Decizia civilă nr. 1716/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1716/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L. N., împotriva deciziei civile nr. 68 din 16 octombrie 2012, pronunțată de T.
, în dosar nr._, privind și pe reclamanții O. D. -L., O. D. și
O. D., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate O. D. -L., avocat Ielciu Otilia și pârâtul-recurent
L. N., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 22 martie 2013, s-a depus la dosar din partea numitului L. T. N. un memoriu.
La termenul de azi, pârâtul-recurent L. N. depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului.
Recursul este legal timbrat cu 724,26 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
La întrebarea instanței, pârâtul-recurent arată că tatăl său a depus la dosar acel memoriu întrucât a fost nedreptățit, și prin acesta solicită să fie studiat mai amănunțit dosarul.
Reprezentanta reclamantei-intimate arată că tatăl pârâtului a depus la dosar mai multe astfel de memoriu, și la instanțele anterioare, însă nu au fost apreciate ca fiind cereri de intervenție, și solicită instanței să ia în considerare acest memoriu, ca o întărire a motivelor de recurs.
Curtea, după deliberare, având în vedere precizările recurentului și ale reprezentantei reclamantei-intimate, instanța apreciază că memoriul depus la dosar este un simplu înscris prin care tatăl învederează instanței că fiul său a fost neîndreptățit.
Reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar în copie, decizia nr. 476/_, emisă de SC Astral Impex SRL din care rezultă că pârâtului- recurent i-a fost desfăcut contractul de muncă, și un bon fiscal prin care se
dovedește valoarea combustibilului necesar pentru transportul la instanță. Se comunică un exemplar din aceasta și pârâtului-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință modificarea hotărârii recurate în sensul atribuirii autoturismului Peugeot în lotul reclamantei, întrucât din anul 2009 și până în prezent, autoturismul se află la aceasta, și a refuzat restituirea lui. Raportat la această împrejurare, el a încetat să mai plătească ratele la bancă, pentru împrumutul contractat în vederea achiziționării acestui autoturism. Solicită de asemenea ca creditul contractat la BRD să fie atribuit în lotul reclamantei, de vreme ce autoturismul se află la aceasta. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1800 lei.
Instanța pune în vedere pârâtului-recurent să depună la dosar chitanța prin care se dovedește că a cumpărat radiatorul, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Pârâtul-recurent arată că radiatorul a costat 56 de lei, dar a pierdut bonul și a încercat să obțină o copie a acestuia însă nu i s-a eliberat, iar pentru suma de 56 lei nu se emite factură fiscală.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și a transportului la instanță, în cuantum total de 1800 lei. Apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, invocate în cuprinsul memoriului de recurs. Recurentul a invocat doar prevederile legale fără a face vreo referire concretă la situațiile care s-ar încadra în aceste dispoziții. Recurentul a solicitat numai modificarea sentinței instanței de fond și nu cea a instanței de apel.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au motivat hotărârea luată privind atribuirea autoturismului în lotul pârâtului, în baza probelor existente la dosar. În mod clar rezultă că singura ocupație a pârâtului a fost de a cumpăra și vinde mașini. Creditul contractat a fost folosit în exclusivitate de pârât în acest scop, iar autoturismul a fost folosit în exclusivitate de acesta. Raportat la aceste împrejurări, în mod legal instanțele au atribuit în lotul pârâtului autoturismul.
Apreciază că în ceea ce privește creditul contractat la BRD - GSG, în mod corect instanțele de fond și apel au statuat că în baza contractului de creditare, banca are o creanță atât împotriva împrumutatului, L. N., cât și împotriva co-împrumutatului O. D., astfel că poate să-și recupereze creanța de la oricare dintre cei doi, sau de la ambii. Doar în situația în care creditul va fi achitat doar de către unul din foștii soți, acesta se poate
îndrepta împotriva celuilalt. Chiar dacă creditul este o datorie comună, datoriile comune nu se supun partajului, doar bunurile comune se supun partajului, întrucât soții nu au o creanță certă unul față de celălalt. Datoria lor față de bancă este comună și trebuie să fie constatată prin hotărârea de partaj.
