Decizia civilă nr. 1272/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1272/R/2013
Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. V., împotriva deciziei civile nr. 492/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe reclamanta intimată C. B. L., precum și pe S. DE AUTOR. TE TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ C. LOCAL AL MUN. C. -N., având
ca obiect exerci-tarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent, asistat de domnul avocat M. N. C. a cărui împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și pentru reprezentare se află la f. 8 din dosar și reprezentanta reclamantei intimate, doamna avocat L. H. a cărui împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării se află la f. 37 din dosar, lipsă fiind reclamanta intimată personal și reprezentantul S. ui de autoritate tutelară de pe lângă C. Local al mun. C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul B. V. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin fax de reclamanta intimată C. B. L., prin intermediul doamnei avocat L. H., întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, au fost înregis-trate la dosar două exemplare originale din întâmpinarea trimisă prin fax și înregistrată la dosar în data de_ . La întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că doamna avocat L. H. a fost împuternicită de către reclamanta intimată C. B. L. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în prezentul dosar.
Curtea comunică reprezentantului pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
Totodată, Curtea constată că la data de_, pârâtul recurent, prin intermediul domnului avocat M. N. C. a înregistrat la dosar un înscris, prin care arată că depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, la care a fost anexată chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantumul anterior arătat și timbru judiciar de 0,15 lei (f. 38, 39 din dosar).
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar copii certificate de pe factura nr. 932/_ și chitanța nr. 368/_, care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 620 lei.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar o copie certificată de pe chitanța nr. 386/_, care atestă plata onorariului avocațial de 1200 lei și chitanța seria IPTA nr. 573/_, care atestă plata contravalorii traducerii unui înscris din limba italiană în limba română, în cuantum de 80 lei.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate, respectiv reanalizarea stării de fapt de către instanța de recurs, prin reaprecierea probatoriului administrat în cauză având în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar un înscris din partea pârâtului recurent, precum și traducerea acestuia din limba italiană în limba română și arată că acest înscris reprezintă "Concluzii scrise";, formulate de pârâtul recurent.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită să i se comunice o copie de pe înscrisul pe care pârâtul recurent l-a depus azi la dosar, pentru că așa este procedural.
În replică, reprezentantul pârâtului recurent arată că nu are o copie de pe înscrisul depus azi la dosar de către pârâtul recurent și dacă reprezentanta reclamantei intimate a aratat că nu este procedural să nu i se comunice acest înscris, atunci și el înțelege să invoce faptul că întâmpinarea reclamantei intimate i s-a comunicat doar înainte cu o oră de luarea cauzei și nu a fost depusă la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, așa cum se prevede în Codul de procedură civilă.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei intimate împreju- rarea că înscrisul depus azi la dosar de către pârâtul recurent reprezintă doar un punct de vedere personal al pârâtului recurent, motiv pentru care, îl va lua în considerare ca și concluzii scrise.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția
inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii ataca- te.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că instanța de apel a făcut o greșeală în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, pentru perioada iunie 2010 - februarie 2011, având în vedere că după calculele instanței de apel, pentru 9 luni de zile cu 100 euro/lună a rezultat suma de 1400 euro și nu 900 euro cum era corect, motiv pentru care, pârâtul a dat cu 500 euro mai mult decât ar fi trebuit să plătească.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, reprezentantul pârâtului recurent arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii, prin care s-a solicitat ca reclamanta să fie obligată să informeze pe pârât cu privire la situația sa, la programul minorului, la starea de sănătate a acestuia și în ceea ce privește situația sportivă a minorului. De asemenea, arată că reclamanta intimată refuză în mod sistematic să răspundă la apelurile pârâtului recurent, iar o perioadă de timp a interzis și minorului să răspundă apelurilor telefonice primite de la tatăl
său, motiv pentru care, apreciază că este vorba de o obstrucționare a legăturilor pârâtului recurent cu minorul.
Reprezentantul pârâtului recurent, arată că instanța de apel a considerat că este o inechitate față de reclamantă, dacă va încuviința solicitarea pârâtului în sensul ca în toată luna august minorul să fie cu acesta, însă nu este vorba de o inechitate, având în vedere împrejurarea că pârâtul recurent este consilier de modă la Milano, iar în luna iulie a fiecărui an este foarte ocupat, neavând timp să se ocupe de minor și întrucât luna august este lună de vacanță generalizată în Italia. Totodată, arată că în prezenta cauză trebuie avut în vedere interesul
minorului și nu cel al mamei, deoarece minorul petrece cu mama sa 11 luni dintr-un an și doar o lună cu tatăl său, motiv pentru care, pârâtul recurent a solicitat să i se permită ca în vacanța de vară, în luna august, să ia minorul și să- l ducă în Italia, deoarece în această lună se poate ocupa de minor. De asemenea, arată că instanța de apel a modificat sentința instanței de fond reținând argumentul adus de reclamanta intimată în sensul că în data de 7 august este ziua de naștere a minorului și dacă va încuviința solicitarea pârâtului de a lua minorul în luna august ar însemna ca mama acestuia să nu participe la aniversarea zilei lui de naștere.
Reprezentantul pârâtului recurent, arată că pârâtul recurent a fost de acord și cu varianta de a lua minorul în perioada 8 august - 8 septembrie și astfel nu ar mai avea sens argumentul invocat de reclamanta intimată cu privire la împrejurarea că aceasta nu poate să participe la aniversarea zilei de naștere a minorului. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 482 și următoarele din
N.C.C. exercitarea autorității părintești s-a dat a fi exercitată în comun de către ambii părinți pentru a nu fi lipsită de conținut și având în vedere orgoliile mamei minorului, însă aceasta trebuie să înțeleagă că nu ea este cea care e importantă în acest proces, ci minorul.
În concluzie, reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursu- lui așa cum a fost formulat și obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1200 lei, conform dovezii fiscale pe care a depus-o la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că primele trei motive de recurs formulate de pârâtul recurent nu au constituit niciodată motive în fața instanței de apel, iar cu privire la celelalte două motive de recurs, solicită respingerea acestora ca fiind nelegale și neîntemeiate.
Cu privire la eroarea de calcul despre care a vorbit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanta reclamantei intimate arată că aceasta ar trebui să formeze obiectul unei alte cereri, nicidecum un motiv de recurs.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că părțile nu și-au gestionat bunurile în comun, reprezentanta reclamantei intimate arată că hotărârea instanței de fond nu a fost criticată sub acest aspect și, de asemenea, arată că al doilea și al treilea motiv de recurs nu pot fi încadrate realmente ca și critici ale unei hotărâri judecătorești. Totodată, arată că stările de fapt descrise în motivele de recurs nu sunt reale, având în vedere împrejurarea că minorul a primit un telefon mobil de la tatăl său și poate vorbi oricând cu acesta și, de asemenea, arată că pârâtul recurent cunoaște situația școlară a minorului.
