Decizia civilă nr. 151/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151/R/2013 Ședința publică din: 28 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător
JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul T. I. împotriva sentinței civile cu nr.832 din 4 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent T.
I., avocat Petra E. în substituirea avocatului Petra V., lipsă fiind ambele părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentanta pârâtului recurent, avocat Petra E. susține oral recursul așa cum este formulat în scris, arată că nu are de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent, avocat Petra E. solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, în principal modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrări unor probe noi, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.832 din 4 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. de mai sus s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta T. C. C. împotriva pârâtului T. I. și în consecință s-a dispus evacuarea provizorie a pârâtului, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect divorț, din imobilul situat administrativ în municipiul B., Cartier V., nr. 324 F, jud. B. - Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Pornind de la temeiul juridic aplicabil în speță, instanța a reținut că art. 581 Cod procedură civilă stipulează textual că "Instanța va putea să ordone măsuri
vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
Din lecturarea acestei dispoziții care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale se desprinde fără echivoc concluzia că, pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții, anume vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului. Totodată, practica judiciară uniformizată în această materie a statuat că este necesară analizarea aparenței dreptului în cadrul acestei proceduri speciale.
Analizând condiția vremelniciei, instanța a constatat că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect divorț, condiția vremelniciei fiind, astfel, îndeplinită în cauză, termenul de valabilitate a ordonanței fiind în mod expres precizat de către reclamantă, respectiv până atunci când fondul va fi cercetat de către instanța învestită cu judecarea cererii în baza dreptului comun.
Pe de altă parte, urgența se justifică prin conduita agresivă a pârâtului, respectiv prin violențele fizice la care este supusă reclamanta, aspect care expune minorele, dar și pe reclamantă, unei stări de pericol ce a ajuns să afecteze integritatea fizică a acestor persoane, instanța considerând că acest pericol poate fi încadrat în sintagma folosită de legiuitor "pagubă iminentă care nu s-ar putea repara";. Deci, rezultă astfel că și condiția urgenței se regăsește îndeplinită în cauză.
Cu privire la neprejudecarea fondului, fără a analiza în mod efectiv, pentru a nu încălca dreptul la apărare al pârâtului, dacă agresivitatea reclamantului este o stare permanentă, foarte deasă ori ocazională, dar "pipăind"; fondul dreptului pretins de către reclamantă - respectiv al protecției sale și a minorelor - instanța reține că, de principiu, astfel cum s-a statuat de nenumărate ori în practica judiciară, cererile de evacuare, nejustificând măsura urgenței și presupunând prejudecarea fondului, nu sunt admisibile pe calea ordonanței președințiale, însă, în cazul în care urgența este dovedită, un examen sumar al litigiului este autorizat de lege și chiar indispensabil, astfel încât judecata să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține un drept.
Date fiind elementele cauzei pendinte, precum și probele scrise existente la dosar, instanța a concluzionat, cercetând aparența dreptului pe care reclamanta îl pretinde, că, atât reclamanta personal, cât și minorele rezultate din căsătoria acesteia cu pârâtul, par a fi expuși unei stări de agresivitate, manifestată de către pârât atât verbal, cât și fizic. Interesul minorului este primordial în soluționarea litigiilor privind raporturile de familie sau care decurg din această materie.
Este arhicunoscut aspectul că, pentru ca dezvoltarea psihică și fizică a unui minor să fie armonioasă, acesta are nevoie de un climat de echilibru și de exemple pozitive care să îl înconjoare, exemple în baza cărora el însuși ajunge să discearnă între ceea ce este un comportament agreat de normele de conviețuire socială și ceea ce excede acestor norme.
Demn de reținut este și aspectul că, prin hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Regatului Unit, acest stat a fost sancționat pentru pasivitatea autorităților în cazul unor abuzuri fizice asupra unor minori, omisiunea în luarea măsurilor care în mod rezonabil se pot pretinde fiind suficientă pentru angajarea răspunderii statului. Ori, din coroborarea art. 581 cu art. 613 indice 2 Cod procedură civilă, rezultă că reclamanta este în drept să solicite luarea acestei măsuri în contra pârâtului până la momentul în care, în baza dreptului comun, se va stabili dacă acest comportament agresiv al pârâtului este preponderent.