Luarea autoturismului de către reclamantă a fost mai mult o măsură luată în scopul de a avea un bun ce poate fi evaluat, întrucât altfel riscau să nu-l mai aibă. Precizează de asemenea că de la momentul luării autoturismului și până azi, acesta nu a fost folosit niciodată.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea pârâtului- recurent la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2024/_ a Judecătoriei Z. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active ridicată de pârât, a fost respinsă ca nefondată cererea pentru constatarea contribuției exclusive la ridicarea construcției formulată de reclamanții O. D. L., O. D. și O. D. împotriva pârâtului L. N., a fost admisă în parte acțiunea de partaj introdusă de reclamanta O. D. L. împotriva pârâtului L. N. și, tot parțial, cererea reconvențională formulată de pârât, s-a constatat că părțile au în coproprietate imobilul teren în suprafață de 510 mp înscris în c.f. 3019 N Z. nr. cad. 4788, în valoare de 43.350 lei, pe cote de 1/2 fiecare, s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote-părți egale, construcția casă de locuit situată pe acest teren, aflată în fază de execuție, în valoare de
37.590 lei, de asemenea, s-a constatat că părțile au mai dobândit prin contribuție egală în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: un autoturism marca Peugeot, tip 607 - 2.2HDI, an de fabricație 2001, nr. înmatriculare _
, în valoare de 18.284 lei; 3 servicii de farfurii - 90 lei; un serviciu de pahare -
30 lei; un serviciu de tacâmuri pt. 12 persoane - 100 lei; un cuptor cu microunde - 250 lei; un televizor - 150 lei; materiale de construcție (6 saci de ciment, 6 saci de var, 10 boxpaleți de lemn, 1 m3 scândură) - 1.000 lei, valoarea totală a masei de împărțit este 100.844 lei, iar valoarea cotei fiecărei părți este 50.422 lei, a fost atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr.1 compus din următoarele bunuri: 3 servicii de farfurii
- 90 lei; un serviciu de pahare - 30 lei; un serviciu de tacâmuri pt. 12 persoane - 100 lei; un cuptor cu microunde - 250 lei; un televizor - 150 lei; materiale de construcție (6 saci de ciment, 6 saci de var, 10 boxpaleți de lemn, 1 m3 scândură) - 1.000 lei, valoarea lotului reclamantei este 1.620 lei, a fost atribuit pârâtului în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr.2 compus din următoarele bunuri: imobil teren în suprafață de 510 mp înscris în c.f. 3019 N Z. nr. cad. 4788, în valoare de 43.350 lei și construcția casă de locuit situată pe acest teren, aflată în fază de execuție, în valoare de 37.590 lei; un autoturism marca Peugeot, tip 607 - 2.2HDI, an de fabricație 2001, nr. înmatriculare_, în valoare de 18.284 lei, valoarea lotului pârâtului este
99.224 lei, pârâtul fost obligat să plătească reclamantei suma de 48.802 lei, cu titlu de sultă, în termen de 30 zile de la devenirea irevocabilă a prezentei, a fost respinsă cererea pentru partajarea datoriei comune provenind din creditul bancar, instanța a dispus ieșirea din indiviziune, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 299,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță prima instanță a reținut că reclamanta O. D. L. și pârâtul L. N. s-au căsătorit la
18 februarie 2006 și au divorțat prin sentința civilă nr. 3295/_ a Judecătoriei Z., definitivă și irevocabilă.
Imobilul teren în suprafață de 510 mp înscris în c.f. 3019 N Z. nr. cad. 4788 a rezultat din dezmembrarea imobilului teren proprietatea părinților pârâtului. Părinții pârâtului, așadar, au donat fiului lor o parte din teren, în anul 2006, ulterior încheierii căsătoriei. Pârâtul a donat, la rândul său, soției reclamante cota de 1/2 parte, la data de_ . Soțul pârât nu a revocat donația, deși, potrivit art. 937 Cod civil, donațiile între soți sunt esențialmente revocabile.
