Decizia civilă nr. 25/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/A/2013
Ședința publică din data de 7 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea, urmare a recalificării căii de atac, apelurile civile declarate de reclamanta S. (I. O. ) C. C. și de pârâtul reclamant reconvențional I. O. A. Ion împotriva sentinței civile nr. 1549/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterea apelului a avut loc la data de 31 ianuarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.
La cererea reprezentanților părților, pentru a le da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 7 februarie 2013.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 1549/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamanta
O. C. -C., împotriva pârâților I. O. A. -Ion și B.C.R. S.A. București - S. N., și, în consecință:
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant I. O. A. -Ion și, în consecință:
S-a constatat că părțile ex-soți au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală în cotă de câte ½ părți fiecare (proporție de 50 %) următoarele bunuri:
apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți din teren în valoare la preț de circulație 56.772 euro;
autoturism marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102 în valoare 5000 euro aferent prețului de vânzare;
mobilă de bucătărie în valoare de 2400 lei;
mașină de spălat în valoare de 700 lei;
frigider în valoare de 750 lei;
mobilă de sufragerie în valoare de 3000 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de 4000 lei;
bibliotecă în valoare de 1400 lei;
cuptor electric Zanussi în valoare 700 lei;
hotă electrică Whirlpool în valoare de 500 lei
laptop Fujitsu- Siemens în valoare de 1900 lei;
Valoare totală 61.772 euro si respectiv 15.350 lei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune anterior evidențiate astfel:
Au fost atribuite în natură în favoarea reclamantei I. O. -C. C. următoarele bunuri:
apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți din teren în valoare la preț de circulație 56.772 euro;
mobilă de bucătărie în valoare de 2400 lei;
mașină de spălat în valoare de 700 lei;
frigider în valoare de 750 lei;
mobilă de sufragerie în valoare de 3000 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de 4000 lei;
bibliotecă în valoare de 1400 lei;
cuptor electric Zanussi în valoare 700 lei;
hotă electrică Whirlpool în valoare de 500 lei
laptop Fujitsu- Siemens în valoare de 1900 lei;
Valoare totală lot de 56.772 euro și respectiv 15.350 lei.
A fost atribuit în natură în favoarea pârâtului I. O. A. -Ion următorul bun:
autoturismul marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102 în valoare 5000 euro aferent prețului de vânzare.
Valoare totală lot de 5000 euro.
Pentru egalizarea valorică a loturilor atribuite părților, reclamanta I. O. Camen C. a fost obligată să-i plătească pârâtului I. O. A. Ion suma de 25.886 euro și respectiv 7.675 lei cu titlu de sultă compensatorie.
A fost respins ca neîntemeiat petitul din acțiunea reconvențională privind existența pasivului comun.
În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtului reclamant Izovoran O. A. Ion pentru petitul din acțiunea reconvențională ce vizează calitatea de bun comun a serei de legume.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit exclusiv pe numele reclamantei I. O. C. C. asupra imobilului apartament în litigiu cu datele de identificare anterior redate și atribuit în lot prin efectul partajului.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr._ al Judecătoriei N., reclamanta I.
C. -C. i-a chemat în judecată pe pârâții I. O. A. -Ion și B. S.A.
București - S. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată și în baza probelor administrate să dispună următoarele:
să se constate că reclamanta împreună cu pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală următoarele bunuri:
cota de ½ părți din apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți, din teren;
autoturism marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102;
garnitură mobilă de bucătărie în valoare de circa 1000 lei;
mașină de spălat în valoare de circa 400 lei;
frigider în valoare de circa 300 lei;
mobilă de sufragerie în valoare de circa 300 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de circa 300 lei;
să se dispună partajarea acestor bunuri comune în raport de cota de contribuție de câte ½ părți fiecare, prin atribuirea în favoarea reclamantei a apartamentului și mobilierului, iar în favoarea pârâtului a autoturismului, cu obligarea la plata unei sulte compensatorii;
să se dispună întabularea în CF pe numele reclamantei a dreptului de proprietate asupra apartamentului ce-i va reveni în lot;
să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivare, reclamanta a arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți, iar prin sentința civilă nr. 1883/2009 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei N. s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți și s-a disjuns întregirea de acțiune și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formându-se prezentul dosar înregistrat la nr._ al Judecătoriei N. .
Astfel, prin acțiunea formulată s-a solicitat concomitent cu desfacerea căsătoriei și partajarea bunurilor comune dobândite de către părți în timpul căsătoriei. În privința imobilului apartament s-a menționat că, în anul 2004, părțile au convenit să achiziționeze un apartament situat în municipiul C. -Napoca și prin
raportare la intenția de stabilire a domiciliului comun în această localitate.
Astfel, s-a contactat o firmă de construcții care le-a oferit părților un apartament dintr-un bloc aflat în construcție, în schimbul prețului total de 37.500 euro și cu achitarea unui avans de 13.500 euro la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare și cu mențiune de achitare diferență preț la predarea apartamentului.
Deoarece părțile nu dispuneau de această sumă, părinții reclamantei s-au oferit să-i dea cu titlu de zestre cuantumul aferent avansului și care a fost obținut din vânzarea unui apartament proprietatea părinților, situat în municipiul C. -Napoca. Astfel, s-a menționat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Vișan I. A. da, sub nr. 1996/_, părinții reclamantei, respectiv numiții O. P. Laurențiu și O. Irina, au înstrăinat apartamentul înscris în CF 1. C. -Napoca, sub serialul A+1, cu nr. top. 23259/S/XI, în favoarea cumpărătorilor Szekely Petronel și
G. M., în schimbul prețului de 19.500 euro.
Din acest cuantum dat cu titlu de zestre reclamantei s-a achitat avansul pentru apartamentul din litigiu, iar diferența de bani a fost utilizată pentru finisarea
apartamentului și cumpărarea bunurilor mobile existente în apartament și specificate în petitul acțiunii.
De asemenea, pentru achitarea integrală a apartamentului a fost contractat un credit de la B.C.R. - S. N. și constând din diferența de preț până la complinirea sumei totale, astfel încât s-a apreciat că în masa bunurilor comune partajabile se include doar cota de ½ părți, cealaltă jumătate reprezentând contribuția proprie a reclamantei.
În luna august 2007, părțile au cumpărat autoturismul marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102, printr-un contract de leasing financiar, iar în momentul încheierii contractului s-a achitat suma de 6662 euro, reprezentând 50 % din valoarea acestuia, iar diferența de preț urma să fie achitată în 48 de rate lunare.
La despărțirea în fapt, pârâtul a luat autoturismul pe care ulterior l-a înstrăinat unei alte persoane.
S-a justificat chemarea în judecată și a pârâtei B. -S. N. pe considerentul că asupra apartamentului s-a constituit o ipotecă pentru suma de 17.000 euro, reprezentând împrumut, dobânzi și cheltuieli.
Ca modalitate de partajare s-a solicitat atribuirea în lotul reclamantei a apartamentului și a bunurilor mobile și, respectiv, în lotul pârâtului atribuirea autoturismului cu mențiunea că pentru apartamentul cumpărat și cu un credit bancar, cu termen de restituire în 25 ani, reclamanta va prelua și contractul de credit împreună cu ipoteca care grevează apartamentul.
Pentru determinarea valorii și a sultei compensatorii s-a solicitat să se țină cont de contribuția exclusivă a reclamantei la plata avansului și ratele ce urmează să fie achitate la B. -S. N. .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 30, art. 31, art. 36 Codul familiei, art. 728 și următoarele Cod civil.
În probațiune, reclamanta a utilizat proba cu înscrisuri: extrasul de CF, copia antecontractului de vânzare-cumpărare, precum și ale contractelor de vânzare cumpărare evidențiate, a contractului de leasing financiar, solicitând și administrarea unui probatoriu testimonial cu martorii P. V. ia, T. I. G., Tomi I., luarea interogatoriului pârâtului, precum și administrarea unei probe tehnice în specialitatea evaluări bunuri imobile, renunțând la expertiza evaluare bunuri mobile și prin raportare la acceptarea valorilor recunoscute în interogatoriul și interpelările pârâtului.
Pârâtul I. O. A. Ion, legal citat, s-a prezentat în instanță și, atât prin poziția procesuală exprimată direct, cât și în cadrul întâmpinării s-a declarat de acord cu admiterea în parte a acțiunii de partaj cu precizările punctuale redate.