În fine, nu se poate reține nici aspectul că această măsură ar putea avea un caracter definitiv, atâta timp cât pârâtul, de îndată ce acțiunea va fi soluționată pe fond, are posibilitatea de a solicita instanței, tot prin proceduri urgente, reintegrarea în locuință pentru cazul în care cererea de evacuare va fi respinsă pe fond.
Așadar, în considerarea dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, față de aspectele anterior expuse, susținute de probe scriptice, instanța a admis ca fiind fondată cererea precizată a reclamantei și, pe cale de consecință, a dispus evacuarea provizorie a pârâtului, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect divorț, din imobilul situat administrativ în municipiul B., Cartier V., nr. 324 F, jud. B. - Năsăud.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâtul T. I.,
solicitând admiterea recursului, în principal modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a realiza procedura de citare corectă cu pârâtul și administrarea unui probatoriu testimonial.
O primă critică adusă hotărârii atacate constă în aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, apreciindu-se că dispozițiile legale incidente în cauză erau cele ale art. 6132din codul de procedură civilă și nu art. 581 Cod procedură civilă.
În analiza urgenței luării măsurii de evacuare dintr-un imobil proprietate comună, instanța nu a procedat la verificarea violenței afirmate, fără a verifica susținerile reclamantei în vreun fel. Instanța de fond și-a motivat sentința aproape în exclusivitate pe presupusa violență exercitată asupra minorelor, fără ca acestea să fie audiate, sau să existe vreo dovadă în acest sens. În realitate, totul este o înscenare pusă la cale de reclamantă, de care minorele au râs.
Reclamanta a depus la dosar un certificat medico-legal, însă spre a fi luat în considerare trebuia să dovedească faptul că pârâtul a exercitat acele violențe și nu concubinul ei.
S-a susținut că reclamanta a avut un comportament bizar, provocator, pentru a- și preconstitui probe, iar în seara de 23/24 ianuarie, când a apelat la 112, organele de poliție au întrebat dacă reclamanta a băut ceva sau dacă se droghează. Același comportament l-a avut reclamanta și în ziua de_ când a văzut că pârâtul vrea să plece în oraș cu mașina, s-a aruncat în fața mașinii, a luat tomberonul aflat în mașină și a aruncat un ghiveci de flori în fața mașinii, sunând din nou la 112.
O altă critică susținută de recurent s-a fundamentat pe dispozițiile art. 312 alin.3 și art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, și s-a argumentat prin faptul că hotărârea s-a pronunțat fără citarea legală a recurentului, prin afișare, fără a se indica unde a fost afișată citația și comunicarea hotărârii.
Recurentul a fost citat în dosarul de divorț, unde a avut termen la_, s-a prezentat și a fost de acord cu divorțul, însă surprinzător în acest dosar a apărut în dimineața zile de 6 februarie o precizare de acțiune prin care s-a solicitat evacuarea pârâtului pe calea unei ordonanțe președințiale, cu toate că reclamanta știa că anterior, la data de 4 februarie s-a pronunțat evacuarea pârâtului, fără ca acesta să fie prezent ori să știe despre aceasta.
S-a învederat că recurentul a aflat de hotărârea atacată în data de_, cu ocazia solicitării unor informații legate de precizarea de acțiune disjunsă din dosarul de divorț, iar când a întrebat reclamanta despre situația sentinței de ordonanță, aceasta a izbucnit în râs și a afirmat că totul s-a terminat iar pârâtul nu mai are ce face.
Recurentul a conchis în sensul că hotărârea atacată s-a pronunțat în lipsa sa, fără ca el să fie corect citat, și fără verificarea susținerilor reclamantei, impunându-se în cazul nerespingerii acțiunii casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Recursul declarat de pârât este fondat
.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de recurs, precum și sub toate aspectele în temeiul prevederilor art. 3041din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că prima instanță a soluționat cererea fără a proceda la cercetarea fondului cererii de ordonanță președințială.
În cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut că a fost agresată în repetate rânduri de către pârât, față de care a introdus acțiune de divorț, astfel că se impune evacuarea acestuia din urmă din imobilul proprietate comună situat în B., cartier V. nr. 324 F. Tot reclamanta a învederat că ultima agresiune a avut loc târziu în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2013, când minorele au fost nevoite să se refugieze la bunici materni.
În dovedirea cererii sale reclamanta s-a prevalat de certificatul medico-legal nr. 160/I/a/56/_ (f.4), precum și adresa nr. 21091/_ emisă de Poliția Municipiului B. (f.8).
În mod greșit prima instanță a conchis că cele două înscrisuri atestă violențele la care reclamanta a fost supusă de către pârât, precum și existența unei stări de pericol atât pentru reclamantă cât și pentru fiicele minore rezultate din căsătorie.
Din certificatul medico-legal arătat rezultă faptul că în data 23/_ reclamanta a suferit leziuni traumatice care necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar adresa emisă de organele de cercetare penală atestă existența unei plângeri penale depuse de către reclamantă împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.21din Codul penal.
Este real că în procedura ordonanței președințiale instanța cercetează doar aparența dreptului, fără a verifica pe fond raporturile dintre părți, însă în cauză nu s-a cercetat nici măcar acea aparență, în sensul probării afirmațiilor făcute în acțiune și a existenței unei stări reale de pericol pentru reclamantă și minore, care să nu poată fi înlăturată decât prin evacuarea pârâtului de la fostul domiciliu comun.
Pe baza celor două înscrisuri nici instanța de fond și nici cea de control judiciar nu pot stabili autorul leziunilor traumatice pe care reclamanta le prezenta la data de_ și circumstanțele în care acestea s-au produs. În lipsa verificărilor de fapt ce se impun în cauză, nu se poate reforma hotărârea atacată în sensul solicitat de pârâtul recurent în principal.
În ceea ce privește critica referitoare la temeiul juridic al acțiunii, tribunalul constată că reglementarea prevăzută de art. 6132din Codul de procedură civilă nu exclude posibilitatea aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 581 din același cod, întrucât cele două articole nu se exclud ci se coroborează. Faptul că instanța de fond nu a indicat în considerentele sentinței și prevederile art. 6132, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, o astfel de deficiență putând fi înlăturată de instanța de control judiciar.
Susținerile recurentului cu privire la nelegala sa citare în fața instanței de fond nu pot fi reținute, din moment ce procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 7 din dosarul de fond îndeplinește exigențele art. 91 alin.4 teza finală din Codul de procedură civilă, indicându-se atât locul afișării citației, precum și motivul acestei afișări.
Dată fiind necesitatea administrării unor probe noi pentru stabilirea stării de fapt existentă în cauză, reținând că în lipsa unor atari dovezi modificarea hotărârii nu este posibilă, tribunalul urmează ca în baza art. 312 alin.3 și 5 din codul de procedură civilă să admită recursul, potrivit solicitării subsidiare, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, după legala citare a părților, instanța va proceda la administrarea unor probe testimoniale pentru verificarea susținerilor reclamantei și a apărărilor pârâtului, în limitele procedurii speciale a ordonanței președințiale, cu privire la agresiunea ce a provocat leziunile constatate în certificatul medico-legal, la autorul acesteia, la circumstanțele producerii faptelor, la pericolul pe care îl prezintă prezența pârâtului în imobilul domiciliu comun al părților. Se vor solicita relații și de la organele de poliție pentru a se obține eventualele acte de cercetare întocmite în dosarul penal, sau cu ocazia intervenției realizate în urma apelului pe care reclamanta la efectuat la 112.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul T. I. cu domiciliul procesual ales la mandatarul avocat Petra V., în municipiul B., str A. I., nr.4, Județul B. - Năsăud împotriva sentinței civile cu nr.832 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2013.
Președinte, | Judecători, | ||||||
S. | I. | N. | C. | I. | C. | H. | V. |
G. ier,
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond: C. O.D.
| ← Decizia civilă nr. 502/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 2142/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