În ceea ce privește aniversarea zilei de naștere a minorului, reprezentanta reclamantei intimate arată că anul trecut minorul a petrecut cu tatăl său și, de asemenea, arată că există o ordonanță președințială din care rezultă că minorul și-a petrecut 3 ani la rând ziua de naștere împreună cu tatăl său. Totodată, arată că întrucât părțile nu se înțeleg, instanța de apel, în mod corect, a stabilit programul de vizitare al minorului. Cu privire la faptul că luna august ar fi lună de vacanță generalizată în Italia, respectiv de vacanță a pârâtului recurent, arată
că reclamanta intimată este de acord ca prima parte a lunii august, minorul să o petreacă cu ea, iar din data de 15 august până în data de 15 septembrie, pârâtul recurent să-l ia pe minor în Italia.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că doar azi s-a arătat că pârâtul recurent este de acord să ia minorul în perioada 8 august - 8 septembrie. De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că soluția instanței de apel este corectă, pentru că în realitate a fost admis doar apelul reclamantei, deși în dispozitivul hotărârii s-a menționat: "Admite în parte apelurile declarate de apelanții B. V. și L. C. B. ";.
În concluzie, reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor pe care le-a depus la dosar.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei intimate, referitoare la împrejurarea dacă s-ar avansa programul de vizitare al minorului așa cum și-a exprimat dorința pârâtul recurent, respectiv să ia minorul în Italia în perioada 8 august - 8 septembrie, aceasta ar fi de acord cu un astfel de program, reprezentanta reclamantei intimate arată că biletele de avion se cumpără anticipat și e bine să fie cumpărate pentru o perioadă stabilită până în data de 15 a lunii sau după această dată, acestea putând fi cumpărate la un preț mai convenabil.
Totodată, reprezentanta reclamantei intimate arată că în situația în care avionul va ajunge în data de 10 august în loc de data de 8 august nu ar fi o pro- blemă pentru partea pe care o reprezintă.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că pârâtul recurent este de acord să ia minorul în Italia în perioada 10 august - 10 septembrie și astfel, minorul poate să-și aniverseze ziua de naștere împreună cu mama sa.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are obiecțiuni cu privire la această perioadă.
Referitor la susținerile reprezentantei reclamantei intimate, în sensul că primele trei motive de recurs nu au constituit niciodată motive în fața instanței de apel, reprezentantul pârâtului recurent arată că aceste critici au fost formulate atât în apel, cât și în concluziile scrise.
De asemenea, reprezentantul pârâtului recurent arată că toată motivarea hotărârii instanței de apel s-a întemeiat pe prevederile art. 482 și următoarele din N.C.C., care reglementează modul de exercitare al autorității părintești, în comun, de către ambii părinți și nu interesul superior al minorului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.971 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins excepția inadmisibilității si a prematuritatii cererii și a admis în parte cererea completata formulata de reclamanta C. B.
în contradictoriu cu paratul B. V. .
S-a admis în parte cererea reconventionala completata formulată de pârâtul B. V. și s-a dispus exercitarea autoritatii părintești în ceea ce il priveste pe minorul B. SAMUELE născut la_ de către ambii părinți
S-a stabilit locuința minorului la mamă.
Pârâtul a fost obligat sa plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de 300 de euro lunar pensie ce se datorează începând cu data de_ si pina la majoratul minorului
Pârâtul a fost obligat sa plătească reclamantei în favoarea minorului suma de 1200 euro rest pensie de întreținere aferenta lunilor februarie 2010 - mai 2010 precum si suma de 1400 rest pensie de întreținere aferenta lunilor iunie 2010 - februarie 2011
S-a reglementat programul de vizitare al minorului de către pârât în sensul permiterii acestuia sa aibă legături personale cu minorul fara prezenta reclamantei: Ultimul week-end din fiecare luna de vineri de la ora 18 si pina duminica la ora 18 minorul va petrece programul cu tatal sau în R. IA, o saptamana în cursul vacantei de primăvara a minorului în care i se permite pârâtului de a pleca cu minorul intr-o stațiune de schi din R. IA sau din alta tara cu instiintarea prealabila a piritei cu minim 7 zile înainte referitor la perioada calendaristica concret determinata în care pârâtul sa se afle cu minorul intr-o astfel de stațiune pe cheltuiala pârâtului
In perioada PASTELUI CATOL., minorul il va însoți pe pârât în ITALIA, în condițiile în care aceasta sarbatoare se suprapune peste saptamana de schi din vacanta de primăvara, ramanand ca în acesti ani sa se permită pârâtului sa viziteze minorul de CRACIUN în România intr-una din zilele de 22-24 decembrie cu luarea minorului de la domiciliul mamei si readucerea lui în aceeiasi zi în condițiile în care reclamanta nu are program prestabilit de a pleca cu minorul din localitate.
De asemenea daca cele doua momente se suprapun, împreuna ele nu vor depăși o saptamana formata din zile consecutive.
Daca cele doua momente nu se suprapun, permite pârâtului sa petreacă PASTELE CATOL. cu minorul în ITALIA în anii pari, respectiv CRACIUNUL în anii impari, în situația în care nu se perturba programul școlar al minorului în caz contrar programul se va desfășura în ROMÂNIA potrivit celor de mai sus
In perioada vacantei de vara programul va avea durata de o luna, în luna iulie sau august în Italia sau R. IA si se va organiza de așa maniera incit sa nu împiedice participarea minorului la activitățile sportive pe care le desfasoara.
A fost obligată reclamanta sa informeze pe pârât cu privire la orice deteriorare intervenita în starea de sănătate a minorului, sa-i comunice evaluările medicale si rezultatele școlare ale acestuia.
De asemenea, a fost a obligată reclamanta sa permită minorului sa vorbească la telefon cu tatăl când acesta apelează si sa asigure minorului frecventarea unor cursuri de limba italiana .
A fost obligat pârâtul sa-si dea acordul scris pentru obținerea de către reclamanta a unui pașaport individual romanesc în favoarea minorului .
S-au respins capetele din acțiune privind stabilirea autoritatii părintești în favoarea reclamantei, predarea de către pârât către minor a pașaportului italian deținut de acesta din urma .
S-au compensate cheltuielile de judecata
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 0_ s-a născut minorul BILANCIOINI SAMUELE având ca părinți pe reclamanta si pârât, din adeverința de la f. 59 vol.1 reiese ca minorul a fost înscris în anul 2008 /2009 la Școala ELF din C. -N. .
De asemenea prin hotărârea de la f. 81 vol 1 data de T. UL DE MINORI din ANCONA la_ reiese ca minorul a fost încredințat către serviciul social al PRIMĂRIEI din MONTEM. IANO interzicându-se expatrierea acestuia cu înscrierea lui ulterioară în listele de frontieră .
Ulterior, T. UL DE MINORI M. HE a revocat cele statuate anterior, arătând că acestea aduc un prejudiciu reclamantei și minorului (f.94 ).