Din acest mod de dobândire a proprietății pe cote-părți, între soți, asupra terenului, se pot trage două concluzii cu privire la proprietatea asupra construcției care a fost edificată pe acest teren, construcție realizată
"în roșu"; până la stadiul planșeului peste parter. Intenția soților de a-și construi casa de locuit pe acest teren și de a deveni coproprietari asupra ei, fie prin accesiune, pe cote-părți egale, la fel ca asupra terenului, fie printr-o contribuție egală la dobândirea comunității de bunuri. În acest sens, contribuția hotărâtoare a soțului pârât la dobândirea terenului nu poate fi neglijată. De asemenea, reclamanta a dovedit o contribuție și participație majoră la lucrările de construcție, împreună cu părinții săi co-reclamanți, dar nu o contribuție exclusivă, fiindcă soțul pârât și-a dovedit, la rândul său, pe lângă modalitatea de dobândire a terenului, contribuția la lucrările de edificare a fundației clădirii, împreună cu părinții lui, de asemenea. În mod firesc, ambele familii ale celor 2 soți au contribuit cu forțele lor proprii, după împrejurări, la consolidarea căsătoriei tinerilor și formarea patrimoniului lor comun, fără intenția de a gratifica pe unul dintre soți. Tacit, dar neîndoielnic, contribuția părinților la ridicarea casei de locuit a fost făcută nu în folosul lor propriu, ci în folosul celor doi soți și comunității de bunuri a acestora.
Din lucrările de expertiză judiciară efectuate în cauză, instanța a constatat că valoarea de circulație a terenului este 43.350 lei, iar cea a construcției este 37.590 lei.
Soții au mai dobândit sub durata căsătoriei lor, afară de imobilele sus- prezentate, următoarele bunuri comune mobile, prin contribuție egală: un autoturism marca Peugeot, tip 607 - 2.2HDI, an de fabricație 2001, nr. înmatriculare_, în valoare de 18.284 lei; 3 servicii de farfurii - 90 lei; un serviciu de pahare - 30 lei; un serviciu de tacâmuri pt. 12 persoane - 100 lei; un cuptor cu microunde - 250 lei; un televizor - 150 lei; materiale de construcție (6 saci de ciment, 6 saci de var, 10 boxpaleți de lemn, 1 m³ scândură) - 1.000 lei.
Existența bunurilor mobile indicate în cererea reconvențională, caracterul lor comun, contribuția egală a soților la dobândirea lor, precum și valoarea acestor bunuri au fost stabilite prin interogatoriul pârâtei reconvenționale.
Materialele de construcții, cerute tot prin reconvențională, au fost sustrase de pe șantier de reclamantă și familia sa, după despărțirea în fapt a soților și apariția unei stări deosebit de tensionate între cele două familii, fapt constatat și în cursul unei anchete penale. Bunurile se aflau în posesia soților, pe șantierul aferent casei familiale în construcție.
Creditul bancar contractat de ambii soți la data de_, în valoare de 30.000 lei, este o datorie comună, potrivit art. 32 lit. b) Codul familiei. Datoriile comune nu sunt supuse partajului, doar bunurile aflate în patrimoniul soților la momentul formulării cererii de partaj. Soții nici nu au vreo creanță actuală, unul împotriva celuilalt, născută din starea de proprietate comună.
Prin decizia civilă nr. 68/_ a T. ui Sălaj au fost respinse ca nefondate apelurile declarat reclamanții O. D. L. (fostă L. ), O. D. și
O. D., și pârâtul L. N., împotriva sentinței civile nr.2024 din 11 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuția exclusivă a apelanților la edificarea construcției realizată pe terenul înscris în CF. 3019 N Z. nr. cad. 4788.
