Decizia civilă nr. 489/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 489/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. ANA M., împotriva Ordonanței civile nr. 9984/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după instanța constată faptul că apelul este formulat în termen, este motivat, a fost comunicat și este legal timbrat.
De asemenea se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar cerere din partea apelantei prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin Ordonanța președințială nr.9984/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția lipsei de obiect a cererii și, în consecință:
S-a respins cererea formulată de reclamanta C. Ana M., în contradictoriu cu pârâtul C. A. .
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Instanța a fost sesizată cu două cereri principale, constând în integrarea reclamantei în apartamentul situat pe str. Cojocnei nr. 8, bl. C 14, ap. 46 și evacuarea pârâtului din acest imobil.
Despre imobil, probele administrate în cauză duc la concluzia că este proprietatea comună a soților (f. 7-10) care, prin sentința civilă nr. 7732/2013 au divorțat (f. 17-24). Odată cu divorțul s-a stabilit domiciliul copiilor minori, la reclamantă.
Așa cum reiese din cele reținute de instanță în cuprinsul sentinței de divorț, a actelor depuse la dosar ( extras CF - f. 11). din susținerile părților, pârâtul are domiciliu stabil în C. -N., str. B. nr. 1, sc. 3, ap. 27, jud. C.
.
Acțiunea civilă are întotdeauna ca obiect protecția dreptului subiectiv supus judecății. Obiectul procesului îl constituie prestația pretinsă sau contestată de părți și care va trebui verificată de instanță.
În cauza de față, obiectul cererii îl constituie reintegrarea reclamantei și evacuarea pârâtului din imobilul situat în C. -N. str. Cojocnei nr. 8, bl. C 14, ap. 46. Însă, așa cum s-a reținut anterior, pârâtul nu locuiește în
apartamentul de unde reclamanta dorește evacuarea lui, situație în care nu se poate dispune evacuarea sa, iar reclamanta nu a locuit vreodată în imobil, pentru a se putea dispune reintegrarea ei. Cu alte cuvinte, cererea reclamantei este lipsită de obiect, ceea ce a făcut ca cererea să fie respinsă ca atare.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ordonanțe a declarat apel reclamanta C. Ana
M.,
solicitând instanței admiterea apelului si anularea hotărârea atacate.
În motivare reclamanta apelantă arată faptul că soluția instanței este greșită, deoarece nu a ținut seama de solicitările principale.
Astfel, in primul rând, așa cum se poate observa la o simpla lecturare a cererii inițiale, a solicitat integrarea/intrarea in spațiu, aspect cu care paratul a fost de acord, prin întâmpinare. In mod corect a solicitat acest lucru, tocmai pentru ca aceasta nu a locuit niciodată in acel apartament, însa, acesta reprezintă un bun comun, al ei si al paratului, dobândit în timpul căsătoriei lor.
Paratul este cel care nu i-a permis acesteia sa intre in acel spațiu, amenințând-o constant. Cu toate acestea, prin întâmpinare, el a fost de acord cu aceasta solicitare. Astfel, nu înțelege de ce instanța de judecata a înțeles să utilizeze termenul de ,,reintegrare,, in spațiu, de vreme ce ea a solicitat integrarea/intrarea ei in spațiu.
În ceea ce privește al doilea pepit al cererii, cel de evacuare, consideră reclamanta că a fost respins in mod greșit in baza admiterii excepției lipsei de obiect a acțiunii, deoarece, conform art. 919 NCPC, instanța poate lua prin ordonanța președințiala masuri cu privire la folosirea locuinței familiei. Legiuitorul nu folosește termenul de domiciliu si nici nu face vreo referire conform căreia să rezulte ca locuința familiei este aceea in care părțile domiciliază efectiv. Astfel, locuința familiei este orice bun imobil comun. Art. 321 NCC definește locuința familiei ca fiind locuința comuna a soților sau locuința soțului la care se află copiii.
Mai arată reclamanta faptul că Judecătoria Cluj-Napoca a dispus ca locuința celor doua minore rezultate in urma căsătoriei dintre părți, sa fie la domiciliul mamei. De vreme ce reclamanta dorește sa își stabilească domiciliul împreuna cu cele doua fetite la adresa din C. -N., str. Cojocnei nr. 8, bl. C 14, ap. 46, jud. C., aceasta devine locuința familiei. Atâta timp cat paratul este cel care menține o stare conflictuala periculoasa pentru reclamanta si cele doua minore, cat partajul bunurilor comune nu a fost efectuat si cat timp acesta are unde sa locuiască, instanța poate dispune măsura vremelnica a evacuării paratului din locuința familiei pe o perioada determinată.
M. ivarea instanței conform căreia nu se poate dispune evacuarea paratului pentru ca nu domiciliază in acel imobil este nejustificata. De vreme ce el pătrunde in acel imobil, chiar daca este coproprietar, ori de cate ori dorește, stă în acel imobil si provoacă scandaluri, este violent si agresiv si exista riscul ca el sa se instaleze definitiv in apartament, ceea ce ar putea avea consecințe extrem de nefaste pentru aceasta și copiii săi, evacuarea sa din imobil se impune in mod indubitabil.
In orice caz, in eventualitatea in care instanța de judecata ar fi considerat ca evacuarea - ca si măsura temporara, pe cale de ordonanța președințiala, a soțului violent - nu se poate realiza, acest petit ar fi trebuit sa fie respins ca inadmisibil, pornind de la premisa ca cei doi sunt divorțați, ca exercita o coproprietate in devălmășie asupra respectivului bun si ca
acțiunea pe care reclamanta ar fi trebuit sa o urmeze ar fi fost cea a partajului bunurilor comune.