Din interogatoriul luat reclamantei (f.268) reiese ca aceasta este de acord ca minorul să petreacă cu tatăl său ultimul week-end din fiecare lună de vineri de la 18 până duminică la ora 18, este de acord ca, cu respectarea programului de școală al minorului, să meargă în Italia întru-un an și în altul în ROMÂNIA, în vacanța de primăvară o săptămână fiind de acord ca de PAȘTELE CATOL. minorul să petreacă în ROMÂNIA timp cu tatăl său fără prezența mamei nefiind de acord cu modalitatea de petrecere a Crăciunului propusă de pârât. Este de acord ca minorul să petreacă în vacanța de vară 2 săptămâni în ROMÂNIA și două în ITALIA, este de asemenea de acord ca minorul să urmeze cursuri de limba italiană pe cheltuiala pârâtului. Reclamanta recunoaște de asemenea că pârâtul a trimis în ultimele 5 luni 200 de euro lunar cu titlu de pensie și că i-a mai cumpărat articole de îmbrăcăminte, încălțăminte echipament sportive.
Reclamanta arată că suma pe care a primit-o de la pârât reprezintă pensie de întreținere și nicidecum ajutor financiar pentru aceasta pentru că ea deține venituri din chirii.
De asemenea, reclamanta apreciază ca venitul declarat de pârât de 1250 euro lunar nu este real, acesta obține venituri mai mari. Apreciază nevoile minorului la 600 de euro lunar în condițiile în care scoala ELF costa 1000 ron plus mâncarea si întreținerea minorului inca 1000 ron. Mai arată că în prezent minorul nu mai urmează cursurile scolii ELF, fiind mutat la o școala de stat a cărei frecventare nu se plătește.
Din interogatoriul luat pârâtului (f.264 vol.I) instanța a reținut că acesta este de acord ca minorul sa fie incrediintat reclamantei doar pentru că în R. IA nu este reglementata custodia comuna așa cum este în ITALIA. Arata ca se ocupa în mod egal cu reclamanta de creșterea si educarea minorului atât cât i se permite. Arata ca minorul trăiește în prezent cu reclamanta în R. IA de mai mult de 3 ani deși are reședința si în ITALIA.
De asemenea, vine în R. IA lunar sa viziteze minorul, iar în vara anului 2010 minorul a petrecut cu tatăl 2 saptamani în vacanta în Italia. Arata ca venitul său constant în ultimii 5 ani este de 1250 de euro lunar, de asemenea sumele virate reclamantei în perioada 2006-2008 au fost destinate întregii familii si nu doar minorului. Nu recunoaște ca în perioada august 2008 - si pana în iulie 2010 nu a contribuit la întreținerea copilului ci i-a cumpărat haine si un calculator. Sume de bani nu a plătit deoarece apreciază ca potrivit reglementarilor legale internaționale nu trebuie sa plătească pensie daca exista acțiune pe rol, însa începând cu iulie 2010 a trimis câte 200 de euro lunar reclamantei cu titlu de pensie de întreținere. De asemenea arata ca societatea SACMA SPA unde a fost asociat este în faliment. Deține în ITALIA o casa si un teren agricol care urmează sa fie expropriat, iar de pe teren nu obține nici un fel de venit.
In cauza a fost audiat martorul reclamantei BOC. C. ( f.61) care a învederat ca în anul 2005 partile nu mai erau un cuplu, insa pârâtul a continuat sa se ocupe de copil. Nu a perceput partile ca având o situatie financiara marcata de extravagante, insa a perceput că pârâtul cistiga mai bine.
Reclamanta s-a confesat ca pârâtul a trimis 600 de euro lunar în perioada în care partile erau împreuna si o scurta perioada după ce s-au despărțit, după care i s-a confesat ca nu a mai trimis nimic. Știe insa ca reclamanta are câștiguri din chirii si salariu. În opinia martorei, părinte la rândul sau, cam 1500 ron ar trebui alocați lunar pentru întreținerea unui copil de vârsta celui în discuție.
In sedinta publica din_ reprezentanta pârâtului a renunțat la martorul propus.
In cauza s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul reclamantei (f. 3 vol 3) de unde reiese ca minorul traiste cu reclamanta la adresa acesteia din C. -N. pe str.R. V. nr.8 intr-un apartament compus din 3 camere si dependințe, deținut în proprietate.
De asemenea din ancheta sociala efectuata pe cale scurta, - partile fiind de acord cu aceasta modalitate de obținere a probei - f.250 vol 1 - reiese ca pârâtul locuiește în ITLIA în MONTEM. IANO intr-o casa situata intr-un cartier rezidențial unde minorul are camera lui, casa cu curte, bine întreținuta si aranjata .
Aceasta nu înainte insa se a se pronunța cu privire la excepțiile invocate de pirit prin întimpinarea initiala f 39 vol 1 care chiar daca au fost formulate anterior modificărilor legislative survenite, pentru acuratețe este necesar a se face referire la excepția inadmisibilității si a prematuritatii cererii.
Se invoca faptul că acțiunea reclamantei este inadmisibila în conditiile în care ea a fost întemeiata pe art. 42 cod fam în vigoare la data formulării cererii.
Este real acest fapt, insa s-a arătat de asemenea ca se face referire si la următoarele articole.
Ori desi art.42 cod fam reglementa situația incredintarii minorilor cu ocazia divorțului, trimiterea la acest articol se făcea si de art. 65 cod fam care reglementa situatia copilului provenit din parinti care nu sint casatoriti si care se tratează prin asemănare cu cele reglementate de art. 42 cod fam.
Nu se poate retine ca instanța romana nu ar fi competenta sa judece procesul, în conditiile în care exista o decizie a autoritatilor ITALIE. cu privire la minor .
Aceasta pe de o parte datorita faptului ca decizia a fost desfiintata de aceeiasi instanța si în plus la data introducerii cererii în septembrie 2008, resedinta minorului era în R. IA aspect care reiese cu claritate din decizia T. ULUI B. ESTI f.49 vol 2.
Ori, in în aceste condiții deveneau pe deplin aplicabile dispozitiile regulamentului 2201/2003 al CE competenta fiind instanța de resedinta a minorului.
Instanța a apreciat ca, deși parintii minorului nu mai stau împreuna aceasta solutie se impune cu evidenta pentru urmatoarele :
Noul cod civil definește la art. 483, 487 atoritatea parinteasca si conținutul
ei.
Ori, în raport de textele legale menționate, s-a apreciat în concret ca în
speta este aplicabila regula de exercitarea a autoritatii parintesti în comun de către ambii parinti si nicidecum doar de către unul, cu titlu de excepție, neexistând nici un motiv temeinic în acest sens asa cum cere art.398 NCC care se aplica oricum doar în acord cu interesul superior al copilului.