Astfel părinții pârâtului au donat fiului lor o parte din terenul înscris în CF în anul 2006, ulterior încheierii căsătoriei și din depozițiile martorilor s-a reținut că tatăl pârâtului i-a cedat o parte din teren fiului său pentru ca să se ridice casa și pentru realizarea proiectului a vândut o mașină marca Dacia, iar fundația casei a fost săpată exclusiv de către tatăl pârâtului care a participat și cu muncă fizică la construcția casei și mama pârâtului cu gătitul iar materialele de construcție au fost cumpărate din banii adunați la nuntă.
T. a reținut că nu poate fi stabilită cu certitudine o contribuție exclusivă a reclamanților la construcția casei în litigiu, din moment ce și părinții reclamantei dar și ai pârâtului au contribuit la edificarea imobilului.
În mod justificat prima instanță a constat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor în cote părți egale, construcția casă de locuit situată pe terenul înscris în CF 3019 N Z. nr. cad. 4788, aflată în faza de execuție în valoare de 37.590 lei.
Nici apelul pârâtului L. N. nu a fost apreciat ca fiind întemeiat pentru următoarele:
În mod legal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamanților O. D. și O. D., cu motivarea că reclamanții intimați pretind un drept propriu cu privire la contribuția lor valorică la ridicarea construcției realizate pe terenul proprietatea celor doi foști soți ceea ce le justifică o calitate procesuală activă. Au deci, calitatea procesuală activă în cererea având ca obiect constatarea acestui drept propriu al lor.
În al doilea motiv de apel pârâtul a solicitat a se constat datoria comună a soților față de BRD GSG Sucursala Z. în baza contractului de credit încheiat cu această bancă.
În cazul în speță la data de_ pârâtul apelant L. N. în baza contractului de credit nr. 0823339 a împrumutat de la BRD suma de 30.000 lei pe perioadă de 84 luni, având calitatea de împrumutat și titular al creditului iar reclamanta O. D. L. a avut calitatea de co -împrumutat. Prin urmare banca are o creanță atât împotriva împrumutatului L. N. cât și împotriva co-împrumutatului, iar banca își poate recupera creanța de la oricare dintre părțile contractante sau de la ambii. Doar în situația în care creditul va fi achitat doar de către unul din foștii soți, acesta se poate îndrepta împotriva celuilalt pentru recuperarea cotei ce i se cuvine acestuia.
Ratele au fost achitate până în luna februarie 2009 de către reclamanta, O. D. L., iar din luna februarie 2009 nu s-a mai achitat rată din datoria față de bancă, astfel că nu se poate ști de la cine va recupera banca creditul și care va fi cuantumul datoriei, astfel că, în mod justificat a fost respinsă cererea pentru partajarea datoriei comune provenind din creditul bancar.
Pârâtul apelant a solicitat apoi atribuirea autoturismului Peugeot în lotul reclamantei deși acest bun nu a fost folosit niciodată de reclamanta O.
D. L. .
De altfel din probele dosarului rezultă că singura ocupație apelantului a fost aceea de a cumpăra și vinde mașini, sens în care la data de_ a cumpărat autoturismul Peugeot 607 SJ 03.SÎG. Acest autoturism a fost folosit de pârât iar după despărțirea în fapt a soților acest autoturism nu a mai fost folosit deoarece tehnic nu se putea, fiind lovit așa cum se arată în raportul de expertiză efectuat în cauză, kilometrajul fiind oprit la 191.756 km la bord de la data despărțirii în fapt ce rezultă din pozele depuse la dosarul cauzei.
Așa fiind în mod justificat instanța de fond a inclus autoturismul Peugeot 607 în lotul pârâtului apelant L. N. .
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul L. N.
, solicitând instanței modificarea deciziei pronunțate în apel, cu consecința admiterii apelului și schimbării sentinței în sensul includerii autoturismului Peugeot în lotul reclamantei O. D. .
În mod nelegal instanța de apel a aplicat criteriile de formare a loturilor coproprietarilor și a atribuit autoturismul Peugeot în favoarea pârâtului recurent.
Instanța de apel a susținut că intimata reclamantă nu ar fi folosit niciodată autoturismul, împotriva recunoașterii acesteia că are bunul împotriva adresei de la poliției și a expertizei în cauză, că acest bun este în posesia intimatei.
