Decizia civilă nr. 655/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 655/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din:
Președinte O. | R. | G. |
Judecător C. | -V. | B. |
Grefier D. | I. | D. |
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe apelant T. F.
L. A. și pe intimat I. M. C., împotriva Ordonanței civile nr. 9114/CC/2013 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect "ordonanță președințială";.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta apelantului-pârât, avocat Alexa I. A., care depune la dosarul cauzei delegație de substituire a d-nei avocat Budușan L. I. și reprezentantul intimatei-reclamante, avocat Milchiș O. Stelian, care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr. 53/_ .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că la data de_ prin S. Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimata I. M. C. .
La data de_, prin S. Registratură, s-a depus la dosarul cauzei de către apelantul T. F. L. A. răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă părților cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul apelantului pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat și anulare a Ordonanței civile nr. 9114/CC/2013 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a ordonanței instanței de fond, arătând că plecarea minorei în Franța ar fi prejudiciat-o, deoarece activitatea extrașcolară este importantă pentru aceasta. Susține, de asemenea, cele invocate în întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 9114/CC/2013
din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., instanța a admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de petenta I. M. -
C., in contradictoriu cu intimatul T. F. L. A. si in consecinta:
A încuviințat ca minora T. Anais L. Julia, nascuta in data de 30 iulie 2001 sa nu mearga in vizita la tatai ei, in Franta, in vacanta de vara, in lipsa unei intelegeri in alt sens a partilor, si a sistat vizitele acesteia pana la solutionarea dos. civ. nr._ al J. i C. -N. .
Pentru a pronunța această ordonanță, instanța a reținut următoarele:
Ca urmare a divortului partilor, domiciliul minorei T. Anais L. Julia, nascuta in data de 30 iulie 2001, a fost stabilit la mama sa, petenta din prezenta cauza. Prin Hotararea nr.596/_ Curtea de Apel din Reims, Camera Civila-Sectiunea Familie a stabilit dreptul de vizita si de cazare al intimatului T. F. L. A., in afara unui acord mai bun intre parti, astfel: in prima jumatate a vacantei scolare de vara in anii pari si in a doua jutamate in anii impari; toata vacanta scolara de Craciun o data la doi ani; toata vacanta scolara de Pasti o data la doi ani, instanta stabilind deasemenea, ca fiecare parinte va trebui sa acopere cheltuielile de calatorie ale copilului necesare pentru a ajunge la celalalt parinte.
In acest an Anais trebuia sa petreaca a doua jumatate a vacantei de vara la domiciliul tatalui sau, perioada respectiva fiind cuprinsa intre 1 august 2013 si 15 septembrie 2013. In acest context, inca din data de 16 mai 2013 petenta a rezervat un loc pentru Anais pe ruta B. esti-Paris pentru data de 1 august 2013.
Asa cum reiese din adeverinta eliberata de Asociatia de Majorete din R. ia, Anais face parte din echipa de majorete Deja-Vu a Clubului Sportiv UMF, participand cu regularitate la antrenamentele, spectacolele si competitiile sportive organizate in aceasta ramura. A participat si la Concursul National de Majorete organizat in data de 1 iunie 2013, echipa din care face parte a obtinut medalia de bronz si s-a calificat la Campionatul European ce se va desfasura in perioada 29 august-1 septembrie 2013 la Brno, in Cehia. Pentru a putea asigura pregatirea necesara antrenorii au stabilit un program de pregatire tip cantonament organizat in perioada 17-21 iulie 2013 la Cabana Leghia, jud.C. si de pregatire intensa in perioada 12-28 august 2013, data precarii spre Brno. Repausul oferit a fost cuprins in inrevalul 22 iulie-11 august 2013.
Din corespondenta pe e-mail purtata de Anais cu tatal sau reiese ca aceasta isi doreste foarte mult sa participe la Campionatul Europeane Majorete, considerand-o ca o incununare a efortului si a muncii depuse. Ca urmare, incercand sa ajusteze programul fiicei sale, petenta a propus intimatului modificarea programului de vizitare. Asa cum reiese din actele depuse in probatiune la dosar intimatul a fost, inca de la inceput extrem de reticent in ceea ce priveste modificarea programului si a luat extrem de personal refuzul fetei de a pleca in Franta in data de 1 august 2013.