Ori, legiuitorul prin modificările legislative pe care le-a promovat a urmarit tocmai interesul superior al minorului acela ca ambii parinti sa aiba posibilitatea sa exercite ansamblul de drepturi si indatoriri în ceea ce priveste persoana minorului, eliminand astfel regula consfiintita prin reglemenatrile anterioare aceea ca prin incrediintarea minorului unuia sau altuia dintre parinti, sa se deschidă practic calea folosirii minorilor ca instrument de presiune la adresa părintelui căruia nu i-a fost încrediintat, lezându-i astfel interesul, și anume acela de a beneficia în egala măsura de implicarea ambilor parinti în creșterea si educarea lui.
ivele invocate de reclamanta în acest sens nu se circumscriu notiunii de motiv temeinic, ce ar justifica ca instanta sa pronunțe o solutie care nu ar urma regula generala în materie.
Astfel faptul ca partile locuiesc în state diferite nu este o împrejurare care singură ar putea atrage solutia ceruta de reclamanta.
Astfel distanta fizica practic nu este un handicap în posibilitatea ca parintii minorului sa exercite autoritatea parinteasca în comun. Asa fiind, în zilele noastre, posibilitatea de comunicare intre persoane aflate în state diferite, state europene ca cele în cauza este extrem de larga.
Singura condiție ca o asemenea comunicare sa se poata realiza este voința celor implicați, dublata desigur de disponibilitate la concesii, toate acestea facindu-se în interesul superior al propriului copil.
A statua altfel, înseamnă a perpetua o stare conflictuala care desigur exista intre parti, insa isi are originea în relația personala dintre acestea, care insa nu poate sa afecteze interesul superior al minorului.
In plus, ar însemna sa priveze pe unul dintre părinți, în speta pârâtul de dreptul de a exercita autoritatea parinteasca si a-l sanctiona practic doar pentru ca locuieste în alt stat si intre acesta si reclamanta exista tensiuni.
Ori, aceste tensiuni pot fi eliminate, macar în ceea ce-l priveste pe copil, si la care în opinia instantei contribuie si reclamanta alături de pirit printr-o atitudine insuficient de concilianta .
Deci, în concret nu s-a dovedit ca pârâtul desi locuiește în alt stat ar fi dezinteresat de minor, sau ar avea o atitudine care ar reprezenta un pericol pentru acesta.
Din contra, din probe se desprinde cu claritate interesul sau constant pentru copil atit în perioada în care partile au fost impreuna cit si ulterior contribuind atât financiar cit si prin implicare efectiva, emoționala si contact direct cu minorul .
De altfel, interesul tatălui pentru copil nici nu a fost negat de reclamanta care conștientizează nevoia prezentei paterne în viata minorului, impunindu-se cu puterea evidentei ca deciziile ce il privesc pe minor sa se ia impreuna de ambii parinti cu atit mai mult cu cit sexul copilului reclama atragerea tatalui în problemele care il privesc direct pe minor.
Dincolo de faptul ca aceasta oferă condițiile optime de locuit pe care desigur si pârâtul le oferă asa cum se desprinde din referatele întocmite, copilul locuiește în chip statornic cu reclamanta de citiva ani, urmează cursurile unei scoli din C. -N., asa incit se impune aceasta soluție pentru păstrarea conditiilor propice cu caracter de stabilitate care sunt în acord cu interesul superior al minorului.
Pensia s-a stabilit incepind cu data introducerii cererii ,respectiv solicitării de plata a pensiei anume februarie 2010-f .197 vol 1- asa cum se arata expres în actuala reglementare art. 532 NCC fara a se acorda pensie anterior acestei date, asa cum reclamanta a solicitat deoarece nu s-a dovedit ca introducerea cererii de chemare în judecata a fost întârziata datorita culpei pârâtului, asa cum cere art. 532 alin 2 NCC. Ori, chiar daca pârâtul a avut o perioada în care nu a plătit pensie, asa cum acesta recunoaște la interogator - punct 10 - pasivitatea reclamantei a perpetuat starea si nicidecum pârâtul prin conduita sa a împiedicat-o în vreun fel pe reclamanta sa introducă acțiune în justiție. O alta soluție ar conduce la împovărarea excesiva a debitorului aspect care nu este în concordanta cu legea.
In ceea ce privește cuantumul stabilit, instanța de fond a apreciat ca acesta acoperă pe de o parte notiunea de nevoie a minorului.
Aceasta nevoie a fost conturata de reclamanta la interogator care a arătat ca mâncarea si întreținerea minorului lunara ar fi cam de 1000 ron.
Aspectul legat de frecventarea scolii private ELF nu mai subzista, copilul în prezent frecventând cursurile unei scoli de stat fara tax,e așa cum reclamanta a recunoscut la interogator.
Si martora reclamantei apreciază nevoile unui copil ca acela al partilor la 1500 ron lunar.
Ori, chiar luând aceasta din urma suma ca reper si a o transforma în euro reiese că nevoile lunare ale copilului s-ar cifra la aproximativ 340 de euro.
Insa este pe deplin adevărat ca aceste nevoi au un oarecare grad de relativitate respectiv ele se completează si cu nevoile materiale legate de evoluția școlara a copilului, extrașcolara, copilul frecventând clubul de fotbal UNIVERSITATEA C. la centrul de copii si juniori. Acesta are un program în timpul scolii de 3-4 antrenamente sau meciuri saptamanal, in timpul vacantelor școlare zilnic cu excepția zilelor de duminica la care se adăuga turnee interne si internaționale.
Astfel este evident ca minorul având activitati sportive chiar cheltuielile legate de hrana sunt superioare unui copil care nu practica sportul, având nevoi legate de achiziționarea de echipament, de deplasări în tara si străinătate.
Nu este mai putin adevărat insa ca si reclamanta are obligații materiale în ceea ce-l privește pe minor, fiind chemata si aceasta sa contribuie potrivit legii la nevoile minorului.
Aceasta obligație nu se va cuantifica insa prin prezenta sentinta în conditiile în care locuința minorului a fost stabilita la reclamanta ,deci este evident ca aceasta contribuie cu sume la întreținerea copilului.
De asemenea nici reclamanta nu are o situație finaciara precara, asa cum aceasta a declarat, ea lucrează având venit din munca constant si în plus obține venitiri lunare din chirii.( f 57-58 vol 1).
Pe de alta parte, cel de al doilea criteriu la care instanța trebuie sa se raporteze este venitul pârâtului, ca si criteriu de stabilire a pensiei de întreținere.
Fata de faptul ca partile nu s-au inteles cu privire la acest aspect pârâtul depunând dovada veniturilor obținute la SC SACMA SPA-f.229 - 241 - instanța a procedat la efectuarea unei comisii rogatorii dar nu înainte de a obține relatii de la societatea de mai sus.
Din procesul verbal al adunării asociatilor de la aceasta societate - f.46- reiese ca pârâtul si-a dat demisia din funcția de consilier administrativ.
De asemenea din adresa provenita de la aceasta societate solicitata de catre instanța prin intermediul pârâtului cu acordul partilor - f.100, reiese ca pârâtul în prezent nu mai este angajatul acestei societati iar remuneratia acestuia în perioada_ -_ a fost cam de 1260 euro net. În plus societatea a înaintat o cerere de concordat preventiv.
