Decizia civilă nr. 131/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/R/2013

Ședința publică din data de 7 martie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. C., judecător

JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.

GREFIER: C. S.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamantul G. A.

și de pârâta G. M.

împotriva sentinței civile nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent G.

A. T., precum și pârâta recurentă G. M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În temeiul art. 132¹alin. 2 Cod procedură civilă, părțile au fost încunoștințate telefonic de faptul că, la cererea pârâtei, s-a dispus preschimbarea termenului de judecată inițial, din 14 martie 2013, la data de 7 martie 2013, întocmindu-se în acest

sens procesul verbal de la fila 38.

Instanța reține că recursul reclamantului este declarat și motivat în termen legal, însă nu este timbrat. Stabilește în sarcina reclamantului recurent obligația achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, pe care reclamantul recurent le depune la dosar, aspect față de care instanța reține că recursul declarat de acesta este legal timbrat.

În ceea ce privește recursul pârâtei, instanța reține că acesta este declarat și motivat în termen legal, legal timbrat potrivit timbrelor mobile aplicate pe fila 9 verso și chitanței de la fila 15.

Se constată că în dosarul de fond există un set de acte numerotate de la filele 89-111 în legătură cu acest dosar și care nu au fost cusute, motiv pentru care se vor coase la dosar după motivele sentinței atacate și după sigiliul de la fila 88.

La dosarul prezent s-a atașat dosarul cu nr._ al Judecătoriei S. .

Reclamantul recurent susține oral recursul declarat de acesta, așa cum a fost formulat în scris. Depune la dosar înscrisuri, fotocopii ale unor poze cu minora C. a și tatăl său, precum și compact disc, în două exemplare fiecare, dintre care un exemplar se comunică pârâtei recurente. Învederează instanței că CD-ul a fost înregistrat în perioada când minora C. a a fost la domiciliul său.

Pârâta recurentă susține recursul declarat de aceasta, astfel cum a fost formulat în scris. Depune la dosar înscrisuri și fotocopii ale unor poze în care se regăsește minora C. a, în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică reclamantului recurent.

Părțile nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.

Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului declarat de acesta, așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează. Nu cere obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, se opune admiterii acestuia, considerându-l nefondat.

Pârâta recurentă solicită admiterea recursului declarat de aceasta, așa cum a fost formulat, reiterând motivele arătate în scris. Nu cere obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește recursul reclamantului, îl apreciază nefondat și arată că se impunea respingerea acestuia.

deliberând, constată:

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea de emitere a ordonanței președințiale precizată de reclamantul G. A. T. împotriva pârâtei G. M., și, pe cale de consecință:

Pârâta a fost obligată să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minora G. C. a, născută la data de_, stabilind următorul program de vizitare a minorei în favoarea reclamantului:

- în fiecare zi de marți și joi a săptămânii, între orele 16.30 - 20.00, precum și a doua zi de Paște și de Crăciun, de la ora 11.00 până la ora 18.00, cu luarea minorei de la domiciliu de către reclamant și readucerea la domiciliu a minorei la sfârșitul programului de vizitare.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamant. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, că urmare a strămutării cauzei de la Judecătoria Suceava, prin Încheierea nr. 1655/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, reclamantul G. A. T. a solicitat, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâta G. M., să se stabilească în favoarea acestuia un program provizoriu pentru păstrarea legăturilor personale cu minora G. C. a, născută la 26 iunie 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabila a acțiunii de divorț ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Iași.

În motivare se arată că reclamantul s-a căsătorit cu pârâta la data de 11 octombrie 2003, din conviețuirea lor rezultând minora G. C. a, născută la 26 iunie 2009. În luna iulie 2011, părțile s-au despărțit în fapt și au promovat de comun acord cererea de divorț ce formează obiectul dosarului nr._ cu termen de judecată la 23 ianuarie 2012, dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulate de pârâtă. În cadrul dosarului sus menționat, reclamantul a formulat o cerere de completare a acțiunii prin care a solicitat să i se încuviințeze să păstreze legăturile personale cu minora prin luarea acesteia la domiciliul său săptămânal și în vacanțe. Cum însă pârâta se opune programului de vizitare solicitat de acesta, fapt de natură a conduce la tergiversarea soluționării

acțiunii de divorț în vederea administrării probatoriului, reclamantul consideră că se impune că, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească în favoarea să un program provizoriu pentru păstrarea legăturilor personale cu minora, program ce urmează a fi exercitat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.

Sub aspectul necesității și urgenței măsurii solicitate, reclamantul învederează faptul că de la data despărțirii în fapt, minora a rămas în îngrijirea pârâtei, care nu i-a permis să viziteze copilul la fostul domiciliu comun și nici să îl ia la domiciliul său, astfel încât în toată această perioadă singurele sale contacte cu fetița s-au realizat doar în cadrul unor întâlniri întâmplătoare care au avut loc în parc, cu ocazia plimbărilor copilului sau în cadrul vizitelor pe care acesta le-a efectuat la grădiniță în perioada în care i s-a permis acest lucru. Refuzul pârâtei de a-i permite să păstreze în condiții normale legătura cu minora este de natură a afecta în mod grav și iremediabil relația reclamantului cu fetița, dat fiind faptul că aceasta este la vârsta la care își formează și dezvoltă atașamentul față de părinți, ori la această vârstă, absența sa îndelungată din viața copilului, lipsa oricărei posibilități de a comunica în mod liber, lipsa unor activități recreative comune și lipsa oricărui contact cu bunicii și celelalte rude pe linie paternă sunt de natură a-i crea copilului sentimente negative față de imaginea paternă, cu consecința perturbării echilibrului său psihic și emoțional.

În sensul celor arătate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, iar unul din părinți nu poate împiedica relațiile personale ale minorului cu celălalt părinte, cu bunicii sau cu persoanele alături de care acesta s-a bucurat de viața de familie, singurele situații de excepție în care aceste drepturi pot fi limitate fiind acelea în care se apreciază că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a copilului. Dar în cauză nu există niciun temei pentru a se aprecia, așa cum pretinde pârâta, că ar exista vreun pericol pentru dezvoltarea minorei în condițiile în care programul de vizitare s-ar desfășura la domiciliul reclamantului, aceasta întrucât la actualul domiciliu dispune de condiții materiale optime, beneficiază de sprijinul și ajutorul părinților săi și al surorii sale, în acordarea îngrijirilor specifice vârstei, iar climatul familial din locuință este propice dezvoltării copilului, care se poate bucura de afecțiunea tatălui și a rudelor paterne, precum și de compania verișoarei sale a cărei vârstă este apropiată de cea a C. ei.

În considerarea aspectelor sus arătate, precum și a faptului că în perioada în care a locuit împreună cu pârâta, între reclamant și minoră s-au creat relații de atașament, relații a căror dezvoltare normală este periclitată de refuzul pârâtei de a-i permite acestuia să se întâlnească cu fetița și să o ia la domiciliul său, reclamantul consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește modalitatea concretă de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minora, reclamantul solicită să i se încuviințeze să ia copilul la domiciliul său după următorul program: în fiecare zi de marți și joi a săptămânii de la orele 17,00 la orele 20,00; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la orele 9,00, până duminică la orele 20,00; a doua zi de Paști și de Crăciun, de la orele 9,00 la orele 20,00; în vacanța de vară a fiecărui an, între 15 și 31 august.

În drept s-au invocat prevederile art. 581 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-8 din dosarul civil nr._ ) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului că inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv urgența și neprejudicierea fondului.