În principal, s-a contestat situația imobilului apartament, apreciindu-se că în masa de partajat intră întreg imobilul și nu doar cota de ½ părți așa cum susține reclamanta.
De asemenea, în privința autoturismului s-a relevat că acesta a fost vândut în timpul căsătoriei, astfel încât nu mai poate fi partajat.
Concomitent s-a menționat că reclamanta nu a introdus în acțiune toate bunurile care compun masa bunurilor comune, sens în care s-a formulat și o acțiune reconvețională (f. 30-31).
Prin acțiunea reconvențională promovată și ulterior precizată (filele 33, f. 130-131), pârâtul a solicitat instanței ca în baza probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună următoarele:
să se constate că reclamanta împreună cu pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală următoarele bunuri:
bibliotecă în valoare de 1400 lei;
cuptor electric Zanussi în valoare 700 lei;
hotă electrică Whirlpool în valoare de 500 lei
laptop Fujitsu-Siemens în valoare de 1900 lei;
să se dispună partajarea și a acestor bunuri mobile.
De asemenea, s-a contestat inițial valoarea bunurilor mobile indicate de reclamantă, relevându-se că sunt subevaluate, sens în care s-au redat valorile reale, respectiv:
mobilă de sufragerie în valoare de 3000 lei;
mobilă de bucătărie în valoare de 2400 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de 4000 lei (1000
euro);
frigider "Artic"; în valoare de 750 lei;
mașină de spălat în valoare de 700 lei;
Prin precizarea acțiunii reconvenționale f. 33, pârâtul a solicitat ca în
contradictoriu cu reclamanta să se dispună și următoarele:
să se constate că reclamanta împreună cu pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală:
apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți, din teren;
Să se dispună partajarea acestuia alături de celelalte bunuri comune evidențiate în acțiunea introductivă și acțiunea reconvențională și să atribuie pârâtului un lot corespunzător cotei sale de contribuție de ½ părți.
Printr-o nouă precizare a acțiunii reconvenționale (f. 130-131), pârâtul a solicitat ca în contradictoriu cu reclamanta și prin hotărârea pronunțată să se dispună și următoarele:
să se constate că reclamanta împreună cu pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală:
- o seră pentru cultivare legume în lungime de 30 m, lățime 6 metri cu structura metalică, acoperită cu policarbonat și folie plastic, în valoare de
10.000 lei;
să se constatate existența unui pasiv comun al părților în cuantum de 23.165 lei (5085 euro cu echivalent de 21.865 lei) și să se dispună obligarea pârâtei reconvenționale să-i achite reclamantului jumătate din acest cuantum.
În concret, s-a menționat că părțile au edificat sera evidențiată și s-au achiziționat materiale necesare în acest scop, motiv pentru care se impune și partajarea acestei sere cu atribuire către pârâta reclamantă și cu obligarea la plata sultei compensatorii egală cu jumătate din valoarea estimată.
În privința pasivului comun s-a menționat că acesta constă în plăți pe care pârâtul le-a achitat după despărțirea în fapt pentru bunurile comune după cum urmează:
1300 lei cheltuieli cu utilitățile și impozit pentru apartamentul din municipiul
, precum și pentru lichidare firmă deținută de părți;
80 euro rata apartamentului din C. pentru luna martie 2010, cu mențiunea că este vorba de rata aferentă reclamantei deoarece pârâtul plătește lunar partea sa de 80 euro.
305 euro taxă novație leasing Skoda achitată din suma de 5000 euro prețul de vânzare al autoturismului;
1825 euro împrumut luat din bancă sub forma descoperirii de card în timpul căsătoriei și achitat din cei 5000 de euro prețul de vânzare al autoturismului;
500 euro datorie în timpul căsătoriei de la numitul I. u Sorin G. și achitată din cei 5000 euro după vânzare auto;
1705 euro credit pentru cumpărare auto și achitat tot după vânzare auto din prețul aferent;
670 euro plata rate apartament C. din cei 5000 euro.
În probațiune, pârâtul a utilizat proba cu înscrisuri, anexând la dosarul cauzei copii după factura fiscală privind achiziționarea laptopului, privind taxa de novație și pentru susținerea contractului bancar descoperire de cont, copia autorizației pentru funcționarea AF I. -O., copia facturilor fiscale și avizelor de expediție marfă care atestă achiziționarea materialelor utilizate pentru edificarea serei, solicitând și administrarea unui probatoriu testimonial cu numitul G. F. și Chifa Viorel M., luarea unui interogatoriu reclamantei și o probă tehnică constând într-o nouă expertiză în specialitatea construcții.
Pârâta Banca Comercială Română București - S. N., legal citată, nu și-a desemnat reprezentant în instanță, dar a comunicat la dosar întâmpinare (f. 86-87) prin care și-a expus poziția procesuală cu privire la acțiunea civilă de partaj a ex- soților I. O. .
În concret, s-a relevat că prin contractul de credit 715/PF/_ încheiat cu pârâta societate bancară, celor doi soți le-a fost acordat un credit în sumă de 17000 euro, iar pârâtul I. O. A. Ion are calitatea de împrumutat, iar reclamanta de coplătitor.
Mai mult, acest contract de credit bancar a fost garantat cu ipoteca constituită în favoarea B. S.A. asupra imobilului apartament cu trei camere și dependințe situat în localitatea C. -Napoca și care reflectă proprietatea comună a părților.
În acest context, pârâta a menționat că nu se opune cererii de sistare a comunității matrimoniale de bunuri prin raportare la dispozițiile art. 36 alin. 2 Codul familiei și art. 728 Cod civil. Totuși, s-a relevat că instanța de judecată nu poate interveni în modificarea clauzelor contractuale, iar o novație prin schimbare de debitor trebuie consfințită de ambele părți contractante.
În concret, contractarea creditului și suma de bani aferentă a fost acordată ținându-se cont de situația materială a soților din momentul încheierii contractului, funcționând solidaritatea pasivă între debitori, astfel încât în ipoteza în care împrumutatul nu își respectă obligația și coplătitoarea poate fi urmărită pentru achitarea acesteia alături și simultan cu debitorul principal.
Singura posibilitate de novație prin schimbare de debitor în conformitate cu art.1128 cod civil este varianta convențională și reprezintă o modalitate de transformare a obligațiilor consfințită de ambele părți contractante (creditor B. și debitori) și prin încheierea unui nou contract sau modificarea celui inițial.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115, art. 118 Cod procedură civilă, art. 1128 Cod civil, art. 1646 alin. 3 Cod civil, art. 1132 Cod civil, art. 36 alin. 2 Codul familiei.
În probațiune, pârâta a utilizat proba cu înscrisuri, anexând întâmpinării copii după contractul de credit bancar, contractul de ipotecă și după coala de CF privind situația imobilului apartament.
Analizând actele dosarului, judecătoria a statuat că părțile din prezentul litigiu au fost căsătorite în perioada cuprinsă între_ -_, iar prin sentința civilă nr. 1883/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei N. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți din culpă comună.
Prin acțiunea introductivă înregistrată la nr._ al Judecătoriei N. s-a formulat atât petitul de divorț cu cererile accesorii, cât și petitul de partaj, astfel încât s-a disjuns întregirea de acțiune și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formându-se prezentul dosar înregistrat la nr._ al Judecătoriei N. și care vizează doar petitul de partaj.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză și prin raportare la pretențiile proprii formulate de către părți în contextul acțiunii principale și acțiunii reconvenționale, reținând și pozițiile procesuale și recunoașterile implicite din cuprinsul interogatoriilor, instanța a constatat că au calitatea de bunuri comune, ale părților, dobândite prin contribuție comună și egală cu cote de câte ½ părți, fiecare, următoarele bunuri:
apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți, din teren în valoare la preț de circulație 56.772 euro;
autoturism marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102 în valoare 5000 euro aferent prețului de vânzare;
mobilă de bucătărie în valoare de 2400 lei;
mașină de spălat în valoare de 700 lei;
frigider în valoare de 750 lei;
mobilă de sufragerie în valoare de 3000 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de 4000 lei;
bibliotecă în valoare de 1400 lei;
cuptor electric Zanussi în valoare 700 lei;
hota electrică Whirlpool în valoare de 500 lei
laptop Fujitsu-Siemens în valoare de 1900 lei;
Pentru determinarea masei comunei de partajat și pentru includerea bunurilor mobile și imobile anterior evidențiate, cât și stabilirea valorilor pecuniare aferente, instanța a reținut prioritar ipoteza de conveniență a părților, sintetizată în final prin răspunsurile la interogatoriu și prin consemnările din încheierile de ședință din data de 13.10.201 (pârât) și, respectiv,_ (reclamantă), și care converg spre
acceptarea bunurilor mobile, cu excepția laptopului și a autoturismului, la valorile redate în interogatoriul luat reclamantei.
Discrepanța privind modalitatea de achiziționare a laptopului și conotația de bun propriu sau comun a fost elucidată prin raportare la înscrisurile atașate în probațiune de către pârât și care constau în certificatul de garanție pentru achiziționarea produsului și cu chitanța eliberată de societatea vânzătoare S.C. Domo Retail la data de_, care confirmă achitarea prețului produsului achiziționat în cuantum 1979,01 lei.
Prin raportare la perioada de achiziționare în timpul mariajului părților și evidențierea numelui pârâtului în calitate de cumpărător și implicit prin achitarea prețului aferent s-a concluzionat că acest bun are conotația de bun comun și nu de bun personal al reclamantei, chiar dacă probabil a fost cumpărat pentru uzul personal sau profesional al reclamantei.
În luna august 2007, părțile au cumpărat autoturismul marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102, printr-un contract de leasing financiar, iar în momentul încheierii contractului s-a achitat suma de 6662 euro, reprezentând 50 % din valoarea acestuia, iar pentru diferența de preț s-a stabilit achitarea în 48 de rate lunare, cu concursul ambelor părți.
În vara anului 2009, pârâtul i-a înstrăinat autoturismul marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102 numitului G. F., în schimbul prețului de 5000 euro, cu preluarea ratelor ce trebuiau achitate în continuare, prin prisma achiziționării acestui autoturism în sistem de leasing și conform depoziției acestui martor cumpărător.
Între părțile contractante s-a încheiat un înscris sub semnătură privată în prezența unor martori, dar la perfectarea tranzacției intervenite nu a participat și reclamanta, deși această convenție s-a încheiat în orașul N. .
Deoarece în speță, în final, s-a acceptat cuantumul aferent autoturismului la prețul de vânzare de 5000 euro și în absența altor probe care să ateste o estimare corectă a acestui autoturism, instanța s-a raportat la această valoare și a apreciat că se impune introducerea în masa comună de partajat a acestui bun mobil și atribuirea acestuia în lotul pârâtului.
Astfel, s-au reținut următoarele considerente pentru acest raționament: autoturismul a fost achiziționat în timpul căsătoriei, la separarea părților în fapt a rămas în posesia pârâtului, iar prin înstrăinarea efectuată în această perioadă și până la finalizarea procesului de divorț, fără acordul reclamantei practic pârâtul și-a asumat riscul obținerii unui preț inferior celui real.
Nu s-a reținut un alt cuantum pentru valoarea autoturismului deoarece nu s-au depus înscrisuri justificative care să ateste prețul contractual, cert de achiziție, iar martorul prezent a confirmat achitarea prețului de 5000 euro, recunoscut și de către pârât, precum și implicit preluarea în continuare a ratelor ce trebuiau achitate până la finalizarea contractului de leasing financiar, în circumstanțele specifice acestor clauze și a calității de utilizator până la achitarea ultimei rate.
Deși s-a acreditat în apărare ideea că imobilul apartament a fost achiziționat cu concursul părinților reclamantei, iar avansul în cuantum de 13.500 euro a fost achitat din prețul unui imobil apartament înstrăinat de către părinții reclamantei și, respectiv, cota de contribuție a reclamantei la achiziționarea acestui bun imobil este diferită, respectiv, în proporție de 75 % - 80 %, s-a apreciat că acest bun imobil constituie
integral bun comun, iar cota de contribuție aferentă a părților la dobândire a fost reținută ca egală de 50 % pentru fiecare.
Prin probatoriul testimonial coroborat și cu înscrisurile atașate tot în susținerea tezei avansate în apărare s-a încercat de către reclamantă să se justifice participarea părinților la achiziționarea bunului imobil prin avansarea sumei cu titlu aconto al apartamentului și care i-ar fi fost predată cu titlu de zestre, respectiv, potrivit obiceiului locului în scopul înzestrării cu prilejul căsătoriei a fiicei lor.
În această ordine de idei într-o primă variantă s-a inclus în masa de partajat doar cota de ½ părți din imobilul apartament, relevându-se că cealaltă cotă de ½ părți reprezintă cota proprie a reclamantei, prin înzestrarea evidențiată, iar în altă accepțiune s-a apreciat că practic cota reclamantei la achiziționarea întregului imobil este mai mare și se bazează pe contribuția părinților săi în contextul în care în speță nu există o cerere de intervenție a acestora sau pentru justificarea darului manual efectuat numai în considerarea persoanei fiicei lor și nu pentru cei doi soți.
Probele testimoniale administrate la solicitarea reclamantei au fost apreciate ca subiective și indirecte, informațiile furnizate provenind din discuțiile cu părinții reclamantei și chiar și cu părțile în timpul mariajului, fără să se asiste în mod direct la încheierea convențiilor de vânzare-cumpărare bunuri imobile propriu-zise, la predarea și distribuirea prețului în scopul evidențiat.
Verificându-se cele două contracte, s-a reținut în mod cert că avansul în cuantum de 20.500 lei pentru bunul imobil apartament a fost achitat de către promitenții-cumpărători, soții I., în momentul perfectării convenției, respectiv în data de_ .
Pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare al imobilului apartament situat tot în municipiul C. -Napoca și înstrăinat de către părinții reclamantei, respectiv soții O. P. Laurențiu și O. Irina, în favoarea cumpărătorilor Szekely Petronel și G. -M., a fost încheiat la data de_ .
Printr-o simplă paralelă s-a constatat că acest contract de vânzare-cumpărare, care trebuie să ateste contribuția părinților la achitarea avansului, este încheiat ulterior predării efective a acestei sume, iar această susținere nu a fost întărită prin alte probe în sensul contractării unui alt împrumut pe intervalul temporal septembrie
- decembrie 2004 și cu ipoteza de restituire în momentul preluării prețului efectiv rezultat din tranzacție și cu titlu de dar pentru reclamantă.
Mai mult, în ipoteza preconizată nu se regăsește oportunitatea și necesitatea contractării creditului bancar de către soții I. și pentru suportarea diferenței de preț în cuantum de 17.000 euro, cu constituirea de ipotecă asupra bunului imobil.
Pentru evaluarea imobilului apartament la preț de circulație s-au efectuat două expertize în specialitatea construcții, una la solicitarea reclamantei, cu concursul expertului Cosma Radu, și cealaltă la solicitarea pârâtului, cu concursul expertului Marie Sever Sergiu.
Într-o primă accepțiune, prețul de circulație rezidă în cuantumul de 48.195 euro, prin utilizarea metodei valorii de înlocuire și a metodei comparației directe de piață, iar în a doua accepțiune prețul de circulație al acestui bun imobil apartament se cifrează la cuantumul de 56.772 euro, care a fost determinat prin metoda comparației de piață și cu redarea și estimarea distinctă și a valorilor îmbunătățirilor (finisaje).
Deși s-au efectuat două expertize în cauză, instanța a achiesat la prețul de circulație redat după efectuarea la solicitarea expresă a noii expertize printr-o
comparație a metodelor aplicate și a actelor normative și cataloagelor de preț reactualizate utilizate, reținând în paralel și ofertele de piață avansate prin intermediul unor agenții imobiliare din C. -Napoca care se cifrează la cuantumul de 60.000 -
62.000 euro.
S-a concluzionat că estimarea valorică a apartamentului efectuată de expert Marie Sever Sergiu este mult mai apropiată și de oferta de preț avansată prin vizionarea imobilului apartament și în acest sens a constituit etalonul valoric și reperul pentru modul de calcul al sultei compensatorii acordate.
Sub aspectul creditului bancar și a garanției aferente, care constă în obiectul contractului nr. 715/PF/_ încheiat cu B.C.R. S.A. și a contractului de ipotecă cu același nr. 715/PF/_, ipoteza exprimată de fiecare parte de preluare și continuare achitare rate în raport de modalitatea de partajare și atribuire exclusiv în favoarea unei părți, s-a reținut și poziția exprimată de către cealaltă parte contractantă, respectiv împrumutătorul B. .
În concret, banca i-a acordat împrumutatului pârât creditul în sumă de 17.000 euro, reprezentând credit imobiliar, pentru cumpărare locuință în valută, pe o perioadă de 240 de luni, cu rambursarea creditului în rate lunare prestabilite conform graficului de rambursare atașat.
La rubrica coplătitor figurează soția reclamantă, iar, în momentul contractării, și acordării creditului, criteriile reținute de bancă au vizat posibilitățile materiale, cât și garanția ipotecară prezentată de ambii soți, funcționând solidaritatea pasivă între debitori, astfel încât în ipoteza în care împrumutatul principal nu își respectă obligația asumată de restituire credit, reclamanta, ca și coplătitor, poate fi urmărită pentru achitarea acestuia alături și simultan cu debitorul principal.
Modificarea sau completarea clauzelor contractuale care să vizeze chiar o novație prin schimbare de debitor se poate realiza pe cale convențională, respectiv trebuie consfințită de ambele părți contractante, și acest aspect este prevăzut ca și clauză în cuprinsul contractului.
Prin prezentarea la bancă cei doi ex-soți pot să recurgă la o novare, modificare a contractului de credit în discuție sau completare prin acte adiționale în conformitate cu normele interne și legislația în vigoare a dispozițiilor O.U.G. 99/2006 și să solicite eliminarea coplătitorului și eventual constituirea de garanții.
Această situație se impune deoarece clauzele și condițiile de încheiere a contractului de credit și de ipotecă au fost acceptate implicit de către părți prin semnare în momentul stabilirii acordului de voință.
Prin recunoașterile implicite ale părților a persistat și o conveniență privind achitarea ratei lunare în cuantum total de 158 de euro pe jumătate de fiecare parte, respectiv câte 80 de euro, astfel încât s-a reținut că și părțile au perceput corect clauzele contractuale, cât și obligația solidară ce subzistă pentru achitarea acestui credit.
S-a concluzionat că practic creditul bancar neachitat, subzistă în favoarea băncii și nu se impune intervenția în privința transferului de rate lunare sau pentru modificarea calității părților de debitor principal sau garant coplătitor.
În altă ordine de idei, deși s-a depus graficul de rambursare al creditului, nu s-au prezentat dovezi concrete (chitanțe justificative) care să ateste achitarea consecventă a ratelor lunare a întregului cuantum, și implicit situația reactualizată a debitului și care să permită excluderea sumei achitată până în acest moment cu titlu
de rată și eventual cu exceptarea de la calcul sultelor și a modalității de achitare a acestora.
În privința acțiunii reconvenționale, prin prisma poziției adoptate în final de către pârât, s-a reținut manifestarea de voință exprimată la ultimul termen de judecată în sensul renunțării la judecată cu privire la petitul precizat ce vizează includerea în masa bunurilor comune partajabile a serei pentru cultivare legume. Sunt incidente prevederile art. 246 Cod procedură civilă, sens în care instanța a luat act de renunțarea la judecată a pârâtului reclamant la acest petit, manifestare de voință efectuată personal în ședință publică.
Raportat la pasivul comun al părților și petitul aferent care reclamă existența unei datorii pentru sumele redate în detaliu în cuprinsul acțiunii reconvenționale, s-a apreciat că pârâtul reclamant nu a prezentat probe certe, concludente care să ateste susținerile sale, iar toate elementele cu conotații de pretenții proprii nu pot fi incluse în sintagma de datorie comună.
Mai mult, toate aceste sume în accepțiunea pârâtului trebuie exceptate din valoarea de înstrăinare a autoturismului, din prețul final de 5000 euro, astfel încât printr-un calcul aferent practic ar însemna ca acest bun mobil să fie implicit exceptat de la masa de partajat.
Pretinsele datorii sau împrumuturi personale sau bancare, achitare cheltuieli, utilități și impozit și calificate ca o datorie comună, un pasiv care grevează masa de partajat, chiar prin modul de redactare reflectă practic prețul autoturismul, tendința de exceptare a acestuia și ipoteza de achitare a unor prezumtive datorii comune din înstrăinarea unui bun comun, astfel încât acest petit este neîntemeiat și nefondat și se va respinge ca atare.
Pentru atribuirea bunurilor comune, instanța s-a raportat la următoarele criterii: distanța dintre domiciliile actuale ale părților (N. și județul Prahova), amplasamentul imobilului apartament în municipiul C. -Napoca, opțiunea constantă a reclamantei pentru modalitatea de partaj în natură în favoarea sa, elementul de încredințare spre creștere și educare a minorului rezultat din mariaj în favoarea mamei reclamante, utilitatea asigurării unui domiciliu și a unui mediu propice pentru exercitarea acestor atribuții cu condiții locative și materiale optime, scopul sau destinația acestora, preluarea în posesie și înstrăinarea autoturismului de către pârât.
Astfel, reclamantei i-au fost atribuite următoarele bunuri din masa de partajat:
apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, jud. C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie, boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100 părți înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți, din teren în valoare la preț de circulație 56.772 euro;
mobilă de bucătărie în valoare de 2400 lei;
mașină de spălat în valoare de 700 lei;
frigider în valoare de 750 lei;
mobilă de sufragerie în valoare de 3000 lei;
mobilă dormitor compusă din șifonier și pat în valoare de 4000 lei;
bibliotecă în valoare de 1400 lei;
cuptor electric Zanussi în valoare 700 lei;
hota electrică Whirlpool în valoare de 500 lei
laptop Fujitsu- Siemens în valoare de 1900 lei;
Valoare totală lot de 56.772 euro și respectiv 15.350 lei.
Astfel, pârâtului i-a fost atribuit din masa de partajat:
autoturismul marca Skoda Octavia II Trend 1.6/102 în valoare 5000 euro aferent prețului de vânzare.
Valoare totală lot de 5000 euro.
S-a înlăturat ideea contribuției inegale la achiziționarea bunului imobil si chiar a bunurilor mobile de către părți, astfel încât s-a procedat la reținerea cotei de contribuție egală și comună de 50 % pentru fiecare parte și cu adoptarea soluției de atribuire în natură în favoarea părților așa cum s-a redat, și cu plata de sultă compensatorie conform cotei contributive reținute, pentru egalizarea loturilor atribuite părților, respectiv în cuantum de 25.886 euro și respectiv 7.675 lei, pe care trebuie să i-o achite reclamanta I. O. C. C. în favoarea pârâtului I. O.
A. Ion, prin raportare la valoarea totală pentru fiecare lot și celelalte criterii evidențiate.
Prin prisma dispozițiilor art. 30, art. 31, art. 33, art. 36 Codul familiei, art. 111, 673/1 și următoarele Cod procedură civilă, art. 728 Cod civil și coroborat cu dispozițiile Legii 7/1996, aplicarea art. 44-46, decretul-lege nr. 115/1938, s-a admis atât acțiunea civilă principală în parte, cât și acțiunea reconvențională în parte, conform dispozitivului.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtului reclamant la petitul din acțiunea reconvențională ce vizează calitatea de bun comun a serei de legume.
În baza dispozițiilor art. 274, art. 276 Cod procedură civilă și reținând și consecința partajului efectuat asupra cheltuielilor de judecată, de suportare de către ambele părți copartajante, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către părți.
Pentru compensare s-au reținut în sarcina ambelor părți cheltuielile de judecată constând din taxă timbru, timbru judiciar, onorarii avocați, onorarii experți, conform chitanțelor justificative anexate și s-a dispus ca atare, apreciindu-se că rezultă un cuantum sensibil egal (cca. 5000 lei). Nu s-au acordat cheltuieli de judecată pentru contravaloare zi de prezență martori, deoarece nu s-a solicitat de către aceștia în cuprinsul declarațiilor și nu s-a justificat cuantumul pretins.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S. C.
