Decizia civilă nr. 223/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/A/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
Judecător: C. -A. C. Grefier: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de apelant I. N. R. împotriva sentinței civile nr. 1239/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei H., privind și pe intimat T. I. V.
, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 1239/_, pronunțată în dos. nr._ Judecătoria Huedin a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. N. R., împotriva pârâtei T. I. -V. .
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională T. I. -V. împotriva pârâtului reconvențional I. N. R. și în consecință:
A constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit în cotă de 50% fiecare următoarele bunuri comune: construcția casă familială compusă din S+P+M având fundație din beton, pereți din cărămidă, învelitoare din țiglă, la subsol antreu și 3 boxe, parter: hol, bucătărie, cămară, baie, sas, cameră de zi și două dormitoare, etaj: hol, baie, două dormitoare, balcon și pod,
înscrisă în CF nr. 4718 H., nr. topo. 1857/1 în suprafață de 800 mp, situată administrativ în H., str. M., nr. 16, jud. Cluj, în valoare de
40.000 euro, precum și datoria restantă în cuantum de 29.500,71 lei provenind din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 238/_ încheiat de părți cu BCR SA, echivalent a 6.494 euro la data pronunțării prezentei sentințe.
A dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea în favoarea pârâtei- reclamantă reconvențională T. I. -V. a construcției casă familială compusă din S+P+M având fundație din beton, pereți din cărămidă, învelitoare din țiglă, la subsol antreu și 3 boxe, parter: hol, bucătărie, cămară, baie, sas, cameră de zi și două dormitoare, etaj: hol, baie, două dormitoare, balcon și pod, înscrisă în CF nr. 4718 H., nr. topo. 1857/1 în suprafață de 800 mp, situată administrativ în H., str. M., nr. 16, jud. Cluj, în valoare de 40.000 euro, precum și datoriei restante în cuantum de 29.500,71 lei provenind din contractul de credit bancar pentru persoane
fizice nr. 238/_ încheiat de părți cu BCR SA, echivalent a 6.494 euro la data pronunțării prezentei sentințe.
A obligat pârâta-reclamantă reconvențională T. I. -V. la plata către reclamantul - pârât reconvențional I. N. R. a sultei în cuatum de 16.753 euro.
A respins celelalte pretenții formulate de reclamantul - pârât reconvențional I. N. R. .
A compensat cheltuielile de judecată făcute de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 212/2007 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr._ instanța a desfăcut, prin divorț, căsătoria încheiată de la data_ de I. N. R. împotriva și I. I. V. și înregistrată în Registrul stării civile al orașului H., jud. Cluj sub nr. 58/_, din vina exclusivă a soțului reclamant-pârât reconvențional, pârâta-reclamantă reconvențională urmând să-și reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de "Morar";.
De asemenea a fost încredințată pârâtei-reclamantă reconvențională spre creștere și educare pe minora I. -A., născută la data de_, reclamantul-pârât reconvențional fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în procent de 25% din veniturile lunare obținute, începând cu data de_ și până la majoratul minorei sau alte dispoziții legale. (f. 4-6).
Este un fapt necontestat de părți că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit un imobil construcție reprezentând casă familială compusă din S+P+M având fundație din beton, pereți din cărămidă, învelitoare din țiglă, la subsol antreu și 3 boxe, parter: hol, bucătărie, cămară, baie, sas, cameră de zi și două dormitoare, etaj: hol, baie, două dormitoare, balcon și pod, înscrisă în CF nr. 4718 H., nr. topo. 1857/1 în suprafață de 800 mp, situată administrativ în H., str. M., nr. 16, jud. Cluj. Ambele părți litigante au admis că imobilul are o valoare de 40.000 euro.
De asemenea în timpul căsătoriei soții au contractat mai multe împrumuturi bancare, în special pentru construcția și amenajarea imobilului. În prezent este restantă suma de 29.500,71 lei (echivalent a
6.494 euro la data pronunțării prezentei sentințe) provenind din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 238/_ încheiat de părți cu BCR SA pentru care s-a încheiat și o înțelegere de plată cu SC EOS KSI ROMANIA SRL (f. 239-240).