Petenta a propus plecarea fetitei in Franta in data de 22 iulie 2013, urmand sa ramana impreuna cu tatal sau pana in data de 11 august 2013, propunand, de asemenea, ca acesta sa isi insoteasa fetita la concurs, iar apoi sa o ia, din nou, in Franta, pentru 2 saptamani, pana la inceperea anului scolar. Dealtfel, din corespondenta purtata de Anais cu tatal sau reiese ca acesteia i-ar fi facut o placere deosebita sa fie insotita de dansul la campionatul european, asa cum alti tati insotesc colege de-ale ei.
Intimatul a respins aceasta propunere de modificare a programului,
"amenintand"; apoi, in data de_ ca, in situatia in care minora nu va
ajunge a doua zi la dansul atunci trebuie sa se supuna hotararii judecatoresti si sa calatoreasca in data de_, considerand ca isi va putea continua activitatea in echipa de majorete dupa ce va incepe scoala.
Dupa cum se poate observa, intimatul a dat dovada de lipsa de realism si chiar de iresponsabilitate in ceea ce priveste pozitiile oscilante exprimate cu privire la calatoria minorei in Franta. Astfel, nu toate companiile de zbor accepta ca minorii sa calatoreasca singuri, acesta fiind motivul pentru care rezervarea initiala pentru data de 1 august 2013 a fost facuta pentru ruta B. esti-Paris si nu C. -Paris. Tocmai de aceea petenta a propus ca din data de plecare 22 iulie 2013, aceasta fiind data la care una dintre profesoarele lui Anais calatoreau spre Franta si puteau insoti minora. Insa, in conditile in care intimatul nu si-a dat din timp acordul pentru a primi fetita in aceasta data, rezervarea nu a fost facuta din timp. A propune, in data de 21 iulie 2013, ca minora sa zboare stre Franta a doua zi dimineata nu compatibilizeaza ca indatoririle parintesti ale intimatului. Chiar si organizarea unei astfel de calatorii intr-un timp atat de scurt este dificila, insa, a anunta un copil de 11 ani ca va pleca pentru trei saptamani peste cateva ore nu este recomandat din punct de veder psihologic. Pentru copii este extrem de importanta stabilitatea si nu pot fi responsabilizati pentru efectuarea unei astfel de calatorii, singuri, in cateva ore. Dealtfel, urcarea lui Anais in zborul de a doua zi era imposibil atata timp cat singura companie de zbor care efectua cursa pe acea ruta nu permitea urcarea minorilor in lipsa unui adult acare sa ii asigure supravegherea.
Este de inteles dorinta intimatului de a petrece timp cu fiica sa, insa ar trebui sa inteleaga ca, odata cu cresterea acesteia, sfera preocuparilor se modifica, iar parintii trebuie sa se adapteze schimbarilor intervenite in viata copilului lor. Este laudabila implicarea minorei in activitatea sportiva pe care o practica si intimatul ar trebui sa o sprijine in acest sens, nu sa ii transmita ca acestea sunt activitati recreative facultative ce nu au prioritate in fata familiei. Nu este normal sa se compare implicarea minorei in familie cu cea in activitatea sportiva, acestea fiind aspecte total diferite. Santajul emotional la care intimatul si-a supus copilul au dus la aparitia ranchiunii care reiese din scrisoarea scrisa de aceasta la adresa tatalui sau si doar intimatul este in masura sa opreasca degenerarea sentimentelor lui Anais fata de dansul.
Acuzele aduse de catre intimat, in corespondenta purtata cu petenta si cu fiica sa referitoare la dorinta acestora de a-l folosi doar in vederea obtinerii pensiei de intretinere nu sunt intemeiate. Petenta nu are nici o vina in ceea ce priveste calcularea vacantei scolare din vara anului trecut in conditiile in care M. ul Educatiei a anuntat doar la inceputul lunii septembrie 2012 data inceperii anului scolar 2012-2013, amanand cu o saptamana data initial anuntata. Ca urmare, nu se putea anticipa prelungirea vacantei de vara cu o saptamana. Apoi, motivul pentru care Anais nu a petrecut cu dansul vacanta de Crăciun este acela ca instanta din Reims a hotarat ca minora va petrece aceasta vacanta cu tatal sau o data la doi ani, asa cum se intampla si in cazul vacantei de Paste.
In conditiile in care noutatile intervenite in activitatea sportiva a minorei nu au putut fi prevazute, iar petenta, in calitatea sa de mama si-a dat tot concursul pentru a facilita intalnirea intimatului cu fiica sa, instanta apreciaza ca, in cauza, nu se poate retine vreo intentie de indepartare a
minorei de tatal sau, aspect care interesa in mod deosebit pentru solutionarea cererii.
Intimatul, insa, trebuie sa tina cont de preocuparile si dorintele fetei sale, sa le respecte si sa incerce sa le inteleaga, amenintarea permanenta adusa cu privire la executarea silita a hotararii inatantei din Reims, hotarare pronuntata cand fetita avea 6 ani, nefacand decat sa inrautateasca lucrurile si sa indeparteze fetita de dansul.
In conformitate cu dispozitiile art. 996 alin. 1 NCPC instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In data de 29 iulie 2013 pe rolul J. i C. -N. petenta a inregistrat dos. civ. nr._, in care, in contradictoriu cu intimatul T.
F. L. A., a solicitat reconsiderarea programului de vizita al minorei T. Anais L. Julia. Pana la solutionarea acelui dosar, petenta a solicitat, ca, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna sistarea vizitelor minorei in Franta in sensul de a nu pleca in actuala vacanta scolara de vara.
Instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 996 alin. 1 NCPC in prezenta cauza. Astfel, masura solicitata a fi dispusa este provizorie, minora urmand sa se supuna programului de vizita ce va fi stabilit in cadrul dos. civ. nr._ al J. i C. -N. . Urgenta luarii masurii pe cale de ordonanta presedintiala este determinata de imprejurarea ca, in prezent, minora ar trebui sa se supuna hotararii instantei din Reims si sa plece la tatal ei, ceea ce ar face imposibila participarea la Campionatul European de Majorete. In conditiile in care minora isi doreste in mod expres sa participe la aceasta competitie, obligarea de a pleca la tatal ei ar putea-o afecta din punct de vedere emotional, ceea ce nu este de dorit de niciunul dintre parintii sai. Intimatul ar trebui sa inteleaga ca acest program al minorei ar fi modificat programul parintilor din aceasta vara chiar si in situatia in care ar fi locuit impreuna si nu a fost determinat cu unicul scop de a impiedica petrecerea dansului cu fetita.
Deasemenea, atitudinea manifestata de catre intimat, de intoleranta fata de dorintele fetitei, au generat o reactie de respingere a acesteia, astfel incat se impune ca abia dupa reconsiderarea programului de vizita, minora sa se supuna acestuia.
Pentru cele prezentate, instanta a apreciat ca se impune admiterea cererii formulate, executarea hotararii urmand a se face fara somatie sau trecerea vreunui termen. Cu toate acestea, vazand interesul superior al minorei, partile pot conveni o modalitate de intalnire a fetitei cu tatal ei, in baza unei intelegeri in acest sens.
Împotriva acestei ordonanțe a declarat apel pârâtul
T. F. L.
A., solicitând admiterea prezentului apel și anularea ordonanței civile mai sus menționate, pe motiv ca aceasta este netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii, arată instanței:
Petitul întâi al cererii de ordonanță președințială, respectiv solicitarea ca fiica lor să nu vină în Franța în vacanța școlară de vară a fost admis de către instanța de judecată, însă acesta este lipsit de obiect.
Cererea de ordonată președințială a fost înregistrată la data de 6 august 2013, ulterior datei de 1 august 2013, când fiica lor trebuia deja să fie în Franța, conform celor statuate de instanța din Reims cu privire la programul de vizită al minorei. Pentru acest motiv, petitul întâi al cererii de ordonanță președințială este lipsit de obiect și nu mai justifică caracterul urgenței.
Mai mult, o ordonanță civilă pronunțată în România nu poate scote din vigoare o hotărâre judecătorească străină.
M. ivul principal pentru care petenta a solicitat să se dispună această măsură a fost acela ca fiica lor să poată participa la Campionatul European de Majorete ce a avut loc la data de 1 septembrie 2013 la Brno, în Republica Cehă. Data acestui eveniment se cunoștea, cu siguranță, cu mult timp înainte și petenta ar fi putut lua legătura cu apelantul pentru a găsi o soluție împreună, însă a ales cea mai nefericită variantă prin care să îl lipsească de dreptul de a-și vedea fiica. Aceasta atitudine sublinează reaua-credință a petentei în formularea cerererii de ordonanță președințială.
