Decizia civilă nr. 502/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 502/A/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE D. T.
JUDECĂTOR F. S. B. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârât apelant S. N. împotriva Sentinței civile nr. 10961/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat AL J. W., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului, avocat D. M. și reprezentanta intimatei, avocat C. Tătaru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților arată că nu există posibilitatea încheierii unei tranzacții.
Reprezentanta apelantului arată că a rămas fără obiect apelul raportat la faptul că părțile nu mai locuiesc împreună, apelantul a fost scos afară din imobil. Astfel, apelul rămâne doar pentru cheltuielile de judecată.
Reprezentanta intimatei depune la dosar copia deciziei nr. 78/A/2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul având ca obiect ordonanță președințială privind atribuirea provizorie a imobilului.
Reprezentantele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului arată că nu mai susține primul petit din apel, solicitând astfel admiterea apelului privitor la cheltuielile de judecată, raportat la soluția instanței de fond în sensul admiterii doar în parte a cererii. Nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 10961 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar
s-a admis in parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AL J. W. in contradictoriu cu pârâtul S. N., având ca obiect ordonanță președințială.
S-a stabilit domiciliul minorei S. RINAD, la mama.
S-a respins cererea privind exercitarea autoritatii parintesti exclusive.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.510,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din certificatul de nastere depus la (f. 11) rezulta ca reclamanta si paratul sunt parintii minorei S. Rinad, nascuta la data de_ in C. -N., iar din biletul de iesire din spital depus la (f. 76) rezulta ca in luna februarie a anului curent minora a fost diagnosticata cu tumora de fosa cerebrala posterioara si sindrom ataxic cerebelos.
Din raspunsurile date de parti la interogatoriile ce le-au fost luate (f. 49- 56), coroborate cu declaratiile martorilor P. Eva si P. Iuliu, propusi de reclamanta si respectiv Alastal Abdalhakim si Al Azawy Rafid A Ghani, propusi de parat, a rezultat ca partile, la insistentele paratului, dar, totusi, de comun acord, au decis ca pentru afectiunea de care sufera, minora sa fie operata in Iordania (f. 68-73).
Din actele medicale depuse la (f. 43, 57), coroborat cu raspunsurile date de parti la interogatoriu, a rezultat ca minora a fost supusa unei interventii chirurgicale in Iordania, procedura chirurgicala fiind urmata de radioterapie, urmand ca in cursul lunii iulie minora sa inceapa tratamentul cu citostatice (chimioterapie).
Conform raspunsurilor date de parti la interogatoriu, coroborat cu cele declarate de martorii P. Eva si P. Iuliu si respectiv cu inscrisul depus la (f.9), pe durata procedurilor chirurgicale medicale efectuate in Iordania, paratul a solicitat si obtinut o interdictie pentru minora de a calatori in afara Regatului Hasemit al Iordaniei, astfel ca, dupa operatie, minora nu a mai putut fi adusa in R. ia. Intrucat ambii parinti au fost nevoiti sa se reintoarca in R. ia, paratul din motive legate de serviciu, iar reclamanta pentru a fi alaturi de ceilalti doi copii minori rezultati din casatoria cu paratul, minora Rinad S. a ramas in Iordania, initial la rudele paratului, iar ulterior la rudele mamei, pana la data de_, cand minora a fost adusa in tara prin eforturile reclamantei (acest aspect nefiind contestat de catre parat (f. 126).
Din raspunsurile date de parti la interogatoriu, din declaratiile martorilor
P., din inscrisul de la (f. 74-75), a carui provenienta nu a fost contestata si respectiv din cele declarate de minora cu ocazia audierii sale (f. 128), a rezultat ca in toata perioada cat a stat in Iordania, minora a dorit sa se reintoarca acasa, lipsindu-i familia si grija mamei. Totodata, a rezultat ca minora nu s-a putut adapta la conditiile de viata din Iordania, inclusiv la hrana ce i-a fost servita acolo, ca a suferit mult de singuratate si din cauza modului in care a fost tratata de rudele paratului, care strigau mult la ea, iar in ultima perioada a sederii sale acolo era foarte obosita, atat fizic, cat si psihic si refuza sa manance.
Potrivit disp. art. 996/NCPC, instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, instanța de fond a reținut că din economia textului de lege mai-sus redat, rezulta ca este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta aparentei dreptului in favoarea reclamantului, neprejudecarea fondului, vremelnicia măsurii solicitate și urgența în luarea acesteia.
Potrivit disp. art. 263 alin. 4/NCC "procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare intr-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie sa nu fie afectate";. Fata de aceste dispozitii legale,
instanța a apreciat ca prezenta cerere de ordonanță președințială se vădește a fi admisibila, urmand a se analiza, in concret, daca masurile solicitate a fi dispuse sunt sau nu in interesul superior al minorei Rinad, raportat la dispozitiile art. 263 alin. 1/NCC, conform carora "orice masura privitoare la copil trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al acestuia";.
In determinarea interesului copilului minor, se tine seama de o serie de factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizica, intelectuala și morala pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportamentul părinților fata de copil, legăturile de afecțiune stabilite intre copil și familie, analiza acestor factori urmand a fi facuta, fireste, doar in cadrul sumar cu care instanta a fost investita.