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente în cauză instanța de fond a constatat bunul a fost dobândit de soți înainte de data de_ . Din perspectiva dreptului familiei și efectelor sale patrimoniale dobândirea a fost guvernată de Codul Familiei. Potrivit art. 30 din Codul Familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedită.
Acest text legal instituia prezumția legală de comunitate a tuturor bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, prezumție iuris tantum. Comunitatea de bunuri a soților a existat, ca regim unic matrimonial în România, până la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
În ceea ce privește petitul de sistare a stării de indiviziune este aplicabilă noua legislație civilă, respectiv art. 669 și urm. din Noul Cod Civil. Astfel, potrivit art. 66 din Legea 71/2011 dispozițiile art. 669-686 din Codul civil sunt aplicabile convențiilor de partaj încheiate după intrarea în vigoare
a Codului civil. De asemenea, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil.
Potrivit art. 669 din Noul cod civil încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. De asemenea potrivit art. 670 partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii.
Reclamantul I. N. R. a susținut prin cererea de chemare în judecată că bunul imobil a fost dobândit în timpul căsătoriei de către soți, însă este îndreptățit la o cotă de contribuție de 70% din acest bun.
Instanța de fond a reținut că, în principiu, reclamantul poate răsturna prezumția simplă a cotelor egale în dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă dovada trebuie făcută prin probe temeinice.
Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar avea o cotă de contribuție superioară celei cuvenite pârâtei și stabilită de lege ca fiind egală pentru soți.
Astfel, reclamantul admite în interogatoriu, întrebarea 7, că imobilul a început să fie edificat cu banii încasați ca dar de nuntă. De asemenea recunoaște că dulgherul care a realizat acoperișul a fost plătit de părinții pârâtei (întrebarea și răspunsul 24).
Martorul Plotuna L., muncitor pe șantier, a arătat că alături de el au lucrat rude ale pârâtei reclamante reconvenționale, uneori 6, alteori 10, în funcție de lucrare. Din partea reclamantului nu a văzut persoane care să muncească. Cărămida a fost adusă de tatăl pârâtei, acesta angajând și un meșter de la Sâncraiu pe care îl transporta zilnic pe șantier. Martorul a fost de altfel angajat și plătit de tatăl pârâtei T. I. -V. . Martorul a mai declarat că l-a văzut și pe reclamantul I. N. R. muncind pe șantier. Martora Mihuț L. a arătat în declarația sa că imobilul a fost ridicat de reclamant cu ajutorul rudelor sale, care au ajutat mai ales la tencuirea pereților.
Ulterior separării părților reclamanta reconvențională a continuat să achite rate pentru credite contractate în timpul căsătoriei, precum și impozitele și taxele locale aferente imobilului, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar.
În ceea ce privește veniturile obținute din muncă de cele două părți
instanța, raportat la adeverințele depuse la dosar (f. 102, 245, 221-283) reține că nu se constată o diferență semnificativă în favoarea reclamantului
I. N. R. .
Având în vedere probele testimoniale, coroborate cu înscrisurile menționate mai sus și răspunsurile la interogatorii, rezultă că reclamantul nu are o contribuție diferită de cea a pârâtei la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Raportat la prevederile art. 673/1 și urm. C.Pr.Civ., ținând seama de criteriile prevăzute de art. 673/9 C.Pr.Civ. instanța de fond a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențională T.
I. -V. a construcției casă familială compusă din S+P+M având fundație din beton, pereți din cărămidă, învelitoare din țiglă, la subsol antreu și 3 boxe, parter: hol, bucătărie, cămară, baie, sas, cameră de zi și două dormitoare, etaj: hol, baie, două dormitoare, balcon și pod, înscrisă în CF nr. 4718 H., nr. topo. 1857/1 în suprafață de 800 mp, situată administrativ în H., str. M., nr. 16, jud. Cluj, în valoare de 40.000 euro, precum și datoriei restante în cuantum de 29.500,71 lei provenind din contractul de
credit bancar pentru persoane fizice nr. 238/_ încheiat de părți cu BCR SA, echivalent a 6.494 euro la data pronunțării prezentei sentințe.