Prin petitul secund al cererii de ordonanță președințială petenta a solicitat sistarea vizitelor fiicei lor la domiciliu său, în Franța, până la stabilirea unui nou program de vizitare, prin soluționarea dosarului dosarului civil nr._ . Instanța de judecată a admis acest petit și a dispus sistarea vizitelor până la soluționarea dosarului menționat.
Aceasta măsură este complet nelegală și netemeinică și în completă contradicție cu normele și spiritul legii care ocrotește relația dintre părinte și copilul său.
În primul rând această măsură lipsește de conținut normele legale cuprinse în art. 487 din Noul Cod Civil, care prevăd următoarele: "Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt răspunzători să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia."""
În al doilea rând această măsură nu îndeplinește caracterul urgenței pentru care a fost dispusă. Este de notorietate faptul că un proces natura celui din dosarul nr._ poate dura câțiva ani, or o măsura de sistare a vizitelor până la soluționarea acestuia este una complet exagerată și nelegală, lipsind de efect instituția drepturilor părintești.
În felul acesta apelantul riscă să nu își poată vedea fiica nici vara viitoare, aspect ce ar influența într-un mod foarte negativ relația personală cu fiica sa.
Încă o dată se subliniază reaua-credință de care a dat dovadă petenta când a formulat cererea de ordonanță președințială.
Arată că se poate cu ușurință concluziona că singurul scop pentru care a fost introdusă această cerere de ordonanță președințială este să se exercite presiuni asupra sa, astfel încât petenta să obțină majorarea pensiei de întreținere. Menționează faptul că apelantul plătește acum și va plăti și în continuare pensia stabilită de către instanța din Reims, însă având în vedere că nu și-a putut vedea fiica pe parcursul verii și există posibilitatea, în măsura în care ordonanța civilă rămâne în ființă, să nu o poată vedea nici
anul viitor, măsura corelativă a plății pensiei de întreținere nu se mai poate realiza în aceasta situație.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea Ordonanței Civile nr. 9114/CC/2013, pronunțată la data de 9 august 2013, de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. _
.
În drept, invocă dispozițiile art. 999 din Noul Cod de Procedură Civilă, precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire.
Prin întâmpinarea formulată,
intimata I. M. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii Ordonanței civile nr. 9114/CC/2013, pronunțată în acest dosar ca temeinică și legală.
În motivare arată:
În fapt, cu privire la primul motiv de apel: împrejurarea că cererea intimatei de ordonanță președințială a fost introdusă după data de 0_, când fiica acesteia trebuia să fie deja în Franța la tatăl ei, se datorează faptului că până în ultimul moment a încercat să găsească, prin discuțiile purtate cu apelantul, un consens cu privire la data vizitei, așa cum a probat în dosar, cu înscrisuri. Nu s-a putut ajunge la acest consens, fapt pentru care și-a asumat răspunderea de a îi permite fiicei sale să nu plece în Franța, însă în data de_, a înregistrat cererea de ordonanță președințială, pentru a valida judecătorește gestul său.
Arată că este nereală susținerea că, faptul că fata nu a fost prezentă la data de 0_ în Franța, ar lăsa fără obiect cererea de ordonanță președințială, deoarece obligația sa de a o trimite la tatăl ei în vacanța de vară, conform hotărârii de divorț a instanței din Reims, subzistă și după data de 1 august a oricărui an, adică în tot cursul lunii august, când ne aflăm tot în perioada de vacanță de vară.
Arată că prin ordonanța președințială a dorit să obțină, așa cum a afirmat, un act al unei instanțe judecătorești care să dea un caracter legitim și mai ales legal gestului său, făcut în interesul fiicei sale, cu scopul de a putea participa la Campionatul European de Majorete, mai exact pentru a se putea antrena împreună cu echipa, în perioada de dinainte de competiție.
Astfel este evident că ordonanța președințială are obiect, iar urgența a fost dovedită.
Nu se pune problema ca o ordonanță civilă (adică Ordonanța civilă nr.
9114/CC/2013) să scoată din vigoare o hotărâre judecătorească străină.