În motivare se arată că, la data de_, pârâta a fost agresată fizic, atât ea cât și fetița minoră, în vârstă de 2 ani, de către reclamant și părinții reclamantului pentru că a refuzat să vândă apartamentul în care locuia împreuna cu reclamantul și fetița și să le dea banii pentru ca aceștia să-și finalizeze construcția casei edificată împreuna cu sora reclamantului. Împotriva părinților reclamantului, pârâta a formulat plângere penală în dosarul nr. 3048/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar împotriva reclamantului nu a formulat plângere întrucât, la intervenția echipajului de poliție apelat de către aceasta prin 112, el a afirmat că pentru faptele sale va fi dat afara din Poliție, reclamantul fiind agent în cadrul Poliției Municipiului S., astfel neputând achita pensia alimentară ce o va datora fetiței.

La data de_, părțile s-au despărțit în fapt și au promovat de comun acord cererea de divorț ce formează obiectul dosarului nr._, dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulate de către pârâtă. Reclamantul a formulat o cerere de completare a acțiunii prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei, cu privire la care pârâta a solicitat instanței ca vizitarea minorei să aibă loc în prezența sa având în vedere vârsta minorei, abuzurile fizice și emoționale la care a fost supusă de către reclamant și părinții acestuia și în urma cărora minora se afla în consiliere psihologică. În cauză a fost administrat întreg probatoriul, fiind stabilit un ultim termen pe data de_ pentru prezentarea adeverinței privind toate veniturile reclamantului în vederea stabilirii pensiei de întreținere sub sancțiunea amenzii întrucât instanța a revenit pentru a patra oara cu aceeași solicitare determinată de faptul că în adeverințele depuse la instanța nu erau specificate toate sporurile de care beneficiază reclamantul. Astfel, pârâta consideră că nu este îndeplinita condiția de admisibilitate privind urgența întrucât la data de_ instanța urmează să se pronunțe pe fondul cauzei.

Pârâta consideră, de asemenea, că nu este îndeplinita condiția de admisibilitate privind urgența nici sub aspectul legăturilor reclamantului cu minora întrucât de fiecare data când a sunat-o reclamantul să o vadă pe fetiță, s-au întâlnit în locuri publice, respectiv în Parcul de la Tribunal, în Parcul Universității la locurile dejoacă cu tobogane și leagăne sau în Parcul A. i în timpul Sărbătorilor de iarnă, unde era împodobit Bradul de Crăciun și era amenajat Orășelul Copiilor. Legăturile personale ale reclamantului cu minora se păstrează și prin vizitele reclamantului la Grădinița ""La Piticul Vesel", unde este înscrisă fetița, aspect asupra căruia părțile au convenit, conform adresei nr. 101/_ emisă de Grădinița cu program prelungit "La Piticul Vesel" S. la solicitarea instanței în dosarul nr._ al Judecătoriei S., dosar care ulterior a fost strămutat la Judecătoria Iași, dosar nr._ .

Condiția de admisibilitate privind neprejudicierea fondului nu este îndeplinita întrucât în cauză exista temeiuri pentru a se aprecia că dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a minorei sunt în pericol, situație de excepție în care este necesară limitarea drepturilor reclamantului privind legăturile personale cu minora, conform prevederilor Legii nr. 272/2004. Reclamantul are un caracter violent, care s- a manifestat din nou ulterior despărțirii în fapt și în prezenta minorei. Astfel, în data de_, pârâta susține că a așteptat-o în față blocului unde locuiește împreună cu

minora, respectiv pe str. M., nr. 10, și a agresat-o fizic și verbal prin loviri și alte violențe, lucru surprins de camera video a magazinului ""Data Service", fapt pentru care a formulat plângere împotriva reclamantului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, care a trimis plângerea spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

La data de_, reclamantul a agresat-o violent pe sora pârâtei, numita Romășcan Genoveva-I., în curtea grădiniței, în timp ce aceasta era cu minora G.

C. a în brațe, fapt pentru care a formulat plângere penala împotriva reclamantului la data de_ . În urma agresiunilor, sora pârâtei a avut nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale cu incapacitate de muncă pentru primele 7 zile, conform certificatului medico-legal nr. 0048/E din_, eliberat de medicul primar legist Ușurelu Romeo Radu. În urma abuzurilor fizice și emoționale la care a fost supusă minora G. C. a de către reclamant și părinții reclamantului, C. a se află în consiliere psihologică. Conform Raportului de evaluare psihologică din 19/_, întocmit de către psiholog clinician E. -D. Fântânariu, minora G. C. a prezintă pe aria de dezvoltare - emoțional afectivă, o reacție anxioasă crescută și pe aria de dezvoltare - socializare, deficit accentuat cu prudență ridicată față de persoanele necunoscute, constatându-se existența unui abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei și un atașament sigur și securizat față de mamă.

Având în vedere faptul că părinții reclamantului nu s-au implicat în viata minorei, motivând la reproșurile însuși ale reclamantului că aceștia sunt foarte obosiți întrucât doar ei se ocupă de creșterea celeilalte nepoate cu care locuiesc împreună, având în vedere și faptul că singurele vizite efectuate de către părinții reclamantului au fost la botez și la aniversarea vârstei de 1 an a C. ei, precum și faptul că la data de_, părinții reclamantului au agresat-o fizic și verbal pe pârâtă în timp ce minora era în brațele sale, precum și recomandarea psihologului clinician de păstrare a mediului familial securizat din punct de vedere afectiv și emoțional și aceleași persoane de îngrijire, pârâta consideră că introducerea minorei în mediul de la domiciliul reclamantului pune în pericol dezvoltarea psihică și emoțional-afectivă a acesteia.

Pârâta precizează faptul că la actualul domiciliu, reclamantul nu dispune nici de condițiile necesare pentru desfășurarea vizitelor la domiciliu întrucât în apartamentul nr. 11 din S., str. R. nr. 22, bl. FRE, sc. A, etaj IV, format din 4 camere, locuiesc 5 adulți și un copil minor în vârstă de 3 ani și, totodată, este sediu social și punct de lucru pentru S.C. Awsystems S.R.L., cu obiect de activitate - comerț cu ridicata nespecializat, cu asociat și administrator unic G. Valentin, fiind încheiat un contract de comodat în data de_ pentru folosința apartamentului respectiv, conform Recom din data de_ . Consideră, de asemenea, că desfășurarea unui program de vizitare la domiciliul reclamantului pune într-un potențial pericol și sănătatea minorei întrucât reclamantul nu s-a implicat în creșterea minorei, astfel, acesta nu a însoțit-o pe pârâtă cu minora la consultațiile la medicul de familie, așa cum rezultă din adeverințele din_ și din_, eliberate de medicul de familie Papuc L. -M., și nu i-a administrat niciodată medicamentație.

În drept s-au invocat prevederile art. 581 corelate cu 115 și 138 Cod procedură

civilă.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 49-68 din dosarul civil nr._ ).

După strămutarea cauzei, pârâta a formulat precizări, completate la termenul din data de_, depuse la dosarul cauzei la termenul din_, privind inadmisibilitatea cererii formulate de reclamant, arătând că, potrivit art. 581 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din analiza acestui text rezultă care sunt condițiile specifice de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența și vremelnicia. Jurisprudența a adăugat o condiție suplimentară: neprejudicierea fondului.