Pentru a dispune această măsură instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâta-reclamantă reconvențională a rămas după desfacerea căsătoriei în imobil împreună cu fiica părților, a continuat să achite toate debitele legate de administrarea locuinței și locuiește în H. cu familia nou constituită. Pe de altă parte reclamantul locuiește în prezent în Cluj-Napoca cu familia sa unde are și un loc de muncă și nu are stringentă nevoie de o
locuință în orașul H. .
De asemenea instanța de fond a obligat pe pârâta-reclamantă reconvențională T. I. -V. la plata către reclamantul - pârât reconvențional a sultei în cuatum de 16.753 euro, respectiv 20.000 euro din care se deduce suma de 3.247 euro reprezentând jumătate din cuantumul datoriei care va fi achitată pe viitor de pârâta-reclamantă reconvențională.
Instanța de fond, față de soluția adoptată în privința petitului de sistare a stării de indiviziune, a respins cererea reclamantului de înscriere în cartea funciară și evacuarea pârâtei din imobil.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate cu prezenta cauză instanța de fond, văzând prevederile art. 274-276 C.Pr.Civ., reținând că ambele cereri au fost admise în parte și a compensat cheltuielile făcute de părți.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul I. N.
solicitând admiterea acestuia, modificarea in parte a sentinței atacate în sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata, cu consecința respingerii in totalitate a cererii reconventionale ca neîntemeiata, obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate in fond cat si in apel.
În motivarea apelului, a arătat hotărârea instanței este greșita, statuările si concluziile acesteia fiind eronate in primul rând in ceea ce privește cotele de proprietate reținute pentru fiecare dintre copartajanti (50% fiecare), iar in al doilea rând in ceea ce privește modalitatea aleasa in vederea sistării stării de indiviziune prin atribuirea construcției in natura, in favoarea paratei.Hotărârea pronunțata de instanța fondului este deci parțial netemeinica si nelegala, impunandu-se modificarea acesteia, in sensul admiterii in întregime a cererii de chemare in judecata formulata de apelantă si in consecința respingerea in totalitate a cererii reconventionale formulate,
A susținut că așa cu a demonstrat în fața instanței fondului, cota de contribuție la edificarea construcției este in realitate de 70% apelantul si 30% intimata, cota de contribuție in privința căruia apelantul a făcut dovada celor alegate, atât cu inscrisurile depuse la dosar, cat si prin răspunsul la interogatoriu al paratei, cat mai ales prin depozițiile testimoniale, in special declarația martorei Mihut L. .
De asemenea, prin raportare atât ia cota de contribuție superioara a subsemnatului ia edificarea construcției, cat si la faptul că, construcția a fost edificata pe terenul proprietatea exclusiva a subsemnatului, precum având in vedere si celelalte criterii prevăzute de art.673 ind.9 C.proc.civ.. si analizând intreg materialul probator in cauza, instanța avea obligația de a da eficienta solicitării subsemnatului de atribuire in natura a construcției, cu despăgubirea paratei, SI NU invers, astfel cum in mod eronat a procedat, argumentele folosite de instanța in acest demers fiind străine de obiectul cauzei si neputand fundamenta o asemenea soluție.
Din analiza considerentelor hotărârii, se poate observa ca instanța a procedat la o greșita analiza si interpretare a probatoriului administrat in
cauza, soluția pronunțata fiind data cu neobservarea atenta a inscrisurilor doveditoare, a răspunsurilor la interogatoriu si a depozițiilor martorilor audiați in cauza, instanța acordând preferința, fara nicio justificare, anumitor răspunsuri la punctele de interogatoriu, extrase din context si selectând in vederea justificării soluției depoziția martorului propus de parata-intimata (Pîotuna L. ), in detrimentul depoziției martorei propuse de subsemnatul reclamant.
In ceea ce privește veniturile obținute din munca, apelantul a arătat că a obținut venituri net superioare paratei. Reclamantul a activat ca militar angajat pe baza de contract, unde sunt specificate veniturile nete ale acestuia pentru perioada octombrie 1992 - martie 2005, astfel: anul 1992 (3
luni) 95.092 lei, anul 1993 - venituri nete 640.824 lei, anul 1994 -
1.675.173 lei, anul 1995 - 2.269.835 lei, anul 1996 - 2.580.245 lei, anul
1997 - 5.799.800 lei, anul 1998- 11.651.975 lei, anul 1999 - 17.360.743
lei, anul 2000 - 37.679.665 lei, anul 2001 -53.555.903 lei, anul 2002 -
61.484.489 lei, anul 2003 - 72.624.378 lei, anul 2004 -107.931.652 lei, anul 2005 (3 luni) 24.600.180 lei), venituri compuse din solda lunara, indemnizația de hrana si premii.