-C., fost căsătorită I. -O., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință:
- să se constate că în timpul căsătoriei recurentei cu pârâtul aceștia au dobândit prin contribuție comună și egală cota de ½-a parte din apartamentul situat în municipiul C. -Napoca, Aleea Negoiu, nr. 8/D, ap. 1, județul C., înscris în CF nr. 1. C. -Napoca A+1 top 21933/2/_ 4/2/_ 5/2/1/1, compus din 3 camere, bucătărie, baie și boxa cu nr. 4, pivniță, împreună cu părțile indivize comune în cotă de 9,93/100-a parte înscrise în CF colectivă 1. C. -Napoca și cota de 46/450 părți din teren în valoare de 37.895 Euro, respectiv o cotă de contribuție de 75 % pentru recurentă și de 25 % pentru intimatul pârât din valoarea întregului apartament;
- să fie obligată recurenta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 9.474 Euro cu titlu de sultă din valoarea apartamentului; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru motivele ce urmează.
O primă critică pe care o aduce hotărârii instanței de fond este cu privire la cota de contribuție a părților la achiziționarea apartamentului din litigiu, respectiv prin plata avansului și creditului restant.
Statuările instanței fondului în sensul că din probațiunea administrată în cauză ar rezulta că avansul pentru apartamentul din litigiu ar fi fost achitat de ambii soți prin contribuție comună și egală este consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză. În acest sens este de observat că în ceea ce privește plata avansului pentru apartamentul din litigiu, instanța de fond înlătură toate probele administrate de reclamantă și, în final, pe baza unei opinii personale statuează că depozițiile martorilor audiați la cererea reclamantei sunt nesincere și că banii proveniți din vânzarea apartamentului proprietatea părinților reclamantei nu puteau fi folosiți la achiziționarea apartamentului din litigiu având în vedere data întocmirii contractului autentic. În disprețul probelor administrate, instanța fondului statuează că în condițiile în care suma provenită din vânzarea apartamentului proprietatea părinților reclamantei s-ar fi folosit la achiziționarea apartamentului din litigiu nu ar mai fi fost necesară contractarea creditului bancar.
Aceste statuări ale instanței fondului sunt opinii personale și ele sunt în disprețul probelor administrate.
Contrar celor statuate de instanța fondului, din ansamblul probațiunii administrate în cauză rezultă în mod cert că avansul pentru achiziționarea apartamentului din litigiu a fost achitat de părinții reclamantei, iar suma a provenit din vânzarea unui apartament proprietatea acestora.
Cu privire la modalitatea de vânzare a acestui apartament se învederează împrejurarea că prețul acestuia a fost achitat anterior cumpărării apartamentului din litigiu. În acest sens s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, care se află în posesia vânzătorilor. Această împrejurare are mai puțină importanță atâta vreme cât din întreaga probațiune testimonială administrată în cauză rezultă în mod cert că banii necesari pentru plata avansului au provenit din vânzarea unui apartament proprietatea părinților reclamantei. În "dorința"; de a stabili o contribuție comună la achiziționarea acestui apartament instanța de fond nu a avut în vedere și o altă împrejurare și anume aceea că la data achiziționării apartamentului reclamanta era studentă, iar pârâtul nu realiza venituri care să-i permită să achite acest avans.
Instanța de fond a interpretat eronat datele din contractele de vânzare - cumpărare, atât din contractul prin care părinții reclamantei au înstrăinat apartamentul proprietatea lor, cât și din contractul prin care s-a achiziționat apartamentul din litigiu.
Contractul de vânzare - cumpărare încheiat între O. P. -Laurențiu și O. Irina în calitate de vânzători, și Szekely Petronel și soția în calitate de cumpărători:
În capitolul III din acest contract intitulat "Prețul de vânzare - cumpărare";, se face mențiunea că … preț care s-a achitat în întregime de către cumpărători vânzătorilor, respectiv mandatarului vânzătorilor, anterior semnării prezentului contract astfel: suma de 9.500 Euro (nouămiicincisuteEuro) s-a achitat în mâna vânzătorilor, în data de_ dată la care s-a încheiat între părți Antecontractul de vânzare - cumpărare, redactat de avocatul Revnic Radu-G. … iar suma de 10.000 Euro (zecemiiEuro) azi,_ anterior semnării prezentului contract, în mâna mandatarului vânzătorilor. Mandatarul vânzătorilor a fost I. A. -I., intimatul din prezenta cauză.
Antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat în data de 0_ prin care s-a achiziționat apartamentul din litigiu:
În capitolul II intitulat "Prețul"; la pct. 9 se face mențiunea că suma de 13.500 Euro … reprezentând a doua rată, va fi achitată de către cumpărători într-unul din conturile vânzătorilor sau la mâna acestora până în data de_ .
Deși instanța invocă acest antecontract fie nu îl lecturează în întregime fie … Este inadmisibil ca instanța să invoce o probă existentă la dosarul cauzei și să-i denatureze conținutul.
Comparând cele două înscrisuri, se constată că avansul de 9.500 Euro pentru apartamentul vândut de părinții reclamantei s-a achitat în data de_, iar suma de
13.500 Euro reprezentând a doua rată pentru apartamentul din litigiu cumpărat, s-a achitat în data de_ .
Nu este întâmplător faptul că vânzătorii au solicitat achitarea avansului de
9.500 Euro cu două zile înainte de a achita o rată pentru apartamentul din litigiu.
La semnarea antecontractului prin care s-a achiziționat apartamentul din litigiu s-a achitat doar suma de 1.500 Euro, așa cum rezultă la pct. 8 din capitolul II al antecontractului. Cu toate acestea instanța reține că s-ar fi achitat suma de 20.500 lei.
Din contractul autentic prin care părinții reclamantei au înstrăinat apartamentul proprietatea lor rezultă că diferența de preț de 10.000 Euro s-a achitat anterior datei de_ .
Din contractul autentic prin care părțile au cumpărat apartamentul din litigiu rezultă că avansul în sumă de 20.500 Euro s-a achitat anterior perfectării lui.
Din coroborarea acestor înscrisuri rezultă în mod cert că părinții reclamantei au înstrăinat apartamentul proprietatea lor anterior achitării prețului pentru apartamentul supus partajului.
Se mai impune a fi făcută precizarea că înscrisul datat_ este un antecontract de vânzare - cumpărare și el nu este contractul autentic încheiat în momentul achitării integrale a prețului. Cu toate acestea, instanța de fond a calificat acest antecontract ca fiind contractul autentic.
Din probațiunea testimonială administrată în cauză rezultă în mod cert că avansul pentru apartamentul din litigiu a fost achitată de către părinții reclamantei, iar suma a provenit exclusiv din vânzarea apartamentului proprietatea lor.
În acest sens, martorul Tomi I. a declarat că în cursul anului 2001 tatăl reclamantei a făcut demersuri pentru cumpărarea unui apartament în municipiul C. - Napoca în care urma să locuiască fiica sa care era studentă. Pentru a putea cumpăra acest apartament tatăl reclamantei a făcut demersuri pentru contractarea unui credit bancar, sens în care l-a solicitat pe martor să fie girant. Martorul a precizat că, în anul 2004 după încheierea căsătoriei soților I. s-au efectuat demersuri pentru vânzarea apartamentului inițial și cumpărarea altui apartament în C. cu confort îmbunătățit. Martorul a precizat "consider că prețul obținut din apartamentul înstrăinat cât și banii proveniți din economiile tatălui reclamantei au fost orientați pentru achiziționarea noului apartament, cu mențiunea că diferența urma să fie achitată din rate bancare";. Cu privire la apartamentul din litigiu martorul a precizat că toate îmbunătățirile din apartamentul nou achiziționat și datoriile au fost efectuate cu prioritate cu sprijinul material al părinților reclamantei inclusiv achiziționarea mobilierului. Cu privire la cota de contribuție martorul a precizat că "în opinia mea cota reclamantei rezidă în 75% în achiziționarea bunurilor comune";.
În același sens, martorul T. I. -G. a declarat c părinții reclamantei au cumpărat pentru aceasta un apartament în municipiul C. -Napoca, iar potrivit obiceiului locului, părinții cumpără pentru copiii lor, înainte de căsătorie. Acel apartament a fost înstrăinat iar suma obținută a fost folosită ca avans pentru cumpărarea altui apartament într-o locație mai bună. Martorul a precizat că în apartamentul din C. -Napoca părțile au avut bunuri mobile, iar toate bunurile au fost procurate de părinții reclamantei. Întrebat fiind, martorul a precizat că atunci când s-a cumpărat primul apartament a fost vorba de un împrumut bănesc ce urma să fie acordat de socrul său în scopul cumpărării apartamentului.