Natura juridică și finalitatea dată de către legiuitor acestei instituții juridice care este ordonanța președințială, exclud acest lucru, afirmat de către apelant în motivul 1 de apel. Măsura luată este provizorie, până la soluționarea litigiului pe fond, în mod definitiv, de către o instanță judecătorească competentă.
Arată că este real că data Campionatului European de Majorete de la Bmo (Rep. Cehă) era cunoscută din timp. Este la fel de adevărat faptul a luat legătura cu apelantul, că a purtat discuții, inclusiv fiica lor a purtat discuții cu acesta pe marginea vizitei în Franța din august, anul acesta. Arată că a probat cu mailuri și alte înscrisuri în traducere autorizată că aceste discuții s-au purtat, discuții din care reiese clar atitudinea apelantului față de fiica lor, din punctul meu de vedere, absolut egoistă și nedemnă de un tată.
Această atitudine lipsită de orice fel de condescendență față de propria fiică, recurgând la șantaj emoțional față de propriul copil, a determinat-o să
formuleze cel de-al doilea petit al ordonanței președințiale și anume cel de sistare a vizitelor la apelant, până la soluționarea pe fond a litigiului.
Cu privire la al doilea motiv de apel, arată că, faptul că instanța de fond a dat curs și celui de-al doilea petit din cererea de ordonanță președințială, este un act de justiție care ține cont de interesul superior al minorului, în conformitate cu art. 263 C. civ. și cu ansamblul reglementărilor europene în acest domeniu.
Art. 487 C. civ. reprodus de către apelant, evocă dreptul și obligația părintelui cu privire la copilul său. Este evident că apelantul, din ansamblul probator existent în dosar, vede doar dreptul său și nici o obligație în păstrarea legăturii cu fiica sa. Este evident că acesta, așa cum reiese-din înscrisurile anexate, este departe de a da fiicei lor orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acesteia, așa cum prevede textul de lege evocat de către apelant.
Precizează că apelantul este incapabil să înțeleagă nevoile și aspirațiile fiicei lor, în permanentă transformare, odată cu creșterea și dezvoltarea ei.
Chiar și cu prilejul acestui apel, această atitudine a tatălui pare a nu se schimba, nici măcar nu pare a se nuanța în vreun fel. Dânsul crede că urgența, condiție prevăzută de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, nu este îndeplinită, deoarece procesul va dura mult și el nu își va putea vedea astfel fiica, deoarece dacă apelul va fi respins, aceasta nu îl va mai vizita în Franța până la finalul procesului.
Ipoteza că si el ar putea veni în România să o vadă și astfel să își exercite dreptul de a o vedea și de a avea relații cu aceasta, chiar pe parcursul procesului, astfel ca relația sa cu fiica sa să nu fie periclitată, așa cum susține în motivele de apel, este exclusă pentru apelant din start.
Apelantul observă în schimb că, nemaiputându-și vedea astfel fiica, conform celor mai sus arătate, pensia de întreținere pe care o plătește, și așa foarte mică, nu ar mai avea corelativ, deoarece este privat de dreptul de a-și vedea fiica. Această atitudine, exprimată în motivarea apelului, este relevantă pentru întreaga atitudine a apelantului față de fiica sa și vine în completarea și complinirea mailurilor și sms-urilor anexate la dosar.
Învederează instanței de apel, dar și apelantului, faptul că urgența sistării vizitelor în Franța până la soluționarea procesului pe fond, decurge din nevoia urgentă a fiicei lor de a nu mai fi pusă pe viitor, cât va dura procesul, în situația din această vară, astfel ca activitățile ei școlare și extrașcolare, altele acum decât cele din momentul pronunțării soluției de către instanța franceză, să fie periclitate, iar ea să fie expusă permanent șantajului și amenințărilor tatălui ei. Tot de aici decurge și paguba iminentă care s-ar produce fiicei lor din punct de vedere a situației sale școlare, a activităților extrașcolare, dar și din punct de vedere emoțional, dacă această situație s-ar perpetua, mai ales pe durata procesului.
Comportamentul de până acum al tatălui ei, al apelantului, duce la presupunerea rezonabilă că acesta și-ar putea înteți șantajul emoțional asupra fiicei sale, acum când relațiile lor au devenit litigioase, fapt de care vrea să își ferească copila.
Pentru aceste motive, solicită instanței să respingă apelul promovat de către apelant ca nefondat, cu consecința menținerii Ordonanței civile nr. 9114/CC/2013, pronunțată în acest dosar ca temeinică și legală.