Ulterior, pentru perioada_ -_, reclamantul a fost angajat pe post de consilier juridic la Primăria Comunei Belis, unde a avut salariul net conform adeverinței 1747/_ (fila 245 dosar), ia care se adaugă premii pentru sărbătorile de Paste si Crăciun.
Asa cum se poate vedea comparativ din adeverința depusa de parata (fila 220 dosar), veniturile acesteia se prezintă in felul următor: anul 1995 (3 luni) 340.731 lei), 1996 -1.776.085 lei, anul 1997 - 4.071.724 lei, anul 1998
- 11.261.960 lei, anul 1999 -15.903.022 iei, anul 2.00022.410.200 lei, anul
2001 - 29.765908 lei, anul 2002 -32.722.021 lei, anul 2003 - 31.950.926
iei, anul 2004 - 77.563931 lei, anul 200511.588lei, anul 2006 - 14,289 iei,
anul 2007 - 8.599 lei.
Menționează apelantul că parata nu a putut face dovada veniturilor nete pana in anul 1995, iar cu cartea de munca depusa in probatiune parata nu poate face dovada veniturilor nete încasate.
Se poate vedea astfel, comparând veniturile pârtilor pentru perioada indicata, ca veniturile reclamantului au fost net superioare paratei iar in ceea ce privește perioada 1991-1994 perioada esențiala in care s-au efectuat cele mai substanțiale lucrări la edificarea construcției, parata nici măcar nu depune la dosarul cauzei dovada veniturilor. In ceea ce privește susținerile paratei, in sensul, ca din veniturile salariale as fi suportat taxa pentru studiile universitare la Universitatea 1 Decembrie Alba-lulia, apelantul menționează faptul subsemnatul m-am angajat la Primăria Belis după absolvirea studiilor universitare, începând cu data de_, asa cum rezulta din adeverința Primăriei Belis - fila 245 dosar.
Având in vedere acest aspect, si faptul ca diploma de licența nr.1363/ a fost emisa de Universitate la data de_ . la acea data având loc finalizarea studiilor, rezulta ca nu aveam cum sa suport contravaloarea acestora din salariul de la Primărie, deoarece nu eram angajat al Primăriei si al UM. In același sens, menționez faptul ca in anul 2005, s-a accesat un credit la Banca Transilvania pe numele paratei, in valoare de 5.000 Ron, s-a utilizat in exclusivitate pentru plata studiilor universitare ale acesteia, chestiune pe care parata cu rea-credinta o trece sub tăcere.
Referitor la restituirea creditului, apelantul susține că lunar a achitat intimatei suma de 65 euro din rată, în total 1900 euro, în baza înțelegerii chitanțelor au fost remise exclusiv pe numele intimatei.
Prin întâmpinarea formulată intimata T. I. -V. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
În expunerea poziției procesual intimata a arătat că la Primăria com.Beliș apelantul a fost încadrat cu salariul minim pe economie, însă omite cheltuielile pe care le avea de suportat cu naveta.De asemenea intimata a arătat că a fost angajată pe perioada 1991-1994, urmând ca pe lângă venitul realizat să se ține seama și de munca sa în gospodărie precum și de faptul că a crescut-o și pe fetița lor I. -A. .În ce privește edificarea construcției arată că a contribuit alături de apelant, în cotă egală.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate și a prevederilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, tribunalul apreciază că raportat la probatoriul administrat, apelantul nu a dovedit o cotă de contribuție mai mare la edificarea construcției, bun comun al părților.
Contrar susținerilor apelantului, intimata a lucrat pe toată perioada căsătoriei și implicit pe perioada edificării casei pentru care s-a obținut autorizație de construire în anul 1992.
Potrivit cărții de muncă depusă în copie la filele 221-233 din dosarul de fond intimata a lucrat începând cu data de_ și până la data de_ la Societatea Alianța din H., după care potrivit adeverinței nr.4757/_ eliberată de Primăria com.H. intimata a lucrat ca și contabil la această instituție până pe perioada cuprinsă între_ -_ .(f.220 din dosarul de fond).
