Decizia civilă nr. 316/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA C.
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA C. NR. 316/A/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător C. -A. C. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului declarat de apelant
K. F. împotriva sentinței civile nr. 7008/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind
și pe intimat K. I., intimat K. V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 7008/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K. V. invocată de pârâtul K. F. și excepția lipsei de interes a reclamantelor in promovarea prezentei cereri, invocată de pârâtul K. F., ca neîntemeiate.
A admis in parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta
K. I. in contradictoriu cu pârâtul K. F. având ca obiect reintegrarea in locuința familiei.
A dispus reintegrarea reclamantei K. I. in locuința familiei din C. -N. str. Trascăului nr. 1 sc. III ap. 31 jud. C., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect divorț.
A respins cererea de ordonanță președințială a reclamantei K. V. având ca obiect reintegrarea in locuința din C. -N. str. Trascăului nr. 1 sc. III ap. 31 jud. C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Reclamanta K. V. s-a căsătorit cu pârâtul K. F. în data de _
iar in prezent soții sunt în proces de divorț, acțiunea fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._, pe rolul completului civil C 26.
Pe parcursul căsătoriei familia K. a locuit in imobilul din C. -N. str.
Trascăului nr. 1 ap. 31 jud. C. .
Din probațiunea administrată (declarația martorului M. Simon, adeverințele depuse la filele 84-85) instanța reține că reclamanta K. V. nu a mai locuit in imobilul din str. Trascăului, începând cu toamna anului 2011. Reclamanta K. I. a părăsit apartamentul din str. Trascăului în iunie 2012, in urma unei certe cu pârâtul K. F., aspect susținut de ambele părți si confirmat de martora Zongor Eva E. .
La scurt timp de la părăsirea locuinței de către reclamanta K. I., pârâtul
K. F. a interzis accesul reclamantelor in imobil si a schimbat yala de la ușă, aspecte confirmate de pârât in cuprinsul interogatoriului. Conform răspunsurilor la
interogatoriu, pârâtul a refuzat accesul reclamantelor pentru ca acestea să-și recupereze bunurile de strictă necesitate si chiar a distrus unele bunuri ale reclamantelor (întrebările 7-8). Reclamantele au putut recupera o parte din lucruri cu ajutorul poliției. Intervenția organelor de ordine la apartamentul nr. 31 din C. -
N. str. Trascăului a fost confirmată si de martorii audiați.
În prezent reclamantele locuiesc la apartamentul din C. -N. str. Alverna nr. 59, fiind tolerate de numitul Csonka Zsolt, un prieten al reclamantei K. V. . Conform susținerilor reclamantelor, confirmate de martora Zongor Eva E., acestea folosesc împreună imobilul din str. Alverna începând cu luna decembrie 2012. Reclamantele au afirmat că, la cererea d-lui Csonka Zsolt, vor fi nevoite să părăsească acest imobil cel târziu la finalul lunii mai.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K. V. instanța a reținut că reclamanta, in vârstă de 27 de ani este fiica născută din căsătoria soților K. si are domiciliul stabilit la apartamentul din C. -N. str. Trascăului nr. 1 ap. 31 jud. C., imobil unde a locuit până în toamna anului 2011. În prezent, reclamanta locuiește împreună cu mama sa si suportă singură cheltuielile de întreținere ale imobilului din C. -N. str. Alverna nr. 59. Față de această situație de fapt, instanța reține că reclamanta justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză, urmând ca motivele pentru care solicită un drept locativ să fie analizate in contextul condițiilor impuse de procedura ordonanței președințiale.
In consecință instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K. V., invocată de pârâtul K. F., ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantelor,
instanța a reținut că susținerile pârâtului sunt de asemenea neîntemeiate. Interesul invocat de reclamante prin promovarea ordonanței președințiale vizează confirmarea dreptului de a utiliza provizoriu apartamentul din C. -N. str. Trascăului nr. 1 cu titlu de locuință. Scopul reclamantelor este de a obține un spațiu locativ în imobilul unde familia K. a locuit începând cu anul 1984.
