Decizia civilă nr. 165/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ Nr. 165/ A/ 2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 2111/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat Giurgean A. Roxana, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Tribunalul constată apelul în termen declarat, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat Giurgean A. Roxana, depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că susține apelul astfel cum a fost formulat în scris și nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat Giurgean A. Roxana, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată în apel.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 2111/2013 pronunțată la data de 9 septembrie 2013 de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul S. G. și în consecință s- a dispus modificarea programului de vizitare al minorilor S. Ștefan, S. G. și S. E. - Ancuța stabilit de Judecătoria Năsăud prin sentința civilă nr. 484/2012 dispunându-se ca pârâtul să poată vizita copiii minori o dată pe săptămână, sâmbăta sau duminica la casa proprietate comună din comuna P., nr. 460 județul Bistrița-Năsăud, în prezența mamei reclamante.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei.
În baza art. 246 Cod procedură civilă vechi s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect exercitare autoritate părintească.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit sentinței civile nr. 484/2012 a Judecătoriei Năsăud dată în dosar nr. _
, căsătoria părților a fost desfăcută, s-a dispus ca autoritatea părintească față de minorii S. Ștefan, S. G. și S. E. -Ancuța să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința minorilor a fost stabilită la domiciliul reclamantei iar pârâtului i-a fost stabilit un program de vizitare a minorilor după cum urmează: câte 1 săptămână în vacanța de primăvară, 1 săptămână în vacanța de iarnă și 1 lună în vacanța de vară, minorii să fie luați de tată la domiciliul său. Totodată s-a dispus și preluarea de pârât a minorilor de la domiciliul reclamantei în perioada de week-end, respectiv în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, ora
16.00 și până duminica la ora 15.00.
Din concluziile anchetei psihosociale efectuată în cauză, coroborat cu mențiunile din actele medicale justificative existente la dosar, precum și cu declarația martorilor Bîrte V. și Vartolomei Sevestian s-a reținut faptul că minorii nu sunt atașați foarte mult de tatăl lor și nu doresc să meargă la locuința acestuia, și pe considerentul că pârâtul este uneori agresiv cu aceștia.
Pârâtul, legal citat s-a prezentat în instanță la un termen de judecată anterior și a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii. Cu toate acestea nu a dovedit cu nicio probă la dosar contrariul celor susținute de reclamantă.
Așadar, prevederile Legii nr. 272/2004, dar și ale noului Cod civil, precum și cele din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale fac referire la interesul superior al copilului, interes ce reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea acestuia, iar ca și criteriu de apreciere a intereselor minorului va trebui avut în vedere și modalitatea de tratament a minorului sub aspect afectiv.
Ori, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate și situația pârâtului care datorită atitudinii sale necorespunzătoare față de copii, creează un disconfort fizic și psihic de nesuportat atât de mamă cât și de minori, instanța a apreciat că la acest moment se impune restrângerea programului de vizită stabilit în favoarea pârâtului. În concret, acestuia i s-a dat posibilitatea ca o dată pe săptămână, sâmbăta sau duminica să poată să își viziteze copiii la casa proprietate comună din comuna P., nr. 460 județul Bistrița-Năsăud, în prezența mamei reclamante.
Prin adoptarea acestei soluții se dă practic posibilitatea minorilor de a se liniști pe plan afectiv și de a îmbunătăți relațiile personale cu tatăl lor, într-un mediu neutru dar familiar pentru ei, având în vedere că au locuit înainte în fosta locuință conjugală a părților împreună cu aceștia.
Nu în ultimul rând instanța a avut în vedere și vârsta fragedă a minorilor, dar și atașamentul acestora față de mama lor.
Având în vedere că reclamanta la termenul de judecată din data de_ a declarat verbal că înțelege să renunțe la judecarea petitului având ca obiect exercitare autoritate părintească, instanța a luat act de această manifestare de voință.
Înrucât reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 706 lei reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, instanța a apreciat că onorariul de avocat de 700 lei este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, dar și față de valoarea pricinii. În aceste condiții, în baza art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă vechi s-a admis în parte această cerere și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 403 cod civil și art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă vechi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta
, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2111/2013 a Judecătoriei Năsăud, în sensul admiterii cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în sumă de 706 lei și menținerii ca legale și temeinice a celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care cade in pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. La baza obligației de restituire stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Articolul 274 alin. 3 C.proc.civ., care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În speță, onorariul de avocat a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 2 și 3 ale textului menționat, respectiv: durata și amploarea cauzei, timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit, dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante etc.
În consecință, raportat la obiectul pricinii, la durata soluționării acțiunii civile, înregistrate în data de_, cu ultim termen de judecată în data de_, la complexitatea cauzei, precum și la faptul că a fost necesară administrarea unui amplu probatoriu, fiind administrate, nu doar proba cu înscrisuri și cu ancheta psihosocială, ci și proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu doi martori, este justificat onorariul de avocat în cuantum de 700 lei.
Totodată, s-a arătat că trebuie să se aibă în vedere și faptul că acțiunea civilă s-a judecat la Judecătoria Năsăud, ceea ce presupune anumite cheltuieli de deplasare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 296 C.proc.civ.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, în vigoare la momentul promovării acțiunii, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit art. 1 din OUG nr. 32/1995.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la
dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele
, tribunalul constată că recursul declarat este fondat.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată exclusiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, astfel încât examinarea se va realiza în limitele recursului declarat.
Așa cum rezultă din considerentele hotărârii primei instanțe, din totalul cheltuielilor de judecată dovedite ca fiind efectuate de reclamantă de 706 lei (6 lei taxă judiciară de timbru și 700 lei onorariu de avocat) s-a acordat suma de 200 lei, instanța de fond procedând la reducerea onorariului de avocat.
Măsura a fost justificată de faptul că onorariul solicitat de 700 lei este prea mare față de munca îndeplinită de avocat și față de valoarea pricinii.
Întrucât instanța de fond a intervenit numai în privința onorariului de avocat, raportat la suma totală stabilită în sarcina pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată, de 200 lei, rezultă că din totalul de 700 lei onorariu de avocat plătit s-a acordat suma de 194 lei, diferența de 6 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Fără a contesta dreptul instanței de a micșora onorariile de avocat atunci când constată că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, tribunalul reține că art. 274 alin. 3 C.proc.civ. interzice instanței să coboare sub limita minimă prevăzută în tabloul onorariilor minimale. O soluție contrară ar putea fi apreciată ca fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul la apărare.
Așa cum rezultă din protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 113928/_, aplicabil la data judecății, în cazul asistenței juridice acordate de avocat ca urmare a acordării ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului de avocat în litigii având ca obiect modificarea programului de vizită al minorului, cuantumul onorariului cuvenit apărătorului desemnat să asigure asistența juridică este de 200 lei, potrivit art. 2 lit. m al protocolului.
Or, instanța a coborât sub acest minim în condițiile în care a acordat și taxa judiciară de timbru.
Pe de altă parte, pentru a proceda la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ., instanța are obligația să indice în cuprinsul hotărârii considerentele concrete pentru care a apreciat că onorariul de avocat în cuantumul solicitat este disproporționat față de munca apărătorului.
Chiar dacă proporționalitatea onorariului de avocat cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta trebuie să justifice fiecare reducere a unui onorariu de avocat și nu să stabilească în mod global o sumă care, în opinia sa, reflectă valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul unui întreg litigiu.
Din dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. rezultă criteriile pe care trebuie să le aibă în vedere instanța în aprecierea cuantumului onorariului respectiv: valoarea pricinii și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză determinate de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În același timp, sunt de observat dispozițiile art. 127 din Statul profesiei de avocat (Hotărârea UNBR nr. 64/2011, în vigoare la data angajării apărătorului), care prevăd elementele pe baza cărora se stabilește onorariul, dintre care relevante în speță sunt timpul și volumul de muncă solicitate pentru îndeplinirea mandatului primit, natura, noutatea și dificultatea cazului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru asigurarea unor servicii legale performante, importanța intereselor în cauză, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Valoarea onorariului de avocat trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, existând astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat.
Prin exercitarea profesiei sale, avocatul îndeplinește o activitate economică, ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă. Însă orice activitate economică se desfășoară conform art. 45 din Constituție, "în condițiile legii";, ceea ce înseamnă că valoarea onorariului de avocat trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat.
În speță se constată că onorariul de avocat a inclus munca apărătorului pentru redactarea acțiunii introductive, introducerea ei la instanță, reprezentarea părții în fața instanței, deplasarea apărătorului la instanța de judecată.
În cauză, conform încheierilor de ședință, apărătorul s-a prezentat efectiv la 4 termene de judecată.
Întrucât partea nu poate fi obligată să-și aleagă apărător numai din Năsăud, suma de 700 lei, în lipsa altor probe, a inclus și cheltuielile de deplasare ale avocatului ales. Or, la un simplu calcul matematic, reținând o distanță de cca. 50 km de la sediul apărătorului din Bistrița la
sediul și retur instanței rezultă că pentru un termen de judecată a fost nevoie de 3,75 l de combustibil (7,5 l consum la 100 km dus-întors).
Prin urmare, la un preț mediu de 5,60 lei/litru de benzină sau motorină, rezultă o cheltuială de deplasare pentru cele 4 termene de judecată de 84 lei.
În aceste condiții, din totalul sumei acordate cu titlu de onorariu de avocat de 194 lei, suma de 84 lei reprezintă doar deplasarea apărătorului.
Având în vedere că este vorba despre un litigiu ce privește copii minori, care a presupus administrarea unui probatoriu, a durat în timp 1 an și 2 luni, că onorariul achitat de reclamantă a cuprins și cheltuielile de deplasare ale apărătorului la cele 4 termene de judecată la care a fost prezent, tribunalul apreciază că reducerea onorariului nu este justificată, suma achitată fiind proporțională atât cu valoarea pricinii, cât și cu munca depusă de apărătorul ales.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 274 alin. 3 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat, va schimba în parte hotărârea numai sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantei suma de 706 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând taxă judiciară de timbru de 6 lei și onorariu de avocat de 700 lei, justificat cu chitanțele depuse la dosar (f. 51 - 53 dosar fond).
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta S. M. , domiciliată în R., strada G. II nr. 36, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 2111/2013 pronunțată la data de 9 septembrie 2013 de Judecătoria Năsăud, schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că,
Obligă pârâtul S. G. , domiciliat în P. nr. 460, județul Bistrița-Năsăud să plătească reclamantei suma de 706 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
R. | I. B. | G. | C. | F. | Neliga G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare/_ judec. fond P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 273/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 154/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