Este adevărat că și apelantul a realizat venituri salariale în perioada iunie 1991-martie 2005 fiind angajat în cadrul Ministerului Apărării Naționale la UM 01049 și UM 02565, după care pe perioada_ -_ ca și consilier juridic la Primăria com.Beliș.(f.88, 12, 245 dosar fond și apel).
Comparând veniturile părților, rezulta ca atat reclamantul cat si parata au fost angajati in timpul casatoriei, respectiv pe perioada edificării construcției, obtinand venituri salariale, nefiind diferențe majore între părți din acest punct de vedere.Astfel, tribunalul apreciază că apelantul nu a facut dovada unor venituri substantial mai mari decat intimata in tot timpul casatoriei.
Probatoriul testimonial administrat in cauza, respectiv depozitiile
,martorilor Plotuna L. și Mihuț L. (f.255,256) nu a confirmat sustinerile apelantului in sensul că la edificarea casei a avut o contribuție majoră.
Astfel, martorul Plotuna L. a afirmat ca a ajutat părțile la edificarea casei care a fost ridicată prin anii 1991-1992, lucrând alături de el și rude din partea intimatei.Martorul a mai arătat că s-a implicat în efectuarea lucrărilor de construire și la procurarea cărămizii tatăl intimatei care este dulgher.Martorul a mai arătat că a lucrat și apelantul pe șantier, dar, nu a văzut persoane din partea apelantului să participe la lucrările de execuție a construcției.
In schimb, martora Mihuț L. a aratat ca și apelantul a fost ajutat de rudele sale la edificare casei, cunoscând că terenul i-a fost dat acestuia de părinții săi.Aprecierea martorei că reclamantul a avut o contribuție de 80% la edificarea construcției, nu poate fi luată în seamă, fiind o afirmație pur subiectivă a martorei, neargumentată în vreun fel și fără a fi evidențiat vreun criteriu care a determinat-o să indice această cotă procentuală și nu alta.
Împrejurarea ce rezultă din probele testimoniale este că, este că ambele părți au fost ajutate la edificarea casei de către rudele fiecăruia, fără
ca acest ajutor să încline balanța în favoarea unui sau altuia care să atragă o contribuție diferită a părților la dobândirea bunurilor comune.Nu poate fi negată munca depusă de intimată în gospodărie și pentru creșterea minorei.
În ce privește sistarea stării de indiviziune, tribunalul reține că instanța de fond a dat eficiență, în mod corect, criteriilor prevăzute de
art.673 ind.9 cod pr.civilă., apreciind raportat la situația locativă a fiecăruia dintre părți că intimata este care nevoie stringentă de locuință.Astfel, în mod corect, s-a dispus sistarea stării de indiviziune în modalitatea atribuirii imobilului intimatei.
Faptul că apelantul este proprietar exclusiv al terenului aferent, nu constituie un impediment în alegerea acestei modalități de partaj, iar aspectele referitoare la superficie sau la despăgubiri nu se impun a fi analizate deoarece exced cadrului procesual, instanța nefiind învestită cu astfel de cereri.
Apelantul nu a reușit să facă nici dovada că a achitat intimatei suma de 1900 euro din credit în mână, acesta fiind motivul pentru care mare parte a chitanțelor sunt pe numele intimatei.
Față de cele de maia sus, constatând legală și temeinică sentința civilă apelată, în tem.art.296 cod pr.civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de I. N. împotriva sentinței civile nr. 1239/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei H., pe care o menține în totul.
În tem.art.274 tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei T.
I. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. N. împotriva sentinței civile nr. 1239/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei H., pe care o menține în totul. Obligă apelantul să plătească intimatei T. I.
V. | suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel. | |
Decizia este definitivă și executorie. | ||
Cu drept de recurs în termen de 15 zile | de la comunicare. | |
Pronunțată în ședința publică din_ . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | |
D. T. | C. | -A. |
Fiind în concediu semnează C.
Vicepreședinte T.
E. L.
GREFIER
L. M.
Fiind în concediu semnează grefier-șef secție civilă
S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 1227/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 2831/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