In urma efectuării comisiei rogatorii fata de suspiciunea reclamantei privind veniturile reale ale pârâtului, instanța corespondenta italiana a comunicat asa cum reiese din scriptul de la f.264 vol 2 care au fost veniturile pârâtului începând cu anul 2008 si pana în prezent. Ori daca în anul 2008 pârâtul a avut un venit brut de circa 23.000 de euro si în anul 2009 a obținut si alte compensații ducând la un venit brut de aproximativ 25.000 de euro ,in anul 2010 venitul acestuia a scăzut drastic la 14.552 euro.
De asemenea pârâtul figurează ca si asociat cu o cota de 10% din capital al unei societati ATLANTE SRL care deține pachetul de acțiuni al SACMA SPA care se afla în lichidare respectiv în concordat preventiv din_ . De asemenea mai este asociat al unei alte societati .
Totodată pârâtul mai este proprietar al unor clădiri la adresa de domiciliu si a unor terenuri pentru care nu a încheiat vreun contract de închiriere.
Din completarea răspunsului mai sus descris -f.268 reiese ca pârâtul a obținut venituri brute în medie de 2713 euro în lunile aprilie - iunie 2011, în continuare începând din luna iulie 2011 având un venit lunar net de 1000 de euro.
Instanța de fond a apreciat deci ca pensia stabilita tine cont si de veniturile pârâtului, acesta având în prezent un venit net mediu lunar de 1000 de euro, insa s-a ținut cont si de faptul ca acesta a fost de acord sa plătească în plus orele de limba italiana ale minorului si parte din cheltuielile legate de școlarizarea minorului, suma stabilita global acoperind si aceste cheltuieli pe care pârâtul le-a prevăzut si calculat în plus când a făcut oferta.
De asemenea, imobilele pe care pârâtul le deține nu produc nici un fel de venituri cu caracter de continuitate care ar putea fi luate în calcul pentru stabilirea pensiei, mai multe ele sunt grevate de ipoteci. Nu s-a putut retine solicitarea reclamantei de a se stabili pensia de întreținere de 600 de euro lunar, acest plafon fiind mult peste suma ce se poate retine din venitul pârâtului depășind si nevoile minorului .
In plus, deși este real ca pârâtul a contribuit cu sume de aproximativ 600 de euro pina în toamna anului 2008, asa cu reiese din chitanțele de la f. 120-
156 vol 1, instanța de fond a apreciat ca acest aspect coroborat cu declarația martorului Bochiș C. conduce la concluzia ca, partile au avut relații personale mult după anul 2005, martora declarând ca acestea s-au despărțit în 2005 si ca reclamanta s-a confesat ca pârâtul ii trimitea 600 de euro cit timp au fost împreuna si apoi o scurta perioada de timp după ce s-au despărțit ,ori din 2005 pana în 2008 nu este o scurta perioada de timp.
Astfel se ajunge la concluzia ca pârâtul a contribuit inclusiv ținând cont de faptul ca partile trăiau impreuna deci si în considerarea relației dintre cei doi.
Oricum chiar daca s-ar concluziona ca a contribuit cu 600 de euro doar pentru minor, din cercetările făcute de instanța italiana reiese ca veniturile pârâtului aferente anului 2008 erau cu mult superioare celor din anul 2010 si pana în prezent asa justificându-se suma.
În ce privește programul de vizită, instanța a reținută că s-a dovedit că păstrarea legăturilor minorului cu tatăl este benefică pentru minor, aspect, de altfel, necontestat de către reclamantă. Programul de vizită a fost stabilit ținând seama în primul rând de interesul superior al minorului, dar și de dorința părților, pentru partea de program care a coincis părților. Interesul superior al minorului este acela de a păstra legăturile cu pârâtul, inclusiv prin menținerea și dezvoltarea legăturilor cu tot ceea ce ține de țara acestuia, de origine, de religia tatălui și de sărbătorile legale, permițându-se copilului să se bucure de compania fiecărui părinte în vacanțe, fără a i se perturba programul școlar sau activitățile sportive în care este angrenat. Programul cu tatăl se va desfășura fără prezența mamei, neexistând nici un impediment în acest sens, pârâtul având calitățile unui părinte responsabil.
Prin decizia civilă nr. 492/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._
, s-au admis în parte apelurile declarate de apelanții B. V. și
C. B. împotriva sentinței civile nr. 6971 din_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte în sensul că în perioada vacanței de vară programul de vizitare al minorului de către pârât va avea durata de o lună, astfel: luna august în anii impari, respectiv luna iulie în anii pari.
Apelantul a fost obligat să plătească apelantei L. C. B. suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel.
Analizând apelurile declarate, tribunalul a reținut, în esență, în ce privește critica apelantei C. B. L. că aceasta vizează modalitatea în care prima
instanță a stabilit programul de vizită acordat apelantului B. V. pe perioada de vară, în sensul că nu s-a individualizat în concret care lună dintre iulie sau august este vizată în cadrul acestui program. Sub acest aspect este întemeiat apelul declarat de apelantă impunându-se a se stabili în care dintre lunile iulie, respectiv august, se va desfășura programul de vizită al tatălui cu copilul său. Această mențiune apare ca necesară din mai multe considerente. Astfel, trebuie asigurat un echilibru al legăturii dintre copil și părinte, cu atât mai mult cu cât ziua de naștere al minorului este pe data de 7 august, iar prin alternarea lunilor, se poate asigura dreptului fiecăruia dintre părinți de a sărbători ziua de naștere în compania minorului. Ca și o particularitate, date fiind animozitățile dintre părți, prin stabilirea programului de vizită, în sensul alternării lunilor iulie și august, se vor evita eventualele neplăceri care s-ar putea ivi cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
O altă critică vizată de către apelantă este soluția instanței de fond cu privire la pensia de întreținere. Sub acest aspect, apelanta a arătat că suma de 300 de euro este insuficientă și nu acoperă nevoile minorului, în condițiile în care pentru o perioadă de timp apelantul a contribuit la cheltuielile de creștere și educare a minorului cu suma de 600 euro. Apoi, apreciază că veniturile în funcție de care a fost calculată pensia de întreținere acordată nu sunt reale, impunându- se mai multe verificări. Mai arată că, data de la care trebuia acordată pensia de întreținere este_ și nu_ . Apoi, pentru suma de 1400 acordată nu s-a indicat moneda.
Față de vastul probatoriu administrat de către instanța de fond, cu privire la stabilirea veniturilor pârâtului, tribunalul a apreciat că aceste critice sunt neîntemeiate, suma de 300 euro fiind legal stabilită în raport de veniturile dovedite ca fiind obținute de apelant, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Presupunerea apelantei că apelantul are venituri mai mari, poate fi valorificată de către aceasta, la momentul la care va și reuși să o dovedească, pe calea unei cereri separate de majorare a pensiei de întreținere.