Martora P. V. ia a declarat că înainte de căsătorie părinții reclamantei au cumpărat un apartament în C. -Napoca. În anul 2004 acel apartament s-a vândut cu aproape 20.000 Euro și această sumă a fost folosită drept avans pentru cumpărarea unui apartament mai spațios.
Din această probațiune administrată în cauză rezultă în mod cert că la dobândirea bunurilor comune, cota de contribuție a reclamantei este de 75%, iar a pârâtului de doar 25%. Introducând în masa bunurilor comune doar cota de ½-a parte din apartamentul din litigiu, a avut în primul rând în vedere împrejurarea că avansul și ajutorul primit de la părinți reprezintă jumătate din valoarea apartamentului, iar această contribuție reprezintă practic bunul său propriu. În ipoteza în care se va aprecia că în masa bunurilor comune partajabile se include întreg apartamentul, urmează să se stabilească că la dobândirea acestuia cota de contribuție a reclamantei este de 75%, iar a pârâtul de 25%.
Așa cum precizează martorii audiați în cauză, apartamentul din litigiu a fost cumpărat imediat după încheierea căsătoriei. În aceste condiții este evident că tânăra familie nu dispunea de banii necesari achiziționării acestui apartament. De altfel, este de observat că pârâtul nu a administrat nici o probă din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea invocată de reclamantă.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă și cu privire la modul în care a stabili valoarea apartamentului din litigiu.
În cauză au fost efectuate două expertize tehnice care au concluzii diferite cu privire la prețul apartamentului din litigiu. În această ipoteză instanța de fond trebuia să clarifice neconcordanțele dintre cele două expertize. Una din soluții era ca cei doi experți să stabilească o valoare comună sau instanța să numească un al treilea expert care să-și însușească una din cele două valori. În final, instanța a optat pentru valoarea cea mai mare. Statuările instanței fondului în sensul că cea de-a doua expertiză stabilește o valoare apropiată de cea de piață pe considerentul că s-ar apropia de oferta agenției imobiliare este greșită. La data efectuării lucrării de expertiză piața imobiliară practic era blocată. O ofertă nefinalizată nu poate fi avută în vedere la stabilirea valorii unui apartament.
Sulta stabilită de instanță este calculată în mod eronat.
La data efectuării partajului, apartamentul din litigiu era grevat de o ipotecă pentru suma restantă de 10.300 Euro. Cu toate acestea, instanța a avut în vedere la partaj valoarea totală stabilită de expert de 56.772 Euro, a atribuit apartamentul reclamantei și a obligat-o pe aceasta la plata a jumătate din această valoare. Calculul sultei este eronat.
Bunul atribuit reclamantei este grevat de o sarcină, respectiv de o ipotecă pentru suma de 10.300 Euro. Cu alte cuvinte valoarea lotului atribuit reclamantei este cu 10.300 Euro mai mic decât cel al pârâtului.
Statuările instanței cu privire la novație sunt eronate. În speță nu are nici o relevanță contractul de împrumut, ci doar ipoteca instituită asupra apartamentului din litigiu. În condițiile în care reclamanta nu va achita ratele scadente la bancă nu-i va putea explica funcționarului teoria novației. Creditorul ipotecar va executa creanța asupra apartamentului din litigiu prin vânzarea lui. Într-o atare ipoteză banca nu se va îndrepta împotriva pârâtului pentru a-i pune poprire pe salariu sau pentru a-i vinde
"pisica";. În primul rând se execută ipoteca și apoi în condițiile în care prețul de vânzare al apartamentului nu este îndestulător banca se poate îndrepta împotriva bunurilor proprietatea părților.
Urmare partajului, pârâtul a primit în lot autoturismul vândut. Acesta nu deține alte bunuri care să poate fi executate.
Și această modalitate de calcul al sultei demonstrează subiectivitatea instanței de fond. Instanța de fond a procedat și la audierea martorilor după ce cauza a fost amânată, iar audierea acestuia, evident în lipsa reclamantei "s-a făcut spre seară";, după orele 18,00, în condițiile în care cauza a fost amânată în acea ședință de judecată pe la orele 12,00. Reluarea cauzei în lipsa reclamantei și a mandatarului acesteia și audierea martorului părții potrivnice ridică un semn de întrebare. Răspunsul s-a văzut și în modul în care au fost interpretate probele.
Deoarece apartamentul supus partajului nu a fost achitat în întregime și el este grevat de o ipotecă, din valoarea lui trebuia scăzută suma neachitată, care în speță se ridică la 10.300 Euro.
Prin această modalitate originală de calcul, pârâtul a fost favorizat cu suma de 30.800 Euro. Din aceasta suma de 20.500 Euro reprezintă avansul achitat pentru apartamentul din litigiu de către părinții reclamantei, iar suma de 10.300 Euro reprezintă creditul restant.
Calculul corect al valorii apartamentului care urmează să fie avută în vedere în partaj și sulta la care poate fi obligată reclamanta este cel evidențiat în conluziile scrise și pe care le reiterează.
Diferența de preț pentru apartamentul din litigiu a fost achitată printr-un credit bancar în cuantum de 17.000 Euro, pentru o perioadă de 240 luni. Pe cale de consecință, din valoarea apartamentului urmează să fie scăzută suma pe care reclamanta urmează să o achite B. pentru ratele restante, până la achitarea integrală a creditului.
La data de_, suma restantă din credit este de 10.300 Euro, sumă care va trebui achitată B. de către reclamantă în ipoteza atribuirii apartamentului. În aceste condiții, din valoarea apartamentului urmează să fie scăzută suma de 10.300 Euro, credit restant la B. . În ipoteza în care se va avea în vedere expertiza inițială care a stabilit un preț de circulație al apartamentului de 48.195 Euro, la partaj urmează să fie avută în vedere valoarea de 37.895 Euro, din care cota pârâtului este de 9.474 Euro. În ultimul raport de expertiză valoarea apartamentului a fost stabilită la 56.772 Euro. În această ipoteză la partaj intră doar valoarea de 46.472, din care cota pârâtului ar fi de 11.618 Euro. La stabilirea acestor sulte a avut în vedere cota de 25% a pârâtului din valoarea totală a apartamentului.
Calculul privind creditul restant a fost efectuat în raport de graficul rambursare credit depus la instanța de fond.
Așa cum a precizat pe parcursul instrumentării cauzei la instanța de fond, valoarea reală a apartamentului din litigiu este de 48.195 Euro.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs, de asemenea în termen legal, pârâtul I. O. A. I., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în direcția admiterii precizării acțiunii reconvenționale cu privire la pasivul comun în cuantum de 23165 lei și să fie obligată reclamanta la jumătate din această sumă; cu cheltuieli de judecată în recurs.
S-a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, menționându-se că motivarea soluției cu privire la pasiv este contradictorie deoarece nu demonstrează netemeinicia acestui petit, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, la pag. 9 aliniatul penultim și ultim, precum și la pag. 10, primul alineat, instanța reține că intenția a fost de a exclude din masa bunurilor partajabile autoturismul Skoda. Probabil observând că unele datorii au fost achitate din prețul acestui autoturism, instanța a ajuns la această concluzie greșită.
În realitate, a arătat că a achitat datorii comune, parte din preșul autoturismului, parte din banii proprii, după despărțirea în fapt și divorț.
Întrucât aceste datorii reprezintă cheltuieli cu utilitățile și impozitul apartamentului din C., rate la bancă pentru împrumutul la apartament, taxa novație leasing Skoda, 1825 Euro împrumut bancar pentru cheltuieli comune în timpul căsătoriei, 500 Euro datorie comună, 1705 Euro achitați pentru împrumutul efectuat la achiziționare auto și achitat după vânzarea acestuia, 670 Euro plată rate apartament
C. .
Întrucât toate aceste datorii sunt aferente bunurilor comune ele se constituie ca un pasiv comun al părților.
Având în vedere faptul că autoturismul Skoda a fost inclus în masa bunurilor comune, iar pârâtul a suportat exclusiv toate aceste cheltuieli, se impune admiterea petitului privind pasivul și suportarea de către intimată a jumătate din sumă.
Dovada acestor cheltuieli a făcut-o cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că ele au fost pe deplin dovedite și nu există nici un dubiu cu privire la temeinicia cererii.
La termenul de judecată din 6 decembrie 2012, natura căii de atac promovată s-a calificat ca fiind apelul, în baza art. 282 Cod procedură civilă, stabilindu-se că nu primesc incidență dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, văzând că valoarea masei partajabile este superioară celei de 100.000 lei, criteriu valoric instituit pentru
recurs prin ultimul text legal indicat.
Apelul reclamantei este fondat în limitele și pentru considerațiile ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul apreciază întemeiate criticile reclamantei privind regimul juridic al apartamentului în litigiu.
În primul rând, înlăturarea declarațiilor de martori este greșită. Acestea nu pot fi considerate ca pur subiective, deci că s-ar baza pe o judecată părtinitoare, numai pentru faptul că informațiile furnizate le cunosc din discuțiile cu părinții reclamantei și cu părțile în timpul mariajului. Tocmai pentru faptul că au avut loc înainte de ruperea relațiilor dintre părți, când acestea conviețuiau în deplină înțelegere, atât între
ei, cât și în raport cu părinții reclamantei, și nu ulterior, când căsnicia nu se mai derula în condiții bune, când se presupune că elementele afirmate de unii dintre ei nu mai puteau fi corespunzătoare realității, părțile și părinții reclamantei având interesul să altereze situația tocmai în ideea influențării soluției ce urma să se pronunțe în procesul de partaj, așadar fiind făcute pro causa, datele oferite trebuie să primească atributul adevărului situațiilor relatate.
Nu trebuie omis din vedere și aspectul relațiilor apropiate care existau între martori, pe de o parte, și părinții reclamantei, pe de altă parte, astfel că se prezumă că puteau sesiza direct circumstanțe ce interesează în speță. Fiica martorei P. V. ia (f.
55) a împrumutat părțile cu bani pentru a-și edifica o seră, T. I. G. (f. 56) este finul părinților reclamantei, iar Tomi I. (f. 122) a fost prieten de familie cu cei din urmă o perioadă îndelungată, de 20-25 de ani, motiv pentru care le-a cunoscut bine situația.
Lipsa martorilor la încheierea convențiilor dovedite în cauză ori la predarea li distribuirea banilor rezultați din tranzacții nu duc automat la concluzia necredibilității lor, atâta vreme cât pârâtul nu a produs, la rându-i, contradovezi prin care să răstoarne caracterul obiectiv al depozițiilor martorilor audiați la cererea reclamantei.
Atribuindu-i-le valoare probatorie corespunzătoare, instanța de control, în urma examinării lor, reține existența obiceiului ca părinții să procure bunuri pentru copiii lor înainte sau cu ocazia căsătoriei, ceea ce s-a întâmplat și în litigiu de față. Astfel, înaintea căsătoriei părților, aproximativ în anul 2001, părinții reclamantei au cumpărat pentru fiica lor un apartament, dar cu ocazia căsătoriei dintre părți au considerat că este mai bine să se cumpere un apartament cu un confort îmbunătățit și într-un loc mai bun, context în care au vândut apartamentul cu suma de 19.500 Euro, prețul fiindu-le achitat de cumpărător în două tranșe: prima, de 9.500 Euro la data de_, iar a doua, de 10.000 Euro în_, înainte de încheierea contractului în formă autentică, existent la dosar la filele 17-21 (pct. III din contract).
Toți martorii au afirmat că banii proveniți s-au dat fetei lor ca avans pentru agonisirea apartamentului ce urma să fie achiziționat de părți după căsătorie, ca domiciliu conjugal.
Teza este credibilă prin prisma considerațiilor ce urmează. Vânzarea apartamentului prinților reclamantei a avut loc la_ . Părțile au cumpărat apartamentul litigios, încheind la_ un antecontract și nu un contract perfect cum subliniază instanța de fond, când s-au achitat 1500 Euro, ca mai apoi, la 14 ianuarie 2005, să-l cumpere prin act autentic pentru prețul de 37.500 Euro (identic cu cel stipulat în antecontract), din care 20.500 Euro s-a plătit ca avans anterior încheierii convenției, iar restul, de 17.000 Euro, urma să se procure prin încheierea unui contract de credit cu B. N., după cum rezultă cu claritate din declarațiile contractanților cumpărători, notate în cuprinsul actului (f. 7-8).
Data contractului autentic rezultă din mențiunile colii funciare individuale 1.
C. -Napoca (f. 92 verso).
Aceste elemente răstoarnă statuarea sentinței că părinții reclamantei au vândut apartamentul lor ulterior celui cumpărat de părți și confirmă teza reclamantei, fundamentată probator, și totodată, necontrazisă prin dovezi contrare produse de pârât, că avansul a provenit din banii oferiți reclamantei de părinți.
Se impune precizarea că pârâtul nu a dovedit că el și fosta sa soție au avut suma necesară plății avansului la apartament.
Fie că se iau în calcul 20.500 Euro sau 19.500 Euro, aceste sume echivalează cu puțin mai mult de cota de ½ părți din apartament (54,66 % în prima ipoteză și 52
% în cea de-a doua).
Acest ajutor oferit de părinți din valorificarea unui bun anterior căsătoriei reclamantei se constituie în bun propriu și se încadrează în teza legală reglementată de art. 31 lit. f din Codul familiei, cu consecința determinării componenței masei partajabile, constând numai în cota de ½ din apartament, proporție ce este bun comun la care părțile au contribuție egală.
În schimb, valoarea de circulație actuală a apartamentului, de sporirea căreia trebuie să beneficieze ambii codevălmași, este cea reținută de prima instanță, de 56.772 Euro (jumătate însemnând 28.386 Euro), prin valorificarea expertizei întocmită de expert Marie Sergiu Sever (f. 112 și următoarele). Lucrarea evidențiază cel mai bine valoarea de piață a imobilului, aducându-se o argumentare completă și complexă a metodelor de prețuire folosite, de ordin legal (f. 116), dar și faptic [inspecția proprietății la fața locului, analiza pieței imobiliare prin comparare cu alte apartamente (f. 119), analiza localității și zonei în care se află bunul - apropiere de mijloace de transport sub 500 m, apropierea de piețe cu unități comerciale, etc. (f. 117)]. Nu în ultimul rând, se remarcă ofertele de cumpărare ale apartamentului prin agenții imobiliare, de 60.000 - 62.000 Euro (f. 57, 95) sumă ce se apropie cel mai mult de prețul determinat de expertiza de la fila 112 și următoarele.
Pentru toate cele expuse până acum, se stabilește că masa de împărțit are o valoare de 33.386 Euro (28.386 Euro ½ din apartament + 5000 Euro autoturismul) plus 15.350 lei contravaloarea bunurilor mobile.
Atribuirea prin partaj a apartamentului în favoarea reclamantei nu s-a contestat, însă s-au adus critici sentinței constând în faptul că la stabilirea sultei datorate pârâtului nu s-a ținut cont de creditul de 17.000 Euro contractat pentru achitarea diferenței de preț a bunului (f. 88-89), din care la data partajului (12 iulie 2012 - data pronunțării sentinței atacate) a mai rămas de achitat o parte, cum bine sesizează apelul. Acordându-i-se la împărțeală reclamantei apartamentul grevat de ipoteca - garanție a restituirii creditului, acesteia îi revine exclusiv și datoria achitării creditului, teză însușită de tribunal întrucât cu ocazia sistării codevălmășiei instanța trebuie să o săvârșească în întregime, împărțindu-se atât activul, cât și pasivul, neputându-se lăsa ca plata datoriei către bancă să se efectueze în continuare de către ambii soți, pârâtul nemaifiind proprietar, și, în același timp, nemaifiind în vreun fel afectat în cazul în care ratele nu se vor plăti deloc sau la scadență, cea afectată fiind de aici înainte numai reclamanta, proprietară exclusivă prin partaj, devenită unic debitor.
Între bancă și cei doi foști soți s-a încheiat un contract de credit accesoriu, subsecvent, de garanție imobiliară. Părțile au fost de acord cu modalitatea de partaj a imobilului, prin atribuirea acestuia în natură, în favoarea reclamantei, dar și cu preluarea datoriei comune, tot de către aceasta.
Partajul, ca operațiune juridică prin care pune capăt devălmășiei, nu poate fi analizat prin hotărâre judecătorească doar cu privire la obligațiile reclamantei, nu și cu privire la cele ale pârâtului.
Din punct de vedere juridic, din moment ce datoria părților este una cert comună, iar la data desfacerii căsătoriei încetează comunitatea de bunuri, iar reclamanta urmează să plătească singură restul de credit, înseamnă că aceasta îl
creditează implicit pe pârât, având loc în drept o novație în contractul de credit cu banca, prin schimbare unui dintre debitori, potrivit art. 1128 pct. 2 și art. 1131 Cod civil. Raportul juridic inițial dintre bancă și pârât se stinge, iar în urma partajului, se naște un nou raport juridic între reclamanta, creditoare în locul băncii și pârât, debitorul reclamantei.
Prin urmare, pârâtul are față de reclamantă o datorie certă, lichidă și exigibilă încă de la data desfacerii căsătoriei, data sistării comunității de bunuri sau cel mai târziu, de la data pronunțării partajului.
Suma rămasă de achitat este o datorie comună în cote egale și acestei împrejurări i se va da eficiență la momentul reconsiderării sultei pe care o datorează reclamanta pârâtului. Cuantumul restului de achitat este cu aproximație cel arătat de reclamantă în apel. La filele 210-211 se regăsește graficul de rambursare a creditului, parțial. O rată are valoarea de 158,24 Euro, iar, la data de_, soldul creditului era de 14.100,13 lei. Înmulțind ratele achitate până la finalizarea partajului (158,24 Euro x 23 de rate) reiese că s-a mai plătit 3639,52 Euro, rămânând în sarcina reclamantei să plătească în continuare 10.300 Euro, cum a solicitat prin apel. Calculul exact este: 14.100,13 Euro - 6.639,52 Euro = 10.460 Euro, dar se va reține suma de mai sus, în respectarea principiului disponibilității din procesul civil, jumătate fiind 5.150 Euro.
Lotul reclamantei are o valoare de 56.772 Euro și 15.350 lei. Partea care i se cuvine este de 45.079 Euro și 7.675 lei, compusă din: 28.386 Euro bun propriu +
14.193 Euro (½ din ½ din apartament - bun comun) + 2500 Euro (½ din autoturism) și 7.675 lei (½ din bunurile mobile).
Porțiunea pârâtului este de 16.693 Euro și 7.675 lei, alcătuită din 14.193 Euro (½ din apartament - bun comun) + 2500 Euro (½ din autoturism) și 7.675 lei (½ din bunurile mobile). Lotul său, necontestat, este de 5000 Euro (contravaloarea autoturismului).
Sulta pe care o datorează reclamanta pârâtului este de 6.543 Euro + 7.675 lei, socotită astfel: (16.693 Euro - 5000 Euro aferenți lotului atribuit pârâtului = 11.693 Euro - 5.150 Euro (datoria pe care trebuie să o suporte și pârâtul întrucât la partaj s-a ținut seama de valoarea integrală a apartamentului, și de care a beneficiat, fără scăderea creditului ce va trebui achitat în continuare de reclamantă) și ½ din bunurile mobile.
Apelul pârâtului este, de asemenea, fondat, în parte.
Suma de 1.300 lei reprezentând cheltuieli cu utilități și impozit pentru apartamentul din C., precum și lichidare firmă deținută de părți nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, astfel că nu poate fi inclusă în pasivul comun.
Cei 500 de Euro, pretinsă datorie față de numitul I. u F. G. va avea aceeași soartă. Depunerea în numerar a 500 Euro de către pârât în beneficiul persoanei mai înainte numite nu este însoțită de nicio dovadă scrisă din care să rezulte în baza cărui raport juridic s-a făcut această plată. De altfel, nici prin precizarea acțiunii reconvenționale (f. 130-131 dosar fond) și nici prin apel nu se indică titlul în baza căruia a subzistat această datorie.
Împrumutul luat din bancă sub forma descoperirii de card, de 1825 Euro, s-a dovedit prin înscrisul de la fila 135 (față/verso). Nu s-a pretins de către pârât că nu ar fi fost o cheltuială de susținere a datoriilor obișnuite ale căsniciei părților, concomitent cu negarea participării la suportarea lor în egală măsură și de către
reclamantă. Până la proba contrară, se prezumă că toate necesitățile căsătoriei au fost asigurate prin aportul egal al celor doi soți.
La dosar nu s-a depus niciun act prin care să se demonstreze că pârâtul a achitat și în contul reclamantei 80 de Euro rată la apartament.
Taxa de novație leasing Skoda nu poate fi pusă și în sarcina reclamantei întrucât vânzarea autoturismului care s-a inclus în masa de partaj și s-a atribuit pârâtului a fost vândut de către acesta fără acordul reclamantei. Este adevărat că în cazul înstrăinării bunurilor mobile nu se cere consimțământul expres al soțului nevânzător, însă dacă se dovedește că s-a vândut fără știrea acestuia și împotriva intereselor lui (respectiv de vânzare la un preț neacceptat de reclamantă), vânzătorul va trebui să suporte riscurile și cheltuielile în legătură cu vânzarea, fiind evident în culpă deoarece a acționat în detrimentul celuilalt soț. Martorul G. F. (f. 50) declară expres că la perfectarea tranzacției nu a participat și reclamanta. Din această probă corelat cu poziția de negare a reclamantei (concluzii scrise la fond f. 205-209), se presupune că pârâtul a întreprins acte de dispoziție pe cont propriu și singur trebuie să răspundă la prejudiciul creat.
În schimb, se va cuprinde în pasivul comun sumele de 1705 Euro și 670 Euro (în total 2375 Euro). Prima se constituie în restituirea împrumutului contractat în timpul căsătoriei (f. 136 - contract de credit bancar pentru suma de 3.300 Euro, în vederea satisfacerii unor nevoi personale, evident ale ambilor soți, de cumpărare a unui mijloc de transport familial, creditarea de către B. SA intervenind în timpul căsătoriei -_ ). Reclamanta are obligația comună cu fostul soț de achitare a datoriei, atâta timp cât nu a contestat-o și nu a dovedit că împrumutul s-a luat fără știrea și acordul ei, trebuind să-și îndeplinească obligația față de bancă alături de pârât. Echilibrul patrimonial s-a restabilit prin acordarea la împărțeală a bunului vândut pârâtului, respingerea pretenției de 305 Euro și includerea în întregime în activul masei a prețului obținut prin vânzare.
Ordinele de încasare de la filele 137 ilustrează că pârâtul a plătit din creditul luat pentru apartament 350 Euro și 320 Euro (670 Euro în total). Așa fiind, apelanta trebuie obligată să restituie partea sa de datorie, achitată de pârât.
Participarea la suportarea pasivului comun este egală deoarece nu există elemente contrarii susținute de vreuna dintre părți. În concluzie, reclamantei îi revine ca datorie suma de 1.187,5 Euro, situația fiind identică în ceea ce-l privește pe pârât.
Rezolvarea dată apelului pârâtului atrage întregirea sultei pe care o va plăti reclamanta pârâtului, cu suma de 1.187,5 Euro, în total 7730,5 Euro + 7.675 lei (6.543 Euro + 1.187,5 Euro).
Reclamantei i se vor acorda integral cheltuielile suportate în prezenta cale de atac, în sumă de 3154 lei, văzând că i s-au admis integral cererile, iar pârâtului în sumă de 954 lei, reprezentând ½ din cele efectuate, aceasta fiind măsura în care i s-au încuviințat pretențiile. Sumele se vor compensa până la concurența celei mai mici și, în final, pârâtul va plăti reclamantei 2200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta S. C. C. , fost căsătorită I.
O., domiciliată în N. de Jos, str. G., nr. 150, județul Bistrița-N., și de pârâtul
O. A. Ion
, domiciliat în comuna Ariceștii Rahtivani, satul S., nr. 101, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1549/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul:
constată că părțile apelante au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție comună și egală, cota de 1/2 părți din apartamentul descris în sentință;
constată că masa de împărțit este grevată de un pasiv comun și egal de 2375
Euro;
obligă pe reclamantă să plătească pârâtului o sultă compensatoare de 7730,5
Euro și 7675 lei;
înlătură dispozițiile sentinței privind valoarea totală a masei partajabile, a cuantumului sultei compensatorii și a celei de respingere a cererii reconvenționale, pe care tribunalul o admite în măsura de mai sus.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. C. | S. | I. | C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond P. A.T.
| ← Decizia civilă nr. 69/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 40/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
