Decizia civilă nr. 3824/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3824/R/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. S., împotriva deciziei civile nr. 152/A din 28 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe B. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 septembrie 2013, reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 19 septembrie 2013, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefundat, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivelor de netemeinicie ce vizează starea de fapt, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 376 din 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei B. M.
, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta K. S. -E. în contradictoriu cu pârâtul B. A. și în consecință, s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. A. B. născut la data de 11 iulie 2012, să fie exercitată exclusiv de către reclamanta K. S. -E. .
S-a stabilit domiciliul minorului B. A. B., la domiciliul reclamantei K. S. -E. .
A fost majorată pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului B.
A. B. prin sentința civilă nr. 4316 din data de 20 iunie 2006 a Judecătoriei B. M. .
A fost obligat pârâtul B. A. să plătească în favoarea minorului B.
B., născut la data de 11 iulie 2002, o pensie de întreținere în cuantum de ¼ parte raportat la venitul minim net pe economie de la data de
29 iunie 2012 și până la majoratul minorului sau la noi dispoziții ale instanței.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că minorul
A. -B., născut la data de 11 iulie 2002, este fiul pârâtului B. A. și al reclamantei K. S. -E., urmare a relației liber consimțite a părților.
Din probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că de la nașterea minorului, acesta a fost vizitat doar de 2-3 ori, relația dintre tată și fiu fiind una distantă, pârâtul neinteresându-se de minor și nepreocupându- se de creșterea și educarea lui. Același martor Branner R., a mai declarat că din cauză că pârâtul consumă băuturi alcoolice în mod excesiv, reclamanta nu poate să comunice cu pârâtul.
Din raportul de anchetă socială, rezultă că minorul locuiește numai cu reclamanta din anul 2003, care îi asigură condițiile de locuit, precum și cele necesare creșterii și educării acestuia.
Ascultat în camera de consiliu, minorul A. B. a confirmat relația distantă pe care o are cu tatăl lui, dar și-a manifestat interesul de a-l cunoaște mai bine.
Ținând seama de interesul superior al copilului prevăzut de art. 1 alin.(3) din Legea nr. 272/2004, în baza art. 505 alin.(2) coroborat cu art. 398 C. civ., s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de reclamantă, din probele administrate rezultând că există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte.
În temeiul art. 400 C.civ., s-a stabilit ca locuința minorului să fie la domiciliul reclamantei.
În baza art. 529 alin.(1)-(2) C.civ., pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului A. -B., este de la ¼ parte din venitul minim pe economia națională.
Prin decizia civilă nr. 152 din 28 iunie 2013 a T. ului Maramureș, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. A. împotriva sentinței civile nr. 376 din_ a Judecătoriei B. M., care a fost schimbată în parte, în sensul ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. A. -B. născut la data de 11 iulie 2002, să fie exercitată de către ambii părinți.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin deciziei tribunalului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că art. 397 C. civ. conform căruia după divorț, autoritatea părintească revine în mod comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, stabilește regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți.
Autoritatea părintească este potrivit art. 483 alin.(1) C. civ. ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului.
Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, este un drept al copilului de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.
Conform art. 505 alin.(2) C. civ., dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț, respectiv regula potrivit căreia autoritatea părintească revine ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
În speță, interesul superior al copilului reclamă prezența tatălui în viața sa, prezență pe care copilul o dorește, așa cum a învederat acesta în fața instanței cu prilejul audierii.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta K. S. -E., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva sentinței, care să fie menținută ca legală și temeinică.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că deși pârâtul nu a solicitat în fața primei instanțe dreptul de a-și exercita alături de reclamantă autoritatea părintească, totuși instanța de apel a admis o cerere nouă în apel, contrar dispozițiilor art. 294 C.pr.civ.
Dacă și instanța de recurs va aprecia că este posibilă o nouă cerere în recurs și va analiza temeinicia deciziei atacate, admiterea apelului este la fel de nejustificată pornind tocmai de la interesul minorului, deoarece recurenta a solicitat în prima instanță ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată doar de către ea, pârâtul-intimat nesolicitând reconvențional dreptul, iar prima instanță s-a pronunțat cu privire la exercitarea acestui drept de către reclamantă.
Din probele de la fond rezultă că intimatul și-a vizitat copilul în vârstă de 11 ani, doar de câteva ori pe parcursul vieții lui, ceea ce nu denotă o grijă deosebită a tatălui față de copil, tocmai din motivarea deciziei reieșind motivele care ar trebui să ducă la exercitarea autorității părintești, exclusiv de recurentă.
Având în vedere dispozițiile legale conform cărora autoritatea părintească se exercită de un singur părinte în interesul superior al minorului, în situația în care celălalt părinte nu îndeplinește condițiile în primul rând morale care să justifice autoritatea părintească comună, numai pe faptul că pârâtul-intimat a arătat în fața instanței de apel că își va da toată silința să contribuie mai mult la creșterea și întreținerea minorului, nu justifică hotărârea atacată.
Cu martorul audiat pe fond, s-a dovedit că pârâtul-intimat este o persoană dependentă de alcool, iar etilismul cronic al acestuia poate fi considerat ca o dependență asemenea toxicomanilor.
Un tată care în decursul a 11 ani de viață a unui copil, l-a vizitat doar de câteva ori, care niciodată nu s-a îngrijit de necesitățile lui zilnice privind hrană, îmbrăcăminte, educație ale minorului, un tată cunoscut ca alcoolic, nu poate hotărî cu privire la soarta minorului. Tocmai de aceea, hotărârea instanței de apel este nejustificată.
Faptul că prin decizie s-a făcut trimitere la posibilitatea ca în cazuri urgente, când nu poți obține acordul celuilalt părinte cu privire la unele decizii importante, mama s-ar putea adresa instanței pentru a suplini acordul tatălui. Dar ce poate face mama dacă un tată alcoolic, iresponsabil, nu este apt să poarte o discuție și trebuie să ia o decizie foarte urgență privind viața acestui copil ?
Intimatul B. A. prin întâmpinare depusă la dosar fila 10-11, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la 29 iunie 2012 la Judecătoria Baia Mare, reclamanta K. S. -E. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. A., solicitând instanței să i se încredințeze tutela totală a minorului B. A. -B. născut la data de 11 iulie 2002 și recalcularea pensiei de întreținere stabilite prin sentința civilă nr. 4316 din_ a Judecătoriei B. M. .
Prima instanță a admis acțiunea și a stabilit ca autoritatea părintească privind minorul B. A. -B. să fie exercitată exclusiv de reclamantă, s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei-reclamante, s-a majorat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului prin sentința civilă nr. 4316/2006 a Judecătoriei B. M. și a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din venitul net pe economie începând cu data de 29 iunie 2012.
T. ul a admis apelul pârâtului și a schimbat sentința în parte, în sensul că autoritatea părintească se va exercita în comun de către ambii părinți, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Corespunde realității că pârâtul nu a formulat în fața primei instanțe o cerere reconvențională prin care să solicite exercitarea autorității părintești cu privire la minorul B. A. -B. în comun de către ambii părinți.
Numai că dispozițiile art. 397 C.civ. consacră regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 294 alin.(1) C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Întrucât în interesul superior al copilului, regula consacrată de art. 397 C.civ., este ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, iar tribunalul analizând probatoriul administrat în cauză a considerat că nu se impune scindarea autorității părintești cu privire la minorul B. A. -B., neexistând motive întemeiate potrivit art. 398 alin.(1) din același cod, nu se confirmă susținerea recurentei că apelul intimatului s-ar fi admis în baza unei cereri noi formulate de pârât pentru prima oară în apel.
Instanța de judecată are un rol hotărâtor în soluționarea raporturilor juridice dintre părinți și copiii lor minori, veghind ca interesul lor superior să fie respectat.
Or în interesul superior al minorului este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, și nu doar de către unui singur.
Din punct de vedere legal, ambii părinți au drepturi și obligații egale în raport cu copiii lor minori.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ., în această cale de atac nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză, care au fost analizate de prima instanță, iar apoi au fost reanalizate de instanța de apel, pentru a li se da o altă interpretare decât cea dată de tribunal, pentru a se admite recursul și a se modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva sentinței judecătoriei.
Este în interesul minorului ca și tatăl lui care a fost obligat la plata pensiei de întreținere, să exercite autoritatea părintească în comun cu mama acestuia, să vegheze la creșterea și educarea lui.
Faptul că până acum tatăl nu și-a vizitat fiul decât de câteva ori, nu înseamnă că în viitor nu îl va vizita mai des, dacă aceasta îi este dorința.
Exercitarea autorității părintești cu privire la minorul B. A. -B. și de către tată în comun cu mama lui, nu este nicidecum în defavoarea minorului, așa cum încearcă în mod neîntemeiat să dovedească recurenta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.8-9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta K. S. împotriva deciziei civile nr. 152/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
J. ecători,
T.
D.
A.
-T.
N.
M. -C.
V.
G. ,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:1_ -2 ex.
J. .fond.A. A.R.
| ← Decizia civilă nr. 163/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 3530/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