M. ivul invocat de pârât în susținerea excepției, potrivit căruia reclamantele nu ar avea interes să locuiască cu el in același imobil câtă vreme relațiile de familie sunt deteriorate, nu este de natură a afecta interesul reclamantelor referitor la spațiul locativ. Desigur că instanța va avea in vedere sensul juridic al noțiunii de
"interes"; respectiv folosul practic pe care o parte îl pretinde pentru a justifica punerea in mișcarea procedurii judiciare. Or, este cert că solicitarea reclamantelor nu viza reluarea in mod armonios a vieții de familie împreună cu pârâtul, ci doar obținerea unui drept provizoriu de exploatare a spațiului. Astfel, argumentul "cel mai concludent"; expus de pârât, acela că reclamanta K. I. a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comuna a soților, este in fapt irelevant in prezenta speță. De asemenea, se mai reține că pârâtul se prevalează de propria atitudine abuzivă pentru a justifica lipsa de interes a reclamantelor in a reveni in locuința familiei, ceea ce nu poate fi acceptat ca argument juridic.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge excepția lipsei de interes a reclamantelor in promovarea prezentei cereri, ca neîntemeiată.
În drept sunt incidente dispozițiile art. 996 al. 1 N. Cpr.civ. conform căruia
"Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s- ar ivi cu prilejul unei executări";,
Raportat la prima condiție de admisibilitate, aparența de drept, instanța reține că reclamanta K. I. si pârâtul K. F. sunt căsătoriți in prezent, iar reclamanta a locuit in acel imobil până în vara anului 2012, când în urma unui scandal, a părăsit apartamentul, iar ulterior nu i s-a mai permis accesul. Apartamentul nr. 31 din C. -N. strada Trascăului nr. 1 reprezintă "locuința familiei"; in sensul art. 321 al. 1 NC.Civ., astfel că reclamanta K. I., in calitate de soție a pârâtului K. F., are dreptul de a folosi imobilul. Aparența de drept este justificată în ceea ce o privește pe reclamantă de dispozițiile art. 321-322 noul
C.civ., astfel că nu se impune efectuarea unor verificări suplimentare având ca obiect dreptul de proprietate al soților asupra apartamentului.
Cu privire la reclamanta K. V., instanța a reținut că aceasta este majoră, a finalizat studiile si în prezent obține venituri din muncă (f 104-105). Chiar dacă este fiica părților, reclamanta nu mai are drept la întreținere din partea părinților, în condițiile art. 499 si 529 noul C.civ. Exploatarea locuinței familiei se face în limitele impuse de art. 322 noul C.civ., or, in acest sens s-a reținut că pârâtul K.
F. a refuzat accesul fiicei sale in imobil. Chiar dacă reclamanta K. I., soție, si in această calitate, beneficiară a dreptului locativ asupra apartamentului, ar permite fiicei să locuiască in imobil, reintegrarea acestiea nu este posibilă în lipsa consimțământului pârâtului (art.322 al. 1 si 2). Deoarece reclamanta Kalser V. nu a justificat un drept propriu de folosință, tolerarea ei in apartament doar de către reclamanta K. I., in absenta consimțământului pârâtului, nu poate produce consecințe juridice.
Cu privire la vremelnicie instanța a reținut că această condiție este îndeplinită, însă, măsura reintegrării in locuință poate fi dispusă doar până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfacere a căsătoriei. La momentul desfacerii căsătoriei reclamantei K. I. și a pârâtului K. F., va înceta regimul matrimonial al bunurilor soților, astfel că nu va mai fi justificată folosința in temeiul dispozițiilor art. 321 C.civ. care reglementează "locuința de familie";. Astfel, in speța, reintegrarea în locuință este o măsură vremelnică si poate fi dispusă doar până la finalizarea irevocabilă a procesului de divorț înregistrat sub nr._ .
Cu privire la neprejudecarea fondului, instanța a reținut că stabilirea îndreptățirii reclamantelor cu privire la un drept locativ asupra imobilului solicitat cu titlu provizoriu, nu este de natură a soluționa fondul litigiilor dintre reclamanta
K. I. si pârâtul K. F. referitoare la divorț sau partajul bunurilor comune. Sub aspectul urgenței, instanța a reținut că în prezent reclamantei K. I.