În ceea ce privește urgența, aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de reclamant și motivată de judecător, cu arătarea considerentelor pentru care, în împrejurările de fapt concrete, reclamantul se află în pericol de a-i fi păgubit un drept prin întârziere. Astfel, pârâta consideră că urgența nu există în cauza de față întrucât, deși reclamantul încearcă să scoată în evidență o presupusă preocupare a sa pentru fetiță, în realitate, situația este una contrară: "inabilitățile" reclamantului de a avea grijă de fetiță l-au determinat să-și exprime acordul față de conducerea grădiniței de a nu-i fi încredințată minora decât în prezenta mamei, conform adresei nr. 101/_, și dezinteresul total al reclamantului pentru sănătatea fetiței este evidențiat de înscrisurile emise de medicul de familie. Totodată, dezinteresul reclamantului față de fetiță este evidențiat și de agresiunile violente exercitate de către acesta asupra pârâtei, chiar și atunci când era cu fetița în brațe, agresiuni care au determinat carențe ale fetiței în limbaj, generate de situația tensionată, existența unei comunicări non verbale deficitare și carențe în socializare, conform raportului de evaluare psihologica nr. 19/_ .

Pârâta precizează că a solicitat sprijinul organelor de poliție ori de câte ori a fost agresată, iar faptul că aceste plângeri nu au primit soluții favorabile nu se datorează relatării unor împrejurări neadevărate, ci calității de polițist a reclamantului. Pârâta s-a preocupat în special de ameliorarea acestei situații cu impact psihic deosebit asupra fetiței, a încercat medierea stării conflictuale însă reclamantul a refuzat participarea la consiliere, punând mai presus interesul sau orgoliul său, în raport cu interesul minorei. Pârâta susține că a luat inițiativa de a merge împreună la consiliere și dacă, inițial, reclamantul a refuzat categoric consilierea, a acceptat-o în cele din urmă abia după strămutarea dosarului la Iași. Cu toate că la ședința de consiliere, după ce psihologul l-a asigurat că ședințele sunt confidențiale și conținutul lor nu va ajunge în fața instanței de judecată, reclamantul a recunoscut actele de violență ulterior a refuzat să continue, considerând că situația creată "era în defavoarea lui". În mod cert, consilierea avea drept scop ameliorarea conflictului dintre părinți pentru a crea astfel o situație propice dezvoltării fetiței, necăutându-se în acest mod crearea de situații favorabile ori defavorabile unuia dintre părinți. În timp ce pârâtă arată că a înțeles acest lucru, reclamantul refuză să înțeleagă aceste aspecte și, în prezent, aceasta precizând că atitudinea sa este una decentă, civilizată, aspecte evidențiate și în adeverința emisă de grădiniță.

În aceste condiții, față de situația în fapt și raportat la atitudinea reclamantului care a refuzat să accepte ajutor, o consiliere din partea organelor specializate, care nu a înțeles practic să pună interesul superior al minorei mai presus de orice alte aspecte, instanța a constatat prin sentința civilă nr. 7844/_ a Judecătoriei Iași (dosar

nr._ ), care se bucură de putere de lucru judecat relativă, că se impune o exercitare a autorității părintești, în mod exclusiv, în favoarea pârâtei și "având în vedere atașamentul deosebit al fetiței față de mama, faptul că aceasta a fost abuzată emoțional de către tată, față de necesitatea menținerii unui mediu familial securizat din punct de vedere afectiv și emoțional, inclusiv păstrarea aceleiași persoane de îngrijire până la recuperarea deficientelor menționate de către psiholog în cuprinsul raportului, față de faptul că, după despărțirea în fapt, minora nu a dormit niciodată la tata, tatăl locuind în prezent cu părinții lui, situația conflictuală existând și între părinții pârâtului și reclamantă, instanța consideră că se impune o admitere în parte a programului de vizitare expus în modalitatea expusă în cadrul cererii reconvenționale în sensul că va stabili un program de vizitare a minorei ce se va desfășura în prezenta maniei _".

Pârâta precizează că a respectat cu rigurozitate programul stabilit, a fost maleabilă, întâlnindu-se cu reclamantul chiar și afara zilelor și orelor stabilite de instanță, în funcție de disponibilitatea acestuia. Uneori, acesta anunța că nu mai vine la întâlniri ori venea și stătea foarte puțin, însă pârâta a înțeles și aceste aspecte și a dat curs tuturor solicitărilor reclamantului de a-și vedea copilul, au fost în multe parcuri—Parcul Universității Ștefan cel Mare, Parcul "Trei Bărboși", Parcul Central, Parcul "Areni"— la locurile de joacă din Iulius Mall, din Shopping City S., din Galleria, la terase amenajate și cu locuri de joaca pentru copii. Mai mult, deși i-a solicitat reclamantului implicarea tocmai pentru că a dorit să-i asigure fetiței o viață cât mai echilibrată, acesta a refuzat să participe la însoțirea fetiței la teatrul de păpuși sau la salină, susținând de fiecare dată că este exclusiv sarcina mamei să se ocupe de aceste chestiuni. Reclamantul nu a înțeles să participe nici la alte activități precum serbarea de la finele anului școlar când a venit la sfârșitul acesteia sau festivitatea de deschidere a noului an, când nu a participat deloc, deși a fost anunțat. Față de aceasta situație în fapt, pârâta consideră că urgența - condiție esențială care justifică folosirea ordonanței președințiale, nu este îndeplinită în cauza de față. Condiția urgentei trebuie analizată prin prisma intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanța președințială.

O primă observație ce se impune este aceea că pârâta a dat curs întotdeauna solicitării reclamantului de a o vedea pe fetiță, astfel că nu se poate retine ca îndeplinită condiția urgenței în cauza de față atât timp cât după evenimentul traumatizant din_, când fetița a fost tulburată și când pârâta l-a anunțat pe reclamant că vor merge la consiliere psihologică, acesta a tratat problema cu indiferență și a plecat pe litoral, formulând cererea privind ordonanța președințială pe data de_ . Lipsa urgenței este evidențiată și de atitudinea reclamantului de a nu insista în judecarea pricinii - prezenta cauză a fost suspendată pe data de_ pentru lipsa părților.

În ceea ce privește caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului - condiție esențială ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, pârâta subliniază că, în mod corect, instanța Judecătoriei Iași a observat că este în interesul minorei exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă și efectuarea programului de vizită în prezența sa deoarece este evident că episoadele violente provocate de tată și la care minora a asistat au fost unele traumatizante și cu impact negativ deosebit asupra acesteia. Aceste episoade violențe au determinat carențe în achiziționarea limbajului, carențe în socializare, nevoia crescută de

securitate afectivă, conform Referatului de asistență socială și protecția copilului nr. 40707/_ . De asemenea, se reține, în raport de faptul că pe aria de dezvoltare - emoțional afectivă, minora manifestă o reacție anxioasă crescută, iar pe aria de dezvoltare - socializare, manifestă deficit accentuat, cu prudență ridicată față de persoanele necunoscute, constatându-se existența unui abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei și un atașament sigur și securizant față de mamă. Pe aceeași linie, psihologul recomandă să se țină cont de mediul în care minora a locuit până în prezent, de vârsta acesteia.