Potrivit art.529 cod civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Faptul că, de bună voie, apelantul a contribuit, anterior, cu suma de 600 euro, nu obligă instanța la a menține pensia de întreținere în acest cuantum, dacă se dovedește a nu fi în concordanță cu veniturile celui obligat la întreținere și cu nevoile celui căruia i se acordă întreținerea. O pensie de întreținere în cuantum de 600 euro nu se justifică, pe de o parte, pentru că, nu are nici un suport probator, iar pe de altă parte, apelantul are obligația legală de a contribui doar la întreținerea minorului și nu și a mamei acestuia. Apoi, stabilirea pensiei de întreținere în sarcina unui dintre părți, nu exclude obligația celuilalt părinte de a contribui personal la satisfacerea nevoilor minorului. Aceasta în condițiile în care, art.499 cod civ. prevede obligația solidară a tatălui și a mamei de a da întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Potrivit art.532 cod civ pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că, doar prin cererea din data de_, apelanta a solicitat stabilirea pentru minor a unei pensii de întreținere, în mod corect, instanța de fond a acordat-o de la acest moment și nu de la data de_, inițial neformulându-se o astfel de cerere.
În opinia tribunalului, aspectul că prima instanță nu a menționat moneda în care se va plăti suma de 1400, constituie o eroare materială care poate fi remediată pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale formulată în condițiile art.281 cod pr.civ.
Susținerea apelantului B. V. că a fost obligat la plata retroactivă a unei pensii de întreținere nu a putut fi primită, instanța de fond stabilind, în mod corect, acordarea pensiei de întreținere de la data formulării cererii, respectiv _
.(f.197 vol.I). Concluzionând, din probele administrate, că începând cu luna februarie 2010 apelantul nu a mai achitat pensie de întreținere, în mod corect, prima instanță l-a obligat, la o sumă globală, corect calculată, iar apoi, cu data pronunțării hotărârii la suma lunară de 300 euro.
Având în vedere că, cererea reconvențională a fost admisă, în parte, nu se poate reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii apelantului de a i se încuviința ca sărbătoarea Crăciunului din anii 2012, 2013 și 2014 minorul să o petreacă în Italia cu tatăl și bunicii paterni. Instanța s-a pronunțat asupra programului de vizită în perioada sărbătorii Crăciunului, stabilind în amănunt perioada și modalitatea concretă în care urmează a se efectua. Este știut faptul că, în materia stabilirii legăturilor personale cu minorul, instanța nu este ținută strict de dorința părții, ceea ce primează, fiind interesul superior al minorului. Stabilirea de către prima instanță a unei alternanțe și cu privire la programul de vizită în perioada sărbătorilor este justă, din aceleași considerente sus- menționate, pentru care tribunalul a apreciat că este necesară o asemenea alternanță și în perioada vacanței de vară.
Apoi, argumentele pentru care apelantul solicită ca în perioada fiecărei vacanțe de vară luna august să fie luna în care minorul să o petreacă alături de tatăl său nu se justifică și nu au nici un suport probator. În condițiile în care ambii părinți se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații față de copilul minor, nu se poate da eficiență unei astfel de cereri din motive de echitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 cod pr.civ., tribunalul a admis, în parte, apelurile declarate de apelanții B. V. și C. B. L. împotriva sentinței civile nr. 6971 din_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte în sensul că în perioada vacanței de vară programul de vizitare al minorului de către pârât va avea durata de o lună, astfel: luna august în anii impari, respectiv luna iulie în anii pari.
În temeiul art.274 al.1,3 cod pr.civ., tribunalul l-a obligat pe apelant să plătească apelantei L. C. B. suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, pârâtul B. V. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a apelului așa cum acesta fost formulat, motivat și ulterior precizat prin înscrisul intitulat "poziție procesuală"; depus pentru termenul din_, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că un prim aspect de nelegalitate a hotărârii atacate este analiza superficială de către instanța de apel a motivului de apel privind greșita calculare de către instanța de fond a cuantumului întreținerii datorat de pârât aferent lunilor iunie 2010 - februarie 2011.
În mod greșit, fără a verifica corectitudinea calcului efectuat de către prima instanță, tribunalul a statuat că acesta a fost corect deși, în realitate acesta este incorect.
Instanța de fond l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere de
1.400 euro aferentă perioadei mai sus arătate, luând în considerare faptul că acesta a plătii reclamantei cu titlu de pensie de întreținere numai 200 euro/lună. Perioada respectivă este de 9 luni și diferența de plată stabilită de către instanță este de 100 euro/lună la care se adaugă suma de 200 euro/lună plătită de recurent. Prima instanță a făcut un calcul matematic greșit întrucât restul de
plată de 1.400 euro reprezintă echivalentul a 14 luni, iar nu echivalentul a 9 luni și, cu toate acestea, instanța de apel statuează că respectivul calcul este corect.
Instanța de apel a omis să analizeze solicitarea pârâtului exprimată prin scriptele intitulate "poziție procesuală"; și respectiv "concluzii scrise"; de obligare a reclamantei de a se consulta cu tatăl minorului în toate problemele care îl privesc pe acesta, precum și obligarea acesteia de a se abține de a lua decizii unilaterale cât privește programul de pregătire școlară, de pregătire sportivă și, în general, programul extrașcolar al minorului. Această solicitare era firească, în condițiile în care prima instanță a stabilit ca autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinți, dar și în condițiile în care reclamanta și-a arogat dreptul exclusiv de a decide singură în aceste probleme, ignorându-l total pe pârât.
Omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la aceste aspecte constituie un motiv de nulitate a deciziei recurate dar și o încurajare indirectă a reclamantei de a-l exclude pe pârât de la participarea la luarea deciziilor în privința minorului.
Totodată, prin decizia atacată s-au încălcat prevederile art. 487 și art. 503 și urm. din Noul Cod civil, care reglementează imperativ atât conținutul autorității părintești comune, cât și modul ei de exercitare.
Decizia recurată este nelegală și sub aspectul nesocotirii de către tribunal a dispozițiilor art. 483 alin. 2 din Noul Cod civil întrucât reclamanta face sistematic o obstrucție nejustificată în îndeplinirea obligației de a-l informa periodic pe pârât despre programul cursurilor de limbă italiană, pe parcursul unei săptămâni, numele profesoarei, numărul de telefon al acesteia pentru a putea lua direct legătura cu ea și de a fi informat corect despre natura cursurilor pe care le predă minorului, precum și, despre progresele acestuia la cursurile de limbă italiană, deși această obligație a fost stabilită atât prin sentința instanței de fond cât și
printr-o decizie a unui tribunal italian. Refuzul reclamantei de a-și îndeplini această obligație este total, după pronunțarea hotărârilor anterior menționate, astfel încât minorul nu a fost lăsat să participe la lecțiile de limba italiană, împrejurare care este contrară interesului major al copilului.