ii este interzis sa folosească locuința comună, ea fiind nevoită să locuiască împreună cu fiica sa intr-un imobil proprietatea altei persoane, in calitate de tolerate. Se mai reține că reclamanta K. I. nu obține venituri in prezent si, conform susținerilor acesteia, este întreținută de fiica sa, reclamanta K. V. . Faptul că reclamanta K. I. a părăsit imobilul in data de_, nu este de natură afecteze dreptul pe care îl are de a folosi locuința familiei in temeiul art. 321-322 noul C.civ. Urgența în prezenta cauză derivă din necesitatea de a se înlătura abuzul de drept săvârșit de pârât, care a decis că este sigurul îndreptățit să folosească locuința familiei, a interzis accesul soției sale, a schimbat yala de la ușă și a manifestat intenția de a înstrăina apartamentul prin anunțul de vânzare publicat in ziar (întrebarea 7 din răspunsul pârâtului la interogatoriu). Condiția urgenței este îndeplinită, în ciuda faptului că reclamanta K. I. are vocație succesorală asupra celor 2 imobile din localitatea Căpuș. Chiar dacă aceste imobile ar beneficia de condiții optime de locuit (aspect contestat de reclamante), nu se poate accepta înlăturarea beneficiului locuinței comune, prin manifestarea unilaterală si ilicită de voință a pârâtului. Față de comportamentul abuziv al pârâtului si având in vedere că reclamanta K. I. nu are venituri, dorește să se afle în apropierea fiicei sale care o sprijină financiar, și locuiește in calitate de tolerată în apartamentul unei cunoștințe, instanța apreciază că cerința urgenței este îndeplinită.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărâri în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei K. V., a excepției lipsei de interes a reclamantelor, iar pe fondul cauzei, respingerea ordonanței ca inadmisibile.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active arată că reclamanta K. V., fiica sa, este majoră la data introducerii acțiunii și nu îndeplinește sub nicio formă condițiile prev. de art. 321 C. civ. ea locuind împreună cu prietenul ei într-un alt imobil. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, învederează că nu este îndeplinită această cerință, întrucât din
chiar cuprinsul cererii se arată că intimatul are un caracter impulsiv și autoritar, condiție în care relațiile socio-familiale ar fi greu de suportat.
Față de această motivare, nu s epoate justifica un interes, în condițiile în care relațiile dintre aceste părți sunt deteriorate și se afirmă că atmosfera este tensionată.
Cu privire la fondul cererii, arată că nu sunt îndeplinite condițiile speciale prev. de art. 996 C.pr.civ. Urgența nu există în cauză, întrucât din interogatoriul administrat reclamantei K. V. reiese că acesta a plecat din imobil în anul 2007.
În ceea ce o privește pe K. I. aceasta a părăsit imobilul în anul 2012, moment în care singura solicitare a fost achitarea unei sume de
25.000 euro privind partajarea regimului matrimonial. O probă în acest sens este procesul-verbal privind concilierea directă din_ .
Această hotărâre a prejudecat fondul dosarului de divorț, din care s-a disjuns cererea de partaj. Arată că este proprietarul tabular al imobilului situația decurgând atât din extrasul de CF, cât și actele care atestă dobândirea bunului.Pronunțarea cu privire la cererea formulată, respectiv reintegrarea asupra bunului imobil, ar însemna, în mod direct o pronunțare asupra dreptului de posesie și folosință al apelantului.
În ceea ce privește vremelnicia, învederează că reclamanta K. V. locuiește și se întreține cu prietenul său din 2011, iar K. I. este proprietarul unui număr de două imobile situate în com. Căpușu Mare. De altfel, această reclamantă a avut reședința în Căpușu Mic, unde a și locuit începând cu_ .
Se mai arată că această cerere reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată asupra căreia dacă instanța s-ar pronunța în mod favorabil reclamantelor ar presupune o atingere directă asupra completului care soluționează dosarul de divorț. Obiectul principal nu este reintegrarea în sânul familiei, ci obținerea unui drept de folosință sau posesie, ca apoi să fie formulată o cerere de retenție.
Intimatele, legal citate, nu au depus întâmpinare.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele:
Actualul Cod de procedură civilă definește calitatea procesuală în art. 36 ca fiind cea rezultată din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Prin cererea formulată s-a solicitat de către ambele reclamante reintegrarea în locuința comună.
Este fără dubiu că reclamanta K. V. este majoră la data introducerii acestei cereri, astfel încât nu este în măsură să se prevaleze de
dispozițiile referitoare la locuința familiei, ea nemaiavând nici un drept de a locui în acel imobil.