Recurentul a apreciat că această motivare a deciziei este străină de natura pricinii, invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Recurentul a solicitat atribuirea autoturismului în lotul reclamantei și diminuarea sultei datorată de recurent intimatei în mod corespunzător.
Recurentul a apreciat ca nelegală decizia pronunțată în apel și sub aspectul respingerii cererii de constatare a datoriei comune a soților pentru creditul de la BRD, pentru care recurentul a achitat 9 rate până în februarie 2009, când autoturismul a fost luat de intimată, care-l deține și în prezent.
Recurentul a apreciat că la lichidarea comunității de bunuri trebuie avute în vedere și datoriile comune ale soților, pentru stabilirea loturilor acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 303, art. 69 alin. 2 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata O. D. L.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că motivele de recurs invocate de recurent nu fac referire la nici un motiv de nelgalitate a deciziei
atacate și a solicitat modificarea sentinței în sensul atribuirii autoturismului în lotul reclamantei, însă recurentul a solicitat doar modificarea sentinței instanței de fond, nu și decizia pronunțată de tribunal.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, critica s-a referit la hotărârea instanței de fond, iar cu privire la motivarea instanței de recurs a arătat că aceasta "lasă de dorit";, intimatul a arătat că banca are un drept de creanță împotriva recurentului L. Niclae și a intimatei O. D., iar în baza contractului de credit, banca își poate recupera creanța de la oricare dintre părțile contractanta sau de la ambele, iar în situația în care unul dintre soți achită creditul, se poate îndrepta împotriva celuilalt pentru recuperarea cotei care i se cuvine.
Creditul bancar este o datorie comună a părților și nu este supus partajului, ci doar bunurile aflate în patrimoniul soților.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată următoarele:
Primul motiv de nelegalitate în reprezintă aplicarea greșită a criteriilor avute în vedere la stabilirea loturilor, ca urmare a partajului de bunuri.
La formarea loturilor instanța trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate aceeași cantitate de mobile și imobile potrivit art. 741 cod civil 1864, în vigoare la data investirii instanței cu acțiunea de partaj.
Această dispoziție legală consacră principiul egalității și proporționalității în formarea și compunerea loturilor.
Din dispozițiile legale mai sus reținute curtea constată că la partaj instanța trebuie atribuie în natură bunurile formând loturi echivalente ca și cantitate de bunuri atribuite celor doi coproprietari.
Instanța trebuie să asigure un echilibru a loturilor atât sub aspect cantitativ cât și valoric. Nu este permis ca majoritatea bunurilor mai valoroase din masa bunurilor care trebuie partajată să fie atribuite unuia dintre copartajanți, iar celuilalt copartajant să-i fie atribuie în natură bunurile mai puțin valoroase, dar să beneficieze de o sultă foarte mare.
Astfel instanța de fond a atribuit pârâtului cele mai valoroase bunuri, imobilul casă, teren și autoturism, iar reclamantei intimate numai câteva bunuri mobile, de valoare redusă, creând astfel un dezechilibru între cele două loturi, ori partajul trebuie să aibă un caracter echitabil pentru toți coproprietarii.
Prin urmare, pentru respectarea principiului proporționalității la formarea loturilor apare ca fiind echitabil ca autoturismul Peugeot 607 SJ 03 SÎG să fie atribuit reclamantei O. D. L., pentru echilibrarea pe cât posibil a loturilor copartajanților.
Întrucât terenul în litigiu pe care este edificată casa a fost donat de către părinții pârâtului și aceștia locuiesc în vecinătate, este firesc ca acest bun să fie atribuit pârâtului pentru a evita eventualele tensiuni între foștii socrii cu fosta noră.
Pe de altă parte, legiuitorul a stabilit în art. 673 indice 9 C.Pr.Civ. criteriile de care trebuie să tină instanța la formarea loturilor și a exemplificat o parte din aceste criterii astfel: mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari au făcut îmbunătățiri și alte asemenea.
