Decizia civilă nr. 273/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. | -V. | B. |
Judecător O. -C. | T. | |
Grefier C. -S. | Ș. |
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. B. L., împotriva Sentinței civile nr. 6971/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe apelant B. V., autoritate tutelară C. LOCAL C. -N., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
reprezentanta apelantei reclamante avocat Lavinia Hulpoi
reprezentantul apelantului pârât avocat M. C. Lipsă fiind:
apelant Pârât - B. V.
apelant Reclamant - C. B. L.
autoritate tutelară - C. LOCAL C. -N. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar cerere din partea apelantului pârât prin care solicită eliberarea unor copii de la dosar. Anexat se depune chitanța nr. 519611454/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei aferente cererii.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-au depus la dosar note de ședință din partea apelantei reclamante.
Reprezentanta apelantei reclamante învederează instanței faptul că a comunicat un exemplar din notele de ședință cu reprezentantul apelantului pârât.
De asemenea se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar note de ședință din partea apelantului pârât.
Reprezentantul apelantului pârât învederează instanței faptul că a comunicat un exemplar din notele de ședință cu reprezentanta apelantei reclamante.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită în probațiune, ascultarea minorului de către instanță, raportat la considerentele deciziei de casare, respectiv stabilirea unui program de vizită cu minorul în intervalul 15.07.-
15.08. al fiecărui an impar în favoarea mamei și intervalul 15.08.-15.09 în favoarea tatălui, iar în anul următor, invers. Învederează instanței faptul că în ultimii trei ani consecutivi minorul și-a petrecut ziua de naștere, respectiv începutului lunii august, în Italia, cu tatăl său, acesta neputând să-și organizeze vreo petrecere cu colegii și prietenii din România.
Reprezentantul apelantului pârât solicită respingerea cererii formulate în probațiune de reprezentanta apelantei reclamante, având în vedere faptul că decizia de casare este foarte clară. Arată că prin notele de ședință apelanta reclamantă solicită modificarea cererii introductive de instanță, cerere inadmisibilă. Arată de asemenea faptul că în decizia de casare se face referire la convenția părților cu privire la programul de vizită al minorului, iar faptul că se
solicită modificarea acestuia în această fază procesuală, apreciază că este o cerere abuzivă și de rea credință.
Instanța, după deliberare, apreciază că nu se impune ascultarea copilului pentru relevarea aspectului precizat de reprezentanta apelantei reclamante, întrucât, instanța, folosindu-se de psihologia copilului, poate trage concluzii concrete.
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului declarat de pârât, respectiv diferența de pensie de întreținere este de 900 euro și nu de 1400 Euro cum se pretinde, perioada de vacanță să fie cea solicitată inițial, respectiv 10 august-10 septembrie, iar cu privire la cheltuielile de judecată arată faptul că obligația la plata cheltuielilor de judecată nu este legală.
Reprezentanta apelantei solicită respingerea apelului formulat de pârât, arată că diferența de pensie de întreținere este de 1400 Euro și nu de 900 Euro, calculul instanței fiind în parte incorect și în defavoarea minorului. Cu referire la programul de vizită a minorului solicită respingerea apelului sub acest aspect, iar cu privire la cheltuielile de judecată solicită menținerea acestora în cadrul rejudecării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6971/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins exceptia inadmisibilitatii si a prematuritatii cererii și a admis in parte cererea completata formulata de reclamanta C. B. L. in contradictoriu cu paratul B. V. .
A admis in parte cererea reconventionala completata formulată de pârâtul B. V. .
A dispus exercitarea autoritatii parintesti in ceea ce il priveste pe minorul
SAMUELE nascut la_ de catre ambii parinti. A stabilit locuinta minorului la mamă.
A obligat pârâtul sa plateasca in favoarea minorului o pensie de intretinere in cuantum de 300 de euro lunar pensie ce se datoreaza incepind cu data de_ si pina la majoratul minorului
A obligat pârâtul sa plateasca reclamantei in favoarea minorului suma de 1200 euro rest pensie de intretinere aferenta lunilor februarie 2010 -mai 2010 precum si suma de 1400 rest pensie de intretinere aferenta lunilor iunie 2010- februarie 2011
A reglementat programul de vizitare al minorului de către pârât in sensul permiterii acestuia sa aiba legaturi personale cu minorul fara prezenta reclamantei : Ultimul week-end din fiecare luna de vineri de la ora 18 si pina duminica la ora 18 minorul va petrece programul cu tatal sau in R. IA ,o saptamana in cursul vacantei de primavara a minorului in care i se permite pârâtului de a pleca cu minorul intr-o statiune de schi din R. IA sau din alta tara cu instiintarea prealabila a piritei cu minim 7 zile inainte referitor la perioada calendaristica concret determinata in care piritul sa se afle cu minorul intr-o astfel de statiune pe cheltuiala pârâtului
In perioada PASTELUI CATOL. ,minorul il va insoti pe pârât in ITALIA in conditiile in care aceasta sarbatoare se suprapune peste saptamana de schi din vacanta de primavara ,ramanand ca in acesti ani sa se permita pârâtului sa viziteze minorul de CRACIUN in R. ia intr-una din zilele de 22-24 decembrie cu luarea minorului de la domiciliul mamei si readucerea lui in aceeiasi zi in
conditiile in care reclamanta nu are program prestabilit de a pleca cu minorul din localitate.
De asemenea daca cele doua momente se suprapun ,impreuna ele nu vor depasi o saptamana formata din zile consecutive.
Daca cele doua momente nu se suprapun, permite piritului sa petreaca PASTELE CATOL. cu minorul in ITALIA in anii pari, respectiv CRACIUNUL in anii impari, in situatia in care nu se perturba programul scolar al minorului in caz contrar programul se va desfasura in R. IA potrivit celor de mai sus
In perioada vacantei de vara programul va avea durata de o luna ,in luna iulie sau august in Italia sau R. IA si se va organiza de asa maniera incit sa nu impiedice participarea minorului la activitatile sportive pe care le desfasoara.