Hotărârea instanței nu este guvernată de arbitrariu ci, din contră, face trimiteri clare la probele administrate - referate, probe testimoniale, înscrisuri - evidențiind faptul că interesul superior al minorei a fost cel care a determinat admiterea cererii de custodie exclusivă și efectuarea programului de vizită în prezența mamei, din profilul psihologic al minorei reieșind existența unui "abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei, minora prezentând atașament sigur și securizant față de mamă, recomandându-se păstrarea unui mediu familial securizant din punct de vedere afectiv și emoțional, inclusiv păstrarea aceleiași persoane de îngrijire până la recuperarea deficitelor menționate în cuprinsul rapoartelor";. Un argument în plus avut în vedere de instanță a fost reprezentat de atitudinea reclamantului care a refuzat să accepte un ajutor, o consiliere din partea persoanelor specializate, care nu a înțeles să pună interesul superior al minorei mai presus de orice alte aspecte.

Minora a fost consiliată psihologic, s-au realizat mici pași pe linia recuperării emoționale, astfel încât soluția efectuării programului de vizită în prezența mamei apare ca fiind una înțeleaptă și justă, o soluție contrară prin ordonanța președințiala ar determina regrese pe linia reechilibrării emoționale a fetiței și recuperării carențelor determinate de abuzul emoțional la care a fost supusă de către reclamant. Pârâta precizează că și în prezent, atunci când reclamantul a vizitat fetița în timpul programului grădiniței, aceasta s-a manifestat prin reacții violențe urmate de episoade de comunicare non verbale în timpul zilei și de coșmaruri în timpul nopții. Însăși conducerea grădiniței, îngrijorată de manifestările fetiței față de prezența reclamantului în absența mamei, i-a solicitat să formuleze o cerere prin care să solicite să nu mai permită vizitarea fetiței în timpul programului grădiniței întrucât reclamantul petrece timp cu fetița în afara grădiniței - aspecte constatate de către conducerea grădiniței atunci când, la sfârșitul programului, pârâta se întâlnește cu reclamantul la grădiniță ca să meargă împreună cu fetița la locurile de joacă.

Pârâta mai solicită, în ceea ce privește probatoriul propus de către reclamant, respingerea probei cu martorii rude și afini până la gradul al treilea inclusiv, deoarece derogările stabilite de art. 190 vizează doar divorțul, nu și materia stabilirii programului de vizita a minorei.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 10-25, 51-66).

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din_, reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, întrucât soluția pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ nu este executorie și nici definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu apel, cale pe care acesta intenționează să o urmeze, având în vedere limitarea impusă programului de vizitare al minorei.

Dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă stabilesc condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune o măsură pe calea ordonanței președințiale, condiții pe

care reclamantul le consideră îndeplinite în cauză, și anume condiția vremelniciei, măsura fiind solicitată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii înregistrate sub nr._ și aflată pe rolul Judecătoriei Iași; neprejudecarea fondului, întrucât instanța urmează a nu prejudeca fondul raportului juridic dedus judecății, ci poate stabili dacă aparența dreptului este în favoarea reclamantului, iar soluția pronunțată în această cauză nu influențează în niciun caz soluția ce urmează a fi pronunțată irevocabil de către Judecătoria Iași; și condiția urgenței care se justifică atunci când măsura ce urmează a fi adoptată este necesară, printre altele, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere, în speță, justificându-se prin aceea că reclamantul este împiedicat să dezvolte o relație normală cu fetița sa, putând s-o viziteze doar la grădiniță, la sfârșitul programului sau în măsura în care se întâlnesc întâmplător prin oraș.

Dreptul de a avea legături personale cu copilul trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii acestuia, iar exercitarea acestui drept nu ar trebui stingherită de prezența celuilalt părinte, comunicare dintre părintele care nu locuiește cu copilul și acesta ar trebui să aibă loc în mod firesc fără nici o restrângere în cauză. Relațiile extrem de tensionate dintre părți se pot răsfrânge în mod negativ asupra comunicării reclamantului cu fetița, în măsura în care mama ar fi prezentă întotdeauna la aceste întâlniri, putând cenzura oricând drepturile sale, în lipsa unui program concret stabilit de instanță, fie sub aspectul limitelor exercitării sale, fie din punct de vedere al întinderii acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă pe de o parte faptul că între părți există relații extrem de tensionate, ce ar putea afecta dezvoltarea minorei, iar, pe de altă parte, rezultă fără dubiu și interesul și atașamentul pe care reclamantul îl manifestă față de fetița sa. Astfel, adresa nr. 101 din_ emisă la solicitarea Judecătoriei S. de către Asociația "Miniglob" S., Grădiniță cu Program Prelungit "La Piticul Vesel" (grădiniță pe care o frecventează minora), atestă faptul că numita Grogorean

M. încearcă să împiedice dezvoltarea unei relații firești tată - fiică. Se menționează în cuprinsul adresei faptul că "la_ a fost înregistrată în unitatea noastră cu nr. 73, cererea d-nei G. M., prin care ni se solicita ca minora G. C. a să nu fie încredințată tatălui, decât în prezența mamei";. Reclamantul menționează că, atunci când i s-a adus la cunoștință de către reprezentanții grădiniței această solicitare a pârâtei, a fost de acord să o respecte, deși minora nu fusese încredințată niciunuia dintre părinți și, prin urmare, părțile aveau exact aceleași drepturi de a-și vedea fetița și a păstra relațiile cu aceasta. A considerat că nu este oportun să pună angajații grădiniței, părinții celorlalți copii, minorii ce frecventează cursurile grădiniței și, în ultimă instanță, chiar pe minoră în postura neplăcută de a asista le nesfârșitele scandaluri provocate de pârâtă.

Susținerile acesteia în sensul că reclamantul și-a exprimat acest acord din cauza

"inabilității" de a avea grijă de minoră sunt total nefondate și nedovedite. Se precizează de asemenea în adresa menționată că "întrucât minora locuiește cu mama sa, G. M., dar manifestă atașament față de ambii părinți, am acceptat ca tatăl,

G. A. T., să-și viziteze fiica la grădiniță, la final de program (între orele

16.00 - 17.30) pentru a nu afectat echilibrul emoțional al copilului ...)";. Reclamantul consideră că nu este un lucru firesc să-și viziteze fata în incinta grădiniței, dar, pentru că nu a găsit o altă soluție, neputând comunica civilizat sub nicio formă cu mama acesteia, cei de acolo au fost de acord cu această soluție extremă. Dar precizează însă

că în prezent poate să o vadă la sfârșit de program aproximativ 10-15 minute, dacă ajunge de la serviciu înaintea mamei.

Din referatul de evaluare întocmit de Direcția Generală și Asistență Socială și Protecția Copilului S. rezultă cu evidență faptul că pentru o dezvoltare fizică și morală normală, minora trebuie să dezvolte relații firești cu ambii părinți. Se precizează de asemenea că deficitul în achiziționarea limbajului se datorează tocmai relațiilor tensionate dintre noi, părinții. Or, în aceste condiții, un program de vizitare în exclusivitate în prezența ambilor părinți ar avea efecte negative asupra minorei. Din declarațiile autentice ale numitei Zegrea Angela Brândușa (care, din păcate, nu a putut fi audiată la Judecătoria Suceava, din cauza intervenției pârâtei care, la termenul de judecată la care martora a fost prezentă, a recuzat completul de judecată, ulterior fiindu-i admisă cererea de strămutare), declarații ce confirmă, o dată în plus, puternicul atașament reciproc existent între reclamant și minoră, dar și faptul că, în anumite împrejurări, acesta s-a ocupat și singur, fără niciun fel de probleme, de îngrijirea acesteia. De asemenea, din referatul de anchetă socială rezultă că beneficiază de condiții optime pentru a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu minora la locuința părinților săi, acolo unde s-a mutat după ce a părăsit domiciliul comun, în 2011.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că pârâta este cea care, prin atitudinea sa, întreține în permanență o stare de tensiune tocmai pentru a-și preconstitui probe în favoarea obținerii unei custodii exclusive.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 33-41).

Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din_, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost ea precizată, în sensul încuviințării dreptului de a avea legături personale cu minora Grigoaern C. a, după următorul program: în fiecare zi de marți și joi a săptămânii, de la ora 16.30 până la ora 20.00, la domiciliul său; în a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă ora 9.00 până duminică ora 20.00, la domiciliul său; a doua zi de Paște și de Crăciun, de la ora 9.00 la ora 20.00, la domiciliul său; pe perioada vacanței de vară, între 1531 august a fiecărui an, la domiciliul său. Această măsură solicită a fi dispusă cu caracter vremelnic, până la pronunțarea unei soluții irevocabile în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, reiterând motivele de fapt și de drept expuse în cauză.

În plus, reclamantul mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 262 alin. 2 din Noul Cod Civil, copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre părinți are dreptul de avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. Or, în cauză, este cert că interesul superior al copilului este cel de a avea legături personale cu ambii săi părinți în condițiile în care pârâta îmi îngrădește abuziv exercitarea acestui drept.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, judecătoria a statuat că art. 581 Cod procedură civilă stipulează textual că "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";

Din lecturarea acestei dispoziții care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale se desprinde concluzia că, pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții, anume vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului. Totodată, practica judiciară uniformizată în această materie a statuat că este necesară analizarea aparenței dreptului în cadrul acestei proceduri speciale.

Totodată, pentru intervalul de timp cuprins între separarea în fapt a părinților, când copilul se află la unul dintre aceștia, producându-se astfel o scindare a autorității părintești, și până la soluționarea irevocabilă a procesului de divorț, instanța poate încuviința, cu respectarea cerințelor art.581 Cod procedură civilă și ale dispozițiilor art. 6-29 din Legea nr. 272/2004, măsuri vremelnice relative la stabilirea contactelor directe ale copilului cu părintele său pentru a sigura stabilirea și continuitatea în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, avându-se în vedere aspectul că orice decizie privitoare la copil va fi luată cu celeritate.

În acest sens, din căsătoria părților a rezultat minora G. C. a, născută la data de_, iar la data de_ pe rolul Tribunalului Iași se găsește spre soluționare apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7844/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, privind acțiunea de divorț a părților.

În ce privește cererea pendinte, în analizarea caracterelor ce se impun a fi întrunite pentru admiterea unei atare cereri, s-a reținut că vremelnicia este dată prin solicitarea reclamantului de a i se permite a avea legături personale cu fiica sa, provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Iași. Totodată, doctrina și practica judiciară sunt unanime în a recunoaște dreptul efectiv al copilului de a avea legături personale cu părinții săi, iar aceste legături personale nu pot fi limitate doar la drepturi ideale, abstracte, ci ele trebuie concretizate în contactele directe ale copilului cu fiecare dintre părinții săi, care sunt obligați, deopotrivă, să vegheze la creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a copilului. Aspectul că părinții sunt separați în fapt devine un argument al urgenței măsurii, deoarece cererea de ordonanță președințială nu poate fi interpretată - firește, cu solicitările pretinse prin intermediul acestei proceduri speciale - decât prin prisma interesului copilului, instanța neputând limita dreptul copilului de a menține legături personale cu părinții săi, decât dacă ar exista motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Poziția exprimată în scris de pârâtă, cât și din Adresa nr. 101/_, emisă de Asociația "Miniglob"; S. - Grădinița cu Program Prelungit, frecventată de minoră (f. 35 din dosarul strămutat), atestă faptul că pârâta nu dorește ca reclamantul să aibă legături personale cu minora decât în prezența acesteia.

Convenția privind Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Națiunilor Unite prin Rezoluția nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, recunoaște copilul ca un subiect de drepturi si

libertăți fundamentale si asigura faptul ca toate acțiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile si interesele specifice copilului. Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinți de a întreține relații personale si contacte directe in mod regulat cu aceștia. Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinți de a întreține relații personale si contacte directe in mod regulat cu aceștia. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 si 2 din Legea nr. 272/2004: "copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, ca rezultat al unei masuri judiciare, are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situațiilor când acesta contravine interesului superior al copilului". Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitata de instanța "daca exista motive temeinice care pot pune in pericol dezvoltarea psihica, intelectuala, morala sau sociala a copilului". Standardele mai sus menționate sunt instrumente esențiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectați de separarea părinților prin proceduri judiciare.

În speță, analizând și ancheta socială (f. 19 din dosarul strămutat), cât și Raportul de evaluare psihologică al minorei nr. 19/_ (f. 60-61 din dosarul strămutat), chiar și ca o măsură provizorie, instanța a apreciat că dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul său, nu se poate exercita în condiții normale și cu respectarea interesului minorei la domiciliul sau exclusiv în prezența pârâtei, unde comunicarea dintre tată și copil ar fi stingherită de prezența mamei astfel încât comunicarea nu s-ar realiza în mod firesc fără nici o restrângere din partea mamei, cu atât mai mult cu cât, minora nu mai este la o vârstă care să impună prezența obligatorie a acesteia, ci o vârstă care îi permite să conștientizeze faptul că tatăl său are aceleași drepturi și obligații față de ea ca și mama sa, că are dreptul să-și exprime atașamentul față de el în mod liber, neconstrâns de prezența mamei.

V. area minorei în prezența mamei nu ar permite dezvoltarea unei relații calde si apropiate între cei doi, deoarece e evident că relațiile dintre părți sunt destul de încordate si ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăși animozitățile dintre ei pentru a crea atmosfera destinsă necesară minorei.

Prezența mamei ar crea o atmosferă tensionată care nu i-ar permite fetiței să se manifeste sincer si nestingherită fața de tatăl ei, cu atât mai mult cu cât, din nici o probă administrată nu rezultă că acesta din urmă manifestă un comportament agresiv fizic sau verbal față de propriul copil.

De altfel, din probele administrate, nu reiese că minorul ar manifesta teamă și respingere fata de / și în prezența tatălui, chiar dacă, în raportul de evaluare psihologică al minorei, se constată că "minora prezintă atașament sigur și securizat față de mamă".

Față de toate cele sus menționate, instanța apreciază că interesul copilului este de a avea legături personale cu tatăl său la domiciliul acestuia, deoarece numai într-o asemenea modalitate dreptul reclamantului ar fi exercitat în mod corespunzător, nestingherit, asigurându-se comunicarea dintre acesta și fiica sa în mod firesc, fără nici o restrângere din partea pârâtei.

În ceea ce privește însă perioada în care reclamantul poate să-și exercite un asemenea drept, instanța apreciază că este suficient un program de vizitare în fiecare zi de marți și joi a săptămânii, între orele 16.30 - 20.00, precum și a doua zi de Paști

și de Crăciun, de la ora 11.00 până la ora 18.00, la domiciliul tatălui cu luarea minorei de la domiciliu de către reclamant și readucerea la domiciliu a minorei la sfârșitul programului de vizitare, în această perioada de 3 ore și jumătate, respectiv 7 ore în a doua zi de Paști și de Crăciun, tatăl având posibilitatea să recâștige încrederea, respectul si atașamentul propriului copil, iar în situația în care minora redobândește pe deplin încrederea în tatăl său, acesta poate solicita schimbarea modalității de vizitare, deoarece numai în cazul în care reclamantul are capacitatea de a insufla copilului încredere, de a-l face să înțeleagă că dorința sa este de a-l ajuta, dar și de a petrece câteva ore nestingheriți, nu va mai exista nici un impediment ca minora să fie lăsată pe timpul nopții la tată, la sfârșit de săptămână ori în timpul vacanțelor școlare de vară.

Astfel, în raport de cele anterior expuse, în considerarea dispozițiilor art. 6-29 din Legea nr. 272/2004, a Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției privind drepturile copilului și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, coroborate cu art. 581 Cod procedură civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant și s-a stabilit un program de vizitare care să permită o relație reală și efectivă între minoră si tatăl ei, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare și maturizare a copilului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță și autoritate conferite de prezența paternă. A fost obligată pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minora G. C. a, născută la data de_, stabilindu-se următorul program provizoriu de vizitare a minorei în favoarea reclamantului:

Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.

A. T., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a pretențiilor din cererea cu care a învestit prima instanță, pentru motivele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 262 alin. 2 din Noul Cod Civil, copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre părinți are dreptul de avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Or, în cauză, este cert că interesul superior al copilului este cel de a avea legături personale cu ambii săi părinți în condițiile în care pârâta îi îngrădește abuziv exercitarea acestui drept.

prezentă întotdeauna la aceste întâlniri, putând cenzura oricând drepturile sale, în lipsa unui program concret stabilit de instanță, fie sub aspectul limitelor exercitării sale, fie din punct de vedere al întinderii acestuia.

Astfel, adresa nr. 101 din_ emisă, la solicitarea Judecătoriei S., de către Asociația "Miniglob" S., Grădinița cu Program Prelungit "La Piticul Vesel" (grădiniță pe care o frecventează minora), atestă faptul că numita Grogorean M. încearcă să împiedice dezvoltarea unei relații firești tată - fiică. Se menționează în cuprinsul adresei faptul că "la_ a fost înregistrată în unitatea noastră cu nr. 73, cererea d-nei G. M., prin care ni se solicita ca minora G. C. a să nu fie încredințată tatălui, decât în prezența mamei Menționează că, atunci când i s-a adus la cunoștință de către reprezentanții grădiniței această solicitare a pârâtei, a fost de acord să o respecte, deși minora nu fusese încredințată nici unuia dintre părinți (și, prin urmare, avea exact aceleași drepturi ca și aceasta de a-și vedea fetița și a păstra relațiile cu aceasta). A considerat că nu este oportun să pună angajații grădiniței, părinții celorlalți copii, minorii ce frecventează cursurile grădiniței și, în ultimă instanță, chiar pe fetița în cauză în postura neplăcută de a asista le nesfârșitele scandaluri provocate de pârâtă. Susținerile acesteia în sensul că și-a exprimat acest acord din cauza "inabilității" de a avea grijă de minoră sunt total nefondate și nedovedite.

Se precizează de asemenea în adresa menționată că întrucât minora locuiește cu mama sa G. M., dar manifestă atașament față de ambii părinți, am acceptat ca tatăl, G. A. T. să-și viziteze fiica la grădiniță, la final de program (între orele 16.00 - 17.30) pentru a nu afectat echilibrul emoțional al copilului ...). Este evident că nu este un lucru firesc să-și viziteze fata în incinta grădiniței, dar, pentru că nu am găsit o altă soluție, neputând comunica civilizat sub nici o formă cu mama acesteia, cei de acolo au fost de acolo au fost de acord cu această soluție extremă. În prezent poate să o vadă la sfârșit de program aproximativ 10-15 minute, dacă ajunge de la serviciu înaintea mamei.

Se solicită să se aibă în vedere și declarațiile autentice ale numitei Zegrea Angela Brândușa (care, din păcate, nu a putut fi audiată la Judecătoria Suceava, din cauza intervenției pârâtei care, la termenul de judecată la care martora a fost prezentă, a recuzat completul de judecată, ulterior fiindu-i admisă cererea de strămutare), declarații ce confirmă, o dată în plus, puternicul atașament reciproc existent între recurent și minoră, dar și faptul că, în anumite împrejurări, s-a ocupat și singur, fără nici un fel de probleme, de îngrijirea acesteia. De asemenea, din referatul de anchetă socială rezultă că beneficiază de condiții optime pentru a-și exercita dreptul de a avea

legături personale cu minora la locuința părinților săi, acolo unde s-a mutat după ce a părăsit domiciliul comun, în 2011.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă, până la evidență, faptul a că pârâta este cea care, prin atitudinea sa, întreține în permanență o stare de tensiune tocmai pentru a-și preconstitui probe în favoarea obținerii unei custodii exclusive.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii solicită să se respingă ca nefondată motivat de faptul că în cauză sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod Procedură Civilă și anume:

caracterul vremelnic, măsura fiind solicitată până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Iași, cu termen de judecată_ ;
neprejudecarea fondului, întrucât instanța urmează să verifice doar aparența dreptului, soluția pronunțată în cauza de față neputând influența în nici un mod soluția pe care o va pronunța instanța ieșeană;
condiția urgenței, care se justifică atunci când măsura ce urmează a fi adoptată este necesară, printre altele, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere. În cazul de față urgența se justifică prin aceea că este împiedicat să dezvolte o relație firească cu fetița sa, putând doar să o viziteze la grădiniță, la sfârșitul programului sau, în măsura în care se întâlnesc întâmplător în oraș și în exclusivitate în prezența mamei, care poate oricând și pentru orice considerente limita durata acestor întâlniri.

Sentința s-a atacat cu recurs, de asemenea în termen legal, și de către pârâta G.

M., cerând admiterea acestuia, modificarea hotărârii, în principal în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii introductive, iar în subsidiar în direcția stabilirii programului de vizitare a minorei numai în prezența sa.

S-a criticat sentința pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie, conform celor ce succed.

Ordonanța președințială este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În dosarul nr._ a fost propusă și administrată proba cu înscrisuri, instanța omițând să se pronunțe asupra înscrisurilor administrate, respectiv să motiveze forța probatorie a acestora în sensul reținerii unora în dezavantajul altora.

Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra Raportului de Evaluare Psihologică nr. 19/_ întocmit de Psiholog Clinician E. -D. Fintinariu, conform căruia minora a fost abuzată emoțional de către tată și este necesară menținerea unui mediu familiar, securizant din punct de vedere afectiv și emoțional, inclusiv păstrarea aceleiași persoane de îngrijire până la recuperarea deficientelor menționate de către psiholog în cuprinsul raportului.

Apreciează că instanța trebuia să motiveze în hotărârea pronunțată eludarea recomandărilor psihologului în detrimentul minorei, cu argumente de ordin obiectiv, susținute de probe.

Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra adresei nr. 81/_ emisă de același Psiholog Clinician E. -D. Fintinariu, care atestă cu fermitate faptul că reclamantul-intimat refuză să accepte ajutor, o consiliere de specialitate din partea organelor specializate.

De asemenea, instanța a înțeles să eludeze nemotivat considerentele sentinței civile nr. 7844/_ a Judecătoriei Iași care se bucură de autoritate de lucru judecat

relativă și care motivează pe baza probelor administrate - referate, probe testimoniale, înscrisuri - că interesul superior al minorei determină admiterea cererii de custodie exclusivă în favoarea și stabilește programul de vizitare numai în prezența mea.