Mai mult decât atât, instanța, deși a procedat la citarea părților, nu a înțeles sa intre în faza probatorie, ignorând probele propuse de aceasta, pentru lămurirea completă a prezentei cauze, sub toate aspectele.
Intimatul C. A. nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat de apelanta-reclamantă C. Ana M.
, tribunalul reține următoarele:
Este greșită soluția pronunțată cu privire la primul petit al cererii de chemare în judecată, în mod nelegal instanța de fond admițând excepția lipsei de obiect, motivat de faptul că reclamanta nu a locuit vreodată în
imobil.Temeinicia acestei excepții a fost reținută de către prima instanță în raport de reintergarea reclamantei-apelante, cerere, însă, care nu a făcut obiectul litigiului.
Primul petit al cererii de chemare în judecată a fost în sensul integrării reclamantei și al celor doi copiii minori ai părților în imobilul situat în mun.C. -N. str.Cojocnei nr.8, bl.C14, ap.46, jud.C., în care pârâtul- intimat nu le permite să locuiască.Din această perspectivă este irelevantă împrejurarea că reclamanta-apelantă nu a locuit în imobil, aceasta fiind și rațiunea pentru care nu a solicitat reintegrarea, ci integrarea în imobil.
Reținând că, în mod greșit, instanța de fond a soluționat primul petit al cererii de ordonanță președințială fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu disp.art.480 al.3 din noul cod de procedură civilă, se va impune anularea, în parte, a hotărârii judecătorești atacate cu consecința evocării fondului.
Astfel, reclamanta a solicitat, ca pe calea ordonanței președințiale, să se dispună integrarea sa și a celor doi copiii minori ai părților în imobilul situat în mun.C. -N. str.Cojocnei nr.8, bl.C14, ap.46, jud.C., în care pârâtul-intimat nu le permite să locuiască și evacuarea pârâtului C. A. din acest imobil, pe care, îl ocupă fără drept.Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului să înceteze actele abuzive îndreptate împotriva sa și să îi permită să folosească imobilul, până la realizarea partajului bunurilor comune.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a intentat acțiune de divorț și s-a stabilit într-un apartament închiriat în mun.C. -N., împreună cu cele două minore, deoarece, deși posedă în total 4 imobile cu titlu de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, acesta nu i-a permis accesul în niciunul dintre ele.Reclamanta a mai arătat că pârâtul a proliferat la adresa sa amenințări privitoare la viața și integritatea sa fizică, precum și jocuri psihologice prin intermediul cărora o asigura că dacă va pătrunde în vreunul dintre imobile, o va urmări și va intra peste ea și nu îi va permite niciodată să locuiască în niciuna dintre aceste case.
În susținerea urgenței cererii de ordonanță președințială, reclamanta a arătat că, în data de_ (cu 2 zile înainte de a sesiza instanța de
judecată), pârâtul și-a dus amenințările la îndeplinire.Astfel, a urmărit-o prin oraș cu mașina și odată ce a văzut că a ajuns la adresa imobilului în cauză, pârâtul a intrat cu forța în apartament, a îmbrâncit-o și a strâns-o de mână spunându-i că va intra de câte ori va dori și că va face ce va vrea pentru că este și casa lui.
Cererea a fost motivată în drept pe disp.art.919 cod pr.civilă, art.996- 998 cod pr.civilă.
Pârâtul C. A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea reclamantei în sensul posibilității folosinței imobilului din mun.C. -N. str.Cojocnei nr.8, bl.C14, ap.46, jud.C. împreună cu fiica lor cea mică, până la finalizarea partajului bunurilor comune.
Potrivit art.996 din noul cod de procedură civilă instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În sensul art.321 al.1 cod civil "locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii";.
Așa cum rezultă din extrasul de CF nr.2. -C1-U27 C., imobilul în discuție este proprietatea comună a părților.
Dată fiind starea de fapt, tribunalul reține că soții nu și-au partajat bunurile comune, astfel că ambii sunt îndreptățiți să le stăpânească.Ca atare, cererea reclamantei de integrare în imobilul, bun comun, nu este lipsită de obiect.
În considerarea dispozițiilor legale invocate, tribunalul va respinge excepția lipsei de obiect în ce privește primul petit și față de lipsa opoziției pârâtului, tribunalul va admite, în parte, cererea de ordonanță președințială și va dispune integrarea reclamantei și a celor doi copiii minori în imobilul situat în mun.C. -N. str.Cojocnei nr.8, bl.C14, ap.46, jud.C. .
Reclamanta a arătat că pârâtul nu locuiește în imobilul în discuție, aspect confirmat și de către acesta care a arătat că locuiește permanent în imobilul situat în mun.C. -N. str.Bîrsei nr.1/27, jud.C. .Față de acestea, în mod corect, prima instanță a admis excepția lipsei de obiect și a respins petitul de evacuare, reținând că pârâtul nu locuiește în imobilul din care se solicită evacuarea.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, tribunalul va admite, în parte, apelul declarat de C. Ana M., împotriva Ordonanței civile nr. 9984 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o va anula, în parte și evocând fondul respinge excepția lipsei de obiect în ce privește primul capăt de cerere, admite, în parte, cererea de ordonanță președințială și dispune integrarea apelantei- reclamante și a celor doi copii minori în imobilul din C. -N., str. Cojocnei, nr. 8, bl. C14, ap. 46, jud.C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte apelul declarat de C. Ana M., împotriva Ordonanței civile nr. 9984 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o anulează în parte și evocând fondul respinge excepția lipsei de obiect în ce privește primul capăt de cerere, admite în parte cererea de ordonanță președințială și dispune integrarea apelantei și a celor doi copii minori în imobilul din C. -N., str. Cojocnei, nr. 8, bl. C14, ap. 46.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./CC/CȘ_ /4 ex.
Jud. fond .C. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 220/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 125/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