A obligat reclamanta sa informeze pe pârât cu privire la orice deteriorare intervenita in starea de sanatate a minorului, sa-i comunice evaluarile medicale si rezultatele scolare ale acestuia.
De asemenea a obligat pârâta sa permita minorului sa vorbeasca la telefon cu tatal cind acesta apeleaza si sa asigure minorului frecventarea unor cursuri de limba italiana .
A obligate pârâtul sa-si dea acordul scris pentru pentru obtinerea de catre reclamanta a unui pasaport individual romanesc in favoarea minorului .
A respins capetele din actiune privind stabilirea autoritatii parintesti in favoarea reclamantei ,predarea de catre pirit catre minor a pasaportului italian detinut de acesta din urma .
A compensate cheltuielile de judecata
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
La data de 0_ s-a născut minorul BILANCIOINI SAMUELE având ca parinti pe reclamanta si pârât.Din adeverința de la f. 59 vol.1 reiese ca minorul a fost înscris in anul 2008 /2009 la scoala ELF din C. -N. .
De asemenea prin hotarirea de la f. 81 vol. 1 data de T. UL DE MINORI din ANCONA la_ . reiese ca minorul a fost incredințat către serviciul social al PRIMĂRIEI din MONTEM. IANO interzicându-se expatrierea acestuia cu înscrierea lui ulterioară în listele de frontieră .
Ulterior, T. UL DE MINORI M. HE a revocat cele statuate anterior, aratând că acestea aduc un prejudiciu reclamantei și minorului(f.94 ).
Pârâtul a susținut că actiunea reclamantei este inadmisibila in conditiile in care ea a fost intemeiata pe art. 42 cod fam in vigoare la data formulării cererii.
Instanța a reținut drept real acest fapt, insa s-a aratat de asemenea ca se face referire si la urmatoarele articole.
Ori desi art.42 cod fam reglementa situatia incredintarii minorilor cu ocazia divortului ,trimiterea la acest articol se facea si de art. 65 cod fam care reglementa situatia copilului provenit din parinti care nu sint casatoriti si care se trateaza prin asemanare cu cele reglmentate de art. 42 cod fam.
Nu se poate retine ca instanta romana nu ar fi competenta sa judece procesul, in conditiile in care exista o decizie a autoritatilor ITALIE. cu privire la minor .
Aceasta pe de o parte, datorita faptului ca decizia a fost desfiintata de aceeiasi instanta si in plus, la data introducerii cererii in septembrie 2008, resedinta minorului era in R. IA aspect care reiese cu claritate din decizia T. ULUI B. ESTI f.49 vol 2.
Ori ,in aceste conditii deveneau pe deplin aplicabile dispozitiile regulamentului 2201/2003 al CE competenta fiind instanta de resedinta a minorului.
Instanta a apreciat ca, desi parintii minorului nu mai stau impreuna aceasta solutie se impune cu evidenta pentru urmatoarele :
Noul cod civil defineste la art. 483 ,487 autoritatea parinteasca si continutul ei.
Ori, in raport de textele legale mentionate, se apreciaza in concret ca in speta este aplicabila regula de exercitarea a autoritatii parintesti in comun de catre ambii parinti si nicidecum doar de catre unul, cu titlu de exceptie, neexistind nici un motiv temeinic in acest sens asa cum cere art.398 NCC care se aplica oricum doar in acord cu interesul superior al copilului.
Ori, legiutorul prin modificarile legislative pe care le-a promovat a urmarit tocmai interesul superior al minorului acela ca ambii parinti sa aiba posibilitatea sa exercite ansamblul de drepturi si indatoriri in ceea ce priveste persoana minorului, eliminand astfel regula consfintita prin reglementarile anterioare, aceea ca prin incredintarea minorului unuia sau altuia dintre parinti
, sa se deschida practic calea folosirii minorilor ca instrument de presiune la adresa parintelui caruia nu i-a fost incredintat, lezându-i astfel interesul, și anume acela de a beneficia in egala masura de implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea lui.
M. ivele invocate de reclamanta in acest sens nu se circumscriu notiunii de motiv temeinic, ce ar justifica ca instanta sa pronunțe o solutie care nu ar urma regula generala in materie.
Astfel faptul ca partile locuiesc in state diferite nu este o imprejurare care singură ar putea atrage solutia ceruta de reclamanta.
Distanta fizica, practic, nu este un handicap in posibilitatea ca parintii minorului sa exercite autoritatea parinteasca in comun .Asa fiind, in zilele noastre, posibilitatea de comunicare intre persoane aflate in state diferite, state europene ca cele in cauza este extrem de larga.
Singura conditie ca o asemenea comunicare sa se poata realiza este vointa celor implicati, dublata desigur de disponibilitate la concesii, toate acestea facindu-se in interesul superior al propriului copil.
A statua altfel ,inseamna a perpetua o stare conflictuala care desigur exista intre parti, insa isi are originea in relatia personala dintre acestea, care insa nu poate sa afecteze interesul superior al minorului.
In plus, ar insemna sa priveze pe unul dintre parinti, in speta piritul de dreptul de a exercita autoritatea parinteasca si a-l sanctiona practic doar pentru ca locuieste in alt stat si intre acesta si reclamanta exista tensiuni.
Ori ,aceste tensiuni pot fi eliminate ,macar in ceea ce-l priveste pe copil, si la care in opinia instantei contribuie si reclamanta alaturi de pirit printr-o atitudine insuficient de concilianta .
Deci, in concret nu s-a dovedit ca piritul desi locuieste in alt stat ar fi dezinteresat de minor, sau ar avea o atitudine care ar reprezenta un pericol pentru acesta.
Din contra, din probe se desprinde cu claritate interesul sau constant pentru copil atit in perioada in care partile au fost impreuna cit si ulterior contribuind atit finaciar cit si prin implicare efectiva, emotionala si contact direct cu minorul .
De altfel ,interesul tatalui pentru copil nici nu a fost negat de reclamanta care constientizeaza nevoia prezentei paterne in viata minorului, impunindu-se cu puterea evidentei ca deciziile ce il privesc pe minor sa se ia impreuna de ambii parinti cu atit mai mult cu cit sexul copilului reclama atragerea tatalui in problemele care il privesc direct pe minor.
Dincolo de faptul ca aceasta ofera conditiile optime de locuit pe care desigur si piritul le ofera asa cum se desprinde din referatele intocmite ,copilul locuieste in chip statornic cu reclamanta de citiva ani, urmeaza cursurile unei scoli din C. -N., asa incit se impune aceasta solutie pentru pastrarea conditiilor propice cu caracter de stabilitate care sint in acord cu interesul superior al minorului.
Pensia s-a stabilit incepind cu data introducerii cererii ,respectiv solicitarii de plata a pensiei anume februarie 2010-f .197 vol 1- asa cum se arata expres in actuala reglementare art. 532 NCC fara a se acorda pensie anterior acestei date,asa cum reclamanta a solicitat deoarece nu s-a dovedit ca introducerea cererii de chemare in judecata a fost intirziata datorita culpei piritului, asa cum cere art. 532 alin 2 NCC. Ori, chiar daca piritul a avut o perioada in care nu a platit pensie asa cum acesta recunoaste la interogator- punct 10-pasivitatea reclamantei a perpetuat starea si nicidecum piritul prin conduita sa a impiedicat-o in vreun fel pe reclamanta sa introduca actiune in justitie O alta solutie ar conduce la impovararea excesiva a debitorului aspect care nu este in concordanta cu legea.
In ceea ce priveste cuantumul stabilit, instanta a apreciat ca acesta acopera pe de o parte notiunea de nevoie a minorului.
Aceasta nevoie a fost conturata de reclamanta la interogator care a aratat ca mincarea si intretinerea minorului lunara ar fi cam de 1000 ron.
Aspectul legat de frecventarea scolii private ELF nu mai subzista, copilul in prezent frecventind cursurile unei scoli de stat fara taxe asa cum reclamanta a recunoscut la interogator.
Si martora reclamantei apreciaza nevoile unui copil ca acela al partilor la 1500 ron lunar.
Ori ,chiar luind aceasta din urma suma ca reper si a o transforma in euro reiese că nevoile lunare ale copilului s-ar cifra la aproximativ 340 de euro.
Insa este pe deplin adevarat ca aceste nevoi au un oarecare grad de relativitate respectiv ele se completeaza si cu nevoile materiale legate de evolutia scolara a copilului, extrascolara, copilul frecventind clubul de fotbal UNIVERSITATEA C. la centrul de copii si juniori. Acesta are un program in timpul scolii de 3-4 antrenamente sau meciuri saptamanal, in timpul vacantelor scolare zilnic cu exceptia zilelor de duminica la care se adauga turnee interne si internationale.
Astfel este evident ca minorul avind activitati sportive chiar cheltuielile legate de hrana sint superioare unui copil care nu practica sportul, avind nevoi legate de achizitionarea de echipament ,de deplasari in tara si strainatate.
Nu este mai putin adevarat insa ca si reclamanta are obligatii materiale in ceea ce-l priveste pe minor, fiind chemata si aceasta sa contribuie potrivit legii la nevoile minorului.
Aceasta obligatie nu se va cuantifica insa prin prezenta sentinta in conditiile in care locuinta minorului a fost stabilita la reclamanta ,deci este evident ca aceasta contribuie cu sume la intretinerea copilului.
De asemenea nici reclamanta nu are o situatie finaciara precara, asa cum aceasta a declarat, ea lucreaza avind venit din munca constant si in plus obtine venitiri lunare din chirii.( f 57-58 vol 1).
Pe de alta parte, cel de al doilea criteriu la care instanta trebuie sa se raporteze este venituil piritul, ca si criteriu de stabilire a pensiei de intretinere.
Fata de faptul ca partile nu s-au inteles cu privire la acest aspect piritul depunind dovada veniturilor obtinute la SC SACMA SPA-f.229—241-instanta a procedat la efectuarea unei comsii rogatorii, dar nu inainte de a obtine relatii de la societatea de mai sus.
Din procesul verbal al adunarii asociatilor de la aceasta societate- f.46- reiese ca piritul si-a dat demisia din functia de consilier administrativ.
De asemenea, din adresa provenita de la aceasta societate solicitata de catre instanta prin intermediul piritului cu acordul partilor-f.100 ,reiese ca piritul in prezent nu mai este angajatul acestei societati iar remuneratia acestuia in perioada_ -_ a fost cam de 1260 euro net. In plus societatea a inaintat o cerere de concordat preventiv.
In urma efectuarii comisiei rogatorii fata de suspiciunea reclamantei privind veniturile reale ale piritului ,instanta corespondenta italiana a comunicat asa cum reiese din scriptul de la f.264 vol. 2 care au fost veniturile piritului incepind cu anul 2008 si pina in prezent. Ori daca in anul 2008 piritul a avut un venit brut de circa 23.000 de euro si in anul 2009 a obtinut si alte compensatii ducând la un venit brut de aproximativ 25.000 de euro ,in anul 2010 venitul acestuia a scazut drastic la 14.552 euro.
De asemenea piritul figureaza ca si asociat cu o cota de 10% din capital al unei societati ATLANTE SRL care detine pachetul de actiuni al SACMA SPA care se afla in lichidare respectiv in concordat preventiv din_ .
De asemenea mai este asociat al unei alte societati .
Totodata piritul mai este proprietar al unor cladiri la adresa de domiciliu si a unor terenuri pentru care nu a incheiat vreun contract de inchiriere.
Din completarea raspunsului mai sus descris-f.268 reiese ca piritul a obtinut venituri brute in medie de 2713 euro in lunile aprilie -iunie 2011, in continuare incepind din luna iulie 2011 avind un venit lunar net de 1000 de euro.
Instanta a apreciat deci ca pensia stabilita tine cont si de veniturile piritului, acesta avind in prezent un venit net mediu lunar de 1000 de euro, insa s-a tinut cont si de faptul ca acesta a fost de acord sa plateasca in plus orele de limba italiana ale minorului si parte din cheltuielile legate de scolarizarea minorului ,suma stabilita global acoperind si aceste cheltuieli pe care piritul le-a prevazut si calculat in plus cind a facut oferta.
De asemenea imobilele pe care piritul le detine nu produc nici un fel de venituri cu caracter de continuitate care ar putea fi luate in calcul pentru stabilirea pensiei, mai multe ele sint grevate de ipoteci. Nu se poate retine solicitarea reclamantei de a se stabili pensia de intretinere de 600 de euro lunar, acest plafon fiind mult peste suma ce se poate retine din venitul piritului depasind si nevoile minorului .
In plus, desi este real ca piritul a contribuit cu sume de aproximativ 600 de euro pina in toamna anului 2008, asa cu reiese din chitantele de la f. 120- 156 vol 1, instanta apreciaza ca acest aspect coroborat cu declaratia martorului Bochiș C. conduce la concluzia ca, partile au avut relatii personale mult dupa anul 2005, martora declarind ca acestea s-au despartit in 2005 si ca reclamanta s-a confesat ca piritul ii trimitea 600 de euro cit timp au fost impreuna si apoi o scurta perioada de timp dupa ce s-au despărțit ,ori din 2005 pina in 2008 nu este o scurta perioada de timp .
Astfel se ajunge la concluzia ca piritul a contribuit inclusiv tinind cont de faptul ca partile traiau impreuna, deci si in considerarea relatiei dintre cei doi.
Oricum chiar daca s-ar concluziona ca a contribuit cu 600 de euro doar pentru minor, din cercetarile facute de instanta italiana reiese ca veniturile piritului aferente anului 2008 erau cu mult superioare celor din anul 2010 si pina in prezent asa justificandu-se suma.
În ce privește programul de vizită, instanța a reținută că s-a dovedit că păstrarea legăturilor minorului cu tatăl este benefică pentru minor, aspect, de altfel, necontestat de către reclamantă. Programul de vizită a fost stabilit ținând seama în primul rând de interesul superior al minorului, dar și de dorința părților, pentru partea de program care a coincis părților. Interesul superior al minorului este acela de a păstra legăturile cu pârâtul, inclusiv prin menținerea și dezvoltarea legăturilor cu tot ceea ce ține de țara acestuia, de origine, de religia tatălui și de sărbătorile legale, permițându-se copilului să se bucure de compania fiecărui părinte în vacanțe, fără a i se perturba programul școlar sau activitățile sportive în care este angrenat. Programul cu tatăl se va desfășura fără prezența mamei, neexistând nici un impediment în acest sens, pârâtul având calitățile unui părinte responsabil.
Reclamanta C. B. L. și pârâtul B. V. au declarat apel in termen împotriva sentinței.
Prin apelul formulat, reclamanta L. C. B. a solicitat modificarea hotărârii atacate după cum urmează:
admiterea cererii introductive precizată, cu privire la
obligarea pârâtului Bilandoni V., cetățean italian, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului Samuele Bilandoni în cuantum de lunar de ¼ din toate veniturile realizate, precum si plata acesteia retroactiv pentru intervalul septembrie 2008-data promovării acțiunii și februarie 2010, respectiv
admiterea în parte, în formă modificată, a cererii
reconvenționale a reclamantului reconvențional, având ca obiect stabilirea programului de vizită a minorului în concret prin stabilirea ca, pe perioada vacanței de vară a acestuia, o perioadă de o lună din această vacanță să fie petrecută cu reclamantul reconvențional, în România, in Italia sau în altă parte, alternativ în ani consecutivi luna iulie cu reclamantul și luna august cu pârâta, respectiv luna iulie cu pârâta și luna august cu reclamantul reconvențional, solicitând, totodată, și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat.
Consideră că parțial, sentința instanței de fond este nelegală și neîntemeiată, raportat la suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului, precum și la diferența de 1.400 EUR datorată acestuia de pârât, precum și raportat la modul în care s-a reglementat intervalul din vacanța de vară, fiind dispusă în mod arbitrar, luna iulie sau august în favoarea tatălui.
Referitor la pensia de întreținere, apreciază că prima instanță nu a făcut verificări complete cu privire la situația financiară a pârâtului, în realitate, veniturile acestuia fiind mult mai mari decât cele avute în vedere. Apelanta apreciază că, raportat la situația financiară și veniturile reale și corect identificate, suma de 600 euro este inferioară cotei de ¼ din veniturile acestuia.
Față de nevoile minorului, la care se raportează valoarea pensiei de întreținere, apreciază că și aici instanța a decis în mod pripit o valoare lunară de 300 EUR, de vreme ce, pe lângă nevoile curente și obișnuite ale oricărui copil de vârsta fiului părților, în speța de față chiar pârâtul a creat și 1-a obișnuit pe minor cu un mod de viață peste medie.
În acest sens, chiar pârâtul a impus - de altfel, un lucru benefic minorului - ca acesta să urmeze cursurile de limba italiană, dar costurile acestor cursuri nu sunt suportate de către pârât și nici nu se reflectă în valoarea pensiei de 300 EUR. Pensia stabilită în sentința de fond nu poate acoperi și costurile pentru cursurile de limbă italiană, așa cum reiese de altfel din probațiunea administrată sub forma interogatoriilor și a declarației martorei
Bochiș. Aceasta din urmă estimează că "pentru întreținerea unui copil de vârsta celui în discuție, ar trebui alocați lunar cam 1.500 RON". Această estimare include doar costurile de îngrijire, hrană, îmbrăcăminte și eventual rechizite, fără pregătirea suplimentară solicitată și impusă chiar de pîrît, cu privire la învățarea limbii italiene.
Cu privire la petitul privind obligarea pârâtului la plata retroactivă a pensiei de întreținere pentru intervalul septembrie 2008- februarie 2010, apreciază cererea sa justificată, raportat la neîndeplinirea de bună voie a obligației de întreținere, pârâtul însuși recunoscând prin răspunsurile la interogator faptul că nu a platit-o. Instanța a respins cererea sa cu privire la plata retroactivă a pensiei, apreciind că o altă soluție ar duce la împovărarea excesivă a debitorului, aspect care nu ar fi în concordanță cu legea. M. ivarea instanței trebuie a fi însă înlăturată câtă vreme obligația de întreținere este expres prevăzuta de lege în sarcina părinților si mai mult decât atât, împovărarea debitorului nu îi poate fi imputată câtă vreme el însuși prin
conduita si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege. Apelanta arată că acordarea pensiei de întreținere abia cu data de_ este nelegală, solicitând acordarea acesteia cu data de_, acest drept trebuind recunoscut în favoarea minorului începând cu data la care a fost învestită instanța, dar și cu data de la care se naște efectiv obligația de întreținere, respectiv de la data la care această obligație nu mai este îndeplinită.
Cu privire la sumele stabilite în sarcina pârâtului cu titlu de rest pensie de întreținere, prima instanță a omis a indica moneda EUR pentru suma de 1400, aferentă intervalului iunie 2010 - februarie 2011.
Cu privire la programul de vizitare a minorului, în ceea ce privește vacanta de vară:
Critica sa, pentru acest aspect, față de sentința instanței de fond vizează strict individualizarea lunii calendaristice la care tatăl este îndreptățit să petreacă vacanța cu fiul său. Astfel, în cadrul sentinței, s-a dispus ca programul de vizitare, pe perioada vacanței de vară, să aibă durata de o lună, "în luna iulie sau august". Această modalitate de individualizare a lunii din vacanța de vară generează, din păcate, o situație de conflict perpetuă între cei doi. În plus, ziua de naștere a minorului este în data de 7 august.
Ca atare, individualizarea perioadei din vacanța de vară pe care tatăl urmează să o petreacă cu fiul său, i se pare just a fi mai concretă, în sensul ca, în ani consecutivi, luna iulie să revină unuia dintre cei doi părinți, iar luna august să revină celuilalt, iar în anul următor ordinea să fie inversă, pentru ca astfel fiecare din cei doi părinți să poată petrece alături de fiul lor, ziua de naștere a acestuia.
În drept se invocă prevederile art. 282, 287-288, art. 297, Cod proc.
Civilă.
Prin apelul formulat, pârâtul apelant B. V. a solicitat schimbarea
in parte a sentinței atacate, conform celor mai jos expuse.
Un prim aspect de nelegalitate al sentinței apelate consta in obligarea sa la plata retroactiva a unei pensii de intretinere care nu a fost stabilita nici prin hotărâre judecătoreasca, nici prin convenția pârtilor și pentru care reclamanta intimata nu are niciun temei legal sa pretindă o astfel de diferența de pensie de intretinere.
Arată ca in perioada respectiva a plătit voluntar pensie de intretinere intr- o suma care depășea cu mult nevoile de creștere si educare ale minorului raportat la vârsta lui frageda iar pe de alta parte la standardul de viata existent in România,
Fiind vorba de o plata voluntara, reclamanta apelanta nu poate sa pretindă retroactiv majorarea prin sentința judecătoreasca a unei obligații de plata pe care și-a asumat-o voluntar. Din aceasta perspectiva admiterea cererii reclamantei apelante de către prima instanța este nelegala.
Intr-adevar obligația de a plați o anumita suma cu titlu de pensie de intretinere se naște numai din momentul in care a fost ceruta respectiva suma de către creditorul ei si nu retroactiveaza, ea operand numai pentru viitor.
Pe de alta parte, apelantul arată că in considerentele sentinței apelate, judecătorul fondului nu motiveza acordarea acestor sume cerute de către reclamanta, ceea ce antrenează nulitatea sentinței apelate ca fiind nemotivata sub acest aspect.
Un alt aspect de neleglitate al sentinței apelate consta in aceea ca instanța a omis sa se pronunțe cu privire la solicitarea apelantului formulata prin precizarea cererii reconventionale in sensul ca " ținând seama de faptul că sărbătoarea Crăciunului din ultimii trei ani minorul a petrecut-o în România împreună cu mama si familia ei, întrucât reclamanta a refuzat categoric să permită ca minorul să petreacă această sărbătoare în Italia împreună cu tatăl și
bunicii paterni, vă rog să binevoiți a încuviința ca sărbătoarea Crăciunului din anii_ minorul să și-o petreacă în Italia cu tatăl și bunicii paterni"
Omisiunea judecătorului fondului de a se pronunța cu privire la aceasta cerere constituie un alt motiv de nulitate al sentinței apelate, sens in care solicita ca instanța de control judiciar, evocând fondul ,sa încuviințeze acest petit al cererii reconvenționale.
Sentința apelata este de asemenea nelegala si netemeinica si sub aspectul ca prima instanța, încuviințând ca minorul sa petreacă Crăciunul cu tatăl in anii impari in Italia împreuna cu tatăl sau si bunicii paterni, nu a stabilit durata in care minorul poate sa ramana in Italia cu ocazia sărbătorii respective.
Arată că a solicitat ca aceasta perioada sa fie cuprinsa intre 22 decembrie si 10 ianuarie a anului următor, adică sa se extindă pe întreaga durata a vacantei școlare de Crăciun a minorului.
In primul rând in perioada solicitata au loc atât sărbătoarea Craciunului cat si cea a Anului Nou pe care minorul este firesc sa le petreacă cu tatăl sau si bunicii din Italia, tinand seama de faptul ca aducerea lui in România pentru a petrece aici sărbătoarea noului an ar fi natura sa bulverseze atât programul minorului care ar pierde timp cu efectuarea călătoriei dus-intors la un interval scurt de timp iar in al doilea rând ar bulversa si programul de sărbători al apelantului tinand seama ca potrivit tradițiilor creștine din Italia si a cutumei locale perioada dintre Crăciun si Anul Nou reprezintă o semi- sarbatoare pentru toata lumea iar pe de alta parte in respectiva perioada se impun a fi rezolvate si problemele specifice sfârșitului de an si cele pregătitoare ale începutului noului an.
In fine mai arătă ca durata solicitata de apelant (22 decembrie-10 ianuarie) a fost avuta in vedere si ca urmare a faptului ca potrivit structurii noului an școlar in România vacanta de primăvara a fost suprimata pentru elevi, ceea ce inseamna ca săptămâna încuviințata de instanța din vacanta de primăvara ca minorul sa o petreacă la schi nu mai este posibil de realizat, minorul aflandu-se in program școlar. In aceste circumstanțe prelungirea duratei șederii minorului in Italia cu ocazia vacantei de iarna nu poate fi considerata ca o suprasolicitare a apelantului, ci ca o compensare a săptămânii din vacanta de primăvara pe care a pierdut-o ca urmare a suprimării acestei vacante.
Un alt aspect de netemeinicie al sentinței apelate, consta in faptul ca nu a stabilit la modul concret care din lunile iulie sau august minorul o va petrece in Italia, ceea ce ii permite reclamantei intimate sa abuzeze sub acest aspect si sa se opună preferinței manifestate de apelant sub acest aspect, invocând libera ei opțiune tocmai pentru a nu da satisfacție apelantului.
Este motivul pentru care solicita ca instanța de apel sa stabilească luna august a fiecărui an ca luna de vacanta de vara pe care minorul urmează sa o petreacă in Italia alături de tatăl lui si bunicii paterni.
Aceasta solicitare este pe deplin justificata deoarece luna august este o luna de vacanta generalizata in intreaga Italie si pentru toate domeniile de activitate, astfel incat in aceasta luna apelantul ar putea sa se bucure de prezenta minorului alături de el si sa-si programeze vacanta alături de minor.
De subliniat ca in luna august când reclamantul dorește sa-si petreacă vacanta impreuna cu fiul sau, acesta nu desfășoară nicio activitate sportiva de forma organizata care sa necesite prezenta lui in România, deoarece in luna august nici in România nu exista programe de antrenamente sportive, fiind vacanta in lumea sportului si nu exista niciun impediment real plecării lui impreuna cu tatăl in Italia.
Apelantul BILANCION1 V. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de către reclamantă, solicitând respingerea lui ca atare și obligarea
apelantei la plata cheltuielilor de judecata. Arată că pensia de întreținere stabilită de instanța de fond în cuantum de 300 euro corespunde nevoilor minorului și raportat și la veniturile sale. În legătură cu programul de vizită pe perioada verii, apelantul-intimat arată că alternarea lunilor nu este nici în interesul minorului și nici în interesul său.
Apelanta L. C. B. a depus întâmpinare la apelul formulat de către pârâtul B. V., solicitând instanței respingerea acestuia ca neîntemeiat, arătând că pensia de întreținere a fost solicitată în 2008, prin precizarea de acțiune și s-a solicitat începând cu luna august 2008, această pretenție avându-și temeiul legal în prevederile art. 532 NCC.
Plățile efectuate de pârât cu titlu de pensie de întreținere, despre care susține că s-ar fi realizat "voluntar", nu pot fi apreciate ca fiind real voluntare, de vreme ce obligația de întreținere a părintelui față de copilul său minor este o obligație legală și nu o opțiune lăsată la aprecierea părintelui.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la pretenția de petrecere a Sărbătorii Crăciunului în anii 2012, 2013 și 2014 de către pârât cu minorul, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate aceste critici, având în vedere modalitatea judicioasă în care prima instanță a tranșat petrecerea sărbătorilor creștine mari - Paști și Crăciun - de către minor cu cei doi părinți, pentru fiecare fiind respectat dreptul de a petrece cu fiul lor, aceste sărbători, pe rând, în ani consecutivi și cu respectarea aceluiași drept în favoarea celuilalt părinte.
Logica pârâtului, în sensul că dacă în ultimii trei ani minorul a petrecut Crăciunul cu mama sa, tatăl are dreptul de petrece următorii 3 ani, Crăciunul, cu fiul lor, a fost contrazisă chiar de hotărârile pronunțate de Judecătoria C.
N., și de Tribunalul Cluj, în cadrul dosarului civil nr._ având ca obiect ordonanță președențială privind petrecerea vacanței de vară de către tată cu minorul, când, deși a solicitat instanțelor a permite mamei, după doi ani, să petreacă ziua de naștere, 8 august, cu fiul său, instanțele au apreciat că o asemenea solicitare nu ar fi întemeiată.
În privința perioadei de ședere în Italia pe durata Sărbătorilor, solicitată de către pârât a fi 22 decembrie - 10 ianuarie, este de observat că o asemenea pretenție absolută a intervalului este inadmisibilă, din motivul obiectiv al structurii anului școlar. Prima instanță a stabilit în mod judicios durata de o săptămână pentru vacanța de iarnă, în ani impari, care va include și Sărbătoarea Crăciunului.
Istoria structurii anilor școlari în România demonstrează că intervalul vacanței de iarnă nu este categoric între 22.12-10.01, iar instanța de fond nu a acordat în nici un caz un interval atât de lung în programul de vizită recunoscut pârâtului.
Argumentele legate de "pierderea timpului cu efectuarea călătoriei dus- întors" la un interval atât de scurt de către minor, este din start desființat de durata foarte scurtă, de 1 l/2 ore pe care o presupune zborul C. - Italia.
Referitor la modalitatea de reglementare a vacanței de vară care a fost criticată de către pârât, în sensul că dorește să beneficieze în exclusivitate de luna august în programul său de vizită o apreciază ca fiind incorectă față de minor și față de fiecare dintre părinți, fiecare având dreptul de a petrece împreună cu minorul ziua sa de naștere.
În plus, nu există nici un argument logic și cu atât mai puțin legal, pentru ca pârâtul să invoce și să obțină exclusiv luna august, sub scuza că luna august este lună generalizată de vacanță în Italia. Este imposibil de crezut că doar în luna august se poate lua vacanță în Italia sau că pârâtul, angajat la propriile sale firme, doar atunci ar beneficia de vacanță legală! Dimpotrivă, perioada de concedii legale în Italia este reglementată și aplicată în aceeași modalitate ca și în România, cu mențiunea că mai mulți angajați își iau
concediu în luna august (din cauza temperaturilor mult mai ridicate din această lună, în Italia) decât cei care beneficiază de concedii în restul anului sau al sezonului de vară.
Prin Decizia civilă nr. 492/A/2012, Tribunalul Cluj a admis in parte apelurile părților, schimbând in parte sentința atacată, in sensul că in perioada vacanței de vară programul de legături personale intre tată și copil va fi o lună, in august in anii impari și iulie in anii pari. În considerentele deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
În esență critica apelantei C. B. L. vizează modalitatea în care prima instanță a stabilit programul de vizită acordat apelantului B. V. pe perioada de vară, în sensul că nu s-a individualizat în concret care lună dintre iulie sau august este vizată în cadrul acestui program. Sub acest aspect este întemeiat apelul declarat de apelantă impunându-se a se stabili în care dintre lunile iulie, respectiv august, se va desfășura programul de vizită al tatălui cu copilul său. Această mențiune apare ca necesară din mai multe considerente. Astfel, trebuie asigurat un echilibru al legăturii dintre copil și părinte, cu atât mai mult cu cât ziua de naștere al minorului este pe data de 7 august, iar prin alternarea lunilor, se poate asigura dreptului fiecăruia dintre părinți de a sărbători ziua de naștere în compania minorului.Ca și o particularitate, date fiind animozitățile dintre părți, prin stabilirea programului de vizită, în sensul alternării lunilor iulie și august, se vor evita eventualele neplăceri care s-ar putea ivi cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
Critica reclamantei referitoare la pensia de intreținere, respectiv cuantumul acesteia și data de la care este datorată, tribunalul o apreciază neîntemeiată, suma de 300 euro fiind legal stabilită în raport de veniturile dovedite ca fiind obținute de apelant, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Presupunerea apelantei că apelantul are venituri mai mari, poate fi valorificată de către aceasta, la momentul la care va și reuși să o dovedească, pe calea unei cereri separate de majorare a pensiei de întreținere.
Potrivit art.529 cod civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Faptul că, de bună voie, apelantul a contribuit, anterior, cu suma de 600 euro, nu obligă instanța la a menține pensia de întreținere în acest cuantum, dacă se dovedește a nu fi în concordanță cu veniturile celui obligat la întreținere și cu nevoile celui căruia i se acordă întreținerea. O pensie de întreținere în cuantum de 600 euro nu se justifică, pe de o parte, pentru că, nu are nici un suport probator, iar pe de altă parte, apelantul are obligația legală de a contribui doar la întreținerea minorului și nu și a mamei acestuia. Apoi, stabilirea pensiei de întreținere în sarcina unui dintre părți, nu exclude obligația celuilalt părinte de a contribui personal la satisfacerea nevoilor minorului. Aceasta în condițiile în care, art.499 cod civ. prevede obligația solidară a tatălui și a mamei de a da întreținere copilului lor minor, asigurându- i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Potrivit art.532 cod civ pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că, doar prin cererea din data de_, apelanta a solicitat stabilirea pentru minor a unei pensii de întreținere, în mod corect, instanța de fond a acordat-o de la acest moment și nu de la data de_, inițial neformulându-se o astfel de cerere.
În opinia tribunalului, aspectul că prima instanță nu a menționat moneda în care se va plăti suma de 1400, constituie o eroare materială care poate fi remediată pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale formulată în condițiile art.281 cod pr.civ.
Susținerea apelantului B. V. că a fost obligat la plata retroactivă a unei pensii de întreținere nu poate fi primită, instanța de fond stabilind, în mod corect, acordarea pensiei de întreținere de la data formulării cererii, respectiv_ .(f.197 vol.I ).Concluzionând, din probele administrate, că începând cu luna februarie 2010 apelantul nu a mai achitat pensie de întreținere, în mod corect, prima instanță l-a obligat la o sumă globală, corect calculată, iar apoi, cu data pronunțării hotărârii la suma lunară de 300 euro.
Având în vedere că, cerere reconvențională a fost admisă, în parte, nu se poate reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii apelantului de a i se încuviința ca sărbătoarea Crăciunului din anii 2012, 2013 și 2014 minorul să o petreacă în Italia cu tatăl și bunicii paterni. Instanța s-a pronunțat asupra programului de vizită în perioada sărbătorii Crăciunului, stabilind în amănunt perioada și modalitatea concretă în care urmează a se efectua. Este știut faptul că, în materia stabilirii legăturilor personale cu minorul, instanța nu este ținută strict de dorința părții, ceea ce primează, fiind interesul superior al minorului. Stabilirea de către prima instanță a unei alternanțe și cu privire la programul de vizită în perioada sărbătorilor este justă, din aceleași considerente sus-menționate, pentru care tribunalul a apreciat că este necesară o asemenea alternanță și în perioada vacanței de vară.
Apoi, argumentele pentru care apelantul solicită ca în perioada fiecărei vacanțe de vară luna august să fie luna în care minorul să o petreacă alături de tatăl său nu se justifică și nu au nici un suport probator. În condițiile în care ambii părinți se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații față de copilul minor, nu se poate da eficiență unei astfel de cereri din motive de echitate.
Pârâtul B. V. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată in
apel.
Prin Decizia civilă nr. 1272/R/2013 pronunțată la data de_, Curtea
de Apel C. a admis in parte recursul pârâtului împotriva deciziei civile nr. 492/2012 a T. ului C., pe care a casat-o in parte, cu privire la motivele de apel referitoare la pensia de întreținere criticată prin apelul pârâtului, s în sumă de 1400 euro, rest pensie de întreținere aferentă lunilor iunie 2010-februarie 2011, programul de vizitare a minorului de către tată in perioada vacanței de vară, cât și in ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel, și in aceste limite a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei recurate.
Trimisă spre rejudecare, cauza a fost inregistrată pe rolul T. ului sub nr._ *.
Analizând apelul in limitele stabilite in decizia de casare, tribunalul constată:
Prin Decizia de casarea, instanța de recurs a apreciat întemeiată critica pârâtului recurent referitoarea la refuzul instanței de apel de a stabili programul de legături personale in cursul lunii august, reținând împrejurarea că luna august este o lună de vacanță generalizată in întreaga Italie, mama nu a dovedit că programul de legături personale cerut de pârât ar periclita dezvoltarea minorului, ci din contră, ar permite acestuia să aibă legături efective cu copilul in această perioadă. Instanța a reținut și împrejurarea că in ședința publică din 22 martie 2013,părinții copilului, prin reprezentanții lor, și-au manifestat disponibilitatea de a se stabili un program in perioada 10 august - 10 septembrie, astfel incât minorul să aibă posibilitatea să-și aniverseze ziua de naștere cu mama sa.
Practic instanța de recurs a dezlegat acest motiv de apel, apreciind temeinIcia pretenției pârâtului de a avea legături personale cu copilul in luna august, iar potrivit disp. art.315 alin. 1 Cod pr.civ instanța de rejudecare este ținută de această dezlegare.
În rejudecare, pârâtul apelant iși menține opțiunea cu privire la perioada convenită in fața instanței de recurs- 10 august -10 septembrie.
Reprezentanta reclamantei a arătat că, deși a convenit inițial asupra acestei perioade, ulterior reclamanta a reconsiderat această alegere, preferând data de 15 auguzt-15 septembrie, argumentând că minorul va dori să-și organizeze ziua de naștere cu prietenii, astfel de petreceri se organizează DE REGULĂ la sfârșitul săptămânii și trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a-și organiza această petrecere.
Pârâtul a arătat că perioada propusă de reclamantă prezintă inconvenientul că minorul se va intoarce in tară in data inceperii școlii.
In opinia tribunalului, intervalul de timp convenit de părinți in fața instanței de recurs, servește mai bine interesului copilului decât cel propus de reclamantă in rejudecare.
Aceasta pentru că fiind vacanță, copilul își va putea organiza aniversarea și in cursul săptămânii, nu numai in week-end.
Inconvenientul de a-și organiza petrecerea in cursul săptămânii este mult mai mic și preferabil din acest motiv, decât acela pe care il aduce cu sine programul propus de mamă, care presupune ca minorul să se întoarcă in cel mai bun caz in ziua începerii anului școlar, lipsind de la festivitatea de deschidere, sau chiar să lipsească mai multe zile de la școală, căci este cunoscut că in mulți ani data începerii scolii a fost devansată.
În ceea ce privește critica pârâtului apelant referitoare la plata pensiei de întreținere stabilită retroactiv, instanța constată temeinicia acesteia.
Prin sentința atacată, judecătoria a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere in sumă de 1400 lei aferentă lunilor iunie 2010-februarie 2011.
Perioada menționată cuprinde 9 luni, pensia de întreținere totală aferentă acesteia fiind de 2700 euro.
Din extrasele de cont aflate la filele 175-184 dosar fond, rezultă că pentru perioada menționată, pârâtul apelant a achitat suma de 200 euro cu titlu de pensiei întreținere.
Raportând suma stabilită de instanță cu titlu de pensie la cea achitată de apelant, rezultă că acesta mai datorează reclamantei, pentru perioada în discuție, suma de 900 euro, câte 100 euro pentru fiecare lună, nu 1400 lei cât a stabilit judecătoria.
Față de considerentele reținute, văzând disp. art. 295-296 și 316 Cod pr.civ., va fi admis apelul declarat de pârâtul B. V. și admite în parte apelul declarat de pârâta C. B. L. împotriva Sentinței civile nr. 6971/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ în dosar nr._, pe care o va schimba în parte, în sensul că:
În perioada vacanței de vară, programul de legături personale a tatălui cu copilul se va desfășura în perioada 10 august -10 septembrie a fiecărui an, perioadă pe care copilul o va petrece în Italia sau într-o altă tară, alături de tată sau bunicii paterni.
Va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 900 euro cu titlu de diferență pensie pentru perioada iunie 2010-februarie 2011.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
In temeiul disp. art. 276 Cod pr.civ. se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate părților in apel, finalmente pretențiile acestora fiind admise în parte.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul B. V. și admite în parte apelul declarat de pârâta C. B. L. împotriva Sentinței civile nr. 6971/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ în dosar nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
În perioada vacanței de vară, programul de legături personale a tatălui cu copilul se va desfășura în perioada 10 august -10 septembrie a fiecărui an, perioadă pe care copilul o va petrece în Italia sau într-o altă tară, alături de tată sau bunicii paterni.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 900 euro cu titlu de diferență pensie pentru perioada iunie 2010-februarie 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată în apel. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 05 Iunie 2013
Red. CB/dact CB _
| ← Decizia civilă nr. 34/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 165/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