În ceea ce privește atribuirea autoturismului pârâtului datorită faptului că acesta se ocupă exclusiv de comercializarea autoturismelor nu poate fi reținută deoarece pârâtul a contestat această împrejurare și a făcut dovada, în recurs, că a fost angajat, în calitate de agent vânzări, la S.C. ASTRAL SRL până la data de_ (f58) incorect instanța a reținut ca și criteriu de atribuire ocupația recurentului.
Apoi este de reținut că autoturismul este în posesia reclamatei și nu se poate invoca doar o posesie formală acesteia, întrucât intimata a refuzat să predea autoturismul recurentului. Susținerea intimatei, potrivit căreia autoturismul a fost abandonat de recurent, la data despărțirii în fapt a soților nu are suport probator, dimpotrivă recurentul a făcut o sesizare la împotriva intimatei referitoare la refuzul acesteia de a preda autoturismul în litigiu. Această sesizare a fost clasată, considerându-se că fapta nu are natură penală, urmând ca diferendul dintre părți să fie soluționat la partaj(39)
Împrejurarea că autoturismul este parcat în aer liber și este supus acțiunii factorilor de mediu, acumulatorul nu este utilizabil sunt împrejurări care sunt imputabile reclamantei. Aceasta în calitate de coproprietar are nu numai drepturi, dar și obligații de a se comporta ca un bun proprietar. Intimata are posesia autoturismului de câțiva ani, deci este firesc ca acesta să-i fie atribuit în starea care se află.
Așadar, curtea constată că dispozițiile art. 741 Cod Civil și art. 673 indice 9 C.Pr.Civ nu au fost respectate fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.Pr.Civ.
Nu este fondat cel de-al doilea motiv de recurs referitor la datoria comună a soților. Curtea constată că foștii soți, L. N. și L. D. L. au semnat un contract de credit cu BRD GROUPE SOCIETE GENERALE pentru suma de 30.000 lei(f.4). În acest proces de partaj nu a fost împrocesuată și banca creditoare iar atribuirea creditului unuia sau altuia dintre soți ar fi însemnat modificarea condițiilor contractului de credit ceea ce este imposibil, întrucât ar fi contravenit dispozițiilor art. 969 Cod Civil
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304pct. 9 coroborat cu art. 312 C.Pr.Civ. curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtul L. N. împotriva deciziei civile nr. 68 din 16 octombrie 2013 a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte apelul pârâtului L. N. împotriva sentinței civile nr. 2024/_ a Judecătoriei Z., pe care o va schimba în parte.
În lotul 1, atribuit reclamantei O. D. -L. va fi inclus și bunul comun autoturism marca Peugeot, tip 607-2.2 HDI, an fabricație 2001, nr. înmatriculare_ în valoare de 18.284 lei. Prin urmare, valoarea lotului atribuit reclamantei va fi de 19.904 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâtului va fi de 80.940 lei.
În consecință, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei sultă în sumă de 30.518 lei.
Aplicând dispozițiile art.274 și art. 276 C.Pr.Civ. curtea compensează cheltuielile de judecată și obligă pe intimata O. D. -L. să plătească recurentului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, apreciate de curtea ca fiind rezonabile raportat la cheltuielile făcute de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâtul L. N. împotriva deciziei civile nr. 68 din 16 octombrie 2013 a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte apelul pârâtului L. N. împotriva sentinței civile nr. 2024/_ a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Include în lotul 1, atribuit reclamantei O. D. -L. și bunul comun autoturism marca Peugeot, tip 607-2.2 HDI, an fabricație 2001, nr. înmatriculare_ în valoare de 18.284 lei.
Valoarea lotului atribuit reclamantei este de 19.904 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâtului este de 80.940 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sultă în sumă de 30.518 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Compensează parțial cheltuielile de judecată în recurs.
Obligă pe intimata O. D. -L. să plătească recurentului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T.
D. M.
C.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.apel: M.Kende, G.Drăgan
| ← Decizia civilă nr. 507/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 1143/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