Cu toate că instanța de fond a analizat aceste aspecte în legătură cu condițiile de admisibilitate specială ale ordonanței președințiale, apreciind că una dintre aceste condiții în legătură cu cererea formulată de reclamanta K.
I. nu este îndeplinită, respectiv aparența de drept, această verificare presupune în principal justificarea calității procesuale active.
Întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, această reclamantă este în acest moment majoră și realizează venituri din muncă, iar în lipsa unui consimțământ al intimatului, nu este posibilă limitarea dreptului de
folosință al acestuia reclamanta K. V. nu are calitate procesuală activă. În lipsa justificării calității procesuale active, reclamanta K. V. nu justifică nici un interes în acest demers judiciar.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes invocată de către intimat, cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii cererii formulate de către K. V. ca fiind formulată fără o calitate procesuală.
Excepția lipsei de interes a fost în mod corect analizată de către instanța de fond, prin raportare la interesul procesual avut în vedere de legiuitor, respectiv sensul juridic al acestei noțiuni.
Nu are relevanță, din această perspectivă relația personală dintre cei doi soți și susținerile reclamantei K. I. cu privire la comportamentului soțului său. Evident că această reclamantă își asumă și unele riscuri în situația în care acceptă și urmărește realizarea drepturilor sale, în condițiile în care afirmă existența unui comportament necorespunzător al pârâtului.
Existența altor imobile în care această reclamantă ar putea locui nu are relevanță din perspectiva interesului, așa cum este avut în vedere de legiuitor, atât timp cât reclamanta are dreptul să beneficieze în continuare de folosința locuinței comună.
Argumentele invocate cu privire la soluția instanței de fond, decurgând din neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială nu sunt îndeplinite raportat la motivele aduse în susținerea acestora.
Faptul că s-ar fi solicitat plata unor sume de bani în legătură cu finalizarea regimului matrimonial nu are relevanță în ceea ce privește condiția urgenței. Urgența în prezenta cauză derivă din necesitatea de a se înlătura abuzul de drept săvârșit de pârât așa cum a fost probat în cauză.
Condiția urgenței se impune a fi analizată în limitele art. 996 alin.1 C.pr.civ. respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prin prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În condițiile în care nu se contestă îndeplinirea vreuneia dintre cerințele de mai sus, argumentul referitor la lipsa urgenței nu este dovedit,.
Critica neprejudecării fondului ca și condiție de admisibilitate, ce nu este îndeplinită în prezenta cauză, invocată de recurent, nu are relevanță din perspectiva motivelor formulate de către parte, în condițiile în care măsura dispusă de instanța de fond s-a stabilit până la soluționarea irevocabilă a dosarului având ca obiect divorț.
Este evident că această soluție instanța o putea lua, prin raportare la prevederile art. 321 și urm C. civ. care reglementează locuința familiei. În situația în care hotărârea în care căsătoria părților încetează prin divorț, nu se mai poate avea în vedere existența vreunei familii.
Nu au relevanță, din acest aspect, faptul că în urma unei moșteniri reclamanta ar fi dobândit două bunuri, în condițiile în care aceste bunuri se află în raza teritorială a unei alte unități administrative. Atâta timp cât părțile, în continuare, au calitatea de soți reclamanta dreptul de a se bucura de locuința familiei.
Faptul că, la un moment dat, reclamanta a avut reședința în acea localitate a fost determinată, așa cum reiese și din motivele de apel, de situația faptică a unui membru al familiei reclamantei care a necesitat îngrijire.
Argumentele legate de presupusa intenție a preconstituirii unui drept de retenție nu au legătură cu cauza de față, iar soluția cu privire la această
cerere nu este în măsură să influențeze sau să aducă vreo atingere directă completului care soluționează acțiunea de divorț a părților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ., apreciind că condițiile prevăzute de art. 996 C.pr.civ. sunt justificate în ceea ce privește cererea reclamantei K. I., instanța va admite în parte apelul declarat de
K. F. împotriva sentinței civile nr. 7008/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în parte în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei K. V. și în consecință va respinge cererea formulată de K.
V. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de K. F. împotriva sentinței civile nr. 7008/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei K. V. și în consecință respinge cererea formulată de K. V. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. M.
Red DT /Dact LM 2ex /_
Jud. fond
| ← Decizia civilă nr. 302/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 220/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