Chiar dacă pe calea ordonanței președințiale instanța doar pipăie fondul dreptului, instanța are obligația să motiveze în fapt, raportat la speța în concret, pe baza probelor administrate, hotărârea adoptată și să nu se limiteze la preluarea unor dispoziții legale generale. În speța de față, reclamantul-intimat nu a făcut dovada celor susținute de către el.

Ordonanța președințială este nelegală întrucât este dată cu aplicarea greșită a

legii. cauză.

Urgenta - condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, nu există în Aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de reclamantul-intimat și motivată

de judecător, cu arătarea considerentelor pentru care, în împrejurările de fapt concrete, reclamantul-intimat se află în pericol de a-i fi păgubit un drept prin întârziere.

Deși reclamantul-intimat încearcă să scoată în evidență o presupusă preocupare a sa pentru fetiță, în realitate situația este, indubitabil, una contrară: "inabilitățile" reclamantului-intimat de a avea grijă de fetiță l-au determinat să-și exprime acordul față de conducerea grădiniței de a nu-i fi încredințată minora decât în prezența mamei (adresa nr. 101/_ ) și dezinteresul total al reclamantului-intimat pentru sănătatea fetiței este evidențiat de înscrisurile emise de medicul de familie. Totodată, dezinteresul reclamantului-intimat față de fetiță este evidențiat și de agresiunile violente exercitate de către acesta asupra recurentei chiar și atunci când era cu fetița în brațe, agresiuni care au determinat carențe ale fetiței în limbaj, generate de situația tensionată, existența unei comunicări non verbale deficitare și carențe în socializare (raportul de evaluare psihologică nr. 19/_ ). A solicitat sprijinul organelor de poliție ori de câte ori a fost agresată, iar faptul că aceste plângeri nu au primit soluții favorabile nu se datorează relatării unor împrejurări neadevărate, ci calității de polițist a reclamantului.

Recurenta s-a preocupat în special de ameliorarea acestei situații cu impact psihic deosebit asupra fetiței, a încercat medierea stării conflictuale, însă reclamantul- intimat a refuzat participarea la consiliere, punând mai presus interesul/orgoliul său, în raport cu interesul minorei. Pârâta a luat inițiativa de a merge împreună la consiliere și dacă, inițial, reclamantul-intimat a refuzat categoric consilierea, acesta a acceptat-o în cele din urmă, abia după strămutarea dosarului la Iași. Cu toate că la ședința de consiliere, după ce psihologul 1-a asigurat că ședințele sunt confidențiale și conținutul lor nu va ajunge în fața instanței de judecată, reclamantul-intimat a recunoscut actele de violență, ulterior a refuzat a continua considerând că situația creată "era în defavoarea lui"; în mod cert consilierea avea drept scop ameliorarea conflictului dintre părinți pentru a crea astfel o situație propice dezvoltării fetiței; nu s-a căutat in acest mod a se crea situații favorabile ori defavorabile unuia dintre părinți. În timp ce ea a înțeles acest lucru, reclamantul-intimat refuză să înțeleagă aceste aspecte și în prezent.

În aceste condiții, față de situația în fapt și raportat la atitudinea reclamantului- intimat, care a refuzat să accepte ajutor, o consiliere din partea organelor specializate, care nu a înțeles practic să pună interesul superior al minorei mai presus de orice alte

aspecte, instanța a constatat prin sentința civilă nr. 7844/_ a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ) care se bucură de putere de lucru judecat relativă, că se impune o exercitare a autorității părintești, în mod exclusiv, în favoarea recurentei și "având în vedere atașamentul deosebit al fetiței față de mamă, faptul că aceasta a fost abuzată emoțional de către tată, față de necesitatea menținerii unui mediu familial securizant din punct de vedere afectiv și emoțional, inclusiv păstrarea aceleiași persoane de îngrijire până la recuperarea deficiențelor menționate de către psiholog în cuprinsul raportului, față de faptul că, după despărțirea în fapt, minora nu a dormit niciodată la tată, tatăl locuind în prezent cu părinții lui, situația conflictuală existând și între părinții pârâtului și reclamantă, instanța consideră că se impune o admitere în parte a programului de vizitare expus în modalitatea expusă în cadrul cererii reconvenționale în sensul că va stabili un program de vizitare a minorei ce se va desfășura în prezența maniei _".

Condiția urgenței trebuie analizată prin prisma intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială. O observație ce se impune este faptul că nu se poate reține ca îndeplinită condiția urgenței în cauza de față atât timp cât după evenimentul traumatizant din_ când fetița a fost tulburată (se trezea noaptea, se agăța de gâtul pârâtei plângând) și când l-a anunțat pe reclamantul-intimat că vor merge la consiliere psihologică, dar acesta a tratat problema cu indiferență și a plecat pe litoral, reclamantul-intimat a formulat cererea privind ordonanța președințială pe data de _

. Lipsa urgenței este evidențiată și de atitudinea reclamantului-intimat de a nu insista în judecarea pricinii - cauza a fost suspendată pe data de_ pentru lipsa părților.

Și acum, când minora își vede tatăl, prima reacție este de a sări în brațele pârâtei, de a se prinde cu mâinile de gatul ei și de a striga speriată "mami, mami". De fiecare dată o liniștește și o asigură că atât timp cât este cu ea, nu trebuie să-i fie frică de nimic pentru că este în siguranță; în prezența tatălui, niciun moment copilul nu-i dă drumul la mână. Precizează că s-a întâlnit cu reclamantul-intimat tocmai pentru a conștientiza acesta din urmă ce repercusiuni are atitudinea violentă a lui asupra minorei, dar reclamantul-intimat a afirmat că el nu intenționează să ia fetița, dar dacă vrea să termine cu procesele să-i dau bani să-și ia mașina pentru că el nu mai poate fără mașină.

După episoadele violente la care a asistat atunci când reclamantul-intimat a dat în pârâtă cu copilul în brațe, minora se trezea noaptea țipând și strângându-o de gât. După ședințe de consiliere psihologică și săptămâni întregi când mergea numai cu copilul în brațe, ținându-se de gâtul său, starea minorei a început încet, încet să se amelioreze și să facă pași mici spre recuperare.

În ceea ce privește caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului-condiție esențială ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, în mod corect instanța Judecătoriei Iași a observat că este în interesul minorei exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă și efectuarea programului de vizită în prezența sa deoarece este evident că episoadele violente provocate de tată și la care minora a asistat au fost unele traumatizante și cu impact negativ deosebit asupra acesteia. Aceste episoade violente au determinat carențe în achiziționarea limbajului, carențe în socializare, nevoia crescută de securitate afectivă (conform Referatului Asistență Socială și Protecția Copilului nr. 40707/_ ); de asemenea, se reține în raport faptul că pe aria de dezvoltare-emoțional afectivă, minora

manifestă o reacție anxioasă crescută, iar pe aria de dezvoltare-socializare, manifestă deficit accentuat, cu prudență ridicată față de persoanele necunoscute, constatându-se existența unui abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei și un atașament sigur și securizant față de mamă (Raport de Evaluare Psihologică nr. 19/_ întocmit de către Psiholog Clinician E. -D. Fintinariu); pe aceeași linie de idei, psihologul recomandă să se țină cont de mediul în care minora a locuit până în prezent, de vârsta acesteia.