In drept, își întemeiază cererea pe art. 919 și 996 și urm. C. proc. civ.
Analizând apelul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel, privind lipsa de obiect a cererii de ordonanță președințială, pe motiv că a fost introdusă la data 6 august, deși la 1 august minora trebuia să fie în Franța, nu poate fi reținut.
Astfel, potrivit Hotărârii de divorț pronunțată de instanța din Reims, tatăl are dreptul la vizitarea minorei, în afara altor perioade din an, pe parcursul unei jumătăți din vacanța de vară.
Așadar, petitul 1 formulat de către reclamantă, prin care a solicitat sistarea programului de vizitare în vacanța de vară actuală, avea obiect la momentul formulării lui, întrucât privea nu numai ziua de 1 august, ci întreaga lună august.
De asemenea, apelantul a arătat că petitul 1 al cererii de ordonanță președințială nu justifică urgența, câtă vreme data la care s-a desfășurat Campionatul European de Majorete, 1 septembrie 2013, era cunoscut din timp și petenta ar fi putut lua legătura cu apelantul și s-ar fi putut găsi o soluție mai bună.
În această privință, tribunalul reține că, astfel cum a arătat și instanța de fond, din actele dosarului, a rezultat că reclamanta și minora au luat legătura cu apelantul și au încercat să găsească o soluție, până în ultimul moment, dar nu s-a găsit o soluție mai bună, în condițiile în care pentru minoră era important să se pregătească și să participe la campionatul european, dar apelantul s-a arătat intransigent, manifestând neînțelegere față de nevoile minorei și nu a fost de acord cu modificarea programului de vizită.
În ceea ce privește motivul de apel privind cel de-al doilea petit al cererii de ordonanță președințială, și anume de sistare a vizitelor minorei la tatăl ei în Franța, până la soluționarea dosarului de fond, tribunalul apreciază că acest motiv de apel este fondat.
Astfel, așa cum a arătat apelantul, dosarul de fond poate dura chiar mai mult de 1 an, situație în care nu se poate aprecia încă de pe acum, că minora se va mai afla într-o situație cum a fost cea din această vară, care să justifice modificarea programului de vizită pe cale grabnică, printr-o ordonanță președințială, astfel cum prevede art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În prezent, măsura sistării vizitelor, pe cale de ordonanță președințială, până la un moment incert, dar îndelungat, nu se justifică. Aceasta întrucât nu se cunoaște de pe acum dacă se vor mai ivi situații în care programul minorei va necesita modificări ale programului de vizită la tatăl ei, astfel cum a fost acesta stabilit prin hotărârea instanței din Reims. La fel, este posibil ca, în cazul în care minora va continua activitatea sportivă și va solicita tatălui ei înțelegere, pentru a schimba programul de vizită stabilit anterior, părțile să ajungă la o înțelegere, cât timp minora a arătat tatălui ei că pentru ea este importantă activitatea pe care o desfășoară. În plus, chiar în hotărârea instanței din Reims se arată că programul stabilit este pentru situația în care nu intervine un acord mai bun între părți. Acest "acord mai bun între părți";, are în vedere, desigur, ce este mai bun pentru minoră, iar nu pentru părinți, părinții fiind datori să urmărească protejarea intereselor copiilor lor și să găsească soluțiile cele
mai bune, chiar dacă nu întotdeauna facile, pentru a nu le afecta copiilor personalitatea și dezvoltarea fizică și emoțională.
Față de toate considerentele menționate anterior și în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat de apelantul pârât T. F. Louis A., împotriva Ordonanței civile nr. 9114/CC/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o va schimba în parte, în sensul admiterii în parte a cererii de ordonanță președințială, cu consecința înlăturării dispoziției de sistare a vizitelor minorei la tatăl ei până la soluționarea dos. nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de apelantul pârât T. F. Louis
A., împotriva Ordonanței civile nr. 9114/CC/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul admiterii în parte a cererii de ordonanță președințială, cu consecința înlăturării dispoziției de sistare a vizitelor minorei la tatăl ei până la soluționarea dos. nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
-V. B.
Grefier,
I. D.
Dact. D.D. _
Red: O.R.G. _
Jud. fond: A. Neamț
| ← Decizia civilă nr. 478/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 131/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
