Decizia civilă nr. 125/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 125/A/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta P. L. împotriva sentinței civile nr.6787/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta apelantă P. L., asistată de avocat Petra V., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 10, pârâtul intimat P. C. -O., asistat de avocat Vieriu Florin, cu împuternicire avocațială la dosar - depusă în ședința publică de astăzi.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit prevederilor art.998 din Noul cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art.95 alin 2 din Noul cod de procedură civilă raportat la art. 999 alin.1 din același cod, tribunalul constată că este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apelul promovat este în termen legal declarat, motivat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezii de la fila 9 din dosar.
De asemenea, se constată că pârâtul intimat P. C. -O. a formulat întâmpinare,dintre care un exemplar a fost comunicată cu reclamanta apelantă, care la rândul său a formulat răspuns la întâmpinare.
Părțile prin reprezentanții lor arată că nu formulează cereri prealabile soluționării apelului.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri prealabile soluționării cauzei, în temeiul prevederilor art.244 din Noul cod de procedură civilă declară închisă cercetarea procesului și pune în discuția părților dacă sunt de acord să urmeze dezbaterea fondului apelului. Reprezentanții părților învederează că sunt de acord să urmeze dezbaterea fondului cauzei.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.392 din Noul cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților în susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Reclamanta apelantă P. L., prin reprezentantul său, avocat Petra V., solicită admiterea apelului, în baza dispozițiilor art.480 alin.3 din NCPC, să se dispună anularea hotărârii atacate, respingând excepția lipsei de interes și evocând fondul, să se dispună admiterea cererii de evacuare formulată de reclamantă în sensul de a se dispune evacuarea provizorie a pârâtului din locuința domiciliu comun a părților, începând cu data de_ până la soluționarea definitivă a procesului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei B. și să se dispună ca evacuarea să se facă fără somație sau trecerea unui termen, potrivit motivelor invocate în scris pe care le susține și oral în ședință publică. Solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, atât la instanța de fond cât și în instanța de apel.
Pârâtul intimat P. C. -O., prin reprezentantul său, avocat Vieriu Florin, solicită respingerea apelului ca nefiind fondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, în subsidiar, în situația în care se va aprecia că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.408 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură civilă, potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, susținându-le și oral în ședința publică. Solicită obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată în apel, conform dovezilor justificative pe care le depune la dosar.
În temeiul art. 394 din Noul cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne cu cauza în pronunțare.
Deliberând, constată.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.6787/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s- a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și s-a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul P. C. O.
, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.3564/25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar _
, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. L. și pe cale de consecință s-a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului P. C. -O. pe o perioadă de 4 luni, ordin prin care au fost luate măsurile de evacuare a pârâtului din locuința familiei din municipiul B., str.V. J. FN, jud. B. -Năsăud și obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă. Pentru a dispune luarea măsurilor de protecție solicitate, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ dispozițiile art.23 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și că măsura adoptată, în maniera expusă va antrena consecința restabilirii unui comportament firesc și adecvat al pârâtului față de reclamantă, intervalul de timp menționat creând premisa unei distanțări emoționale de frustrarea pe care neîmplinirile familiale și procesul de divorț le-au adus cu sine.
Măsurile dispuse prin acest ordin urmează să expire la data de 15 sep.2013, iar reclamanta în cauza pendinte, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de_, a solicitat pe calea ordonanței președințiale evacuare pârâtului începând cu data de_ din imobilul mai sus arătat, ce s-a constituit a fi locuința familiei.
Din interogatoriul luat reclamantei și pârâtului rezultă că acesta a respectat ordinul de interdicție emis, comunicarea dintre pârât cu reclamantă în aceasta perioada s-a realizat doar prin mesaje, iar tatăl și-a păstrat legăturile personale cu minorul Marco-A. s, născut la data de_ . Din actele depuse la dosar nu rezultă că violenta ce a avut loc la data de_ s-a repetat sau că au existat alte episoade care să determine convingerea instanței că pârâtul si-a menținut același comportament, că reprezintă o amenințare imediată pentru reclamantă și copilul său. Unul dintre elementele esențiale ale dreptului exercițiului la acțiune îl reprezintă interesul reclamantului, prin acesta înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Cerințele interesului pentru validarea dreptului la acțiunea sunt: să fie determinat, legitim, adică să nu fie în conflict cu legea; să fie personal, adică folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la procedura judiciară; să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune la momentul respectiv ar suferi un prejudiciu. Condiția ca interesul să fie născut și actual vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă
,indiferent de forma sa concretă de manifestare ,în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune ,fiind ca atare prejudiciată.
Art.33 teza a-II-a din NCPC instituie excepția potrivit căreia, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente. Această excepție este strâns legată de condiția urgenței măsurii ce urmează a fi dispusa. Astfel, instanța reține că urgența dispunerii unei măsuri pe calea unei ordonanțe președințiale se traduce în iminența producerii unui prejudiciu sau pentru păstrarea unui drept după caz, în continuitatea, permanența efectelor prejudiciului deja produs. În cauza de față, dreptul subiectiv lezat respectiv integritatea fizică și psihică,dreptul de folosință pașnică a locuinței de către reclamantă a fost restabilit cu ocazia măsurii provizorii dispuse de evacuare prin ordinul de protecție. Pentru a aprecia ab inițio, și pe baza prezumțiilor că și după 15 septembrie 2013 pârâtul va avea același comportament, ar însemna să prezumăm că acesta este de rea-credință, iar reaua-credință nu se prezumă. Mai mult comportamentul manifestat de pârât a fost a unui tată responsabil care și-a dorit să păstreze legăturile cu minorul petrecându-și timpul și cu acesta în perioada supusă ordinului de protecție. Dacă un copil ar fi traumatizat de comportamentul unuia dintre părinți ar refuza compania acestuia.
Pe de altă parte evacuarea unui soț poate avea loc doar în cazul în care celălalt soț nu are locuință, iar locuința comună nu poate fi împărțită provizoriu.
Față de cele ce preced, instanța de fond a apreciat că emiterea unei ordonanțe președințiale de evacuare a pârâtului ar fi admisibilă doar în condițiile în care pârâtul ar avea același comportament violent după data de 15 septembrie 2013, în condițiile în care acesta ar avea intenția de a se reîntoarce la domiciliul comun al soților din B. str. V. J. FN, jud. B. -Năsăud, motiv pentru care a admis excepția invocată, reținând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel, în termen legal, reclamanta P. L.
, solicitând admiterea acestuia, în baza disp. art. 480 alin.3 din NCPC, anularea hotărârea atacate, respingerea excepției lipsei de interes și, evocându-se fondul, să se admită cererea formulată în sensul de a dispune evacuarea provizorie a pârâtului începând cu data de 15 septembrie 2013 până la soluționarea definitivă a procesului de divorț obiect a dosarului Judecătoriei B., nr._, din locuința domiciliu comun situată în municipiul B., str. V. J., FN, județul B. -Năsăud, edificată pe terenul din c.f. nr. 51320, nr. cadastral 51320(c.f. vechi 12.025/N B., nr. cadastral vechi 5628) și c.f. 51318, nr. cadastral 51318 (c.f. vechi 12025, nr. cadastral vechi 5629; fără somație sau trecerea unui termen, cu cheltuieli de judecată în instanța de fond și apel, pentru următoarele motive:
In fapt, prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la_ sub nr._ s-a solicitat evacuarea provizorie a pârâtului, începând cu data de 15 septembrie 2013 până la soluționarea definitivă a procesului de divorț obiect a dosarului Judecătoriei B., nr._, din locuința domiciliu comun situată în municipiul B., str. V. J., FN, județul B. -Năsăud, motivat de faptul că la_ expiră ordinul de protecție luat prin sentința Judecătorie B. nr. 3564/2013, în baza căruia pârâtul a fost evacuat din domiciliul comun o perioadă de 4 luni.La formularea acestei cereri s-a avut în vedere că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrată acțiune de divorț sub nr. 3635/19072013, iar pe parcursul celor 4 luni de zile relațiile de familie au cunoscut o degradare accentuată, pârâtul intrând în relații de concubinaj cu o altă femeie, astfel că este exclusă reluarea conviețuirii lor. Totodată s-a avut în vedere și disp. art. 919 din NCPC privitor la luarea unor măsuri vremelnice potrivit cărora: "Instanța, poate lua pe tot timpul procesului (de divorț n.n.), prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei." Literatura de specialitate a precizat că deși calea procedurală este cea a ordonanței președințiale atunci când obiectul acesteia intră în categoria cererilor prevăzute de art. 919, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului.Aceasta, deoarece, din interpretarea textului legal, condiția urgenței este-
prezumată de legiuitor în această materie. De altfel, și doctrina a reținut că: "aceste măsuri (la care se referea textul art. 6132CPC 1865-n.n.) pot fi luate pe cale de ordonanță președințială pentru că așa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care le solicită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț, sub toate aspectele"1. A se vedea în acest sens G. Boroi ș.a. "Noul cod de procedură civilă"-Comentarii pe articole-E. ura Hamangiu, 2013, pag.446.
La primul termen de judecată instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a reclamantei și în acest sens a acordat termen de o săptămână de zile, apoi a respins acțiunea formulată de reclamantă ca lipsită de interes. Cu stupoare însă se constată că în motivarea admiterii ei instanța nu se ocupă în nici un fel de analizarea caracterului interesului de a promova prezenta cerere de ordonanță președințială, ci, practic soluționează cererea pe fond înainte de a se pronunța cu privire la cererea de probațiune și fără a avea în vedere actele dosarului de divorț și a celui în care s-a luat măsura de protecție a evacuării provizorii.
Deși nu s-a discutat măsura urgenței despre care reclamanta a vorbit detaliat, atât în cererea inițială cât și în notele de ședință, instanța amintește vag despre aceasta spunând că ea se traduce în
"iminența producerii unui prejudiciu sau pentru păstrarea unui drept după caz, în continuitatea, permanența efectelor prejudiciului deja produs." Ori, această susținere se confirmă în totul în cazul nostru, în sensul că data de 15:09.2013 este o dată iminentă la care încetează măsura provizorie a cărui continuitate se solicită și se riscă pierderea dreptului deja câștigat de folosință exclusivă a locuinței. Este adevărat că dreptul subiectiv lezat, respectiv integritatea fizică și psihică, precum și
dreptul de folosință pașnică a locuinței a fost restabilit cu ocazia măsurii provizorii de evacuare prin ordinul de protecție doar că această măsură durează doar până la_, iar între timp părțile au promovată acțiune de divorț cu privire la care ambele părți își exprimă finalizarea ei prin pronunțarea divorțului. Aserțiunile din motivarea sentinței cu privire la comportamentul pârâtului și la existența sau inexistența unei alte locuințe nu au legătură cu excepția lipsei de interes și nici concluzia că evacuarea pârâtului ar fi admisibilă doar în condițiile în care pârâtul ar avea același comportament violent după_ .
O asemenea concluzie denotă faptul că nu s-au avut în vedere în nici un fel susținerile reclamantei din notele de ședință privitoare la aplicabilitatea disp. art. 33 teza a Il-a din NCPC, respectiv la acțiunile preventive în cazul existenței unui "interes de securitate" ori "de siguranță". Prin prisma acestor dispoziții legale prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate. Întrucât instanța de fond a considerat ca lipsind doar caracterul actual al interesului reclamantei de a promova acțiunea înainte de data de_, reclamanta va demonstra contrariul, actualitatea interesului și înainte de data de_, când expiră ordinul de protecție luat anterior de instanță.
Existând pe rolul instanței un dosar de divorț în care se solicită evacuarea pârâtului și observând disp. art. 919 NCPC care permit luarea de măsuri provizorii privitoare la folosința locuinței pe durata procesului de divorț, din capul locului trebuie să se facă abstracție de ordinul de protecție și să se constate că o cerere de evacuare provizorie poate fi promovată pe întreaga durată a divorțului. Cererea reclamantei nu este singura cerere de evacuare provizorie pe durata divorțului formulată vreodată la Judecătoria Bistrița pentru a supune atenției existenței interesului în promovarea unei asemenea cereri. Ori, lecturând cu bună-credință disp. art. 33 din NCPC în partea privitoare la posibilitatea formulării cererii apare cu evidență legalitatea formulării cererii anterior datei de_ deoarece în cazul formulării cererii dar după această dată ar fi încălcat dreptul reclamantei de folosință asupra imobilului în discuție, așa cum s-a dispus anterior prin ordinul de protecție. Interesul personal al reclamantei, așa cum s-a arătat și prin notele de ședință depuse la dosar, nu se identifică, în mod necesar, cu vătămarea, contestarea sau ignorarea unui drept subiectiv (bunăoară, în cazul unora dintre drepturile extrapatrimoniale, interesul personal poate îl exclusiv moral, iar prejudiciul individual invocat poate să rezulte din violarea unei libertăți fundamentale, nu stricto sensu a unui drept subiectiv). Se ajunge la aceiași concluzie observând și dispozițiile art. 34 alin. (3) NCPC privitoare la realizarea drepturilor afectate de termen, art. prevăzând în mod expres excepțiile de la cerința dreptului pretins de a fi actual, acțiunile promovate în aceste condiții fiind cunoscute în doctrina juridică sub denumirea de acțiuni preventive. Astfel de acțiuni se află sub semnul "utilității" constatarea îndeplinirii exigențelor legii pentru ca pe temeiul acesteia să se asigure eficacitatea juridică unui act sau unui fapt. Prin urmare, interesul poate fi considerat "născut și actual" în situații prevăzute de art. 34 NCPC, deși un prejudiciu încă nu s-a produs efectiv, pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual, iar cererea poate fi tăcută chiar. înainte de împlinirea acestui termen; se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații de întreținere sau a altei prestațiuni periodice, se poate încuviința, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligații ori de câte ori consideră că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată, pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului. In aceste situații interesul pare a fi doar eventual. Aparent însă, pentru că atunci când primejdia de a compromite securitatea raportului juridic este gravă sau serioasă, partea are neîndoios un interes actual sau -cum este uneori numit -un "interes de securitate" ori de "siguranță".
Față de cele mai sus arătate consideră că susținerea excepției lipsei de interes este o construcție artificială fără nici un suport rațional și logic raportat la situația de fapt existentă și a disp. art. 919 din NCPC, solicitând admiterea apelul, anularea hotărârea atacată și să se respingă excepția ca neîntemeiată. Respingând excepția se pune problema evocării fondului asupra căruia urmează să se aprecieze dacă apare necesară administrarea probatoriului testimonial solicitat de reclamantă și respins de instanța de fond. In principal, față de existența acțiunii de divorț a disp. art. 919 din NCPC și a stării de fapt evocate de reclamantă cu privire la escaladarea stării conflictuale dintre
părți confirmată de apelurile la serviciul 112, consideră că poate fi dispusă evacuarea provizorie în baza acestor acte.
In drept, se invocă disp. art. 466 și următoarele NCPC și ale art. 451 din NCPC.
Pârâtul intimat P. C. -O. a formulat întâmpinare(f. 17-19) prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate nr.6787/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița - Secția civilă, în dosarul nr._ ; în situația în care se va constata că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu disp. art.480 alin. (2) teza a doua din codul de procedură civilă; cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivare intimatul apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca lipsită de interes, având în vedere următoarele:
Condițiile exercitării acțiunii civile sunt reglementate de art.32 cod proc.civ, interesul de a acționa, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, fiind reglementat de art.33 cod proc.civ, care prevede că interesul trebuie să fíe determinat, personal, născut și actual, condițiile menționate trebuind să existe deodată pentru a oferi persoanei care invocă un drept, calitatea de a acționa. De la condiția ca dreptul să fie actual, legiuitorul a stabilit excepții care, asemenea oricărei excepții, sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse prin analogie, este cazul acțiunilor preventive, respectiv a acelor acțiuni afectate de un termen suspensiv care nu s-a împlinit, art.34 cod proc.civ. reglementând trei astfel de acțiuni preventive. Conform art.33 teza a Il-a, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv grav amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. În accepțiunea legiuitorului, articolul mai sus menționat instituie o excepție de la regula impusă interesului de a fi prezent și actual, însă acest aspect nu trebuie interpretat în sensul că recunoaște existența unor cereri pentru exercitarea cărora nu trebuie să se justifice un interes, așa cum greșit interpretează și susține apelanta reclamantă, ci conform punctului de vedere exprimat în doctrină "In cazul acestor acțiuni, interesul de a acționa "nu este născut și actual", deoarece: a)Fie nu a avut loc o încălcare a dreptului; b)Fie dreptul este afectat de termen sau condiție suspensivă, și aceste modalități nu s-au împlinit. Estențial pentru a putea fi exercitată o astfel de acțiune preventivă este existența unei amenințări grave de încălcare a dreptului sau posibilitatea producerii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ".
Potrivit art. 919 cod proc.civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.".
Din analiza motivelor de apel formulate, se poate observa că ceea ce se critică este faptul că instanța de fond soluționează pe fond cererea și în niciun fel nu analizează caracterul interesului de a promova cererea de ordonanță președințială. Or, lipsa interesului, fiind o excepție de fond, impune instanței să analizeze cu precădere dacă dreptul subiectiv a fost exercitat cu sau fară interes legitim, sens în care se raportează la situația și starea de fapt reclamată prin acțiune, respectiv dacă există sau nu o amenințare gravă de încălcare a dreptului reclamat, sau a producerii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Faptul că doctrina prezumă urgența în cazul cererilor prin care se solicită, pe care de ordonanță președințială, o măsură cu caracter provizoriu, formulată în condițiile art.919 cod proc.civ., nu înseamnă că pericolul iminent sau riscul unei vătămări grave care s-ar răsfânge în viitor asupra reclamantului nu trebuie probat. Din acesta perspectivă, instanța, va analiza îndeplinirea condițiilor exercitării cererii reglementate de art.919 cod proc.civ., prin raportare la starea de pericol concreta și iminentă asupra persoanei reclamante, respectiv existența unei amenințări grave de încălcare a dreptului sau posibilitatea producerii unei pagube care nu s-ar putea repara.
Art.255 alin. (1) din Codul civil, prevede că dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.
Prin cererea formulată reclamanta apelantă s-a rezumat doar la a arăta că la data de 15 septembrie 2013 expiră ordinul de protecție emis în beneficiul său, fară a arăta în concret în ce constă pericolul actual și iminent care îi poate cauza în viitor un prejudiciu greu de reparat,
susținând în esență că: "ulterior pronunțării ordinului de protecție_ am fost de acord (n.n. ca reclamantul) să ia în două după-amieze (marți și joi) pe minor de la școală până seara în jurul orei 19.00, precum și în weekend"; "nu am găsit înțelegerea necesară" cu privire la partajul bunurilor comune; "din conduita ulterioară evacuării pârâtului, care a intrat în relație cu o femeie"; "ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că în perioada în care minorul se află cu pârâtul, respectiv cu părinții acestuia, ei încearcă să mă denigreze". Mai mult, contrar susținerilor din apel, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul părților și, din interogatoriul administrat apelantei, rezultă că pârâtul și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile rezultate din hotărârea prin care s-a încuviințat cererea de emitere a ordinului de protecție, sens în care nu am depășit limita de distanță față de aceasta.