Și în prezent, atunci când reclamantul-intimat a vizitat fetița în timpul programului grădiniței, aceasta s-a manifestat prin reacții violente urmate de episoade de comunicare non verbale în timpul zilei și de coșmaruri în timpul nopții. Însăși conducerea grădiniței, îngrijorată de manifestările fetiței față de prezența reclamantului-intimat în absența pârâtei, i-a solicitat să formuleze o cerere prin care să solicite să nu mai permită vizitarea fetiței în timpul programului grădiniței.

Având în vedere că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri ar căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației în fapt, în condițiile în care s-a constatat existența unui "abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei, minora prezentând atașament sigur și securizant față de mamă, recomandându-se păstrarea unui mediu familial securizant din punct de vedere afectiv și emoțional, inclusiv păstrarea aceleiași persoane de îngrijire până la recuperarea deficitelor menționate în cuprinsul rapoartelor, programul adecvat de vizitare a fetiței în interesul superior al minorei este numai în prezența pârâtei.

Examinând sentința prin prisma criticilor aduse de părți și verificând cauza sub toate aspectele sub incidența art. 304¹Cod procedură civilă, tribunalul găsește recursul reclamantului ca nefondat, iar pe cel declarat de pârâtă întemeiat în forma subsidiarului acestuia.

Ceea ce este cert stabilit în cauză prin dovezile scrise depuse la dosar și, în

același timp, necontestat de către ambele părți, este împrejurarea alterării serioase și definitive a relațiilor dintre părinții copilului în litigiu. Situația astfel creată s-a repercutat negativ asupra condiției fiicei lor, care, urmare a conflictelor ivite între părți, la care a asistat uneori, a înregistrat pe acest fond (apreciat de tribunal ca fiind imputabil ambelor părți, în lipsa oricărei înțelepciuni, a toleranței pe care trebuiau să o manifeste unul față de celălalt în prezența și de dragul minorei, sentiment afirmat de fiecare în parte, și a conștientizării efectelor acțiunilor lor asupra C. ei)anumite dezechilibre emoționale și de comportament, pentru care este necesară o consiliere psihologică.

Despărțirea părților fiind un fapt împlinit, fetița rămânând în grija exclusivă a mamei, deschide reclamantului calea valorificării pe cale judecătorească, în lipsa unei înțelegeri cu soția sa, a dreptului de a avea legături personale cu copilul în scopul menținerii și dezvoltării în continuare a afectivității și raporturilor firești ce trebuie să existe între tată și fiică.

Respingerea ca inadmisibilă a ordonanței președințiale, soluție susținută de pârâtă, pentru neîndeplinirea în special a condiției urgenței măsurii ce se cere a fi dispusă, reglementată expres de art. 581 Cod procedură civilă, nu va fi îmbrățișată de tribunal. Nu poate fi pusă la îndoială dorința reclamantului, și punerea ei efectivă în practică, de a-și vedea copilul după separarea în fapt din luna noiembrie 2011, dar, văzând limitările impuse de pârâtă (numai în locuri publice, circumstanță mărturisită de aceasta, și, inițial, după terminarea programului la grădiniță, conform adresei de la fila 96 și apoi refuzul oricărei întrevederi la instituția de învățământ în lipsa pârâtei - întâlniri insuficiente pentru asigurarea finalității ce se urmărește în cauze cu această natură) s-a considerat îndreptățit să ceară instanței, ca până la soluționarea acțiunii de drept comun, de divorț, în care se discută inclusiv o cerere cu același obiect, să se stabilească provizoriu și de îndată un program de vizitare.

Exigențele și obstrucționarea în final a întâlnirilor justifică urgența cererii introductive.

Pe fond, contrar afirmaților pârâtei, se impune mențiunea că atât psihologul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S. (f. 33), cât și conducerea grădiniței (f. 96), după o întâlnire cu toți cei trei membrii ai familiei, apreciază pe de o parte nevoia crescută de securitate afectivă și de prezența ambelor figuri parentale în contextul curent de viață, iar pe de altă parte că minora manifestă atașament față de ambii părinți.

În schimb, raportul de evaluare psihologică (f. 95), unde se subliniază existența unui abuz emoțional din partea tatălui asupra minorei, a fost întocmit numai în considerarea relatărilor provenind de la pârâtă.

Instanța de control conchide că se impune fixarea programului de vizitare în altă modalitate decât cea permisă de pârâtă până la sesizarea instanței, ținând seama de nevoia formării pentru copil a unei imagini complete asupra persoanelor cu care trebuie să se afle într-un contact permanent, necesar pentru buna ei dezvoltare, și pentru a nu-i deveni străină figura paternă.

Asupra elementelor concrete ale programului, tribunalul nu-l va putea alcătui în totalitate după cererea recurentului.

Dintr-un prim punct de vedere se consideră că locul în care trebuie să se consume vizitele este cel susținut de recurentă. Pentru acest moment, prezența constantă a mamei în preajma C. ei este imperios și incontestabil necesară întrucât ea este cea cu care trăiește zi de zi, se preocupă îndeaproape de toate procedurile ce le implică refacerea psihic-emoțională a fetei, tot ea știe cel mai bine să o ajute să treacă peste episoadele nervoase sau de anxietate manifestate de fată, astfel că prin vizitele reclamantului la domiciliul mamei, în prezența acesteia, s-ar preîntâmpina agravarea stării celui protejat de lege. Soluția ce se va adopta este dictată de însăși felul defectuos în care până acum părțile au înțeles nevoile copilului, nu au prevăzut scuzabil reacțiile de ordin emoțional ce ar putea apărea în conduita fetiei, alterându-i starea de sănătate.

În această direcție, părțile trebuie să învețe să se suporte reciproc, să-și respecte corespunzător unul altuia drepturile conferite de lege, să se comporte unul față de celălalt îngăduitor, într-un mod cu totul diferit decât cel anterior, ce a condus la divorț. Această cerință de responsabilizare derivă din însuși dreptul, dar și din obligația corelativă a fiecăruia, de a nu separa în niciun fel copilul de un părinte, a cărui prezență în viața celui dintâi este garantată de lege, dar și dictată de legile firii.

Atâta vreme cât nu s-a dovedit că, în speță, reclamantul este un tată ce ar putea pune în pericol viața, sănătatea și integritatea fetei sale, trebuie admisă cererea acestuia, dar cu adaptarea vizitelor la condițiile în care actual se prezintă copilul.

Pentru aceleași considerente nu se va permite lăsarea copilului la tată de pe o zi pe alta.

Petrecerea vacanțelor de vară cu tatăl excede analizei prezentului cadru procesual, ținând seama că efectele măsurii se întind doar pe o perioadă strict limitată, previzibilă, dosarul de divorț fiind deja în calea de atac a apelului.

Decizia ce se va da nu poate fi deloc influențată de soluția instanței de fond care a judecat acțiunea de divorț. Niciuna dintre hotărâri nu prezintă una pentru cealaltă atributele autorității de lucru judecat, nici măcar relativă, noțiune procesuală greșit enunțată de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul G. A. T. , domiciliat în S.

, str. R., nr. 22, bl. FRE, sc. A, et. 4, ap. 11, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, ca nefondat.

Admite recursul promovat de pârâta G. M. , domiciliată în S., str. M.

, nr. 10, bl. T1, sc. A, ap. 13, jud. S., în contra aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că programul stabilit prin sentința recurată se va derula la domiciliul pârâtei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,		GREFIER,
I. C. S.	I.	- N.	C. C.	S.

Red. I.C. - _

Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond B. V.

← Decizia civilă nr. 655/2013. Ordonanţă preşedinţiala....		Decizia civilă nr. 533/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... →

Decizia civilă nr. 131/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 131/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie