Decizia civilă nr. 304/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/R/_
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta M. I. B. împotriva sentinței civile nr. 10507 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul H. I. A., având ca obiect ordonanță președințială (ordin de protecție).
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă intimatul pârât personal, asistat de avocat Codrean Iusco, lipsă fiind recurenta.
Se prezintă de asemenea, reprezentanta M. ului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror R. a Răducanu.
T. ul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Mai constată de asemenea că în data de_ intimatul prin reprezentant a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.10-18), iar în data de_ recurenta a înregistrat la dosar cerere prin care solicită instanței judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.(f.19).
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta M. ului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în scris, pentru motivele invocate în întâmpinare, pe care o susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta M. ului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în opinia sa măsura de protecție este prea drastică, divorțul s-a pronunțat cu mai mult de 5 ani, astfel măsura solicitată nu se justifică.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10507 din_ pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta M. I. -B. împotriva pârâtului H. I. -
.
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 6791/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria părților, minora A. sia Sara, născută în timpul căsătoriei, fiind încredințată spre creștere și educare reclamantei. După desfacerea căsătoriei, părțile au reluat raporturile de familie, pârâtul revenind la domiciliul reclamantei. La data de_, s-a născut minorul Alees Christian, copil din afara căsătoriei, însă pe care pârâtul l-a recunoscut astfel cum reiese din copia certificatului de naștere al minorului depus la dosarul cauzei. Ulterior acestui moment, între părți au reapărut conflicte materializate în certuri și tensiuni, motiv pentru care prin Sentința Civilă nr. 10335/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, minorul Alees Christian a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, cu obligația corelativă pentru pârât de achitare a pensiei de întreținere și cu stabilirea unui program de vizită.
Art. 23-35 din Legea 217/2003 reglementează condițiile și procedura în care se poate emite ordinul de protecție în favoarea victimei agresiunii în familie și prin care să fie pusă la adăpost temporar de pericolul unei agresiuni repetate.
Astfel, art. 23 din Legea nr. 217/2003, stabilește că "(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.217/2003 rep., "Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.";
În speță, părțile sunt foști soți, desfacerea căsătoriei survenind în anul 2008, minora rezultată din căsătorie, Sara Allesia, născ._ și minorul născut în afara căsătoriei, Alees Christian, născ._, fiind încredințați spre creștere și educare reclamantei cu păstrarea pentru pârât a dreptului de vizitare a minorilor conform unui program fixat de instanța de judecată.
În susținerea poziției sale de victimă în raport de pârâtul H. I. -A. și a cererii sale de emitere a unui ordin de protecție, reclamanta M. I. -B. a depus la dosar înscrisuri, și anume plângeri penale adresate Secției 5 Poliție împotriva pârâtului, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. ului, mesaje tip SMS primite de la pârât și depuse în suport informatic.
Astfel, reclamanta își motivează cererea introdusă pe fondul atitudinii ostile și agresive a pârâtului față de aceasta și față de părinții acesteia, atitudine care influențează negativ în primul rând minorii. Susține că pârâtul exercită o violență verbală și psihologică asupra sa, ceea ce-i provoacă o stare de panică mai ales pentru copii. De asemenea, susține faptul că i-a fost aruncată o plasă de fructe în cap, că a fost îmbrâncită, iar în fața instanței a mai adăugat un episod în care pârâtul ar fi lovit-o cu piciorul.
Instanța observă că părțile nu contestă faptul că între aceștia există o relație conflictuală determinată de programul de vizită și modalitatea de creștere și educare a minorilor. Mai mult, pârâtul a confirmat parțial susținerile reclamantei, în sensul că recunoaște că au existat schimburi de replici, însă a justificat acest comportament prin prisma faptului că reclamanta are același timp de comportament, adresându-i cuvinte jignitoare. Pârâtul nu a recunoscut însă vreo agresiune fizică asupra reclamantei.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu există probe care să justifice luarea unei măsuri de protecție în ceea ce o privește pe reclamantă. Din ansamblul material probator, pus la dispoziție de ambele părți nu s-a desprins pentru instanță o altă concluzie.
Astfel, referitor la mesajele telefonice, de tip SMS, instanța de fond a reținut că au fost prezentate instanței doar mesajele trimise de pârât, deși se poate observa că acestea reprezintă, în marea lor majoritate, replici din cadrul unei conversații purtate cu reclamanta. Chiar și așa, instanța nu a putut decela din conținutul acestora elemente de natură a se circumscrie noțiunii de violență în familie, astfel cum a fost definită de art. 2 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
De asemenea, plângerile penale depuse de reclamantă în susținerea acțiunii nu poartă vreun număr de înregistrare și nici vreo dată și vizează tragerea la răspundere a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie și amenințare, nicidecum pentru comiterea vreunui act de agresiune asupra reclamantei. De altfel, chiar reclamanta nu a putut relata instanței un episod de violență fizică clară, susținând că în cea mai mare parte a timpului este victima violenței verbale și psihologice a pârâtului. Din afirmațiile reclamantei nu s-a conturat mai mult de un episod de violență, acesta constând în aruncarea unei plase pline cu fructe spre capul acesteia și a unor îmbrânceli, fapt la care nu au asistat alte persoane.
M. ivarea cererii de emitere a ordinului de protecția s-a bazat în principal pe influența negativă pe care relația sa cu pârâtul o are asupra celor doi minori. Însă, reclamanta însăși confirmă faptul că minorii își iubesc tatăl, caracterizările depuse de educatoarele copiilor vin în sprijinul acestui aspect.
În opinia instanței de fond, foștii soți sunt datori a găsi o modalitate matură de gestionare a relației tensionate, care se întinde și după despărțirea lor în urma finalizării procesului de divorț, modalitate care să nu mai implice rezolvarea acestor
tensiuni în fața copiilor lor, cu atât mai mult cu cât sunt conștienți că relația tensionată și presărată cu certuri afectează în cea mai mare măsură dezvoltarea psihică a minorilor. Apare evident pentru instanță faptul că situația de fapt este creată și întreținută de ambele părți - părinți. Este impardonabil pentru două persoane adulte să nu reușească să accepte faptul că o relație de afecțiune nu ar mai fi posibilă între aceștia și să uzeze pentru șicană reciprocă și ca unealtă pentru răzbunare, minorii.
Față de toate acestea, instanța de fond a apreciat că în speță nu a fost dovedită de către reclamantă violența verbală și psihologică la care ar fi supusă, atât ea, cât și părinții acesteia, de către pârâtul H. I. -A. . Numărul mare de mesaje telefonice prezentate ca fiind trimise de pârât, deși astfel cum am precizat acestea au reprezentat de cele mai multe ori replici ale unei conversații ce nu s-a purtat unilateral, nu poate trasa concluzia punerii în pericol a integrității fizice sau psihice a reclamantei.
Nu se contestă de către instanța de fond faptul că relațiile dintre părți sunt tensionate, tensiunile acumulându-se în timp, atât ca urmare a eșuării ultimei tentative de reluare a raporturilor de familie, cât și a viziunii diferite referitoare la modalitatea de creștere și educare a minorilor, însă aceasta nu justifică și nu poate sta la baza emiterii unui ordin de protecție, câtă vreme condițiile care impun emiterea acestuia - și care sunt prevăzute de art. 26 Legea 217/2003 modif. prin legea nr. 25/2012 - nu sunt întrunite în speță.
Instanța de fond a reținut că nu orice conflict între foști soți presupune adoptarea unui ordin de protecție. O astfel de măsură se impune doar dacă conflictul prezintă o anumită gravitate și pune în pericol valorile necesar a fi ocrotite, iar la dosar nu există probe directe care să facă dovada unei atitudini de o asemenea gravitate și agresivitate a pârâtului, care ar putea presupune luarea unei măsuri de protecție.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că, în cauză, reclamanta M.
I. -B. nu a dovedit faptul că viața, integritatea sa fizică sau psihică, precum și a părinților săi, ar fi fost pusă în pericol printr-un act de violență al pârâtului și nici că sunt victima agresiunilor fizice și verbale ale acesteia care să justifice necesitatea emiterii ordinului de protecție împotriva pârâtului, motiv pentru care în baza art.26 și urm. din Legea nr.217/2003 actualizată,astfel că a respins cererea reclamantei ca nefiind întemeiată.
Instanța de fond a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, reclamanta M. I. B. a declarat recurs în termenul legal,
solicitând admiterea recursului raportat la art.304 pct9 C.pr,civ. coroborat cu art. 312 alin. l și 3 C.pr.civ., casarea ordinului de protecție nr. 10507/CC/2912 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât instanța a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului și fără a administra probe pertinente, concludente și utile cauzei, având în vedere starea de fapt existenta (respectiv administrarea probei testimoniale și evaluarea psihologică a minorei Sara A. sia). În subsidiar solicită admiterea recursului raportat la art.304 pct.9 C.proc.civ, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată și dispunerea emiterii ordinului de protecție privind-o pe aceasta și împotriva pârâtului H. I. -A. pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii acestuia, obligarea pârâtului H. I. -A. sa păstreze o distanță de minim 50 metri față de reclamantă și față de domiciliul acesteia situat administrativ în C. -N.