De asemenea, instanța de apel trebuie să țină seama și de faptul că atât la data formulării cererii de ordonanță președințială, cât și la data la care s-a judecat cauza, pârâtul era în executarea ordinului de protecție, lipsa interesului în promovarea unei noi cereri prin care să se dispună evacuarea acestuia din imobilul în care nu locuia fiind evidentă. In cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr.66A/_, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul B. -Năsăud judicios a reținut că măsura evacuării temporare a pârâtului din domiciliul comun timp de 4 luni este suficient a ocroti dreptul reclamantei la integritate fizică, măsura fiind dispusă în raport cu un incident conflictual izolat din data de 0_ . Or, conform doctrinei, "faptul că un drept subiectiv este amenințat grav, este la aprecierea instanțelor de fond, în funcție de cele invocate în concret de către reclamant. Gravitatea amenințării poate să fie dedusă din natura dreptului, din mijloacele folosite de către pârât, din consecințele încălcării dreptului".
Examinând hotărârea judecătorească atacată prin prisma motivelor de apel, precum și sub toate aspectele conform art. 479 alin. 1 teza finală din Noul cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele.
Pretenția dedusă judecății la data de_, în procedura ordonanței președințiale, vizează evacuarea provizorie, fără somație sau trecerea vreunui termen, din locuința comună începând cu data de 15 septembrie 2013 (momentul expirării ordinului de protecție stabilit prin sentința civilă nr. 3564/2013 pronunțată în dosar nr._ ) și până la soluționarea definitivă a procesului de divorț înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr._ . Soția beneficiară a ordinului de protecție reclamă anticipat, în cursul producerii efectelor acestuia, instituirea măsurii evacuării provizorii a soțului din locuința-domiciliu comun, începând cu momentul încetării efectelor restricției judecătorește dispusă, iar pentru dovedirea argumentelor invocate în justificarea cererii solicită administrarea mai multor probe.
Controversa litiganților a fost rezolvată de instanța de judecată, după interogarea lor și acvirarea dosarului de divorț, prin prisma excepției lipsei de interes supusă dezbaterii contradictorii încă de la primul termen de judecată, soluționată favorabil, pentru motivele expuse în considerentele hotărârii a cărei reformare se pretinde.
Criticile reclamantei apelante referitoare la soluția pronunțată sunt fondate. Măsura vremelnică a cărei instituire se urmărește, asupra unuia dintre imobilele aparținând soților - acela în care și-au stabilit cel mai recent domiciliu comun- poate fi reclamată anticipat, cu succes dacă sunt respectate exigențele prescrise de art. 33 din NCPC ce stabilește caracteristicile interesului de acționa, anume de a fi determinat, legitim, personal și în scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Or prima instanță a conchis că interesul soției în evacuarea soțului este în relație cu manifestarea de către colocatar a aceluiași comportament violent după expirarea ordinului de restricție,_, fără a cerceta dacă la momentul sesizării sale exista vreo amenințare gravă de încălcare de către pârât, începând cu data de 15 septembrie 2013, a dreptului reclamantei la integritate fizică și psihică și la folosința pașnică a locuinței sau iminența producerii, începând cu același moment, a unei pagube ce nu s-ar putea repara, ci. Este adevărat că reaua-credință nu se prezumă, însă prin acțiunea pendinte tocmai această împrejurare se invocă, imputându-se pârâtului, în justificarea acțiunii promovată anticipativ. Astfel, justa soluționare a cauzei impunea efectuarea prealabilă a acestor verificări, doar consecutiv administrării probatoriului de care părțile au înțeles să se folosească, apreciat ca util și pertinent de judecător, putându-se aprecia dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru instituirea măsurii reclamate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 3 NCPC, hotărârea pronunțată de judecătorie urmează a fi anulată și pricina trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a o soluționa după ce va fi administrat probațiunea apreciată ca necesară și utilă justei rezolvări a cererii de ordonanță președințială. Instanța de trimitere urmează a avea în vedere și celelalte argumente invocate de litiganți în calea de atac, privitoare la (ne)întrunirea condițiilor prescrise de art. 919 NCPC, urmând a statua și asupra cererilor vizând acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.480 NCPC:
Admite apelul declarat de reclamanta P. L. , domiciliată în mun.B., str.V. J., F.N., județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.6787/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | G. ier, | |||||
C. | N. | M. | L. | B. | V. | V. |
Red.dact. N.C._ Jud fond TLM
| ← Decizia civilă nr. 489/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Sentința civilă nr. 243/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