Referitor la cererea de stabilire a domiciliului provizoriu al minorei la reclamanta, instanta a retinut ca, fata de dispozitiile art. 400/NCC si raportat la faptul ca prin hotararea de divort a partilor nu s-a dispus cu privire la acest aspect, este necesar ca, pana la solutionarea actiunii civile inregistrate pe rolul
i C. -N. sub nr._, minora sa aiba stabilit un domiciliu, iar fata de concluziile anchetei sociale efectuate in cauza, la cele aratate de minora cu ocazia audierii, precum si prin raportare la situatia delicata concreta in care se afla minora si nevoile afective crescute ale acesteia, instanta de fond a apreciat ca este oportun ca domiciliul provizoriu al minorei sa fie stabilit la mama, respectiv la reclamanta, cu atat mai mult cu cat aceasta este, oricum, persoana care se ocupa efectiv de minora.
In ceea ce priveste cererea de exercitare provizorie a autoritatii parintesti exclusive de catre reclamanta, instanța a apreciat ca aceasta este nefondata, urmand a fi respinsa.
Pentru a dispune in acest sens, instanta de fond a retinut ca exercitarea autorității părintesti presupune atat exercitarea drepturilor, cat si îndeplinirea obligațiilor părintesti, iar dispozițiile art. 397/Cod civil consacra regula ca, in principiu, autoritatea părinteasca revine în comun ambilor părinți, fiind necesara existenta unor motive temeinice pentru care instanta sa dispuna in sens contrar, iar in materia ordonantei presedintiale, aceste motive temeinice trebuie sa implice si existenta unei urgente pentru luarea unei astfel de masuri. In speta, probele administrate in cauza au dovedit ca anterior momentului diagnosticarii minorei cu afectiunea pentru tratarea careia aceasta a fost dusa in Iordania, ambii parinti au fost implicati in cresterea si educarea minorei, fiecare asumandu-si in acest sens un anumit rol. Astfel, niciunul dintre martorii propusi de reclamanta nu a fost in masura sa dovedeasca un comportament neadecvat din partea paratului, iar martorii propusi de acesta au aratat ca l-au perceput intotdeauna pe parat ca fiind un om casnic si familist.
Mai mult, minora insasi a aratat, cu ocazia audierii sale, ca inainte de plecarea in Iordania relatiile cu tatal sau erau foarte bune, facand totul impreuna.
In aceste conditii, s-a reținut ca singurul aspect care ramane de analizat este acela referitor la conduita paratului referitoare la minora si interesele acesteia dupa ce minora a fost dusa in Iordania, respectiv daca aceasta conduita a generat sau nu o situatie care implica luarea unei masuri urgente si restrictive in ceea ce-l priveste pe parat.
In acest sens instanta a retinut ca probele administrate in cauza au dovedit initial existenta unei stari de urgenta majora privind minora si starea acesteia, insa ulterior, starea de urgenta a fost inlaturata prin aducerea minorei in R. ia, astfel ca, in prezent, singurul motiv care ar fi impus luarea in calcul a posibilitatii ca pana la solutionarea fondului cauzei, exercitarea parintesti asupra minorei sa apartina doar reclamantei, nu mai subzista.
Cat priveste sustinerea reclamantei ca pericolul ca situatia sa se repete exista in continuare, paratul avand oricand posibilitatea sa duca minora inapoi in Iordania, instanta a apreciat ca aceasta este nefondata, atat prin prisma faptului ca prima plecare a fost consimtita de ambii parinti, cat si prin prisma imposibilitatii efective a paratului de a scoate minora din tara fara acordul reclamantei, cata vreme acestia exercita in comun autoritatea parinteasca.
Din contra, luand in considerare si cele declarate de minora cu ocazia audierii sale, in sensul ca, desi este suparata pe tatal sau pentru faptul ca a lasat-o in Iordania, il iubeste si vrea ca acesta sa se ocupe de ea si pe viitor, instanta a apreciat ca in speta singura urgenta care exista este aceea ca atat reclamanta, cat si paratul sa-si uneasca eforturile de a sustine minora din toate punctele de vedere in momentul in care aceasta are mai mult ca oricand nevoie de intreaga familie si sa aiba maturitatea necesara de a trece peste orgoliile si nemultumirile personale, firesti pana la urma in cazul destramarii unei casnicii, astfel incat sa gaseasca intelepciunea necesara pentru a se consulta in vederea luarii impreuna a celor mai bune decizii pentru minora si de a-i asigura acesteia in casa un climat cald si linistit, lipsit de ostilitate si certuri, fiind de notorietate faptul ca afectiunea de care sufera minora necesita in primul rand, dincolo de tratamentul medicamentos, afectiune, atentie, caldura si seninatate.
In temeiul disp. art. 453/NCPC instanta a obligat paratul la plata integrala a cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantei de promovarea prezentei cereri, in cuantum de 1.510,3 lei reprezentand: 10 lei taxa judiciara d etimbru, 0,3 lei timbru judiciar si 1.500 lei onorariu avocatial (f. 5, 31), chiar daca aceasta a fost admisa doar in parte, intrucat in speta s-a dovedit ca starea de starea de urgenta invocata prin cererea introductiva de instanta a existat, iar inlaturarea acestei stari de urgenta pe parcursul derularii cauzei, prin eforturile reclamantei, nu este de natura a atrage exonerarea paratului de obligatia achitarii cheltuielilor de judecata.
Conform disp. art. 996 alin 2/NCPC, ordonanta pronunțată este provizorie si executorie, masura dispusa producand efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
Împotriva ordonanței examinate a promovat apel pârâtul (f.2,18)
solicitând admiterea apelului cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din fond și apel constând în onorariu avocațial, taxa de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii
apelantul critică ordonanța ca fiind nelegală și netemeinică arătând următoarele.
cu referire la stabilirea minorului la unul dintre părinți pe calea ordonanței președințiale, întrucât atât apelantul cât și intimata au domiciliul comun și ambele părți au fost de cord ca fetița să locuiască la domiciliul comun, cererea era lipsită de obiect, nejustificându-e urgența - raportat la art. 496, 400 și 92 NCPC. În speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 996 NCPC cu privire la urgența sau la prevenirea unei pagube iminente întrucât cererea de ordonanță președințială s-a formulat după ce au trecut aproximativ patru luni de la data la are fetița a fost dusă în Iordania, un interval de timp suficient de mare pentru a nu justifica urgența în luarea măsurii integrării.
cu privire la obligarea apelantului pârât la plata către reclamantă a sumei de 1510,3 cu titlu de cheltuieli de judecată, consideră că acordarea acestor cheltuieli s-a făcut cu încălcarea normelor legale respectiv art. 453 alin. 2 NCPC, deoarece onorariul avocațial a fost acordat în întregime iar suma de 10,3 lei ar putea eventual reprezenta jumătate din taxa de timbru și 0,3 timbrul judiciar. Raportat la admiterea în parte a cererii de ordonanță președințială, soluția corectă ar fi fost eventual compensarea cheltuielilor și nicidecum
obligarea la plata integrală a acestora. Din textul legal rezultă că acordarea cheltuielilor e judecată trebuie raportată la soluția dată de către instanța în cauză și la cheltuielile prilejuite atât pârâtului cât și reclamantului de derularea procesului.
Intimata nu și-a formulat în scris poziția procesuală însă reprezentanta acesteia, prezentă fiind a pus concluzii în sensul
respingerii apelului și menținerea ordonanței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând apelul formulat, prin prisma
motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va admite, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește criticile din apelul formulat referitoare la stabilirea domiciliului minorului, având in vedere faptul ca așa cum a arătat reprezentanta apelantului, părțile nu mai locuiesc împreună, sub acest aspect apelul a rămas lipsit de obiect.
In ceea ce privește cea dea doua critica din apelul formulat referitoare la cheltuielile de judecata, tribunalul apreciază ca fiind întemeiata pentru următoarele considerente:
Prin cererea de ordonanța președințiala formulata, reclamanta a solicitat stabilirea domiciliului minorei la domiciliul sau si exercitarea exclusiva a autorității părintești.
Prin hotărârea atacata, cererea de ordonanța președințiala a fost admisa in parte in sensul ca s-a stabilit domiciliul minorei la reclamanta insa s-a respins cererea stabilire ca exercitarea autorității părintești sa fie exercitata exclusiv de către reclamanta .
ul, apreciază contrar reținerilor primei instanțe in sensul ca se impune acordarea in întregime a cheltuielilor de judecata întrucât starea de urgenta a existat iar înlăturarea acestei stări de urgenta pe parcursul derulării cauzei, prin eforturile reclamantei, nu este de natura a atrage exonerarea paratului de obligația achitării cheltuielilor de judecata, întrucât la respingerea cererii privind exercitarea exclusiva a autorității părintești s-a avut in vedere si au fost analizate si susținerile reclamantei referitoare la existenta in continuare a pericolului ca situația sa se repete, paratul sa duca minora înapoi in Iordania nu doar aspectele anterioare aducerii minorei in România .
In aceste condiții, fata de admiterea in parte a cererii de ordonanța președințiala, tribunalul apreciază ca dispozițiile art. 453 al 2 C.pr. civ sunt pe deplin aplicabile, astfel încât se impune ca paratul sa fie obligat la jumătate din cheltuielile de judecata, proporțional cu admiterea cererii de chemare in judecata si anume la plata sumei de 755 lei.
Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus arătate, tribunalul urmează ca in temeiul dispozițiilor art. 480 al 2 C.pr. civ sa admită apelul formulat de pârâtul S. N. (identic cu N. ABDULAH IUSEF S. ) împotriva Sentinței civile nr. 10961/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că va obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 755 lei cu titlu de cheltuieli de judecată si sa păstreze restul dispozițiilor hotărârii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul S. N. (identic cu N. ABDULAH IUSEF S. ) împotriva Sentinței civile nr. 10961/_ a Judecătoriei C. -N.
, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 755 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor hotărârii. Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
G.P. 17 Octombrie 2013
| ← Sentința civilă nr. 243/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 151/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