Prevederile mai sus arătate au fost încălcate de tribunal și sub aspectul nesocotirii interesului superior al copilului în privința reglementării programului vacanței de vară al acestuia. Pârâtul a solicitat instanței de apel să stabilească luna august a fiecărui an ca perioadă a vacanței de vară pe care minorul urmează să o petreacă în Italia alături de tatăl lui și de bunicii paterni, cerere pe deplin justificată deoarece luna august este o lună de vacanță generalizată în întreaga Italie și pentru toate domeniile de activitate, astfel încât în această lună pârâtul ar putea să se bucure de prezența minorului și să-și programeze vacanța alături de acesta.
Reclamanta a refuzat această cerere sub pretextul că ziua de naștere a minorului este 7 august și ea nu consimte ca această zi să fie petrecută de minor numai cu tatăl său, deși pârâtul a fost de acord ca minorul să-și petreacă ziua de naștere în prezența ambilor părinți, acceptând să-l ia pe minor în Italia după data de 7 august.
Instanța de apel a nesocotit această realitate și interesul superior al copilului, stabilind în mod nelegal un program alternativ de vară, în sensul că în anii pari minorul poate pleca în Italia pentru luna iulie, iar în anii impari pentru luna august.
Un alt aspect de nelegalitate îl reprezintă obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 620 lei, cu încălcarea art. 274 C.pr.civ., deoarece tribunalul a admis în parte ambele apeluri, astfel încât în mod legal s-ar fi impus compensarea cheltuielilor de judecată solicitate de părți.
În drept, pârâtul invocă prevederile art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ.
Reclamanta intimată C. B. L. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.27-30).
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că modul de calcul al diferenței pensiei de întreținere în sumă de 1.400 euro nu a constituit un motiv de apel și nu poate fi invocat ca un motiv de recurs, în condițiile în care nu a fost analizat de către instanța de apel.
Cel de-al doilea motiv de recurs referitor la relația de colaborare între cei doi părinți cu privire la pregătirea școlară și extrașcolară a minorului constituie o cerere nouă formulată abia în cadrul apelului, motiv pentru care acesta este inadmisibil.
Cel de-al treilea motiv de recurs tinde la o cerere parțial nouă formulată de pârât abia în recurs deoarece prima instanță a fost investită doar cu o cerere referitoare la obligarea reclamantei de a permite minorului să vorbească la telefon cu tatăl său și să asigure acestuia frecventarea unor cursuri de limba italiană.
Ce-l de-al patrulea motiv de recurs este nefondat întrucât instanța de apel a reglementat programul de vizită a minorului pe perioada verii, în condițiile în care cei doi părinți nu au reușit acest lucru fără intervenția autorității judecătorești.
În privința criticilor aduse dispoziției privind cheltuielile de judecată, instanța de apel a soluționat în mod corect pretențiile privind plata acestora.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele
:
La termenul de judecată din data de_, Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, fără să facă o analiză în detaliu a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației tensionate și șicanatoare dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc. întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Critica pârâtului recurent care se referă la analiza superficială de către instanța de apel a motivului de apel privind greșita calculare de către instanța de fond a cuantumului întreținerii datorat de pârât aferent lunilor iunie 2010 - februarie 2011, în opinia Curții este întemeiată, însă din dezvoltarea acestei critici instanța de recurs constată că motivul de recurs incident în speță este cel reglementat de art.312 alin.1 teza I C.pr.civ. calificat conform art.316 alin.3 C.pr.civ. și nu cel prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Astfel, contrar susținerilor intimatei privind împrejurarea că această critică nu poate constitui un motiv de apel, Curtea constată că prin înscrisul intitulat
"M. ive de apel"; pârâtul a invocat ca și motiv de nelegalitate al sentinței apelate faptul că instituirea obligației la plata retroactivă a unei pensii de întreținere de 1400 euro pentru perioada iunie 2010 - februarie 2011 nu este fundamentată pe nici un temei legal. În perioada respectivă pârâtul a plătit voluntar pensie de întreținere într-o sumă care depășea cu mult nevoile de creștere și educare a le minorului, iar reclamanta nu putea să pretindă retroactiv majorarea prin sentință judecătorească a unei obligații asumată voluntar. Obligația de plată a pensiei de întreținere se naște numai din momentul în care a fost cerută de către creditorul întreținerii și nu retroactivează, ea operând numai pentru viitor. Pe de altă parte, judecătorul fondului nu motivează acordarea acestei sume de bani ceea ce antrenează nulitatea sentinței apelate.
Prin sentința apelată, Judecătoria a menționat în considerentele hotărârii judecătorești că "în baza art. 499, 527, 529, 532 NCC va obliga piritul sa plateasca in favoarea minorului o pensie de intretinere in cuantum de 300 de euro lunar pensie ce se datoreaza incepind cu data de_ si pina la majoratul minorului. De asemenea va obliga piritul sa plateasca reclamantei in favoarea minorului suma de 1200 euro rest pensie de intretinere aferenta lunilor februarie 2010 - mai 2010 (perioada in care nu a mai platit deloc) precum si suma de 1400 rest pensie de intretinere aferenta lunilor iunie 2010-februarie 2011 retinind ca piritul a achitat 200 de euro lunar aspect recunoscut la interogator
f.271 si sustinut de scriptele de la f. 293 -296. Instanta a stabilit obligatia de intretinere in acest mod tinind seama de conditiile cumulative necesare a fi intrunite respectiv nevoia celui care cere in speta minorul precum si mijloacele celui ce urmeaza a plati, in speta piritul";.
Verificând hotărârea recurată, Curtea constată că instanța de apel nu a analizat nici în fapt și nici în drept critica sentinței primei instanțe având ca obiect nelegalitatea dispoziției de obligare a pârâtului la plata sumei de 1400 euro pentru lunile iunie 2010 - februarie 2011, precum și, faptul că această dispoziție nu a fost motivată de judecătorul fondului, limitându-se doar să arate că instanța de fond a stabilit, în mod corect, acordarea pensiei de întreținere de la data formulării cererii, respectiv_, iar începând cu luna februarie 2010 apelantul nu a mai achitat pensie de întreținere, astfel că în mod corect, prima instanță l-a obligat, la o sumă globală, corect calculată, iar apoi, cu data pronunțării hotărârii la suma lunară de 300 euro.
Procedând în acest mod, practic tribunalul nu a analizat hotărârea primei instanțe prin prisma motivului de nelegalitate invocat de pârât astfel încât decizia recurată este sub acest aspect nemotivată în fapt și în drept. Având în vedere împrejurarea că nici instanța de fond nu a motivat soluția adoptată decât prin menționarea textelor legale Curtea se află în imposibilitatea verificării legalității deciziei recurate pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului astfel că în speță este incident motivul de casare reglementat de art.312 alin.3 teza I C.pr.civ.
Critica pârâtului referitoare la faptul că tribunalul a omis să analizeze solicitarea pârâtului exprimată prin scriptele intitulate "poziție procesuală"; și respectiv "concluzii scrise"; de obligare a reclamantei de a se consulta cu tatăl minorului în toate problemele care îl privesc pe acesta, precum și obligarea acesteia de a se abține de a lua decizii unilaterale cât privește programul de pregătire școlară, de pregătire sportivă și, în general, programul extrașcolar al minorului este apreciată de Curte ca fiind inadmisibilă în condițiile în care instanța de apel nu a fost legal învestită cu motive de apel având acest obiect, prin cererea de apel sau prin înscrisul intitulat "M. ive de apel"; conform art.292 alin.1 C.pr.civ., aceste critici fiind inserate în înscrisul intitulat "poziție procesuală"; și în cadrul "concluziilor scrise"; motiv pentru care în mod legal tribunalul nu le-a luat în considerare.
În condițiile în care pârâtul a învestit prima instanță doar cu cereri de obligare a reclamantei de a permite ca minorul să vorbească la telefon cu tatăl său când acesta îl apelează și să asigure minorului frecventarea unor cursuri de limbă italiană, cereri care au fost admise, critica pârâtului sub aspectul nesocotirii de către tribunal a dispozițiilor art. 483 alin. 2, art.487 și art.503 din Noul Cod civil întrucât reclamanta face sistematic o obstrucție nejustificată în îndeplinirea obligației de a-l informa periodic pe pârât despre programul cursurilor de limbă italiană, pe parcursul unei săptămâni, numele profesoarei, numărul de telefon al acesteia pentru a putea lua direct legătura cu ea și de a fi informat corect despre natura cursurilor pe care le predă minorului, precum și,
despre progresele acestuia la cursurile de limbă italiană, tribunalul nefiind învestit în mod legal cu aceste motive de apel, în opinia Curții constituie practic o cerere nouă formulată pentru prima dată în calea de atac a recursului astfel încât aceasta este inadmisibilă potrivit prevederilor art.316 coroborat cu art.294 alin.1 C.pr.civ. conform cărora în recurs nu se pot face alte cereri noi.
ivul de recurs privitor la nesocotirea interesului superior al copilului în privința reglementării programului vacanței de vară al acestuia este apreciat de Curte ca fiind întemeiat.
Astfel, potrivit art. 496 alin. 5 din Noul Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți cât și cu rudele sale precum și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate.
Din ansamblul acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale.
Conform art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pârâtului îi este recunoscut și garantat dreptul la respectarea vieții de familie care presupune în mod primordial dreptul de a menține legături personale cu minorul.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natura a primejdui dezvoltare psihică, fizică sau morală a copilului.
În speță, dreptul pârâtului de a avea legături personale cu copilul său nu poate fi negat, fiind necesar ca acesta să-l poată vedea și să mențină permanent legătura cu minorul.
Mai mult, legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele la care nu s-a stabilit locuința copilului și acesta din urmă, iar în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl său, specifică vârstei și sexului.
Este în interesul minorului, dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nici o ingerință din partea mamei minorului. În spiritul bunei- credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină în creșterea și dezvoltarea minorului, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, afecțiunea, de grija și de ocrotirea ambilor părinți.
Astfel, pârâtul a solicitat în mod constant instanței de apel să stabilească luna august a fiecărui an ca perioadă a vacanței de vară pe care minorul urmează să o petreacă în Italia alături de tatăl lui și de bunicii paterni. Această cerere este
pe deplin justificată deoarece este de notorietate că luna august este o lună de vacanță generalizată în întreaga Italie și pentru toate domeniile de activitate, astfel încât în această lună minorul ar putea să se bucure de prezența tatălui său și să-și programeze vacanța alături de acesta.
În speță, programul de vizitare al copilului nu poate fi restricționat doar la vizitarea copilului, în timpul vacanței școlare de vară, în luna august, în anii impari și în luna iulie, în anii pari deoarece reclamanta nu a dovedit că stabilirea programului de menținere a legăturilor personale cu minorul ar periclita dezvoltarea și creșterea copilului, din contră, un program de vizitare stabilit de o manieră care să permită pârâtului în mod efectiv legături personale cu copilul doar în luna august a fiecărui an și pentru motivele mai sus arătate este conform cu interesul superior al acestuia și este de natură să permită dezvoltarea unei relații firești între copil și tatăl său, precum și implicarea acestuia din urmă în educația minorului.
În acest sens Curtea constată că părinții copilului, prin reprezentanții lor, în ședința publică din_, și-au manifestat disponibilitatea de a se stabili un program de vizitare în Italia în perioada 10 august - 10 septembrie astfel încât minorul să aibă posibilitatea de a-și aniversa ziua de naștere împreună cu mama sa fiind incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea costată că este fondat și motivul de recurs referitor la obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 620 lei.
Astfel, deși prin decizia recurată, tribunalul a admis în parte atât apelul reclamantei, cât și apelul pârâtului, a dispus doar obligarea apelantului să plătească apelantei suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel, în considerentele hotărârii doar temeiul legal respectiv art.274 alin.1 și alin.3 C.pr.civ.
Conform art. 298 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art. 274 alin. 1 C.pr.civ. prevede că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.
Alin.3 al textului legal mai sus arătat statuează că judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori, vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text legal deși a fost invocat în mod formal de către instanță nu este aplicabil în speță deoarece așa cum s-a arătat tribunalul nu a procedat la reducerea onorariului plătit de reclamanta apelantă.
Având în vedere soluția pronunțată de tribunal, aceea de admitere în parte a ambelor apeluri, în speță sunt incidente dispozițiile art.298 coroborat cu art.276 C.pr.civ. potrivit cărora, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor motiv pentru care Curtea apreciază că această critică de nelegalitate se circumscrie art.304 pct.9 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente atât motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. dar și motivul de casare reglementat de art.312 alin.3 teza I C.pr.civ. astfel că, în
temeiul art.312 alin.1 coroborat cu alin.3 teza II C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâtul B. V. împotriva deciziei civile nr. 492/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în parte, cu privire la motivele de apel referitoare la: pensia de întreținere criticată prin apelul pârâtului, în sumă de 1400 EURO, rest pensie de întreținere aferentă lunilor iunie 2010 - februarie 2011; programul de vizitare a minorului de către pârât în perioada vacanței de vară; cât și în ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Cluj, menținând restul dispozițiilor din decizia recurată.
În rejudecare, instanța de apel va analiza sentința apelată prin prisma motivelor de apel mai sus arătate, prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ținând seama și de învoiala părților cu privire la programul de vizitare al minorului în timpul vacanței de vară, pentru perioada 10 august - 10 septembrie a fiecărui an.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul B. V. împotriva deciziei civile nr. 492/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o casează în parte, cu privire la motivele de apel referitoare la: pensia de întreținere criticată prin apelul pârâtului, în sumă de 1400 EURO, rest pensie de
întreținere aferentă lunilor iunie 2010 - februarie 2011; programul de vizitare a minorului de către pârât în perioada vacanței de vară; cât și în ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Cluj.
Menține restul dispozițiilor din decizia recurată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. V. .
Jud.tribunal: C.A.C. ; D.Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 8/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 437/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