, Bdul 1 Decembrie 1918, nr.126, ap.72, Jud.C., precum și fața de părinții reclamantei-‚ M. N. și soția acestuia M. P. A N. domiciliați în Florești str. Abatorului nr.U2B, jud. C., să i se interzică pârâtului H. I. -AUGUSTTN să ia legătura cu reclamanta prin orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, obligarea pârâtului de a urma consiliere prihologică, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În motivare reclamanta arată faptul că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în lumina prevederilot art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Cu toate că a solicitat administrarea probei testimoniale pentru a dovedi violența fizică și verbală din partea pârâtului (această din urmă fiind constantă în ultima vreme), dar și psihologică, care se răsfrânge nu numai asupra sa, dar și asupra minorilor, în condițiile în care toate aceste episoade au avut și au loc în prezența copiilor acestora, instanța a respins proba ca nefiind utilă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Totodată, a solicitat și evaluarea psihologică a fiicei lor Sara A. sia, în contextul în care a observat schimbarea comportamentului acesteia și manifestarea unei stări de teama în prezenta tatălui său, aspect care este confirmat și de cadrele didactice de la grădiniță, având la baza tocmai agresiunile verbale și psihologice la care a fost supusă în prezența acesteia, însă instanța a considerat că aceste probe nu sunt utile cauzei, fiind suficiente probele existente la dosar.
Or, raportat la starea de fapt expusă de aceasta și confirmată parțial de intimat, ar fi fost necesar ca instanța să administreze o probațiune mai vastă cu privire la violența domestică, nefiind suficiente simple afirmații din partea pârâtului intimat.
Mai mult, martorii propuși sunt persoane care au asistat efectiv la episoade de violență din partea intimatului, una dintre martore fiind chiar educatoarea Sarei, scena de agresiune petrecându-se în curtea grădiniței, iar audierea acestor persoane era imperios necesară anterior pronunțării unei astfel de hotărâri, în contextul în care se tranșează probleme foarte delicate privind viața și integritatea unei persoane.
Instanța a concluzionat că este normal ca între părți să existe o stare permanentă de violență verbală și fizică, în contextul în care acestea au loc între foștii soți, cu atât mai mult cu cât după divorț, în urma reluării conviețuirii au mai avut un copil.
Or, ceea ce instanța a reținut este mai mult decât aberant, în condițiile în care din CD-ul cu mesajele intimatului, depus în probațiune, din plângerile penale înregistrate la Poliție și la Protecția C. ului C., rezultă în mod cert că intimatul manifestă violență verbală și psihologică asupra acesteia, creându-i o starea de panică, care se răsfrânge și asupra minorilor. Dacă admitem ceea ce instanța a reținut în motivarea hotărârii, ar însemna că este normal ca injuriile, îmbrâncelile, utilizarea insultelor, amenințărilor și cuvintelor degradante toate în fața copiilor sunt normale, având în vedere că părțile au format cândva un cuplu.
În consecință, recurenta reclamantă apreciază că instanța a pronunțat hotărârea fără a analiza și administra toate probele solicitate, pentru a pronunța o hotărâre justă, care să reflecte adevărul, cum de altfel ar fi trebuit pornind de la principiul rolului activ al instanței prevăzut de art. l29 alin.4 si 5 C.pr.civ. situația în care, se impune casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare cu administrarea probei testimoniale și efectuarea unui raport psihologic pentru minora Sara A. sia.
Pe fondul cauzei, consideră recurenta reclamantă faptul că intimatul este un pericol atât pentru ea, cât și pentru părinții acesteia M. N. și M. P. a (pe care îi agresează ori de câte ori are ocazia), cu toate că aceștia au fost sprijin real pentru ei încă din perioada în care erau căsătoriți, așa cum rezultă din starea de fapt expusă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Intimatul dorește să aibă un control exclusiv asupra vieții acesteia și asupra copiilor, neputând accepta faptul că este o femeie divorțată, că are dreptul la o viață personală și intimitate, fără șicane și agresiuni fizice ce și verbale.
În ce privește măsurile care se impun cu privire la intimat, apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtului la consiliere psihologică, pentru a conștientiza rolul acestuia în dezvoltarea armonioasă fizică, psihică și intelectuală a copiilor minori Sara și Alees, dar și pentru a învăța să gestioneze situațiile de criză din viața sa, generată de despărțirea acestora ca și cuplu, fiecare dintre ei având dreptul la viață personală, fără nici un fel de incursiuni în aceasta din partea acestuia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Hrlișca I. -A. a solicitat
respingerea recursului ca neîntemeiat; menținerea hotărârii atacate și cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Probele testimoniale propuse de către reclamantă în fața primei instanțe, după cum reiese din practicaua hotărârii, au fost martorele N. I. și R. Ciornea, cea din urmă educatoarea minorei Sara, iar cea dintâi prietenă bună a reclamantei, despre care s-a susținut că ar fi asistat la o scenă de violență petrecută între părți în urmă cu o lună.
Reclamanta a solicitat tot în probațiune administrarea unei evaluări psihologice a copilului Sara A. ia, probă care urmărea să releve starea psihică alterată a copilului urmare a stării conflictuale dintre părinți.
În motivele de recurs reclamanta critică refuzul instanței de a administra aceste probe, refuz care aduce atingere dispozițiilor art. 129 alin. 5 C. proc. civ. .
În opinia instanței respingerea probelor solicitate a fost întemeiată din următoarele considerente:
Evaluarea psihologică și audierea martorei R. Ciornea, educatoarea copilului, erau probe neconcludente raportat la obiectul cererii și anume instituirea unor măsuri de protecție prin procedura specială prevăzută de Legea 217/2003, cu privire la reclamantă și la părinții acesteia și nu cu privire la copilul Sara A. ia.
Or, probele solicitate la care ne-am referit mai sus se refereau la copil nu la reclamantă.
În ceea ce-o privește pe martora N. I., instanța apreciat corect că nu se impune administrarea acestei probe, în condițiile în care în urma interpelării reclamantei de către instanță, aceasta a relatat care ar fi scenele de violență pe care le reclamă și a susținut că la acestea nu au fost de față persoane străine de familie.
În contextul propriilor susțineri ale reclamantei, cu certitudine martorul N.
I. nu a fost parte la scena de violență reclamată, iar relatările acestea puteau să aibă sursă de informație spusele reclamantei, situație în care declarația acestei martore ar fi fost indirectă și prin urmare neconcludentă, iar în temeiul dispozițiilor art. 167 C. proc. civ. instanța trebuie să încuviințeze doar acele probe care sunt pertinente și concludente, iar nu orice fel de probe solicitate.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv transcrierea mesajelor telefonice provenite de la pârât și adresate reclamantei, este neconcludent, întrucât, așa cum a apreciat corect prima instanță, din cuprinsul acestora rezultă că mesajele constituiau replici la mesaje anterioare ale reclamantei și relevă existența unei relații tensionate între părți, care se caracterizează printr-un limbaj specific unei stări conflictuale, agresiv, dar în care sunt implicați amândoi și nu este generat doar de către pârât în exclusivitate.
Instituirea unei măsuri de protecție dintre cele prevăzute în Legea 217/2003 trebuie să fie justificată de acte de violență verbală sau psihologică de o mai mare gravitate, generate de unul dintre soți sau foștii soți, iar nu de discuții contradictorii întreținute de ambii soți sau foști soți, ori certuri ocazionate de modalitatea de desfășurare a relațiilor personale între copii și tatăl lor, cum este situația în speță.
Plângerile penale formulate de reclamant impotriva pârâtului nu au valoare probatorie cu privire la faptele imputate pârâtului in cuprinsul acestuia, câtă vreme împotriva, in condițiile in care nu Aceasta întrucât ordinul de protecție și măsurile ce pot fi luate pe calea acestuia implică o restrângere a libertăților personale, restrângere care trebuie să fie temeinic justificată.
Prin măsurile solicitate reclamanta dorește încetarea oricărei relații cu pârâtul, însă solicitarea sa nu este rezonabilă în condițiile în care cei doi sunt părinți, trebuie să comunice în legătură cu situația copiilor, cu programul de vizită și alte chestiuni curente legate de copii.
În nici un caz nu se poate pretinde că apelurile telefonice ale pârâtului adresate reclamantei în legătură cu copiii, cu ora la care ar putea să-i ia de la domiciliu, să-i aducă, sau alte asemenea chestiuni cotidiene în legătură cu copii ar putea fi socotite abuzive sau șicanatorii, astfel încât să necesite emiterea ordinului de protecție conținând măsurile solicitate de reclamantă.
Pentru considerentele arătate mai sus, motivele de recurs formulată de reclamantă au fost găsite neîntemeiate, și în consecință, în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefundat, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. proc. civ. apreciind că onorariul avocațial de 3000 lei pretins de pârât ste nepotrivit de mare față de munca prestată de avocat, în condițiile în care procedura urmată în recurs a avut un singur termen de judecată, iar întâmpinarea, deși vastă, cuprinde apărări în mare parte similare celor expuse în prima instanță, astfel încât elaborarea lor nu a necesitat o muncă suplimentară pentru avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. I. B. împotriva sentinței civile nr. 10507 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. | JUDECĂTOR, C. -A. C. |
GREFIER, D. B. |
Red. C.V.B./Tehn D.B./2 ex/ 15 Martie 2013 RED./DACT./CB/CȘ
_ /2ex.
Judecător fond: C. -S. N.
| ← Decizia civilă nr. 533/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Sentința civilă nr. 975/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
