului C. G. va fi admis în partea care vizează greșita includere în masa partajabilă a autovehiculului în valoare de 7000 lei, potrivit dispozitivului.

Întrucât recursul pârâtului C. V. a fost admis în parte, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., reclamanta va fi obligată să îi plătească acestuia suma de 610 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs reprezentând: 105 lei taxă judiciară de timbru aferentă soluționării acestei critici în apel și 105 lei taxă judiciară de timbru aferentă soluționării acestei critici în recurs; 200 lei onorariu avocat în apel și 200 lei onorariu în recurs, corespunzător soluționării în mod favorabil a aceleiași critici.

Și reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă dovada acestora nu a fost făcută, astfel încât în baza art. 1169 C.civil vechi, raportat la art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011 acestea vor fi respinse ca nedovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I

D E C I D E:

Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. G. împotriva deciziei civile nr. 18 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite în parte apelul declarat de același pârât împotriva sentinței civile nr. 2800/(...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Înlătură din componența masei bunurilor comune supuse partajului bunul mobil autoturism marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) în valoare de 7000 lei.

Constată că reclamanta A. I. și pârâtul C. G. au dobândit în cote- părți egale, de câte 1/2 parte fiecare, suma de 576,18 lei, reprezentând valoarea de înlocuire a autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare (...), predat la R. S. SA la data de 19 aprilie 2010.

Stabilește valoarea masei bunurilor comune supuse partajului la suma de 125.893,18 lei, iar a cotei-părți cuvenite reclamantei și pârâtului la suma de 62.946,59 lei.

Atribuie pârâtului C. G. suma de 576,18 lei.

Obligă reclamanta A. I. să-i plătească pârâtului C. G. suma de

62.370,41 lei cu titlu de sultă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. V. în contra aceleiași decizii.

Obligă reclamanta A. I. să plătească recurentului pârât C. G. suma de 610 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. A.-T. N. M. C. V.

GREFIER

M.-LORD. T.

Red. M.V. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.apel: M.Kende, G. Drăgan

← Decizia civilă nr. 3310/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și...		Decizia civilă nr. 1275/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Decizia civilă nr. 3595/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3595/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie