Decizia civilă nr. 8/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/A
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G.
J. ECĂTOR: A. S. T.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către reclamanții SA I., S. M., ambii cu domiciliul în B. M., str. A. E. nr. 2, sc. B, ap. B6, județul M. împotriva sentinței civile nr. 4441 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 4441 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis, în parte, capătul de cerere având ca obiect stabilire program vizitare minor din acțiunea civilă formulată și ulterior modificată de reclamanții SA I. și S. M. în contradictoriu cu pârâtul T. M., stabilindu-se în favoarea celor dintâi modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul T. KASSI- GABRIEL în prima și a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă de la ora 10 la ora 18, cu posibilitatea pentru reclamanți de a lua minorul, fără însoțitori, și cu obligația de a-l readuce la domiciliul său la finalul programului astfel stabilit.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind încredințarea spre creștere și educare a minorului T. KASSI-GABRIEL reclamanților, precum și capătul de cerere, privind exercitarea autorității părintești asupra minorului de către reclamanți și stabilirea locuinței minorului la aceștia.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți și dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, constând în contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar până la valoarea cea mai mică, suportată de
reclamanți, respectiv, 10,30 lei, urmând ca după compensare să admită, în parte, cererea privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și îi obligă pe aceștia, în solidar, să plătească pârâtului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către prima instanță că reclamanții SA I. și S. M. l-au chemat în judecată pe pârâtul T. M., solicitând să li se încredințeze lor, spre creștere și educare, minorul T. Gabriel Kassi, născut la data de _
, învederând că minorul este fiul pârâtului și al numitei T. Ancuța, sora, respectiv cumnata lor, în prezent decedată. Prin hotărârea de divorț minorul a fost încredințat mamei, iar pârâtul a fost de acord cu acest lucru.
Prin completarea cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat în subsidiar încuviințarea ca pe viitor reclamanții să aibă legături personale cu minorul T. Gabriel Kassi.
A reținut prima instanță că pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, arătând că minorul a rămas orfan de mamă în urma decesului acesteia, survenit în urma unui accident rutier. Înainte de aceasta părinții minorului au divorțat, stabilind de comun acord ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei, nu s-a stabilit nici măcar un program de vizitare a minorului de către tată, raportat la faptul că relațiile dintre tată și copil erau excelente, în sensul că părinții s-au înțeles să se preocupe, chiar divorțați de creșterea și educarea minorului împreună. După accidentul suferit de mama minorului, acesta a fost preluat de către tată, acesta ocupându-se de recuperarea fizică a minorului și de dezvoltarea lui psihică.
În prezent minorul este bine dezvoltat, merge la școală, este atașat de tatăl său care-i asigură condiții optime de creștere și educare, iar deplasarea la domiciliul mătușii și unchiului cu care nu a stat și nu este obișnuit l-ar pune pe minor într-o situație intolerabilă din punct de vedere afectiv. Pârâtul a mai precizat că tatăl minorului nu este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, nu i s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, nu este pus sub interdicție judecătorească, nu este dispărut ori declarat judecătorește mort.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că o dată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor noului cod civil, părinții sau terțe persoane nu mai pot solicita instanței să dispună încredințarea sau reîncredințarea minorilor, ci doar ca aceasta să stabilească condițiile de exercitare a autorității părintești, regula fiind ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți În mod excepțional autoritatea poate fi exercitată numai de către unul dintre părinți sau de alte persoane.
A mai reținut instanța că potrivit art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre părinții divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil și copiii lor minori pot fi modificate corespunzător art. 403 cod civil și, prin urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, ceea ce este cazul în speță, oricare dintre părinți sau dintre persoanele ori instituțiile care au calitate procesuală activă potrivit art. 403 Cod pot să solicite instanței de tutelă acordarea exercițiului autorității părintești/plasamentul
minorului și stabilirea locuinței copilului,chiar și fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere și educare unuia dintre părinți.
În acest context prima instanță a reținut că probele administrate în cauză nu au evidențiat incidența unor motive întemeiate, care să impună aplicarea măsurii excepționale prevăzută de dispozițiile art. 399 Cod civil a plasamentului minorului la reclamanți.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu a rezultat că pârâtul nu se interesează de minor sau că este agresiv cu acesta, ci din contră, că este cel care se ocupă de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia, martora T. Loredana declarând că după accident tatăl a fost în permanență alături de minor și s-a ocupat de soarta acestuia, iar relația dintre minor și tată este una normală, minorul fiind relaxat în prejma tatălui și aceasta neobservând nimic nefiresc în relația dintre cei doi.
Deși martorul Constantinescu A. a arătat prin depoziția sa că pârâtul a selectat persoanele care îl vizitau pe minor la spital și că atâta vreme cât acesta selectează și informațiile care ajung la minor, o atare împrejurare constituie un handicap pentru minor, aceste împrejurări nu sunt apreciate de către instanță ca fiind grave, apte să atragă măsura excepțională a plasamentului, ci pot intra in sfera atribuțiilor mai largi ce revin unui părinte în exercitarea autorității părintești.
Nici din conținutul anchetei sociale nu au rezultat împrejurări care să poată fi avute în vedere de către instanță la soluționarea acestui capăt de cerere, locuința în care minorul locuiește împreună cu pârâtul fiind proprietatea acestuia din urmă și prezintă condiții optime creșterii și educării minorului.
Din conținutul aceluiași act a rezultat pârâtul este cunoscut ca o persoană responsabilă, cu un comportament adecvat în societate și preocupat permanent de soarta minorului, iar din actele depuse la dosar a rezultat că acesta este angajat ca și desenator.
Minorul ascultat nemijlocit de către prima instanță a arătat că dorește să rămână cu tata, întrucât acesta are grijă de el, îl ajută la teme, îi gătește.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Fără existența unor motive temeinice care să conducă la necesitatea aplicării plasamentului minorului, în condițiile în care tatăl acestuia se ocupă în mod corespunzător de el, interesul copilului de a crește alături de părintele său ar fi încălcat, motiv pentru care și acest capăt subsidiar urmează să fie respins potrivit dispozitivului, cu consecința firească adoptării aceleași soluții de respingere și în privința cererii de stabilire a locuinței minorului la reclamanți.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilire program vizitare minor, prima instanță a reținut că, deși art. 401 Cod civil se referă doar la dreptul părinților separații de copilul lor de a avea legături personale cu minorii, o atare statuare a Codului civil nu poate atrage o soluție de respingere
a cererii reclamanților, în condițiile în care, primordial este a fi analizat dreptul minorului și nu drepturile părinților acestuia, atare drepturi ale minorului fiind prevăzute în Legea nr. 272/2004 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prima instanță a evocat prevederile art. 14 din Legea 272/2004 și art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului stabilind că și mătușa maternă și soțul acesteia au dreptul de a menține relații personale cu nepotul lor și dreptul la protecție din partea statului în cazul în care sunt împiedicați în stabilirea acestor relații de alte persoane particulare.
Apoi, prima instanță a constatat, pe baza depozițiilor martorilor, că între reclamanți, mătușa și unchiul minorului Kassi Gabriel, și minor a fost stabilită o relație de familie până la decesul mamei lui și o apropiere după decesul acesteia, reclamanții interesându-se în permanență de soarta minorului, și, totodată, că această relație nu este de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În stabilirea programului instanța a avut în vedere vârsta minorului, preocupările acestuia și anume faptul că este înscris la un club de fotbal, precum și poziția exprimată de acesta cu ocazia ascultării că nu dorește să meargă în vizită la mătușa A. reclamanta din prezenta cauză, motiv pentru care cererea a fost admisă doar în parte, iar programul de vizitare redus, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul stabilirii în favoarea apelanților a unui program de vizitare a minorului mai amplu, astfel cum a fost solicitat prin completarea de acțiune: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri de la orele 16 până duminică la orele 18, cu preluarea minorului și aducerea acestuia de la și, respectiv, la domiciliul pârâtului; în primul an, respectiv cel par, în vacanța de Paști, primele trei zile care includ și sărbătoarea pascală a cultului ortodox să le petreacă alături de reclamanți, iar celelalte trei zile alături de tată, iar în cel de-al doilea an, cel impar, în vacanța de Paști, primele trei zile lui alături de tată, iar celelalte trei zile alături de reclamanți; o lună în perioada concediului de odihnă al reclamanților care va coincide în timp cu vacanța de vară a minorului, în vacanța de iarnă care cuprinde sărbătoarea C. ului și a Anului Nou, în primul an, cel par, minorul
să-și petreacă C. ul cu reclamanții, iar Anul Nou cu tatăl, iar în cel de-al doilea an, respectiv impar, minorul să-și petreacă C. ul cu tatăl, iar Anul Nou cu reclamanții.
Apelanții au mai solicitat modificarea hotărârii referitor la obligarea reclamanților apelanți la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sensul respingerii acestora, dată fiind soluția adoptată de instanța de fond și copia chitanței atașate.
În motivarea apelului reclamanții au învederat că art. 14 din Legea 272/2004 "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe
cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu
pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului";.
Apelanții au apreciat că programul de vizitare stabilit într-un sens foarte restrâns de către instanța de fond nu poate avea și nu-i poate fi dată eficiența cuvenită conform prevederilor legale menționate, învederând că între ei și minor s-a stabilit, până la decesul mamei, o legătură afectivă foarte strânsă și nu este de dorit ca, o dată cu trecerea timpului și urmare a programului foarte restrictiv, minorul să se îndepărteze de ei.
Apelanții au apreciat că limitarea relațiilor lor prin programul deja stabilit, fără o justificare temeinică și în lipsa unor argumente de fapt și de drept întemeiate efectiv pe probațiune, poate să determine dezechilibre emoționale minorului și se impune a-i fi asigurat un climat de dezvoltare echilibrat și normal prin încurajarea și amplificarea relațiilor cu rudele firești pe linie maternă, chiar după decesul mamei.
În privința cheltuielilor de judecată, apelanții au apreciat că trebuiau compensate în totalitate, în mod netemeinic și cu neobservarea înscrisului depus la dosar s-a constatat că valoarea cea mai mică achitată de apelanți ar fi fost doar de 10.30 lei și nu de 1010,30 lei.
Intimatul nu și-a precizat poziția față de apelul reclamanților.
Analizând sentința civilă nr. 4441 din_ a Judecătoriei B. M. prin prisma motivelor de apel formulate și în considerarea efectului devolutiv al apelului, tribunalul a reținut următoarele:
Art.14 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte personale față de care a dezvoltat legături de atașament.
Potrivit acelorași dispoziții legale, copilul are dreptul să-și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu acesta, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât în cazurile în care există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală.
Contrar opiniei apelanților, tribunalul apreciază că programul de vizitare a minorului Gabriel Kassi instituit de prima instanță permite menținerea unor relații personale optime între aceștia și copil, fără a dezechilibra emoțional minorul.
Rapoartele de evaluare psihologică a copilului Gabriel Kassi au evidențiat relația armonioasă dintre acesta și tată, atașamentul reciproc al
celor doi, care l-a ajutat pe minor să depășească cu bine momentul critic al decesului mamei.
O relație pozitivă și consistentă cu tatăl intimat conferă minorului sentimentul de stabilitate și de apartenență, asigurând dezvoltarea lui armonioasă și echilibrată.
În contextul în care momentan între apelanți și tată există disensiuni, evidențiate atât de depozițiile martorilor, de mărturisirile părților și inclusiv de raportul social de evaluare nr. 23648/_ în care se menționează că apelanta a sesizat D.G.A.S.P.C. M. că minorul ar fi neglijat ca urmare a rămânerii în grija tatălui, aspect infirmat de asistentul social ce a instrumentat cazul, interacțiunea mai frecventă decât cea stabilită de prima instanță între copil și apelanți ar putea periclita stabilitatea emoțională a minorului, în măsura în care ar fi expus, conjunctural, la neînțelegerile dintre părți.
De remarcat că reclamanții apelanți sunt neîncrezători în aptitudinile parentale ale intimatului, atitudini care, manifestate în prezența copilului, ar putea conduce la subminarea autorității tatălui.
De altminteri, apelanții reclamanți nu au dovedit că, anterior decesului mamei copilului Gabriel Kassi, contactele lor cu copilul erau atât de frecvente încât reducerea lor la două zile pe lună l-ar traumatiza pe minor, dezechilibrându-l emoțional.
Însă, intimatul trebuie să înțeleagă importanța păstrării legăturilor cu mătușa, unchiul, verișoara sau alte persoane semnificative din viata copilului, căci familia este primul mediu în care copilul experimentează relații și, în continuare, el va dezvolta relații în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici.
În ce privește cererii de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță, tribunalul reține că reclamanții au dovedit plata taxei judiciare de timbru de 10 lei și a timbrului judiciar de 3 lei (f.24), nu și a onorariului avocațial de 1000 lei, așa cum susțin în apelul formulat, iar pârâtul a dovedit achitarea unui onorariu avocațial de 750 lei (f.132).
Însă, reținând că apelanții au probat cu chitanța din data de_ plata unui onorariu de avocat de 1000 lei, dar cererea lor a fost admisă în parte, în baza art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul va compensa parțial cheltuielile de judecată ale părților și va obliga pe reclamanții apelanți să-i plătească pârâtului intimat suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă,
T. va admite în parte apelul declarat de apelanți împotriva Sentinței Civile nr. 4441/0_ a Judecătoriei B. M. pe care o va schimba în parte în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați reclamanții în favoarea pârâtului T. M., de la suma de 500 lei la suma de 350 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul
declarat de apelanții reclamanți SA -I. și S.
M., ambii cu domiciliul în B. M., str. A. E., nr. 2, sc. B, ap. B6, împotriva Sentinței Civile nr. 4441/0_ a Judecătoriei B. M. pe care o schimbă în parte în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați reclamanții în favoarea pârâtului T. M., cu reședința în B. M., str. L., nr. 5/37, județul M., de la suma de 500 lei la suma de 350 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
Giuroiu B. | S. | -T. A. | M. | C. |
Red./tehnored.:G.B._ /5 ex.
Com. 3 ex.
J. ecător la fond: Dan Ș.
| ← Decizia civilă nr. 16/2013. Înapoire minor. Pensie de întreţinere | Decizia civilă nr. 1272/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
